Taler
Talerul (uneori scris Thaler) (denumit ”Leu”), este o monedă mare de argint folosită în Europa timp de aproape 400 de ani. În Statele Unite ale Americii talerul este în circulație sub numele de dolar american.
Galerie
Etimologie
Etimologic „taler” este o abreviere de la „Joachimsthaler” sau „Jochenthaler”, o monedă emisă de orașul Sankt-Joachimsthal (în română: „Valea Sf. Ioachim”, astăzi Jáchymov, în Republica Cehă) din Boemia, începând cu 1518.
Istorie
Atât greutatea cât și diametrul talerului au variat în cursul secolelor.
Talerul tipic avea greutatea de 28-29 grame și un diametru de 38-41 mm.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, talerii se emit în cantități foarte mari, în special de către entitățile statale care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și din Imperiul Habsburgic.
S-au emis atât submultipli cât și multipli de taleri, arta meșterilor monetari din această perioadă producând unele din cele mai frumoase monede cunoscute în istorie. S-au mai emis taleri în Olanda (leeuwendaler, în română taler-leu) și Scandinavia (daler).
Talerii în epoca modernă
După 1780, s-au emis în cantități mari taleri cu efigia împărătesei Maria Tereza, pentru a facilita schimburile comerciale dintre Europa și Orientul Apropiat și Mijlociu, cunoscuți sub denumirea de taleri Maria Terezia. Acești taleri sunt numiți și „taleri levantini” și se bat și în ziua de azi de către Monetăria Austriei, pentru micii investitori.
Etiopia a emis bancnote cu denominațiunea „taler” în prima jumătate a secolului al XX-lea.
De la „taler” provin denumirile de dolar, numele monedelor din coloniile engleze, iar apoi ale Statelor Unite ale Americii și ale altor țări, precum și cel de tolar, care semnifică „taler” în limba slovenă.
Talerii pe teritoriul țărilor române
Pe teritoriul României au fost emiși taleri în monetăriile transilvănene atât în perioada principatului autonom cât și în perioada suzeranității austriece.
În Principatul Moldovei, Despot Vodă a încercat să bată taleri moldovenești, fără prea mult succes, cunoscându-se doar câteva exemplare păstrate, emise în 1562 și 1563. Un exemplar se află în colecția numismatică a Academiei Române.
Datorită largii lor circulații, negustorii din Țările Române au adoptat în secolul al XVII-lea talerul olandez ca monedă de calcul. Acesta avea gravat pe revers un leu rampant, simbolul Olandei și era numit taler-leu. De aici provine denumirea monedei naționale românești, leul.
Notă
sursa: Wikipedia