sílă f., pl. e (vsl. bg. rus. sila. V. silesc). Constrîngere, forță, violență: a lua cu (saŭ cu de-a) sila. Forță, putere: sila luĭ Dumnezeŭ. Faptă de om puternic (Vechĭ): face șile multe (Cor.). Putere armată, oaste (Vechĭ): împăratu cu sila luĭ. Greață, dezgust, neplăcere: un roman arînd in silă4 (Al. P. P.). A-țĭ fi silă de cineva, de ceva, a nu-țĭ plăcea.

Sursă

Scriban (1939)

Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
Poți scrie un comentariu dacă ești logat pe Enciclopedia Drajna.
  • sila
  • Ultima modificare: 2019/05/15 23:19
  • de către admin