Ogretin

Ogretin este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Satul este așezat în nord-estul comunei Drajna, pe șoseaua Vălenii de Munte - Calvini - Buzău DJ 102B. Se învecinează cu Drajna de Sus, Cerașu și Râncezi, fiind brăzdat de piscuri: Piscul Mircea, Piscul Leurdeanu, Piscul Cornului și Piscul Roșu, care sunt acoperite cu pășune sau pădure.

Ca zone de deal: Bușa, Podu lui Vlad, Podul lui Șerban, Poiana Părului, Pleșei, Călinei, Seciului, Cășăriei, Călăghiei, Secăturei, Șireda, Pârloagele, toate situate în partea de vest satului.

Vâlcele: Vâlceaua Purcărețu, Vâlceaua Ogretineanca, Vâlceaua Trestia, Vâlceaua Dragomirei, Vâlceaua Podului, Vâlceaua Călugăreasca, Vâlceaua Rece, Vâlceaua Mare și Vâlceaua Cheabali.

Râul Ogretin izvorăște din piscul Leurdeanul și se varsă în râul Drajna la Moara Bolâneștilor, face în cursul său zigzaguri la Reveicu și Stan Cioc.

Denumirea localității provine din vechiul slav „ograda” cu sens de îngrăditură. Numele ar deriva de la „o grădină” (grădina castrului de pe Grădiște, devenită apoi proprietatea moșnenilor drăjneni). În hrisoave din anul 1743 ¹⁾ numele satului Ogretin era scris „Ogradini”.

La început așezarea satului Ogretin se afla la poalele unor codrii, pe o vale al cărei nume a fost pomenit până astăzi ca ”Valea Ogretinului”. Mica așezare de moșneni stăteau ascunși de năvălitorii barbari și erau așezați în zona ”Siliștea”.

Se spune că locuitorii se trag din Dragomir Comișel, fratele lui Stan Comișel - Sutașul, ambii din familia Pânteștilor.

În ceea ce privește delimitarea moșiei moșnenilor Ogretineni, fostul primar al comunei, Ilie Chivulescu, precizează că: ”pe la 1800, moșia satului Ogretin a fost hotărnicită și împărțită tuturor neamurilor care se trăgeau din Sutașu (Pânteștii), recunoscându-le drepturile de proprietari moșneni cu hotare limitate de către vecini”²⁾.

”Peste un ceas de drum sîntem în Ogretin. La drum ies obișnuitele cîrciume cu umbrare; case foarte bune, cu pridvorul pe stîlpi frumos lucrați. Mulți dintre săteni sînt desăvîrșiți meșteri în săparea lemnului și din neam în neam trece știința meșteșugului de a înfrumuseța locuințele. Un vechiu sälaș de moșneni. bine încunjurat cu zid, închide vederea; la poartă se înseamnă data clădirii. În mijlocul curții largi, casa înnaltă, urnbroasă, are înfățișarea unui castel de apărare”³⁾.

Așezarea este foarte veche, primul hrisov care atestă așezarea datează din 1 septembrie 1486 - 31 august 1487, când printr-o carte domnească, Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul, iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicu, cealaltă jumătate dei Ogretin și o stână la Clăbucet, cealaltă jumătate din Ogretin ei au cumpărat-o de la un anume Baico din Blejoi⁴⁾.

Din secolul al XVI-lea nu mai sunt documente despre Ogretin, doar în registrele Brașovului, Ogretinul figura cu negustori și cărăuși participanți la comerțul cu Transilvania.

În schimb veacul al XVII-lea este mult mai darnic. După lupta de la Năeni, oastea voevodului Radu Șerban are o a doua ciocnire cu Simion Movilă, ajutat de poloni și tătari, la Ogretin pe 13 septembrie 1602.

Despre aceeași confruntare vorbește și hrisovul lui Radu Șerban, din 29 ianuarie 1604, prin care cinsfințea stăpânirea lui Radu și Preda Buzescu asupra Târgu Jiului pentru credincioasa slujbă ce au adus-o în lupta de la Ogretin, când:

„Simion Voevod a ridicat pe hanul și a adunat atâta mulțime de oaste de turci și de tătari și leși și moldoveni și cazaci, încât nimeni nu putea vedea capătul oștilor și lungimea lor și au venit asupra domniei mele. Și întru acestea, dacă am văzut așa domnia mea, atâta mulțime de oști ale lor, ne-am așezat cu toate oștile noastre la un loc numit Ogretin… într-o zi de luni 13 zile ale lunii septembri. Astfel au venit multă mulțime de oști de-ale lor asupra noastră a tuturora și au năvălit peste noi și au aruncat ei atât de multe din săgețile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea fața soarelui de săgețile lor și de atâta bătălie răsunau codrii și munții de bătălia lor și nu se puteau înțelege unul cu altul. Iar întru acestea, cinstiți dregători ai domniei mele mai sus numiți, ei s-au străduit cu slujbă dreaptă și credincioasă și cu vărsare de sânge dinaintea feții domniei mele și a tuturor dregătorilor și boierilor domniei mele și întru nimic nu și-au pierdut credința, nici dușmanilor noștri n-au întors spatele, fără încetare și-au vărsat șângele lor pentru domnia mea și pentru creștinii țării domniei mele, încât putem spune cu adevăr pentru dregătorul domniei mele, răposatul jupân Stroe fost mare stolnic, dacă a văzut el această greutate și nevoie asupra capului domniei mele, el s-a luptat cu atât mai mult cu dușmanii domniei mele pentru domnia mea și pentru legea creștinească și pentru patria noastră, ca să ne coată din mâna dușmanilor noștri. Și a fostmare jupân Stroe, fost mare stolnic, în război și apoi a murit în 2 zile ale lunii octombrie….” ⁵⁾.

Vezi Bătălia de la Ogretin și Stănești sau Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septemvrie 1602 (7111) ⁶⁾.

Alte hrisoave care sunt legate de satul Ogretin:

• la 6 aprilie 1626, Alexandru Coconul întărea slugerului Iordachi mai multe sate printre care și o parte din Ogretin;
• la 28 aprilie 1631, este un zapis de vânzare a unui anume Dumitru din Drajna, către marele vornic Hrizea a bisericii din Drajna, durată pe locul vornicului. La această vânzare-cumpărare stranie asistă în calitate de martor Vlaicu din Ogretin;
• la 1 iulie 1631 un alt înscris certifică vânzarea către același mare vornic Hrizea de către sătenii din Drajna și Ogretin, iar unii i se vindeau ca „rumâni”;
• la 30 iunie 1676, un act de vânzare ai locuitorilor ai Teișanilor era scris de un anume Stanciu Dăscăloiu ot Ogritin;
• la 13 noiembrie 1712, Constantin Brâncoveanu emite un răvaș adresat boierilor "adeveritori şi hotarnici" orânduiţi să aleagă şi să hotărască toată partea de moşie a lui Mihai Cantacuzino, fost mare spătar, hotarele moşiilor Cătuneni şi Ogretineni, cumpărate de la megiaşii din Drajna, situate în hotarul Caraşului, jud. Saac; 1712 (7221);
• la 9 februarie 1770, moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură în pădurea Ursoaia, plătind dijmă bisericii opt taleri anual;
• din secolul al XVIII-lea o pricină pentru hotărnicia moșiei „Bătrânilor i a Zeletinului”, din 25 iunie 1743, este contrasemnată pe lângă boierii trimiși în acest sens de Mihai Racoviță și de mai mulți locuitori din împrejurimi, precum: „Petru Comșii ot Ogradini, Dumitrașcu ot tam, Radu ot tam, Neagoi ot tam, Stanciu ot tam, Stan ot tam” ș.a.;
• 8 mai 1810, preoteasa Dobra, soția popii Cernat din Drajna de Sus își orânduia succesiunea; era și „popa Mihai, preotul ot Ogretin”;
• în 1817, Radu negustorul, îmreoună cu soția sa Stana, cu cumnata sa Maria, cu preotul Mihai și alți ogretineni, ctitoreau biserica „Sf. Paraschiva” din localitate;
• un ultim document este din 12 iunie 1854, o dovadă prin care moșnenii din Drajna de Sus deveresc împărțeala rămasurilor preotesei Dobra Cernătoaia între moștenitorii ei, unul dintre semnatari fiind preotul Istratie din Ogretin.

Arhivele parlamentare din 1831 menționau satul Ogretin din plaiul Teleajen al fostului județ Săcuieni, ca având, la acea dată, 58 de familii. În anul 1872 așezarea era o localitate subordonată comunei Râncezi și avea 565 locuitori. Această subordonare a durat până în anul 1877, când Ogretinul a devenit o comună independentă cu 720 locuitori și 190 de case. La împroprietărirea din anul 1864 doar 56 locuitori au beneficiat de pământ deoarece ei fiind în mare majoritate moșneni. În anul 1838 funcționa ca învățător la Ogretin Gheorghe Georgescu (care în 1843 mai era în funcție), iar în 1861 era învățător Ștefan Ogrătineanu.

În perioada interbelică, Ogretinul era comună și avea în componență două sate: Cătunu și Poiana Mierlei. În acea perioadă a fost ridicat monumentul eroilor din primul război mondial, care se află în incinta cimitirului, având ca simbol o cruce și patru liste cu eroii locali.

Originari din această localitate sunt expertul contabil Toma Vasilescu (1880-?) cu mai multe lucrări de specialitate publicate, scriitorul Mihai Nicolae (1932-2001) membru al Uniunii Scriitorilor și etnograful și folcloristul Costel Manolache (n.1938), autorul unor apreciate culegeri folclorice.

Iată ce spunea G.M. Murgoci, în 1906, despre transport și cazare în satul Ogretin:

”Ogretinul este satul cel mai măricel din această vale. Han: Ioan Anastasescu, în mijlocul satului, în șosea; băutură, mîncare și loc de dormit (50 de bani patul). Tot el este și proprietar de trăsuri care fac cursele la Valeni și Ploiești; M. Pănculescu, numai vara. Trăsurile pleacă vara la oarele 5, iarna la 7 oare dimineața (afară de Crăciun, Paște, Anul Nou și Bobotează). La Ploiești ajung la 9 oare vara și la 10 jumătate iarna, cu popas la Valeni o oară: la Poiana 2 oare. Plata, după învoiala. Cursa Ogretin-Ploiești 6-8 lei. Trăsura cu ziua, 8-10 lei pe zi”⁷⁾.

Valea Ogretinului - vedere Leurdeanu

• Școala Ogretin
• Grădinița Ogretin

• Biserica veche
• Monumentul eroilor Ogretin;
• Crucea de lemn de la fântână (monument pierdut);
• Cruce de piatra I Ogretin;
• Cruce de piatra II Ogretin;
• Cruce de piatra III Ogretin;
• Cruce de piatră IV Ogretin;
• Cruce de piatră V Ogretin;

Biserica Sfântul Dumitru

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

• 1891, februarie 28, M. Bădulescu - notar
• 1891, februarie 28 primar provizoriu help
• 1934, mai 22, M. Rădulescu - primar
• help Ilie Chivulescu

Drum comunal: DC 31 – DJ 102B (Ogretin) – Drajna de Sus (DJ 230) (km 0+000 – km 1+300);

Poziție geografică: 45.2649475,26.0703635

Țara Românilor, jud. Prahova - N. Iorga;

„Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septemvrie 1602 (7111)” de General P.V. Năsturel;

G.M. Murgoci - Valea Teleajenului în vederea excursiunilor;

România cum era până la 1918;