Monedele în circulație în Drajna menționate în documente istorice:

• ughi (denumit ”galben”) desemnează moneda de aur ungurească sau transilvăneană, florin sau ducat. Ughiul apare în documente sub diverse alte denumiri: zlot de aur, zloţi, zloţi ungureşti şi zloţi roşii ungureşti, galbeni (ungari d'oro), florin unguresc;
• talerul (denunit ”leu”) era o monedă de argint a Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos având drept element caracteristic un leu rampant imprimat pe revers. Prima emisiune a fost pusă în circulaţie în 1575 şi consta într-o piesă cu greutatea de 27,648 g şi titlu de 750 %o . Thalerul olandez apare pentru prima dată spre sfărşitul secolului al XVI-iea. Documentele din secolele XVI-XVII şi prima jumătate a secolului al XVIII-iea precizează caracterul real al monedei prin expresia leu bătut. A circulat ca monedă foarte apreciată, servind în tranzacţiile interne şi externe, precum şi la plata tributului şi a altor obligaţii financiare internaţionale.
• aspru (denumit ban/i) - termenul de ban desemna în limba română moneda în genere, iar de la mijlocul secolului al XIV-iea până în secolul al XV-iea desemna jumătatea de ducat. Banul ca monedă a fost emis pentru prima dată de Vladislav I Vlaicu (1364-1377). Asprul este moneda otomană emisă pentru prima dată în timpul domniei lui Orhan Gazi (1324-1362) şi a preluat numele monedei bizantine aspron. În circulaţia Ţării Româneşti, asprii sunt menţionaţi de la începutul secolului al XV-iea, fiind folosit mai ales în negoţul cu amănuntul. În secolul al XV-iea, turcii au emis şi asprii de aramă - apar în Ţara Românească la 1566 - valorând Vi din asprii de argint. În acea epocă asprul valora un ban (alteori doi bani), sau 1/3 dintr-o para. În 1687, când a fost emis piastrul, asprul a devenit submultiplul său legal; un piastru valora 120 de aspri (I 20 de bani, apoi, de la 1694, 132 bani, ceea ce făcea ca în practică să se confunde cu banul. Banii de argint, bilion sau bronz au circulat pe piaţa internă şi externă până în secolul al XVIII-iea. Greutatea lor a variat între 0,20-0,45 g. (media 0,35), iar valoarea relativă a fluctuat. Echivalenţele cele mai statornice: în Transilvania - un ban era egal cu un obol sau Vi dinar. Dincoace de Carpaţi (secolele XVII-XVIII) 1/120 şi 1/133 dintr-un leu, 1 1200 dintr-un ughi, 1 1110, 1/90, apoi 1/so dintr-un zlot, 1/3 apoi l;4 dintr-o para. Ca monedă divizionară a îndeplinit funcţia de instrument de plată în tranzacţiile comerciale mărunte, în achitarea taxelor vamale sau a altor dări. De asemenea, dată fiind larga sa circulaţie a servit ca monedă de calcul mult timp după dispariţia sa de pe piaţa comercială.
• paraua - monedă de origine egipteană, preluată de Imperiul Otoman după cucerirea statului mameluc de către Selim I. Iniţial era o piesă de argint reprezentând la 1564 1,5 akyele. La 1618 valora 3 akyele, apoi a scăzut la 2 akyele. În timpul lui Constantin Brâncoveanu valora 2,9 akyele cu anumite fluctuaţii (de la 2,9 în 1688 la 2,3 în 1705). În urma reformei monetare din Imperiul Otoman la 1687 valora 1/40 dintr-un piastru. La începutul secolului al XVIII-iea, la Focşani 2 parale = 1 Vi groşi imperiali (1 para = 0,75 gros). Apare pe piaţa românească în secolul al XVII-iea şi se menţine până la introducerea sistemului monetar naţional, ca subdiviziune a leului de calcul.

• o pacea de samur (blană din picioare de samur) = între 80 şi 100 thaleri;
• o blană din spinare de samur = 111 thaleri;
• un post-şai (postav de felul abalei) = 15 thaleri;
• un post-feld (postav feld) = 1O thaleri;
• un conteş (manta îmblănită) = între 153 şi 172,5 thaleri;
• o blană de râs = între 400 şi 600 thaleri;
• o pereche de hamuri frumoase = 120 thaleri (octombrie 1709);
• o şa scumpă cu rafturi şi cu toate podoabele ei = 500 thaleri;
• o cojoacă de vizitiu = 15 thaleri;
• un cot de post-şai = 3 thaleri;
• un cot de atlas (mătase pentru căptuşală) = 1,5 thaleri;
• un cal dobrogean = 100 thaleri;
• un cal murg = între 30 şi 60 thaleri;
• un cal mai slab = 15 thaleri;
• un cal trimis la împărăţie (la Istanbul) = 25 thaleri;
• o oca de miere = 8,64 bani;
• o baniţă de orz = 40 de bani;
• un cântar de miere (44 de ocale)= 2,88 thaleri sau 380,16 bani;
• un cântar de unt = 1O thaleri;
• o pereche de samuri = 35 thaleri;
• o blană din spinare de vulpe = 25 thaleri;
• un felendreş (imitaţie de postav) = 10 thaleri;
• un cot de cernoveţ (material pentru anteriu) = 1,5 thaleri;
• un cot de tafta leşească= 1,5 thaleri;
• o blană de vulpe neagră de Moscova = 20 pungi cu bani (preţ la 1672);
• o spinare de vulpe de Moscova = 60 thaleri;
• o blană de "cacumi" (hermină) = cca 57 thaleri (1709);
• o blană albă de vulpe de Moscova = 40 thaleri;
• o haină de blană de samur = între 1OOO şi 1500 thaleri;
• o căruţă cu patru cai = 285,5 thaleri;
• un clopot pentru biserica domnească din Târgovişte = 360 taleri;
• un cort turcesc = 600 thaleri (1711);
• ocaua de silitră = 50 bani;
• o oaie = 1,33 thaleri;
• un şoim de vânătoare = 5 thaleri;
• o vacă = 6 thaleri (la 1709);
• un bou = 8 thaleri;
• ocaua de votcă = 1 thaler (171O);
• ocaua de rachiu slab = 1/4 thaler (33 dinari la 1710);
• o bute de vin de Văcăreşti = 17,9 thaleri (preţul pieţei din Bucureşti la 1711);
• o vadră de vin = 7 pitaci (preţul pieţei din Craiova la 1732);
• o bute de vin vechi = 34,68 thaleri (1711);
• o bute de vin nou = 20,63 thaleri (1711);
• o vadră de vin = între 33 şi 44 bani (după vechime);
• un lighean de argint în greutate de 920 dramuri = 152 thaleri (171O);
• dramul de argint = 22 bani (171O).

• simbria doctorului prim al Curţii Domneşti = 2000 thaleri/an;
• simbria preotului Curţii Domneşti = 300 thaleri/an;
• simbria profesorului (Franţiscul) beizadelei Matei (fiul mai mic al lui Brâncoveanu) = 150 thaleri/an;
• simbria lui Ion Neamţu (bucătarul lui Brâncoveanu) = 200 taleri/an;
• simbria lui Matei, sofagiul (cel care serveşte masa)= 50 taleri/aprilie-septembrie 1698;
• o zi de lucru = 1O bani;
• simbria trâmbiţaşului Curţii Domneşti = 30 taleri/an;
• simbria tunarului Curţii Domneşti = 30 taleri/an;
• simbria unui salahor = 3 thaleri şi 13 bani/lună

La 4000 zloţi = 300 zloţi (7,5% pentru anul 1710; cifrele sunt relative, cuantumul lor este în funcţie de creditor).

• Cotul = 0,650 m (cotul turcesc, valabil pentru Ţările Române), 0,664 m (cotul transilvănean);
• Submultiplii = rupia (1/8 coţi), grefa (1/16 coţi);
• Ocaua = 1,272 kg;
• Cântarul = 44 ocale = 55,968 kg (cântarul turcesc, valabil pentru Ţările Române);
• Ocaua pentru lichide = 1,698 litri;
• Submultiplii ocalei = litra (1/4 oca), cinzeaca 1/8 oca), ciocanul (1/16 oca), dramul (1/400 oca);
• Multiplii = vadra (pentru lichide, 20 ocale), butea (83 vedre), găleata (pentru solide, 880 ocale).

”Revista istorică a arhivelor României - Condica de venituri și cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212 (1694-1704) - Bucuresci Imprimeria Statului 1878”

”Monedele aflate în circulație în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVIII-lea - Putere de achiziție și cursuri de schimb” - Dragoş Ungureanu