Basme culese în comuna Drajna
Ghiță Cătănuță, haiducul și mândra sa Vidra
Cătănuță, devine haiduc, pentru că nu mai poate îndura crunta exploatare a războiului și a turcilor. El se îndrăgostește de Vidra, fata unei bătrâne sărace. Într-o zi vine și o fură pe Vidra, tocmai când mama ei trăgea să moară.
Ea este dusă în pădure, la casa haiducilor. Într-o noapte Vidra visează că mama ei a murit. Dimineața, încalecă pe un cal și plecă la casa mamei sale.
Într-adevăr, mama sa murise și în clipa venirii ei în sat se petrecea ceremonialul de înmormântare. Haiducii, din nou, apar în frunte cu Ghiță Cătănuță, o ia din nou pe Vidra și o duce, din nou, la casa haiducilor. Vidra, între timp, se îndrăgostește de un alt haiduc, anume de Păunașul Codrilor. Vidra este prinsă în faptul dragostei de Ghiță Cătănuță. Cei doi haiduci se iau la luptă; lui Ghiță Cătănuță i se desface brâul, Vidra refuză să i-l lege, iar Ghiță Cătănuță printr-o sforțare supraomenească îl răpune pe Păunașul Codrilor și se răzbună și pe Vidra tăindu-i capul.
Apoi, pleacă să haiducească în altă parte, de durere că a fost înșelat de Vidra. 1)
Împăratul și Făt-Frumos
Făt Frumos este fiu de împărat. El s-a născut din lacrimile mamei, crește și se face mare și frumos ca spuma laptelui. La etatea de 17 ani, pleacă în lume să găsească tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte. În călătoria sa, Făt-Frumos este ajutat de un cal năzdrăvan și de hainele tatălui său, care erau fermecate. Pe drum, el se luptă cu o scorpie, o invinge și, când să-i taie capul, scorpia se roagă de Făt-Frumos să-i deie viață, că-i va fi de mult folos. Într-adevăr, scorpia i-a fost de mult folos. Făt-Frumos ajunge la un palat cu totul și cu totul de aur, găsește trei fete de împărat, le spune pentru ce a plecat în lume și acestea îl sfătuiesc să nu calce în „Valea Plângerii” că va plânge toată viața. Printr-o întâmplare ciudată, Făt-Frumos n-a putut respecta povața celor trei fete de împărat, calcă în Valea Plângerii, începe să plângă și se hotărăște să se întoarcă în împărăția tatălui său. Locurile pe unde a călătorit la ducere nu le mai recunoaște la întoarcere, pentru că totul se schimbase, trecând un număr mare de ani.
Pădurea în care se luptase cu scorpia se transformase într-un oraș mare și frumos. Ajuns în împărăția tatălui său, nu mai găsește nimic, totul se dărâmase, palate și case și pretutindeni era pustiu. Printre dărâmăturile palatului tatălui său, Făt Frumos găsește o ladă cu osemintele părinților săi, o deschide și pătrunde năuntru renunțând la tinerețe fără bătrânețe și fără de moarte. 2)
- Basmul are o semnificație destul de izbitoare. Făt-Frumos, deși găsește tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte, el totuși nu poate supraviețui tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte.
Povestea terciului
Un flăcău foarte sărac, pe nume Ionică își caută o logodnică în alt sat fiindu-i rușine de sărăcia lui. De câte ori se ducea în vizită la logodnica lui, el cerea să i se dea apă de băut, pentru că întotdeauna îi era sete. Fiind întrebat de logodnica sa de ce bea atâta apă, el răspunse alăturea, nu întrebarea, dând de înțeles logodnicii sale că mănâncă numai pește. Logodnica vrea să afle adevărul. Se îmbracă în haine de cerșetoare, se duce la casa logodnicului său și roagă pe mama acestuia să o găzduiască în casă pentru o singură noapte. Deși mama logodnicului o refuză la început, pentru că nu avea pat unde să o culce, totuși ea se înduplecă și o găzduiește. După ce se înnoptează, apare și logodnicul ei. Cere mamă-si de mâncare și aceasta îi pune dinainte o strachină cu terci.
A doua seară, când Ionică se duce iar în vizită la logodnica sa, mama Mariuței, pentru că așa o chema pe logodnică, îi spune lui Ionică:
- Ionică, maică, terci mănânci, terci faci,
- Vorbă cu fata mea să nu mai faci. 3)
Povestirea acestor basme este foarte simplă, acțiunea deasemenea; se împletesc în mod armonios cele două elemente: realul și fantasticul, fantasticul sau irealul predomină; eroii sunt creații ale poporului și în majoritatea lor sunt înzestrați cu puteri supranaturale; ei înving orice obstacol sau piedică ce li se pune în cale de către elementele negative; ei reprezintă și viața de toate zilele a poporului, adevărul și dreptatea în luptă contra răului, care până la urmă este învins de adevăr și dreptate; ei reprezintă năruințele poporului spre o viață mai bună și mai fericită; majoritatea acestor eroi sunt: Făți Frumoși, Ilene Cosânzene, Zmei, balauri, cai năzdrăvani, fete de împărați, muma pădurii, zgripțuroaice, scorpii, diavoli, împărați și împărătese, crai și crăițe, servitori, oameni de rând etc..
Din aceste povestiri se desprind eroii pozitivi și cei negativi. Limba acestor opere literare este limba întregului popor, simplă, frumoasă și armonioasă, presărată cu figuri stilistice, cu proverbe și zicători. Acțiunea tuturor basmelor populare se împletește cu lupta dintre bine și adevăr, pe de o parte cu lupta dintre neadevăr și minciună și exploatarea pe de altă parte. Până la urmă, binele, adevărul și dreptatea triumfă asupra neadevărului, minciunei și exploatării. 4)