Factor de mediu - SOL - comuna Drajna

Teritoriul administrativ al comunei aparține zonei Subcarpaților Prahovei, respectiv Subunității acestora, Subcarpații Teleajenului. Relieful reprezintă o îmbinare complexă de forme variate ca geneză și vârstă. Interfluviile, includ nivele de eroziune, terase, și lunci, pe care se dezvoltă o gamă largă de procese de modelare.

Modelarea fluvială, stimulată atât de nivelul de bază mai coborât, pe care îl reprezintă râul Teleajen, cât și de subsidentele locale, combinată cu procesele de pe versanții despăduriți a generat un relief extrem de complex, fragmentat “în culise”, cu acumulări bogate, forme de eroziune selectivă.

Relieful dealurilor subcarpatice s-a definitivat la sfârșitul pliocenului, când au avut loc ultimele mișcări de cutare, iar întreaga regiune a suferit o mișcare de ridicare în bloc împreună cu munții și lacul din câmpia Română, care și-a restrâns suprafața.

Comuna Drajna este plasată în depresiunea Drajna-Chiojd, flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu. Cele mai răspândite soluri sunt aluviunile și solurile aluviale în cadrul luncii Teleajenului, solurile urgiloiluviale și argiloviluviale brune podzolite, ca și cele brune și negre argiloase humifere în Dealurile Bughei. În Dealurile Priporului sunt mai frecvente solurile brune și argiloiluviale brune podzolite, rogosolurile, iar pe versanți solurile erodate.

Pe teritoriul administrativa al comunei se delimitează următoarele unități de relief:

respectiv Depresiunea Drajna-Chiojd.

Zonele deluroase sunt caracterizate printr-o fragmentare mare a reliefului cu văi săpate adânc, erodate la suprafață în diferite grade.

Pantele sunt accentuate, declivități mari și sunt teșite. În condițiile unei vegetații ierbacee, acestea sunt afectate de eroziunea în suprafață, alunecări de teren, torențialitate, evoluând prin retragere. Versanții, din cauze morfogenetice, au configurații diferite cu pante ce pot depăși 400.

Fragmentarea reliefului, alcătuirea sa din roci, puțin rezistente la eroziune, preponderența utilizare agricolă a terenurilor și extinderea versanților neprotejați de vegetație înlesnesc o dinamică sporită a proceselor geomorfologice de modelare: pluvio - denudarea și eroziunea în suprafață (afectează totalitatea versanților despăduriți).

Teleajenul străbate teritoriul administrativ al comunei de la nord spre sud. Pe acest sector, pe anumite porțiuni, are aspectul unui culoar. Teleajenul își lărgește albia până la 300-400 m, își despletește apele în prundișuri și își schimbă firul principal după fiecare viitură.

Dominată în est de dealul Priporului și la vest de plaiul Bughei, are versanți repezi unde eroziunea de mal sapă în terasă. Malurile sunt abrupte cu o înălțime de 3-6 m.

Lunca este bine diferențiată mai ales pe malul drept, în dreptul localității se îngustează și pe unele porțiuni dispare complet. Înclinarea generală a zonei este de la nord la sud cu o pantă de 1 %. Panta terenului este dinspre culmile deluroase învecinate către râul Teleajen (est – vest si vest – est), iar zona adiacentă cursului de apă prezintă numeroase băltiri, ca efect al deversării izvoarelor existente în perimetru.

Datorită pantelor mai mari de 20 – 30 grade, constituției litologice și despăduririlor, apar alunecări de teren, ogase, torenți precum depresiuni mici cvasirotunde dezvoltate pe sare.

Se evidențiază ogașele de pe torenții din zonă, la limita superioară a pădurii.

Relieful de denudare este reprezentat prin:

  • ogase cu fund de vale foarte larg aproximativ 6 m;
  • ravene;
  • torenți;
  • alunecări de teren (superficiale și deplasive).

Terasele sunt plane cu pante de până la 5 %, cu marginile foarte neregulate, prezentând numeroase intranduri ale unor văi care înaintează prin eroziunea regresivă, cu tendința de a le aduce în stadiul de culmi. Conurile de împrăștiere sunt definitorii pentru întreaga zonă, ele sunt remodelate la fiecare ploaie puternică. Trecerea de la luncă la văi se face prin versanți de formă foarte variată, cu pante mari ce depășesc 25 % și care, în marea lor majoritate, sunt împăduriți. În cadrul versanților, se remarcă prezența microteraselor și, la contactul cu lunca, a unei forme cu aspect de trenă formată pe baza acumulării materialului provenit din eroziunea versanților.

Învelișul de sol de pe teritoriul comunei și din împrejurimi, este extrem de mozaicat, consecința diversității factorilor geografici cu rol pedogeneți, respectiv relieful variat sub raportul altitudinii, expoziției și dinamicii, care atrage după sine manifestarea variată a celorlalți componenți ai mediului.

În zona dealurilor subcarpatice domină solurile brune, brune-podzolite, brune acide; pe versanți – soluri negre de fâneață, diferite soluri erodate și regosoluri; în zonele de luncă se găsesc aluviuni și soluri argilofluviale freatic umede; în zonele de câmpie domină cernoziomurile cambice freatic umede.

În funcție de condițiile geologice și morfologice, respectiv a riscurilor naturale identificate pe teritoriul comunei au fost conturate următoarele zone:

  • zone improprii de construit reprezentate prin zonele de versanți și culmi deluroase cu pantă foarte mare, zonele cu risc de inundabilitate, zonele de curs ale rețelei hidrografice, zonele cu alunecări de teren și zonele de protecție conducte, LEA etc.
  • zone bune de construit cu amenajări speciale în care sunt cuprinse zonele de culmi deluroase și versanții cu pantă de 300, respectiv zonele cu hazard privind instabilitatea terenului, precum și zone cu stagnare temporară a apelor după precipitații abundente.
  • zone bune de construit fără amenajări reprezentate prin terasa inferioară și terasa medie a râurilor și zonele de platou din cadrul culmilor deluroase.

Terenul prezintă o pantă mica și prezintă următoarea succesiune litologică:

  • în suprafața depozite eluvial – deluviale constituite din prafuri argiloase, argile prăfoase, argile, cu structura neomogenă;
  • roca de bază constituită din argile, marne, marnocalcare, gresii.

Nivelul hidrostatic apare la adâncimi variabile și este influențat de volumul precipitațiilor sau de litologia și structura tectonică a zonei.

Terenurile identificate în această zonă se pot încadra la terenuri bune-medii de fundare.

Zonele pe care se pot amplasa construcții sunt cele care fac trecerea între două nivele de terasă și prezintă o pantă de până la 300.

Zonele de versant se caracterizează prin următoarele depozite:

  • în suprafață depozite deluviale neomogene constituite din sol vegetal în amestec cu argile-prafuri-nisipuri;
  • roca de bază constituită din argile, marne, marnocalcare, gresii.

Terenurile identificate în această zonă se încadrează la terenuri dificile de fundare, din cauza pantei terenului. Nivelul hidrostatic se situează la adâncimi mari în perioadele cu precipitații normale.

Terenul este plan, stabil și afectat pe suprafețe reduse de fenomene de inundabilitate în perioadele cu precipitații excesive, precum și de eroziune de mal datorită caracterului torential al cursurilor apelor din perimetru.

Succesiunea litologică se prezintă astfel:

  • în suprafață strat de sol vegetal sau umplutură cu grosime variabilă;
  • urmează depozit proluviale constituite din argile prafoase verzui și argile nisipoase cu rar pietriș;
  • în continuare apar depozite aluvionare constituite din pietrișuri cu nisip, argilos la partea superioară;
  • roca de baza constituită din marne cenușii sistuoase și gresii.

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
Poți scrie un comentariu dacă ești logat pe Enciclopedia Drajna.
  • factor_de_mediu_-_sol
  • Ultima modificare: 2020/08/18 19:44
  • de către cristian