Boierul Nae Țugui

Dupa ce mosnenii din Ogretin au renuntat la devalmasie, inainte de anul 1850, Mosia Ogretinului apartinea boierului Nae Tugui. Acesta avea hanul boieresc in Ogretin, pe platoul de deasupra familiei Maracineanu(astazi) pana in Popa Pancu, inclusiv unde a avut casa Tache Comiselu.Peste drum, pana la garla Ogretinului, asa cum merge astazi drumul pe la moara spre "Varf" si spre "Poiana Mierlei", erau grajdurile de animale, inclusiv cireada de bivoli si bivolite. Boierul avea foarte multi argati, din Ogretin sau din comunele invecinate, precum si de la mari departari, asa cum a fost stra-stra bunicul meu, Vultur Stama, adus de boier din Macedonia. Tatal bunicului meu (bunicul lui Gica Stama) se numea Apostol Stama si de aici porecla data neamului nostru de "postol-ocari". Din perioada lui Vultur si Apostol, muncind ca argati, acestia au primit terenuri de la boier sa isi poata construi aici case si intemeia gospodarii pentru ei si pentru copiii lor. Nae Tugui avea un mare han boiesc, unii spun ca avea 30 de incaperi jos si 30 de camere la etaj, unde locuia familia si aveau foarte multe camere pentru oaspeti. Boierul nu a avut baieti, dar Dumnezeu i-a dat mai multe fete.Cea mai frumoasa fata a boierului, o domnita cu ochi albastri, cu parul lung, inelat, se numea Zinica Tugui. Despre frumusetea acestei fete se vorbea pe la mai toate conacurile boieresti din Muntenia.Era inteligenta, vorbea 2 sau 3 limbi straine si era foarte harnica. Ajuta mult bucataresele care pregateau masa pentru familia ei, dar si pe cele care pregateau masa pentru argati. Era indragita pentru popularitatea si frumusetea ei izbitoare si de catre toti cei care lucrau pe langa boier, ca slugi. Asa se face ca, un argat care raspundea de curatenia din curtea hanului boieresc, caruia i se spunea Giolea, un tanar frumos cu ochii verzi, dar foarte sarac, care locuia pe Coasta Ogretinului(in zona unde locuieste astazi familia Capitanu), se indragosteste de domnita Zinica si prin munca lui incerca sa-i arate zilnic acesteia, dragostea ce i-o purta.Va dati seama ce s-ar fi intamplat daca boierul Tugui ar fi simtit… Zinica, crescuta in mediul boieresc, realizeaza marea diferenta dintre ei, se simtea atrasa de chipesul Giolea, dar timp de o iarna si o primavara, reuseste sa isi ascunda sentimentele fata de acesta. Pana la masa de Sf Pasti, cand prin credinta ei, vazand diferenta atat de mare dintre bucatele pregatite pentru familia lor si zeama lunga pentru slugi, a izbucnit in lacrimi… Zinica infasoara intr-un stergar la care cosea ea, o bucata de carne de curcan si doua felii de cozonac facut cu rahat adus din Turcia, il striga pe Giolea si i le lasa pe masa intr-un atelier, unde se reparau unelte gospodaresti.O usurare sufleteasca din partea lui Zinica, care avea sa "o coste" peste 4-5 luni, intamplarea de a ramane insarcinata cu Giolea, in saptamana cand boierul era plecat cu trasura la mosia din Baragan… Cei doi, plini de credinta in Dumnezeu, vorbesc in secret si Giolea propune domnitei un plan… In toamna, in zilele libere date de boier, Giolea a sapat singur in pamant, in secret, un bordei in Ogretin, pe terenul boierului, undeva sub "Varful Mircea", in zona cunoscuta astazi de localnici drept " Poiana Capsunii", aproape de Izvorul " Vana Rece". Iarna s-a ocupat Giolea sa aduca la bordei tot ce mai avea pe acasa, sa faca un pat din lemne taiate din padurea invecinata, iar drept saltea, paie invelite cu presuri.Spre rasarit, pe unde patrundea o raza de lumina, a prins intr-o ciotura, o icoana veche pictata pe lemn gasita in podul casei mamei sale, apoi cladeste o vatra de foc din piatra, iar cu o gramada de crengi uscate de copac a mascat intrarea in bordei. In primavara, cand Zinica intra in 6 luni, hotarasc impreuna, jurandu-si reciproc credinta pe viata, sa fuga noaptea in secret din casa boiereasca, sa lase toate bogatiile si hainele scumpe si sa se mute in bordeiul facut in pamant la Varfu Mircea. Giolea a continuat sa munceasca ca argat la boier ziua, iar noaptea urca in bordei la Zinica. A doua zi boierul Tugui, disperat de disparitia fetei, ofera o mare recompensa pentru cel care poate da indicii despre rapire si despre locul unde se afla acum minunata lui fata. Vara, Zinica va naste in bordei un copil frumos, un baiat, asistata si ajutata doar de Giolea.A fost o bucurie imensa pentru ei, familia lor avea acum ca urmas o minune de copil, cu ochi albastri ca cerul… Trecuse mai mult de 6 luni si boierul Tugui nu aflase absolut nimic despre Zinica.Parca intrase in pamant… Prin luna octombrie, un vanator al boierului, in timp ce mergea calare pe la Varful Cornului, zareste de la distanta o dara subtire de fum iesind din pamant…Ajuns in zona, vede bordeiul, o aude si o recunoaste pe Zinica dupa glas, cantandu-i fericita copilului, un cantec de leagan…Cu gandu la punga de galbeni oferita de boier drept recompensa, vanatorul anunta personal, in secret, pe Nae Tugui si acesta urca repede calare (insotit de vanator)Coasta Ogretinului si apoi prin Valea Podului, ajunge pieptis in Poiana Capsunii la bordei. In tot acest timp Giolea era ocupat la curtea boierului cu depanusatul porumbului adus de la mosia din camp. Cand boierul o vede pe Zinica in bordeiul de pamant, cu frumusetea de baiat in brate, izbucneste in lacrimi de tata fericit, iar aceasta-i cade in genunchi cu pruncul la piept cerandu-si iertare, marturisind tot adevarul, povestind despre iubirea sincera ce i-o poarta lui Giolea. Desi rangul boieresc si traditia nu-i permitea, boierul Nae Tugui il accepta pe Giolea ca ginere cu drepturi depline, le face o casa frumoasa in zona unde este astazi casa lui Neculai Gavrila si le da o parte din mosie, pe Valea Ogretinului, pana la limita de hotar cu Nucsoara, le-a dat zeci de hectare in camp, iar la munte au primit " Ciungii lui Pana" in Zaganu. Au trait fericiti in zona, ca descendenti ai boierului si cand aveau in jur de 80 de ani au fost ridicati de comunisti, au fost deportati si li s-a confiscat toata averea. Boierul Nae Tugui este inmormantat in cimitirul din Ogretin, langa biserica veche, unde odihneste intr-un sicriu de bronz, in cavoul zidit si betonat de Neculai Ana si Lisandru Voicu. Aceasta poveste de iubire este absolut reala. Ea a fost povestita de mama mea, Sita-Cocuta Stama(83 ani), care stie toate aceste detalii, inclusiv locul unde a fost bordeiul, de la mama dansei, bunica mea, Valeria Oprea, care a lucrat ocazional ca sluga la curatenie pe langa casa si mosia lui Zinica.

Autor Ion Stama - facebook

Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
Poți scrie un comentariu dacă ești logat pe Enciclopedia Drajna.
  • nae_tugui
  • Ultima modificare: 2020/12/30 00:25
  • de către cristian