Enciclopedia

Dan al II-lea Voievod întărește unos boieri ai săi satele Maniaciul și Poienile ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 14:52:23 +0000

Dan al II-lea Voievod întărește unos boieri ai săi satele Maniaciul și Poienile Vărbilău, precum și a treia parte din Stănești

Datare

1 decembrie 1429

Text

”În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Ion Dan mare voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, Amlașului și Făgărașului herțeg.

A binevoi domnia mea și am dăruit acest atotpreacinstit hrisov al domniei mele boierilor domniei mele Dumitru din Maniani și Balea cu copiii lor și Bîrseanului cu frații lui, ca să le fie Maniaciul și Poenile Vărbilăului și jumătate din Izvoreanii de la Dealul Mare și lui Balea a treia parte din Stănești și lui Toader și lui Radul jumătate din Berevoiești, lor și copiilor lor, de ocină și de ohabă, începând de la vama oilor, de vama porcilor, de albinărit, de găletărit, de gloabe, de cărături și de podvoade, adică de toate slujbele și dajdiile. Și să nu cuteze să-i turbure nici sudeț, nici globnic, nici birar. Cine s-ar încumeta să-i împiedice, chiar cu un fir de păr, unul ca acela va primi mare rău și urgie de la domnia mea.

Încă și după moartea domniei mele, pe cine va binevoi domnul Dumnezeu să fie domnul Țării Românești, dacă va înnoi acest hrisov al domniei mele, pe acela domnul Dumnezeu să-l întărească în domnia lui; dacă va batjocori și va nimici, pe acela domnul Dumnezeu să-l nimicească și să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor cu sufletul și să aibă parte cu Iuda și cu Arie, în veci, amin.

Și aceștia sânt martorii: jupân Albul, jupân Dobrotă, jupân Voico, jupân Bprcea, jupân Stan al lui Iarciul, Coica logofăt, Mileț vistier, Balea paharnic, Bușaga stolnic.

S-a scris la Argeș, decembrie 1.”

Notă

Muz. de ist. Buc., Colecția „Maria și dr. George Severeanu”, nr. 13.135.

Original pergament (30,5x16,6) pecete atârnată, căzută.

Datat după boierii martori, în comparație cu doc. precedent.

atestare documentara drajna, hrisov, drajna de jos, stanesti

Zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:45:01 +0000

Zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus

Datare

1 ianuarie 1831

Text

1831, Ghenari 1.

Adică eu cel mai jos iscălit încredințez cu zapis mieu la mâna dumnealui logt. Moise sin polcovnic Panca precum să să știe că, viind la dumnealui și prin bună învoire și tocmeală i-am dat în arendă livedea ce o am de la Drajna-de-Sus, ce este de la căminu părintescu peste drum, însă și locurile ce sănt împregiur livezi, cât ține gardu, pă ani cinci făcători, când îi va plăcea ca să le culeagă, iar, când nu, să am a mi le culege eu. Însă, cât pentru iarba de supt pruni și locurile de ma sus arătate, să le stăpânească dumnealui de-a rând până să va înplini ani făcători, cum mai sus coprinde. Și tocmeala ne-au fost pă acești cinci ani făcători t. trei sute, adică trei sute, care și bani tocmeli i-am priimit toți deplin în mâna mea. Și dumnealui să aibă a stăpâni, după cum mai sus arată, nesupărat de nimeni. Și pentru mai adevărată credință am scris însumi cu mâna mea, fiind alte obraze față, care mai jos să vor iscăli de mart(uri). 1831, Ghenari 1.

Stoica sin Radu Tudorică am vândut, ot Drajna-de-Sus.

Eu Radu sin Ene Bolănu față.

Eu Bucur sin Ion Gogu ot Cătun față.

Eu Voica sin popa Voicu ot Ogretin mărtr.

Popa Petre ot Drajna-de-sus adeverezu. (În proprietatea mea.)

Notă

Revista istorica iulie-septembrie 1926 - Dări de seamă, documente și notițe de Nicolae Iorga

[ravas, zapis, arenda, drajna de sus, bolanescii]

Sătenii din Drajna vând ocini, iar unii se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:16:45 +0000

Sătenii din Drajna vând ocini, iar unii se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

1631 iulie 1

Text

Acestă zapis să se știe că l-am făcut noi sătenii de în Drăjnari, care ne-am vândut noi și feciorii noștrii și cu ocinile noastre și cu casele noastre și cu locurile noastre, ale caselor și cu grădinile și cu pomeatele noastre, carele pre unde sântu, și alți oameni carii și-au vândut ocinile și locurile caselor și pre ei nu s-au vândut.

Eu Radu Răspopii, ce am fostu de Ogretin, vândutu-m-am cu feciorii miei anume: Ion și Stan și Stanciul și Stoian și cu 6 pământure în câmpul Ogretinului, într-un câmpu și într-altu câmpu alte 3, prețul ughi 20.

Și eu Toader Cîmpoietoriul încă m-am vândut să fiu rumân jupânului Hrezei Vornicul, cu câți feciori voi naște de întru plodul mieu, însă fără ocină, prețul ughi 12.

Și eu Dumitru Olariul, carele ține o cumnată a lui Mihăilă, muiarea lui Berilă, fratele lu Mihăilă, celu ce s-au vândut întâiu lui Iordachi vornicu, apoi jupân Hrizea marele vornicu i-am lepădat banii cu bunăvoia lu Iordachi vornicu, vândutu-m-am (loc rupt) partea de ocină a lu Berilă, fratele lu Mihăilă, cu câtă ocină și-au vândut Mihăilă, atâta să fie vornicului și de la Berilă și de la feciorii lu Berilă, anume Oana și Mihăilă și ai miei, al lu Dumitru, făcuți cu muiarea lui Berilă, anume: Tudoaie I Lupul I Manea I Dan I Tudor I Sarul, aceștea toți câte optu feciorii și cu ocina câtă să va alege de în câmpu și de în pădure și în șezutul satului și de în apă și cu vaduri de moară ce se vor alege să fim rumâni în veac, prețul ughi 22.

Și iară eu, Dumitru, ginerile popii Lupului, mi-am vândut casa și cu locul și co pomeastiile și cu pământurile și îngrădișurile, preț ughi 19.

Și eu Crăciun și cu nepotu mieu Naneiul și cu vară-mea Anca încă ne-am vândut locurile de casă câte treale, cu îngrădișurile și cu pomeațele, preț să se știe ughi 15.

Și eu Radul și Lepădat, fiastri Aldei, încă am vândut un loc de casăpre malul Drajnei, loc izlaz, preț ughi 1. Și eu Bira am vândut un loc de patru case, iaste alea: de la casa Savei până în gardurile de în drum, carele merge la beserică și pre răzor Bererei, pre îngrădișurile caselor, până în Drajna și cu patru case, cu pomeațele și grădinile, preț ughi 8 i pol.

Și noi toți câți sântem scriși aicea în cist zapis vândut-am carii locure carii pre noi, de a noastră bunăvoe. Și pentru credință pus-am degetele noastre și pecețile noastre. Și iarăși Crăciun feciorul (ultimele rânduri sunt șterse)

Mesița iulie 1 dni (șters, ilizibil)

Mogoș cluceru.

Deadul vătahul.

Drăghici stolnic.

Stanciul stolnic.

Tudor logofătul.

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 284. Copie din 1927. Datat după boierii martori.

[ravas, drajna de jos, ogretin, hrizea, clacas]

Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 15:51:52 +0000

Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicu, cealaltă jumătate din Ogretin și o stână la Clăbucet

Datare

1486 septembrie 1 - 1487 august 31 (6995)

Text

”Izvodul cărții Vladului vodă, feciorul lui Vlad vodă, ce s-au scos după sîrbie pe rumânie, cursul anilor leat 6995 (1486-1487).

Dat-am domnia mea această carte a domniei mele slugilor domnii mele, lui Stîngaciu cu feciorii lui și lui Stan Costișatul cu feciorii lui și cu frate-său Vlaicul, cu feciorii lor și cu fetele lor, ca să le fie Ogretinul tot, pentru că jumătate iaste a lor bătrînă ocină de baștină dreaptă, iar jumătate au cumpărat de la Baico den Blejoi, drept 1450 aspri. Și au dat și domnii mele un cal. Însă Stîngaciu cu feciorii lui și cu fetele lui pre jumătate den Ogretin, însă fetele să n-aibă nici o amestecătură, pînă vor fi vii feciorii lui Stîngaciu și feciorii feciorilor lor. Și de li se va întîmpla și moarte, ocina să nu se vînză, ci să le fie celor ce le vor rămînea în urmă. Iar Stan Costișatul cu feciorii lui și cu fetele lui și cu frate-său Vlaicul, cu feciorii lui, să ție altă jumătate den Ogretin. Și să le fie stîna de la Clăbucet, pentru că au cumpărat Stan Costișatul de la Șuban den Topliță și de la frații lui, drept 2 boi. Iar Stîngaciu cu feciorii lui să ție stîna de la Tătarul, pentru că iaste a lor bătrînă ocină.

Drept aceea, am dat și domnia mea această carte a domnii mele, ca să le fie ocină ohabnică, lor și feciorilor și nepoților și strănepoților.

După aceasta și mărturii am pus, boiarii divanului domnii mele.”

Notă

Arh. St. Buc., ms. nr. 1232 f.13; Copie după o trad. din sec. XVIII; Ediții Panaitescu, 361-362; DIR, B., 185.

”Documentele Ţării Româneşti” - Volumul 1 - Documente interne (1369-1490)

Traducere în posesia Elenei Kretzulescu cu însemnarea: ”Acest hrisov protocolisindu-se după două părți ce-au rămas din hrisovul slovenesc cel adevărat, s-au cunoscut a fi întocmai, iar mărturia veliților boieri ce sînt numiți în cel adevărat lipsește. Az Chiriță dascăl slovenesc ot mănăstirea Colții. 1800 iulie 17”.

[hrisov, ogretin, stan costisatul, clabucet, tatarul]

Jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:54:33 +0000

Jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova

Datare

2 iunie 1849

Rezumat

Jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova pentru o moșie

Text

Cinstitei cîrmuiri a j. Prahv. plecată jalbă.

De către uni din moşneni ogretineni mă văzu cotropit din dreptele mele fineţe, clăcaşi, precum şi altile supt niciun fel de cuvînt drept, căci eu la leat 1841 amu avut în stăpînire-mi tooate aceste ce acum mi s’au cotropit de către numiţi, precum înşile dovedescu prin jalba ce au dat-o cinstitei desfiinţatei judecătorii de Saac şi care mi s’au încunoştinţat pă lingă porunca acei cinstitei judecătorii no. 4842, cerîndu în zisa jalbă a lor ca nişte livezi de fin ce eu le stăpîneam atuncea să să asigureze venitul lor pînă îşi vor aduce hotarnicu a-şi alege părţile supt cuvînt că au bănuială că stăpînescu eu mai mult, dar cinstita judecătorie n’au încuviinţat provlema lor, poruncindu-le prin porunca No. 4886, tot acelaşi an, ca mai întîi să-şi aducă numiţi pă hotarnicul lor, dumnealui Rădăcan Meinescu, şi atunci dovedindu-să că eu stăpînescu mai mult, să le întorcu înnapoi, dar şi fără să înţeleagă zisa poruncă, s’au pusără în sîlniciie şi me-au cotropitu în lipsa mea de acolo tooate cele ce mai sus zicu fără a să desăvîrşi hotărniciia, precum li să porunceşte. De aceia dar plecat rog cinstita cîrmuire a porunci cui să cuvine de a-mi înnapoia acele cotropiri şi ei să-şi urmeze porunca cinstitei judecătorii şi a-şi alege părţile lor despăgubindu-mă şi de venitu ce l-au luoat în silnicie pănă acum.

Al cinstitei cîrmuiri plecat

M. Pănculescu.

Priimit la 2 Iunie 849.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[zapis, ravas, ogretin, panculescu, judecata, mosneni ogretineni]

Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:26:32 +0000

Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa Părului

Datare

3 martie 1811

Rezumat

Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa Părului

Text

Adecă eu, cel mai jos iscălit, încredinţez cu zapisul mieu la mâna dumnealui jupânul Pancu ot Văleni precum să să ştie că, viind eu la dumnealui, m’am rugat de mi-au dat tl. 50, adecă cinzeci tocma, şi pentru chiezuşuirea acestor bani mai sus numiţi i-am dat dumnealui un laz de fănu c’este cu pământul mieu in hotaru Groapa Părului, care lazu este alăturea pe den sus pă lăngă Ene Călăvie şi pă de la vale este Radu lui Ene Boleanu, şi pă alăturea pănă în Vâlcele, şi într’acest chip ne este legătura, ca bani să-i dau cu sorocu pănă la Vinere Mare, iară, nedăndu-i bani la acest soroc, iarăşi mă (sic) meargă pănă la cel mai de sus numit soroc, fiind ca un iucru de amanet: cănd voiu da bani fără de dobândă, pănă la soroc, atunci să rămăe lazul al mieu slobod. Şi, pentru mai bună încredinţare, mi-am pus degetul la numele mieu în loc de pecetie ca să să crează, fiind şi alţi oameni streini marturi.

1811, Marte 3.

Eu Radu Tudorică ot Drajna-de-sus, platnec.

Eu Mihailă ot Cătun, martor.

Eu Bucur ot Valea Stâlpului, martor.

Şi am scris eu Nec[u]lai sin popa State ot Văleni

cu zisă numitului.

[Vo.:] Zapisul Radului Toodorică ot Drajna-de-sus pentru un laz de făn zălog pentru 50 lei;

811, Mar. 3.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, drajna de sus, groapa parului]

Zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:42:20 +0000

Zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia lui Voica şi fiiilor către Albul pe 25 1/2 taleri

Datare

4 august 1699

Text

Adecă eu Constantin i sinu ego Oanii, împreună cu fămeia mea anume Voica și de-n preună cu feciorii miei anume care să vor iscăli mai jos, dat-am acesta al nostru zapis, la mîna dumnealui Albului Pârcălabu ca să-i fie de bună credință precum să se știe că Harțoghii jumătate să aibă tinearea și a stăpâniarea dumnealui părți 2, pentrucă o am vândut eu de a mea bună voe și cu știrea tuturor vecinilor și den sus și den jos, ca să-i fie dumnealui stătătoare în veaci, dumnealui și feciorilor dumnealui și nepoților i strănepoților dumnealui cîți Dumnezeu îi va hărăzi.

Și o am vîndut dreptu bani gata taleri 25 1/2 ca să-i fie dumnealui moșie stătătoare în veaci și hotarul acestei moșii merge din apa Drăjnii pân în piatra Turburii, să aibă Să aibă dumnealui a ținerea și a stăpînirea peste tot hotarul den câmpu, den apă, den pădure de peste tot hotarul cât au fost partea noastră. Și când s-au făcut acest zapis, fost-au mulți oameni buni mărturie cari sa și iscălit mai jos ca să să crează. Și pentru credința pusu ne-am mai jos iscăliturile și deagețile în loc de pecete ca să să crează.

Avgust dni 4 leat 1699 (7207)

Eu Ghiorghiță Iuzbașa ot Văleani martor.
Eu Carpen ot tam martor.
Eu Radul i vnuc ego Carpen martor.
Eu Stan brat ego Radul martor.
Eu Oprea Stegar martor.
Eu Neagul Soroescul martor.
Eu Constandin
Eu Voica fămeaia lui.
Eu Ion i sinu ego.
((ss)Șărban ftorispătar mărturie.

Și den partea lui Constandin den Harțoghii jumătate să aibă a ținea Albul Părcălabul 2 părți și Stan Treacă o parte și poeni de fîn 2. Poiana Grecului și Poiana Nucului.

Și am scris eu Stoian grăm(atic) cu zisa lor. Crăciun Stegar ot Stanu căpit ot București martor. Eu Marin sin Miculi ot Văleni martor, i eu Ion sinu Stan sutaș.

Notă

Societatea ”Drajna” - Acte / Universul 1938 - Copie după originalul scris pe hârtie în limba română cu litere chirilice.

[ravas, zapis, drajna]

Foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl pentru un ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:41:29 +0000

Foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl pentru un loc de moșie în Ogretin

Datare

4 ianuarie 1827

Rezumat

Foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl pentru un loc de moșie în Ogretin

Text

Adeverez eu cu aciastă adăverinţă a mea la măua vărâ-mieu Ene sin Pană Comişăl i la măna nepotă-mieu Niculai Comişăl precum să să ştie că, avăndu nepotă-mieu un loc dă casă în partea lui dă moşie, şi eu puind căte (sic) pruni pă locul dă casă al numitului nepot cam în sălnicie, după vremi, şi, acum sculăndu-să numitul nepotă mieu, m’au trasu înnaintea dumnealui (sic) vătafului de plai, şi dumnealui ne-au orînduit în faţa locului să cerceteze pricina şi să ne înpace, şi eu conoscăndu-mi gresala (sic), m’am învoit ca să fiu bun clăcaş a-mi plăti dijma prunilor i a porumbului i a fânului după locul acela, iară după hotărniciia ce vom face-o, şi cui să va cuveni locul acela numitului nepot Nicolae, să aibă a-mi întoarce îndărăt tl. cinzeci ce i am dat dijma pă ani dooăzeci şi şapte.

Care aciastă învoială ce am făcut a fost şi toţi moşneni cate mai jos să vor iscăli dă marturi. Şi eu am făcut aciastă învoială dă bună voia mea, nesălit dă nimeni, fiind şi alte obraze cinstite faţă, care să vor iscăli dă marturi la aciastă învoială. Iară tl. cinzeci ce scrie mai sus dijma pană acum am răspunsu, şi dă acum înnainte să fiu dat a-mi plăti dijma din toate. Şi pentru încredinţare m’am iscălit, puindu-mi şi dăgetul în loc dă pecetie ca să o crează.

827, Ghen. 4.

Popa Ene adever.

Costache Comişelu.

Eu Pentru (sic) Comişel, măr.

Eu Manolachi Comişelu, marturi.

Eu Radu Şteru (?)

Eu Gheorghe(?) Păuteatea (sic), mar.

Şi am scris eu Ic. polcv. (?)… şi martur.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, foaie invoiala, ogretin, comisel, hotar]

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:47:31 +0000

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia ”unui  clăcaş din Tabaci”

Datare

4 ianuarie 1837

Rezumat

Creare de „emanet" pentru „dumnealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia „unui clăcaş ce este în Tabaci". „Şi pînă voi răspunde bani de mai sus are dumnealui voe să-şi taie lemne din pădure, atît brad, cît şi altele ce va fi pă aceşti stănjăni şi orice va dovedi şi să-şi facă şi herăstrău şi orice va voi“. Scrie „Ioan preot ot Drajna-de-jos“.

Text

help

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, panculescu, ogretin, clacas]

Mai mulți megieși din Chiojd, Drajna, Stănești și Nucet se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:11:08 +0000

Mai mulți megieși din Chiojd, Drajna, Stănești și Nucet se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

1633 (7141) ianuarie 5

Text

Să se știe rumânii dumnitale, anume … Oană, cum se-au vândut de buăvoe, cu baba lui, Dobra și cu fecioru, Albu i Radulu cu casele lui cu tot și cu grădinile și cu partea lui de ocină, câtă se va alege, în bani gata ughi 27. De la Chiojdu, Radulu cu feciorul lui, Dumitru și altul Radulu, însă să se știe că se-au vândut fără ocină, în bani gata ughi 16. Să se știe că se-au vândut Stanciul de în Stănești cu baba lui, Stanca și cu feciorii lui, anume Ursu și Bălan, însă fără ocină, dereptu ughi 16. Și iar din în Drajna, Mircan se-a vândut, casa lui și cu moșie lui, însă în bani gata ughi 16. Și era în Drajna, Oance cu moșie lui se-a vândut dereptu ughi 15.

Și eră s-au vândut Vlad de Nucet, de lângă Turbure, cu moșie lui și cu vie lui și cu tot pometul lui, dereptu ughi 22.

Și erăși-au vândut Aldea casa de în Drajna cu grajdurele cu locul și cu grădinele împrejuru, derept unghi 5 1/2.

Acești toți se-au vândut de bunăvoe și denainte Stanciului stolnic i Stănilă căpitan și Coadă vătah și Dan vătah și Ianachi și Pătru vătah și Mihăilă vel parcălab, Banciul iuzbașa i Andreiaș iuzbașa i popa Balomir și Nede ceușul și Stroe mortascop și Oprea, feciorul căpitanului.

Acest zapis să fie de credință.

Pis meseța ghenarie dnni 5, vă leat 7141 (1633).

Stanciul stolnic; Banciul iuzbașa.

Pătru vistiar; Dan vătah.

Stănilă căpitan; Andreiaș iuzbașa.

Mihăilă pârcălab; Ianachi.

Coadă vătaf; Pis az popa Albul.

Notă

[ravas, drajna de jos, stanesti, hrizea, clacas]

Zapis prin care Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 24 Jan 2021 11:49:10 +0000

Zapis prin care Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe preț de 50 ughi

Datare

7162 (1654) luna Septemvrie ziua 5

Text

Eu Mihăilă feciorul Aldei nepotul unchiașului Mihăilă din Drajna scriu și mărturisesc cu acest zapis al meu de nime nevoit nici asuprit ci de bună voea mea m-am vândut eu dumnealui jupânului Radul vel Comis drept ighi 50 și un cal iarăși drept ughi 50 și mi-au dat prețul deplin acela ca să fiu eu dumisale rumân nerăscumpărat în vacul meu, și la această tocmeală ce am făcut noi fost-au mărturie Oprea Iuzbașa ot Văleni și Hrizea Comisu și Toader Ceaușul deliventi și Dumitru părcălabu ot Drajna și Pascul snă Uliț ot tam și pre mai mare credință pusu-ne-am și pecețile și eu Călin Log. am scris să se știe.

Pis. Sept. dni - 7162 (1654) leat

Notă

Societatea ”Drajna” - Acte / Universul 1938 - Copie după originalul scris pe hârtie în limba română cu litere chirilice.

[ravas, zapis, drajna]

Alexandru Coconul Voievod întărește lui Iordachi sluger, satul Glăvănești, părți din ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:11:11 +0000

Alexandru Coconul Voievod întărește lui Iordachi sluger, satul Glăvănești, părți din satele Cozleci, Bărcănești și Ogretin, precum și doi țigani

Datare

1626 (7134) aprilie 6, București.

Text

”Din mila lui Dumnezeu, Io Alexandru voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și preabunului, răposatului Io Radul voievod.

Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele Iorgachi sluger și cu fiii săi, câți îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocină în Glăvănești din județul Sac, însă din partea jupaniței Maria, fiica jupaniței Chiajna, jumătate de sat din Glăvănești, din câmp și din apă și cu vecinii ei și din vatra satului de pretutindeni, oricât se va alege de peste tot hotarul. Și vecinii să se știe, anume: Mușat cu fiii săi și Roman cu fiii săi și Voico cu fiii săi și Necula cu fiii săi și Vlădișan cu fiii săi și cu fratele lui, Tatul, pentru că a cumpărat Iorgachi sluger această lumătate de sat de mai sus-spusă și cu 5 vecini care sânt mai sus-scriși, de la jupanița Maria, fiica jupaniței Chiajna din Glăvănești, pentru 16 000 de aspri gata, în zilele răposatului părintelui domniei mele, Io Radul voievod, în primul rând.

Iar după aceea, când a fost acum, în zilele domniei mele, iar jupanița Maria iarăși a vândut din cealaltă jumătate de sat din Glăvănești, din partea ei jumătate, sligii domniei mele, lui Iorgachi sluger și cu vecinii câți se vor afla de moștenire, pentru 4300 de aspri gata. Și a vândut ea de bunăvoia ei, fără nici o silă.

Și iarăși să fie slugii domniei mele, lui Iorgache sluger, ocină la Greci, numită Bărcănești, însă partea lui Bărcan, fiul lui Drăghici logofăt, nepotul lui Bărcan stolnic, partea lui toată și cu vecini și de peste tot hotarul, cât se va alege, pentru că a cumpărat Iorgachi sluger această ocină și cu vecini de la Bărcan, fiul lui Drăghici logofăt, numai partea lui, fără a altor frați și fără partea vărului său Pătrașco, pentru 4 600 aspri gata. Și a vândut Bărcan de bunăvoia lui. Și am văzut domnia mea și zapisul de vânzare cu martori, anume: din Negoești, Nastea și Gherghe și din Zvîștești, Ventilă și din Văcărești, Ivan postelnic și din Tărgșor, Ilie postelnic și Radul, fiul popii Stoica și Pătru logofăt, unchiul lui Bărcan și Pătrașco, fiul lui Bărcan stolnic și Idoxie logofăt și din Davidești, Stancul logofăt.

Și iarăși să-i fie lui Iorgachi sluger ocină în Cozleci, însă partea lui Ionașco postelnic, fiul lui Miroslav logofăt, a șasea parte de pretutindeni și de peste tot hotarul, cât se va alege, însă ocină fără vecini, pentru că s-au înfrățit Ionașco postelnic cu Iorgachi sluger, de a dăruit Ionașco postelnic lui Iorgachi cu a șasea parte din ocina Cozleciului, să-i fie dedină, iar Iorgachi sluger, pentru frăție, el încă a dăruit pe Ionașco postelnic cu un băiat de ațigan. Și s-au înfrățit ei de bunăvoia lor. Și am văzut și domnia mea și zapisul de înfrățire al lui Ionașco, cu martori, anume: Cîrstea logofăt Buciumeanul și Sima logofăt și Nastea și din Dădulești, Ionașco comis din Borus și Tudor Cerni, din Trestiani, Gherghe și Stoica și din Zănoaga, Păcală și din Scărnavi, Dragul. Și au pus și blestem: care din ei se va lepăda de frăție, să fie anatema.

Și iarăși să-i fie slugii domniei mele Iorgachi sluger ocină în Ogretin, însă partea lui Stanciul Bernat din Ceraș toată, cât este aleasă partea lui Stoica Ciobotă, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului, de pretutindeni, oricât se va alege din hotar până în hotar. Pentru că această ocină a fost a lui Stanciul Bernat; astfel, el a fost păcurariu lui Iorgachi sluger, la oile lui. Iar când a fost la vremea socotelii, Stanciul Bernat din Ceraș, el n-a putut să dea socoteală, ci i-au lipsit 60 de oi din turmă. Astfel, l-a ajuns legea și judecata să plătească oile, dar nu a avut cu ce să plătească; deci a dat Stanciul Bernat partea lui de ocină lui Iorgachi pentru aceste oi, cum este scris mai sus, cu mare rugăminte și cu oameni buni martori, anume: Dobre și Berilă și Dumitru din Ceraș. Și am văzut domnia mea și zapis de la mâna lui Stanciul, cu martori, anume: jupan Goga mare armaș și din Cheojd, Tudor vătaf și din București, Dumitru vătaf de pușcari și Nica logofăt, fiul lui Avram și din Buciumeni, Tudor, fiul lui Cernea și din Măniaci, Coadă vătaf și din Bătrâni, Șerbu și Cărstea logofăt.

Și iarăși să fie slugii domniei mele Iorgachi sluger un ațigan, anume Calciul, pentru că a schimbat, de a dat Barbul postelnic din Pitești cumnatului său, lui Iorgachi sluger, pe Calciul țiganul, iar Iorgachi el încă a dat lui Barbul postelnic un băiat de ațigan, anume Eremia și aspri gata 1400. Și au schimbat ei de bunăvoia lor. Și am văzut domnia mea și zapis de la mâna lui Barbul cu mulți martori, anume Paripa postelnic și Preda din Lerești și Oancea și din Corbușori, Neagoe și din Procica, Neagoe și Tatomir și Tatul și din Pitești, Miroslav și din Zlotești, Radul logofăt.

Și iar să-i fie lui Iorgachi sluger un ațigan, anume Oprea, fiul lui Calciul, pentru că l-a cumpărat Iorgachi sluger pe acel ațigan de la Barbul logofăt din Pitești, pentru 4000 de aspri gata. Și am văzut domnia mea și zapis cu martori, anume: din Vlădeni, Tudor logofăt și Dragomir postelnic și din Clăcești, Dragomir, fiul lui Stanciul logofăt și iar Stanciul și din Băleni, Gherghe postelnic, fiul lui Ivașco vornic.

Și au vândut acești oameni ocinile și ațiganii loi, ei de bunăvoia lor și cu știrea tuturor megieșilor din sus, din jos, și dinaintea domniei mele.

Pentru aceasta, am dat și domnia mea slugii domniei mele, lui Iorgachi sluger, ca să-i fie ocină și ațigani dedină și de ohabă fiilor și nepoților și strănepoților și de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

Iată martori am pus domnia mea: jupan Papa, mare vornic și jupan Fiera mare logofăt și jupan Buzinca mare vistier și Miho mare spătar și Vartolomi mare stolnic și Bratul mare comis și Apostol mare paharnic și jupan Costandin mare postelnic. Și ispravnic Fiera mare logofăt.

Și eu, Lepădat logofăt, am scris în cetatea București, luna aprilie 6 zile și de la Adam, în anul 7134 (1626).

Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Notă

Acad. R.P.R., CXLI/50. Orig. hârtie (42x28), pecete timbrată căzută.

[hrisov, ogretin, hotar]

Zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:42:50 +0000

Zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni

Datare

6 august 1827

Rezumat

Zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni

Text

Adecă eu cel mai jos iscălit încredinţez cu acest zapis al mieu la măna dumnealui polcovnic Panca ot Văleni precum să să ştiie că la trebuinţa mea m’am împrumutat la dumnealui cu tl. 250, adică doo sute cincizeci, şi pentru aceşti bani i-am dat livedea de pruni i alţi pomi ce sănt în coprinsul aceşti livezi să le ia rodul pentru dobânda banilor şi, cănd voiu da bani, să-mi rămăie livedea slobodă.

Şi spre mai bună încredinţare am rugat pa scriitorul acestui zapis de m’au iscălit, puindu-mi şi degetul la numele mieu în loc de pecetie ca să să crează, care livede este la spatele casi.

1827, Avgt. 6.

Eu Radu sin Stati Gurău ot Ogretin, plat.

Eu Voicu sin popi Voicu am fost faţă şi mart.

Eu Dumitru Ion Radu Gurău adeverez.

Eu Samfira fata Radul

Eu Mariia braţ Sanfira

Eu Neculae braţ Mariia

Eu Moise braţ Neculae

Eu Neaga braţ Moise

Eu Manolache braţ Radu Gurău, mart. (cu mîna lui).

Eu Petre Comişăl am fost faţă la facerea acestui zapis şi martur.

Şi am scris eu Preda dasc. cu zisa mai sus numitului şi mart.

Şi băeţi amu iscălit, eu Radu Bogl. (sic) cu zisa lor, fiind, fieşcare puindu-şi degitele în loc de pecete, şi sănt şi martur.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, imprumut, ogretin]

Împărțirea moșiei Bolâneștilor din Drajna de Sus urmașilor celor șapte moși: Coman, ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 25 May 2021 13:23:24 +0000

Împărțirea moșiei Bolâneștilor din Drajna de Sus urmașilor celor șapte moși: Coman, Radu, Coman Bătrânul, Radu Gârbea, Tudor, Radu Boleanu și Ion

Datare

Din anul 1811, luna Decemvrie, ziua 6.

Text

„Fiindcă după învoiala ce au făcut toți moșnenii ot Drajna de sus ca să li să împartă moșia lor pă șapte moși, am stătut mai întâi de am făcut alegere acestor moșii anume și care să trage acum din fiecare moș cu numele lui până la unul care arată în jos.

Din Coman Roșu să trade aceștia Ene Bolean, Stan Bolean, Stan Altudoroai, Voinea, Ene brat Stan, Cîrstea, Ion brat Voinea, Stoica brat Voinea, Coman brat Voinea, Popa Anghel dintr-acest moșu să trage acești zece inși.

Din Radu brat Coman Roșu s-au tras numai Popa Stan Hârnea sin Popa Dumitru care Popa Stan și-au văndut toată partea lui de moșie lui Zamfirache i frații lor d-lui sin Andreiu biv treti logofăt cu zapis to leat 1810 Martie 30.

Din Coman cel Bătrîn să trage numai Popa Dumitru.

Din Radu Gârbea să trage Dumitru și Matei brat Dumitru.

Din Tudor sin Stoica să trage acum Radu și Dincă și văruso Ioniță.

Din Radu Bolean sin Dumitru să trage Coman Tudorică și Vlad Tudorică i Radu brat Vlad i Vlad Borăcianu.

Din Ion sin Radu Bolean să trage Vlad Uscat și Gheorghe Uscat și Pavel.

Adică șapte moși analoghisindu-se pă stânjăni 3820 vine de moși câte stînjini împărțeala moșii pă acești mai sus numiți moși cîte stînjini li să cuvine a stăpâni, dîndu-să fiește căruia moș moșie în trei locuri, fiindcă s-au făcut moșia trei măini.

Partea de livezi cu fân

226 stânjăni S-au cuvenit Radului sin Nidelchi i lui Ioniță văru-său ce să trage din Tudor sin Stoica, moșie cu livezi de fân din vadurile de sub poalile muntelui până unde s-au dus piatră, dîndu-li-să acestora mai mulți stînjăni de cît a celorlalți, fiind livezile mai scurte, și mergu numai până sub poalele muntelui.

197 stânjăni S-au cuvenit lui Vlad Uscat i lui Gheorghe și Pavel Uscat ce să trage din Ion sin Radul Bolân; iar la vaduri din piatra ce s-au pus despărțitoare de mai sus numiții Radul Nidelcăi și până în vălceaua Podurilor în lat iar lungul până-i supt poalele muntelui.

197 stănjăni S-au cuvenit lui Zamfirache sin Andrei treti logofăt cu frații dumisale, moșie de cumpărătoare de la Popa Stan Hârnea ce să trage din Radu brat Coman Roș, însă din Vălceaua Podurilor și pînă unde s-au împlinit aceștia stânjăni până în vâlceaua dela vadu cu siliștea și cu clăcaș din satu ce să numește la Poduri și până în hotarul Ogrătinului.

197 stănjăni S-au cuvenit lui Dumitru Gârbea i lui Mateiu ce să trage din Radul Gârbea, moșie cu livezi alăturea cu a lui Zamfirache dintr-acea vâlcea la vale, unde s-au pus piatră și lungu pănă în hotaru Ogrătin.

181 stănjăni S-au cuvenit Popii lui Dumitru ce să trage din Coman Bătrînu, moșie cu livezi alăturea cu partea lui Dumitru Gârbea, mai puțintel de cît celorlalți moșii, pentru căci s-au găsit neamul lor vânduți la Șanca Stînjăni 70.

181 stănjăni S-au cuvenit lui Coman Tudorache i lui Vlad i Radul brat Vlad i lui Vlad Porucean alăturea cu popa Dumitrum iar livezi și mai puțintel de cît celorlalți moși fiindcă și neamu acestora au vândut la Șanca căpitan.”

(…….. în lucru)

Dacă dorești să ajuți la copierea acestor texte vechi te rog să îmi trimiți email la cristian@drajna.ro

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” nr. 32/ Universul 1938

hrisov, zapis, bolanescii, mosneni bolanesti, drajna de sus

Jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:29:21 +0000

Jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl sunt chemați la judecată pentru moșia Ogretin

Datare

6 mai 1811

Rezumat

Jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl sunt chemați la judecată pentru moșia Ogretin

Text

Vooă acestor mai jos arătaţi feciorii Voicul Comişăl, fiindcă Panca neguţăto[rul] prin trei jălbi ce au dat Slavitului Divan a făcut arătare că are judecată cu voi pentru moşiia Ogretin şi să porunceşte a face cercetare, priimind porunca aciasta, numai decăt să vă sculaţi să veniţi la ispravnic[a]t dinpreună cu toate sineturile moşii ce veţi avea; căci, nefiind următori a veni. veţi fi aduşi cu; treapăd.

1811, Mai 6.

[Iscălitura]

Costandin.

Radu, braţ ego.

Mariia, muma lor.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, ogretin, hotar, mosneni ogretineni, judecata, comisel]

Zapisul prin care Dragomir iuzbașa din Văleni vinde lui Stan Dorobantul din Teișani o vie ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:40:51 +0000

Zapisul prin care Dragomir iuzbașa din Văleni vinde lui Stan Dorobantul din Teișani o vie în dealul Nucetului

Datare

7 octombrie 1693

Text

”Adică eu Dragomir iuz[bașa] of Văleani [dat-am] zapisul mieu la măna lui Stan Dărăbanțul of Tiișan, ca să fie de bună credință, cum să să știe că i-am văndut vie în dealul Nucetului, însă pogoani 3 pot, părăgini, drept lei 15, bani gata, mi-au dat în măma mea. Și o am văndut eu de bună voia mea, nesilit de nime și cu știre tuturor deleanilor și din sus și din jos, ca să-i fie lui moșie stătătoare în veac, și lui și fecorilor lui și nipoților, căți Dumnezău îi va dărui. Si cănd s'au făcut aeasteă tocmeală și acest zapis au fost toț deleanii, cari vor iscăli mai jos. Și pentru credință am iscălit mai jos ca să să crează.

Oc[tonvrie] dni 7, It. 7202.

Eu Dragomir iuz Și am scris eu Manea log. snă popa Negre, cu zisa lor. Eu Vișan mar. Eu Negoe al Brăgarii, să să știi că me am pus iscălitura mai jos și degitul.”

Notă

Document cules de Aurel Sacerdoțeanu de la elevul său loan D. Lupea din Drajna de Sus.

Buletinul Comisiei istorice a României, 1934, Volumul 13.

[ravas, zapis, nuget]

Zapis de vânzare, Radu Pintea și neamul lui, vinde lui Nicolae Filipescu din Drajna, un vad ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 22 Mar 2021 20:54:42 +0000

Zapis de vânzare, Radu Pintea și neamul lui, vinde lui Nicolae Filipescu din Drajna, un vad de moară pe 120 taleri

Datare

9 decembrie 1801

Text

Adecă eu Radu Pintea împreună cu văru mieu Ilie I cu toți frați nostri, împreună care mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisul nostru la cinstită mînă a dumnealui căpitanul Naie to Drajna de jos, precum să să știe că a vîndut noi în hotaru nostru în apa Teleajenului unu vad de moară ca să-și facă dumnealui moară și dârstă și orice o vrea dumnealui să-și facă. Și i-amu mai datu unu locu de cârciumă tot acolen alăturea și tocmiala amu avut-o cu dumnealui taleri 120, adecă o sută douozeci și acel pământu ce l-am vândutu să avemu a-i pune semne cu toți tovarăși noștri dimpreună și l-amu vândutu de a noastră bună voe și ne siliți de nimeni, însă și semnile locului le-amu pusu după cum să va arăta în jos: semnu din sus de unde va putea să să dea apă și semnu din sus păru și ulmu care este dinaintea casii lui Cernatu și drept în jos în gura Tinosului unde este drumu de car și din jos în răpa cea mare, care rîpă este din sus de siliște de Ilea Rogozea. Și i-am vândut-o de a noastră bună voe și nesilit de niminea, ca să o stăpâneascădumnealui I copii dumnealui în veci. Și pentru mai adevărată credință ne amu iscălitu mai jos puindu-ne și degetile în loc de pecete ca să să crează. Și cându s-au făcutu acestu zapis au fostu mulți oameni și preoți care mai jos vor iscăli.

Eu Radu Pîntea vînzător împreună cu fiumieu Gheorghe. Eu Ilie Pîntea vînzător. Eu Stan Pîntea dimpreună cu fiica mea ……. Vînzător. Eu Sanfir Pintea vînzător. Eu Ioan Pîntea vînzător, nepoții Radului Pintea to Drajna de sus. Eu Mari soția lui Stan Pîntea dimpreună ccu feciorii miei anume Dumitru, Radu, vânzători. Ghiorghe Pîntea sin Radul Pîntea to Ogretin vînzător. Popa Dumitru martor Drajna. Popa Bucur ot Sințea martor. Popa Ioan otu Văleani martor. Și amu scris eu Ioanu Dascăl ot Drajna cu zisa dumnealor și martor. Raducan sin polcovnic Paraschiv martor.

Fiindcă această vînzare s-au făcut cu știrea și voința noastră și este bună moșia lor neaducându nici o pagubă la moșia noastră adeverimu și noi. Smaragda Fi.

1802 Mes. Ghenar 8

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” nr. 15/ Universul 1938

hrisov, zapis, moara de apa warthiadi, alexandru filipescu

Moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:19:51 +0000

Moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură în pădurea Ursoaia, plătind dijmă bisericii opt taleri anual.

Datare

9 februarie 1770

Text

”Adecă noi cei mai jos iscăliți moșneni ogretinești dat-am zapisul nostru la mâna lui uncheaș Dumitru Ungureanu i a fiu-său Mihăilă ot Cătun, precum, să să știe că i-am dat noi voe de a-și face o curătură căt va vrea de mare pă moșiia noastră în pădurea ce să cheamă Ursoaia, care curătură făcăndu-o, să aibă a o stapăni mai sus numit căt va trăi, și copii lui de copii, și să nu aibă voie a-1 scoate niminia dintr'acea curătură, atăt din copii nostri, căt și din rude și frați de moșie ce-i avem, să n'aibă voie a-l supăra pă mai sus-numitul, pentru că așa ne-am legat ca să fie al sfintei biserici, să a[i]bă a-și da dijma locului la biserica, pă au pănă la tl. 8, adecă opt, să fie pentru făclii si unte-lduu-me, pentru sufletele tutulor moșnenilor răposați. Și, pentru că acea curătură o face din pădure temei, să aibă a da dijmă mai căte puțintel pănă să va ajunge curătura bine, și atunci să înceapă a da căte tl. 8 pă an la cutiia bisericei și numitu să fie datori pă tot anu a-și da dijma după cum zicem, și să fie bun stăpăn nesupărat de către noi și de către copii nostri, cum și de către ceilalți moșneni, pe[n]tru că așa ne-a[m] legat printr'acestu zapis al nostru și cu voia și știrea tutulor fraților de moșie, i a copiilor noștri.

Și pentru mai adevăra[tă] credință am iscălit, puindu-ne și degetile la numele nstru în loc de pecete, ca să să crează.

1770, Fevruar 9.

Eu Staneu Comișălu, cu [co]pii miei, adeverez.

Eu Petre sin Stancu, cu copii miei, adeverez.

Eu Stan brat Petre cu [co]piii miei, adeverez.

Eu Ilie Comișălu, cu copii miei, adeverez.

Eu Voicu Comișălu, cu copii miei, adeverez.

Eu Popa Voicu cu copii miei, adeverez.

Eu Radu Lea, cu cetasii miei, adeverez.

Eu Gheorghe Păntea adeverez.

Eu Ilie Păntea, cu cetașii miei, adeverez.

Eu Popa Mihai, cu copii. miei, adeverez.

Și am scris eu Popa Preda ot Ogretin, cu zisa mai sus mumiților, și adeverez.”

Notă

Document cules de Aurel Sacerdoțeanu de la elevul său loan D. Lupea din Drajna de Sus

Buletinul Comisiei istorice a României, 1934, Volumul 13

[ravas, zapis, ogretin, mosneni ogretineni, curatura, dijma, biserica veche ogretin]

Vel Vornicul arată prin anaforă că Barbul și Marco din Drajna (Jud. ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:25:05 +0000

Vel Vornicul arată prin anaforă că Barbul și Marco din Drajna (Jud. Saac) se plâng contra lui Toma și Nicolae Mirețul din Prejmer (Transilvania) că le-au luat niște cai și i-au dus peste munți

Datare

10 decembrie 1776

Rezumat

Vel vornicul arată prin anafora că Barbul și Marco din Drajna (jud. Saac) se plâng contra lu Toma și Nicolae Mirețul din Prejmer (Transilvania) că le-au luat niște cai și i-au dus peste munți. Pentru că aceștia neagă zicând că i-au cumpărat se hotărăște să se facă cercetare. Domnul întărește.

Text

1776, diehemvrie 10.

Io Alecsandru Ioan Ipsilant voievod bijiiu milostiu.

După cum s-au găsit cu cale dă către dumnealui vel dvornic, poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai județului să urmați cum scrie mai jos, dar să faceți și știre numiților Mireți arătîndu-le că vitile le sînt poprite, ca să vie să-și izbrănească cu jăluitorii dă paguba aceasta.

Preaînnălțate doamne,

Barbur și Marco dă la Drajna din Sud de Sac, cu jalbă au jăluit înnălțimii tale pentru un Toma Mirețul i pentru frati-său Nicolae Mirețul de la satul Prejmari din țara ungurească, zicînd că doi ani sînt dă cînd li s-au furat 4 epe i doi armăsari dă aici din țară, din Drajna din sud Sac, și puîndu-să după acei cai zic că le-au dus urma pînă în țara ungurească și umblînd acolo 5 săptămâni, zic că i-au găsit hergheliia mai sus-numiților Mireți și mergînd la ei ca să-i dea caii, n-au vrut să-i dea, zicînd că i-au cumpărat. În urmă zic că au dus și mărturii în trei rînduri și tot n-au vrut să-i dea, zicându-le că dintr-acei 6 cai sînt numai 3 la dînșii iar pe ceilalți trei cai i-au tăgăduit. Și pentru acei 3 cai ce au arătat că sunt la dînșii, zic că le-au cerut taleri 105 pentru ernatec i pentru gloabă și, nedîndu-le mîna ca să dea acești bani numai pentru acei 3, s-au întors înnapoi aici la țară. Ci, fiindcă acel Toma i cu frati-său Niculae, Mireții, au dobitoacile lor aici în țară, numiții jăluitori au cerut prin jalbă ca să fie luminată porunca înnălțimii tale către dumnealor ispravnici ca, ori în ce județ să vor afla acele dobitoace, să le oprească, și văzînd păstorii că le opresc vitile, vor înștiința pă stăpînii lor și vor veni aici în țară dă să vor judeca. Și după jalba lor ne poruncește înnălțimea ta ca, după cum vom găsi cu cale la această jalbă și cerire a lor, cu anafora să înștiințăm înnălțimii tale.

Deci, aducînd vătafu dă vistierie pe numiții jăluitori înnaintea noastră și cercetînd noi această jalbă a lor, găsim cu cale să fie luminată porunca înnălțimii tale către dumnealor ispravnicii județelor, unde să vor afla acele dobitoace ale acelor dă mai sus-numiți pîrîți și să dea porincă acelor păstori ca să nu treacă nicidăcum cu acele vite în țara ungurească ca să să păgubească numiții jăluitori dă acei cai ai lor, dîndu-i șă pă chiezășie, iar când nu vor fi ei dă față, să cerceteze pe acei păstori, că trebuie să știe ei dă pricină. Și după cum vor dovedi pricina, cu anafora să înștiințeze înnălțimii tale și după cum te va lumina Dumnezeu pă înnălțimea ta, așa vei hotărî. Noi așa găsim a fi cu cale, iar hotărîrea cea desăvîrșită rămîne a să face dă către înnălțimea ta.

Vel vornic.

Notă

Arh. St. Buc. Ma. nr. 5. f. 222-223.

[ravas, zapis, drajna de sus, judecata]

Hrisov de la Neagoe Basarab vv., domnul Ţării Româneşti, prin care întăreşte moşnenilor ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:02:53 +0000

Hrisov de la Neagoe Basarab vv., domnul Ţării Româneşti, prin care întăreşte moşnenilor din Stăneşti şi Drajna hotarele lor

Imagine

Datare

1517 (7025) iulie 10

Text

”Din mila lui Dumnezeum, Io Băsărab voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și răposatului Băsărab voievod. Dă domnia mea această poruncă tuturor moșnenilor satelor din Stănești și din Drajna de pe apa Teleajenului, anume Aldea și Uscatul și Răgălie și Coadă și Măciniș și cu toți frații lor de ocină și cu fii lor, câți le va da Dumnezeu, ca să le fie tot satul Stănești și Drajna cu toate hotarele și cu toate veniturile, din hotar până în hotar, pe vechile hotare și semne, pentrucă le este veche și dreaptă ocină de moștenire, de strădedină, de la întemeierea țării.

Și hotarele și semnele ocinei satelor Stănești și Drajna să se știe: din jos, din piatra Berevoieștilor, drept în sus la Curmătură, la piatra Șăbiianului, la Piscul Găteștilor, la Vârtej, Piscul Glodului, la gura Ogritinului, Drajna în sus, Fântâna Teiului, drept în apa Teleajenului și Teleajenul în jos, iarăși în piatra Berevoieștilor. Și iarăși să se știe semnele munților, întâi: din jos de la Portișoara la Valea lui Cotea și drept în Valea Șcheabului, iarăși Vașea Șcheabului în sus, la Curmătură, la Tîncava, la Bîlbîitoare, Stîlpul Purcariului și Fîntîna Vădrariului și drept plaiul Chiojdului, la Pripor și drept în Siriiaș și Siriiul în sus, la Pîrae, la Curul Pămîntului, Lacul Laptelui, în vîrful Pietrosul, la Rătunda, Piatra Zăganului, Vîrful Rudelor la Măgura Vițeilor, la Sările Clăbucetului la Plaiul lui Dumitru, iarăși la Portișoară.

De aceea am dat și domnia mea tuturor moșnenilor satelor din Stănești și Drajna ca să le fie ocinile lor vechi și drepte din Stănești și din Drajna, după semne, după cum este scris mai sus, de dedină și de ohabă lor și fiicelor și nepoților și strănepoților în vecii vecilor, după cum a fost și mai înainte vreme.

Pecete

De aceea, le-am dat și domnia mea și am pus martori: întîi, jupan Barbul mare ban al Craiovei și jupan Calotă mare vornic și jupan Dumitru mare vistier și jupan Radul mare spătar și jupan Drăghici mare paharnic și jupan Arvat (*) mare comis și Jitiian stolnic și Stroe mare postelnic.

Am scris eu, Căptar diac, în cetatea București, luna iulie 10 zile și de la Adam pînă acum, curgerea anilor în anul 7025 (1517).

Io Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Descriere

1 document;
dimensiune: 335x475 mm;
material: pergament;
text: text cu tuş negru;
sigiliu timbrat mobil.

Limba: slavonă

Emitent: Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti (1482?-1521) - Cancelaria Ţării Româneşti - București

Notă

Bibl. Acad., CCCI/23. Orig. pergament, traducere ibidem, CCCLXXV/68

hrisov, stanesti, hotar

Răvaș privind hotarele moșiilor moșnenilor Cătuneni și Ogretineni

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 15:18:48 +0000

Răvaș privind hotarele moșiilor moșnenilor Cătuneni și Ogretineni

Imagine

Datare

13 noiembrie 1712

Rezumat

Hrisov scris de Constantin Brâncoveanu, Domn al Ţării Româneşti (1688-1714)

Acest răvaş a fost adresat boierilor "adeveritori şi hotarnici" orânduiţi să aleagă şi să hotărască toată partea de moşie a lui Mihai Cantacuzino, fost mare spătar, hotarele moşiilor Cătuneni şi Ogretineni, cumpărate de la megiaşii din Drajna, situate în hotarul Ceraşului, jud. Saac; în anul 1712 noiembrie 13 (7221).

Text

Acest hrisov nu este tradus. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin traducerea lui, dacă doriți.

Descriere

Descriere fizică:

2 f. ; 211x158 mm + sigiliu rotund (55 mm)

Hârtie; text cu tuş negru

Sigiliu domnesc, mijlociu, imprimat în chinovar

Notă

Doc. Ist. CCCLXIX/183

Biblioteca Academiei Române - Catalog online: RAL01

ravas, zapis, catunu, ogretin, hotar

Zapis de vânzare a moșiei Cetățeaua către Iane Căpitanul de boierul Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:13:37 +0000

Zapis de vânzare a moșiei Cetățeaua către Iane Căpitanul de boierul Filipescu

Datare

14 iulie 1745 (7253)

Text

Scrisoarea mea adeverește ca să fie de bună credință la mâna dumnealui Iane Căpit. ot Izvoare pentru să se știe că i-am vândut dumnealui moșia ce se chiamă Cetățoaia care moșie iaste alăturea cu moșia dumnealui și i-am vândut această moșie din hotarul moșii dumnealui până în mărul Ratei și i-am dat și zapisele ceale de cumpărătoare și i-am vândut dumnealui această moșie în taleri cincizeci noi bani 40.

Deci să aibă a stăpâni dumnealui această moșie, cu bună pace dumnealui și coconii dumnealui, nepoți, strănepoți câți Dumnezeu îi va dărui și mi-au dat toți banii deplin în mâna mea și pentru mai adevărată credință m-am iscălit și mi-am pus pecetea ca să se crează.

Iulie 14 leat 7253

(ss) Iordache Filipescu treti postelnic (ss) Eu Gligorie Logofătu martor (ss) Eu Dobre Tătaru martor (ss) Eu Onciul Văc. martor

Și am scris eu Șârbu logofăt cu zisa dumnealor.

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938

[hrisov, zapis, cetateaua, faget, pana 2 filipescu]

Zapisul lui Chirtop iuzbașa prin care își vinde partea lui de moșie din Stănești și Cătunul

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:28:23 +0000

Zapisul lui Chirtop iuzbașa prin care își vinde partea lui de moșie din Stănești și Cătunul

Datare

15 iunie 1670

Text

”Adăcă eu Chirtop iuz bașa ot Călugărăni, dat-am zapis meu la mâna lui Stan Dorobanț, cum să să știe că mi-am vândui partă mă dă moșie din Stănăsti cătă să va afla și sa va alăgi și în cămpu și apă și în padura si în siliști și în muntă, și păstă tot hotarul cătu s'ar alăgi partă mă în hotarul Stănăștilor și al Cătunului, să fie volnicu cu acăsta al mău zapis să stăpănască, el și făcorii lui și năpoții lui, cați Dumnăzău îi va dărui. Și am văndut eu dă a mă bună voi, năsilitu dă nimala. Și am dat pă bani gata ughi 13.

Și căndu am făcut acăstu zapis fost-au mulți om bunu, cară vor iscăli mai jos, ca să să crează.

Pis Iunie dni 15, leat 1670.

Eu Chirtop. Eu Draghie Roșilu. Mălin Roșilu. Bran Port. Șîrbu. Eu Radul bratie ego Stăpân.”

Notă

Buletinul Comisiei istorice a României, 1934, Volumul 13, pg. 181

[zapis, ravas, catunu, stanesti]

Zapisul prin care Nenciul și Jidul din Drajna, cu feciorii, pun zălog partea lor de moșie ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:29:45 +0000

Zapisul prin care Nenciul și Jidul din Drajna, cu feciorii, pun zălog partea lor de moșie lui Neacșul Dorobantul din Văleni

Datare

15 octombrie 1672

Text

”Adecă cu Neancul, i brate ego Jidul, i Radul feeorul Jidului, i Șerban snă Dragosin, dat-am zapisul nostru la mana Neacșului Dărăbănțul ot Văleani, ca să-i fie de bună credință precum să să știe că am pus zălog partea noastră de moșie de la Drajna, care să cheamă Aldească, cată să va aleage, peste tot hotarul, ori la munte, ori în cămpu, ori în pădure, ori în apă, ori unde să va afla, să aibă a o ținearea și a o stăpanirea și să-i ia venitul ce s'ar afla pre acel pămănt pănă îi vom da banii.

Și să să știe cine căte căți bani au luat. Luat-am cu Neaneul den preună cu frate-meu Jidul tl. 6 i orti 3; și am luat eu Radul feeorul Jidului, tl. 4; și am luat grău ob. 2; și am luat eu Șerban snă Dragosin tl. 2. Și căt om ținia noi banii să aibă a ținea și a stăpăni și dumnealui aeastă moșie care scrie mai sus.

Și cându s'au făcut acestu zapis fost-au mulți oameni buni mărturie care să vor iscăli mai jos. Și noi, pentru mai adev[ă]rata credință, ne-am pus digeti[le la] iscăliturile mai jos, ca să să crează.

Oc[tom'vrie] dni 15, lt. 7181.

Eu Neaneul. Eu Jidul. Eu Radul snă Jidului. Eu Șerban sna Dragosin. Eu Stănil ot Văleani mart. Eu Itivoiul ot tam', mart. Eu Dragul cizmariul ot tam, mart.

Si am scris eu popa Mușat ot Văleani, cu învățătura lor.

[Pe vo:]. Acestu zapisu au datu sema că au fostu bani de mijlocu și s'au făcutu parți 5.”

Notă

Buletinul Comisiei istorice a României, 1934, Volumul 13

[zapis, ravas, drajna]

Zapis de donație a mănăstirei Bradul scris de Constantin Filipescu pentru soacra sa Arghira ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:39:04 +0000

Zapis de donație a mănăstirei Bradul scris de Constantin Filipescu pentru soacra sa Arghira Mihalcea

Datare

15 septembrie 1684

Text

”Adecă eu jupâneasa Arghira a răposatului Radului Vornecului Mihălcescu dat-am scrisoarea mea la mâna părintelui Danil igumenul de la mănăstirea noastră Bradul, cum să-s știe, că la petrecania fie-mea Neacșăi lăsat-au cu sufletul ei să-s dea mănăstirii o moșăe șă Țăgani pentru sufletul ei, ca să pomenească. Deci eu am socotit șă am ales den moșăile ei, ce i-au fost partea ei, de am dat o moșăe ce să chiamă Gugeștii, care au fost cumpărată de soțul mieu Radul Vornecul Mihălcescul, șă i-am dat totă moșăia, precumscriu zapisele de cumpărătoarea, însă stănleni 1175; șă i-am dat șă zapisile aceale de cumpărătorea la mana părintelui Daniil igumenul, ca să fie călugărilor cați vor fi lăcuitori într acastă sfăntă mănăstire, de hrană, șă fie-mea Neacșăi de poman; șă i-am dat Țiganii, anume pe Necula Țiganul ot Pătărlagii șă cu Țiganca lui Chirana șă cun (sic) un ficor al lui, Radul, șă cu o fată a lui, anume Nedelea, ca să fie iar sfăntei mănăstiri de slujbă, șă fie-mea Neacșăi de pomană, pentru că așa au lăsat la moartea ei, să-s dea, șă am dat șă un toc de tipsii de cositori, ca să fie de treaba minăstirii Iar șă părinții cari s-ar afla lăcuitori la acastă sfăntă mănăstire, să poarte grijă să o pomenească în tot ceasul, șă făclie de la cap să nu-i lipsască, - că pentru aceaia li s-au dat moșăe foarte bună de hrană.

Deci pentru credința am pusu mai jos pecetea, ca să-s crează; șă ș-au pus numele mai jos șă Rada, fie-mea, sora răposatei Neacșăi; șă alții car s-au întămplat aici, au pusu-ș iscăliturile pentru mărturie.

Șă am scris eu Costandin Filipescul, cu zisa dumneaei. Pis Sept. 15 d., lt 7192.

Rada soru-sa

Costandin Căpt. Filipescul Măg.

Az Neguiță mart.”

Semnătura Arghira Mihalcea

Notă

„Istoricul domniilor Țării Românești - de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902

Arch. Statului, Bradu, XX, 21

[ravas, zapis, constantin filipescu, arghira mihalcea, radu mihalcea]

Al doilea zapis prin care Casandra Preoteasa vinde vornicului Alexandru Nicolae Filipescu, un ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 23 Mar 2021 14:57:23 +0000

Al doilea zapis prin care Casandra Preoteasa vinde vornicului Alexandru Nicolae Filipescu, un vad de moară în Drajna de jos

Datare

16 iulie 1841

Text

Eu preoteasa Casandra împreună cu soțul mieu preotu Ioan Porumbescu din satu Drajna de joa, încredințez spre știință că avînd eu un vad de moară în apa Teleajenului în hotarul Stăneștilor, din județu Săcuieni zestre dela părintele mieu Naie Căpitanu și nefiindu-m(i) trebuincios, l-am fost vândut de veci în taleri 300, adică trei sute dumisale conului Alexandru Neculaie Filipescu încă de mai nainte vreme și mi-am fost și primit bani toți de plin în mâinile mele și am fost dat și zapisul cu care tatăl mieu au fost cumpărat dela moșnenii Pîntești, împreună cu zapisul mieu de vecinică vînzare. Acum chemându-mă dumnealui coconu Alecu au cerut ca sa-i dau alt zapis asupra acestui vad de moară findcă pe cel dintâi l-ar fi pierdut. Deci prin aceasta mărturisesc de bună vînzarea acestui vad de moară, către dumnealui marile dvornec Alexandru Neculaie Filipescu și ori la ce mînă alta să va ivi acel zapis pierdut, să nu să țîie nici intr-o seamă și să rămîie ca o hîrtie așbă și spre mai adevărată credință am rugat pe soțul mieu de mi-au scris numele și eu am pus degetu.

Eu Casandra preoteasa soția preotului Ioan Porumbescu vînzătoare acestui vad de moară cu toată împrelmuirea lui pă uscat pentru pășunea boilor ce vin la moară. ss. Ioan preotul am fost de față. ss. Dimitrie Pastiescu caminar hotarnic martor.

Supt ocîrmuirea plaiului Teleajinu.

Iscălita într-însul preoteasă viind la supt ocîrmuire au arătar prin viul graiul său că acest zapis este săvîrșit de însăși făcând rugăciune prin jalba trecută la No. 37 a se încredința; după rugăciunea făcută să se încredințează și de supt ocîrmuire.

L.P. (ss) N. Homoriceanu

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” nr. 15A/ Universul 1938

hrisov, zapis, moara de apa warthiadi, alexandru filipescu

Zapis către Moise Pănculescu pentru o livadă de pruni

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:32:58 +0000

Zapis către Moise Pănculescu pentru o livadă de pruni

Datare

16 iunie 1815

Rezumat

Zapis către Moise Pănculescu pentru o livadă de pruni

Text

„precurmi să să ştie că livedea cu pruni noua în … satului peste gărlă, dinpreună cu obrachea (sic) ei, o are cumpărată de la Stan Popa Gavrilă, să stăpâneşte de dumnealui de atunci şi pănă acum toată…, atăt după suptu pruni, cătu şi pă dă lăture, avăndu şi arătură de bucate mai înnainte, şi în urmă, căndu i-au fostu arătura, s’au cosit iearba după acele locuri, ba încă, căndu i-au făcut trebuinţă, ştimu că au văndutu iearba atăt după suprune, cătu şi după locurile cele…, de au făcut făn Gheorghe Pătraşcu, şi la al doilea an lui Văsili cizmar şi la un Sandu Obrejean… Un trupu cu ţarăna satului nostru Ogretinu.”

Iscălesc Stoica dascălul şi alţi „deputaţi” ai satelor.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, ogretin, panculescu]

Nan și Răducul din Drajna se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:30:35 +0000

Nan și Răducul din Drajna se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

1632 (7140) martie 17.

Text

Adecă noi Nan i Răducul ot Drajna scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credință la mâna jupânului Hrizei marile dvornic, cum să se știe că ne-am vândut să-i fim rumâni de moșie cu toată moșia noastră câtă avem, de în câmpu, den pădure, den apă, den siliștea satului și din munte, de priste tot hotarul, din hotar pân în hotar.

Și ne-am vândut de a noastră bunăvoie, fără nici o silă. Și ne-am vândut eu Nan, dirept bani gata 1600 și Răducul, dirept bani gata 1600. Și ne-am vândut cu știrea tuturor fraților noștri și a megiașilor noștri den prejurul locului.

Și când ne-am vândut fost-au mulți boiari și megiași mărturie, anume: Coadă vătaf ot Măniaci i Șerbu vătaf i Dragomir vătaf, frate său, ot Bătrâni i Petru vătaf ot Drajna i Mihăilă pârcălabul ot Drajna i Neagoi ot Stănești. Și pentru credință ne-am și pus degitele.

Pis measița martie 17 dni, leat 7140 (1632).

Nan.

Răducul.

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 267. Copie.

[ravas, drajna de jos, clacas, hrizea]

Udrea vel comis, feciorul lui Hrizea Vornicul, vinde lui Radul vel comis, satul Drajna din ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 24 Jan 2021 11:46:50 +0000

Udrea vel comis, feciorul lui Hrizea Vornicul, vinde lui Radul vel comis, satul Drajna din județul Săcuianilor, cu tot venitul său

Datare

18 noiembrie 1643

Text

Adică eu Udrea vel comis feciorul răposatului jupân Hrizea biv vel dvornic scriu și mărturisesc cu acest al meu zapis să fie de mare credință la mâna jupânului Radul vel comis, cum să să știe că i-am vândut dumnealui satul Drajna den județul Săcuianilor, tot satul cu tot hotarul și cu toții rumânii și cu morile și cu tot venitul, cu Siliștea satului den câmpu și cu pădure și cu apă den hotar până în hotar cu rumânii anume: Drăgan i Lupul și Vladul cu toți feciorii lui i Dragomir cu toți feciorii lui, și Nan, cu toți feciorii lui și Răducul cu toți feciorii lui și Radul Răspopul cu feciorii lui anume Dumitru și cu toți feciorii lor și Dragomir cu feciorii lui anume Dumitru și cu toți feciorii lor și Neagoe cu toți feciorii lui și Radul cu toți feciorii lui și Mihăil cu toți feciorii lui Stan i Radul cu toți feciorii lor și Stan al Aldei cu toți feciorii lui i Lupul și Vladul cu toți feciorii lui i Dragomir cu toți feciorii lui, și Nan, cu toți feciorii lui și Răducul cu toți feciorii lui și Radul Răspopul cu feciorii lui Ion i Stan i Stanciul i Stoian și Toader Cimpoitorul cu toți feciorii lui și Dumitru care-l ține muiarea lui Berilă cu feciorii lui anume Teodosie și Lupul și Manea și Dan i Tudor i Sarul și cu feciorii muerii lui făcuți cu Berilă anume Oana i Berilă și Ion cu feciorii lui anume Oprea și Simtion cu toți feciorii lor și Radul cu feciorii lui Rusin i Vintilă i Lepădat și Marin cu feciorii lui Neagul cu toți feciorii lui și Mihăil cu toți feciorii lui și Oana cu feciorii lui Radul și cu toți feciorii lor și Stanciul cu feciorii lui anume Ursu și Bălan cu toți feciorii lor și Mircan cu toți feciorii lui, pentrucă acest sat și rumânii ce sunt mai sus scriși fost-au cumpărați de tată meu Hrizea vornicul mai denainte vreme, den Drajna și den Stănești care au fost amândouă dentr-un moș iar când au fost acum în zilele măriei sale domnu nostru Io Matei Basarab Voevod, iar tată mieu Hrizea vornicul luat-au 12 boiari pre răvași domnești și și-au ales ocina Drajnei de către megiașii den Stănești și o au împietrit pen trei locuri și au ales și rumâni, cum scriu mai sus, deci eu după moartea tatăne-mieu rămas-am în multă datorie și n-am avut cu ce să mă plătesc, ce am vândut acest sat jupânului Radul, vel comis derept bani gata ughi 800 și iar i-am mai vândut dumnealui toată ocina mea den sat den Ogretin care iaste împietrit cu 12 boiari și cu rumânii anume Călin cu feciorii lui anume Mihăil i Vlaicu i Simion și Dragomir cu feciorul lui anume Târlea i brat ego Stănilă și cu toți feciorii lor de drept bani gata ughi, 100 și iar am vândut dumnealui jupânului Radul vel comis toată ocina ih den Jivești care iaste hotărâtă și împietrită cu 12 boiari și cu rumânii anume Dușca, cu feciorii lui anume Mihnea și Vasilie și cu alalți feciori, cu toți numai Stanciul Dușca care iaste iertat de tată-mieu Hrizea vornicul să fie acela în pace și un rumân anume Neagul nepotul Dușcăi și cu feciorii lui și cu nepotu său Sârbu și cu toți feciorii lor și mi-au dat bani gata ughi 50 și i-am vândut aceaste sate și moșii cu toate hotarele cum sunt împietrite cu câmpu, cu pădure, cu apă, cu munte, den hotar până nî hotar de a mea bună voe fără de nici o silă ca să-i fie dumnealui moșie ohabnic și la tocmeala noastră fost-au mulți boiari care își vor pune pecețile și iscăliturile mai jos.

Și am scris eu Manole logofăt, mesata Noembrie 18, v leat 7141. help

(L.P)Dumitru vel dvornic clucer

(L.P.)Udrea comis

(L.P.)Radul vel logofăt

(L.P.)Hrizea vel

(L.P.)Dragomir vel ban

(L.P.)Stroe vel vistier

(L.P.)Preda spătarul Brâncoveanu

(L.P.)Dumitrașcu vel stolnic

(L.P.)Marcu Danovici vel paharnic

(L.P.)Constantin vel postelnic

(L.P.)Dumitru vel sluger

(L.P.)Dragomir vel armaș

Notă

important data zapisului specificată în ”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938 este 18 noiembrie 1633, fiind greșită deoarece boierul Hrizea a decedat la data de 28 iulie 1642.help

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938

hrizea, udrea, radu mihalcea, hrisov, drajna de jos, hotar

Maria Călugărița vinde lui Hrizea Mare Vornic locuri în Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:20:50 +0000

Maria Călugărița vinde lui Hrizea Mare Vornic locuri în Drajna

Datare

1631 (7140) octombrie 18

Text

Scris-am eu Maria călugărița acesta al mieu zapis să fie la mâna jupânului Hrizii vel dvornic, pentru să se știe că i-am vândut 3 locuri den Drajna, unul de în luncă, altul de în câmpul de sus, de în siliștea Stăneștilor, altu pământ de la Săciu, cât să va aleage aceste locuri și de în câmpu și de în apă și despre tot locul ce se va aleage. Ș-am vândut aceste locuri de a mea bunăvoe fără de nici o silă, derept 400 de bani gata.

Și de la această tocmeală au fostu: popa Văsiiu ot Drajna i Pătru vătah ot Drajna i Dragomir ot Bătrâni i Mogoș cliucerul i Andronie păharnicul. Și pentru credință pecete n-am avut, ci mi-am pus degetul.

Pis octombrie 18 zile, leat 7140 (1631).

Eu Maria Călugărița.

Pătru vătahul.

Mogoșu clucer.

Andronios proin portaris martiro ta anoten

Dragomir ot Bătrâni

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 283. Copie

[zapis, ravas, drajna de jos, hrizea]

Hrisovul lui Io Alexandru Vv. Domnul Țării Românești prin care întărește lui Stoica ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:02:27 +0000

Hrisovul lui Io Alexandru Vv. Domnul Țării Românești prin care întărește lui Stoica Tătarul și fiului său Buchea, stăpânirea peste ocina din Boloni

Datare

19 aprilie 1569

Text

”Cu mila lui Dumnezeu Io Alexandru Voevod și Domn a toată țara Ungroclahiei, fiul marelui și prea bunului Mircea Voevod, dă domnia mea această porunca a domniei mele, slugei domniei mele, lui Stoica Tătarul și cu fiul său Buchea și cu fii lor câți Dumnezeu le va da, ca să le fie ocina anume la Blohomi, ca să se știe și semnele, dela piatra ce este mai sus de râpă și de la Teleajen în sus ¹⁾ Gogoșarului în vârf la Sleama la Chițiboi și de la Chițiboi în jos pe muchea Cetățelei, în jos până acolo, unde este înfierat la Pisculiț și la Curmătura și dela Curmătura în jos până la vâlceaua Adâncă, la Frasin în jos și dela Frasin și până în Teleajen în sus la piatră și ceva mai la mijloc prin siliște, stânjeni 110 și ²⁾ stânjeni 302, căci lor le este veche și dreaptă ocină de moștenire, cumpărată încă din zilele bătrânului Alexandru ³⁾.

După aceia Stoica Tătarul și fiul său Buchea s-au certat înaintea domniei mele cu Radul din Stănești ⁴⁾ Neagoe Pașrăiscu și cu alții părtași ai lor ocină din Stănești. Și așa au spus ei înaintea domniei mele ⁵⁾ și ocină, Stoica și cu fiul său Buchea. Așa dar a cumpărat el și cu fratele său Vlaicul, ocină din ⁶⁾ Jiliștea la gura Vâlcelei Gâștei și pe vâlcea în sus la Curmătura Cetăței după și ⁷⁾ până acolo. Această ocină s-a cumpărat dela Balea și dela Stanciul cu stânjeni 162 cu 768 așpri gata. Așa dar ⁸⁾ am văzut și am judecat după dreptate și după lege cu toți cinstiții dregători ai domniei mele și am citit și cartea lui Alexandru Voevod și Zapisul lor și am arătat domnia mea că este ocina care s-a scris mai sus. ⁹⁾. A lui Stoica și a Buchei și lui Vlaicu și cu scrierea lui Radul și Neagoe de judecată, dinaintea domniei mele, și ¹⁰⁾ această carte a lui Stoica și fiilor lor câți ¹¹⁾ ohabnic, și fiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și de nimeni clintit după porunca domniei mele.

Iată și martori a pus domnia mea pe jupân Ivașcu vornic și jupân Neagoe vel logofăt și jupân Stan spătar și Vlad vist-ar și Badea stolnic și Bratul comis și Gonțea paharnic și Stoica postelnic și ispravnic Neagoe vel logofăt și eu Ștefan logofăt am scris în orașul București, luna Aprilie, 19 zile 7077.

IO ALEXANDRU VOEVOD (L.P.) ¹²⁾ cu mila lui D-zeu Domn.”

Notă

Traducere Elena Eftimiu 19 aprilie 1927 după original scris pe hârtie în limba slavă cu litere chirilice.

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938

[hrisov, drajna, boloni]

¹⁾ , ²⁾ , ³⁾ , ⁴⁾ , ⁵⁾ , ⁶⁾ , ⁷⁾ , ⁸⁾ , ⁹⁾ , ¹⁰⁾ , ¹¹⁾

loc șters

¹²⁾

pecetea lipsește

Radu Cel Mare Voievod întărește lui Mogoș și fratelui său Nanciul ocină la Stănești

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 15:54:11 +0000

Radu Cel Mare Voievod întărește lui Mogoș și fratelui său Nanciul ocină la Stănești

Datare

1502 (7010) iunie 19, Târgoviște.

Text

Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul preabunului și marelui Vlad voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, lui Mogoș și fratelui său Nanciul și cu fiii lor, ca să le fie lor ocina de la Stănești, oricât a ținut Alăman, toată, pentru că le este veche și dreaptă ocină. Și după aceea, au întors lui Manea Vulparul 1 000 aspri pentru acea ocină, încât din zilele părintelui domniei mele Vlad voievod. Și domniei mele au dat un cal.

De aceea, le-am dat și domnia mea ca să le fie de ocină și de ohabă, lor și fiilor lor și nepoților și strănepoților lor. Și la ei prădalica să nu fie, ci să fie celor rămași ai lor. Și de nimeni neatins, după porunca domniei mele.

Martori: jupân Barbul Craiovescul și jupân Pîrvul și Cîrstian foști vornici și jupân Stroe mare vornic, jupân Staicu mare logofăt, Danciul comis, Bogdan spătar, Badea paharnic, Calotă vistier, Dragomir stolnic, Dragomir și Neagoe stratornici.

Și eu, scriitorul Sin, care am scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna iunie 19 zile, în anul 7010 (1502).

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Notă

Arh. St. Buc., S. L., nr. 130 (Câmpulung, VIII/3). Orig. hârtie (31x22), pecete aplicată. Cu o traducere din 1842; altă traducere ibidem, ms. 204, f. 92v.

[hrisov, stanesti, mogos, nanciul]

8 megieși din Drajna de Jos cer dreptate voievodului pentru o moară situată pe hotarul ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:05:28 +0000

8 megieși din Drajna de Jos cer dreptate voievodului pentru o moară situată pe hotarul Stăneștilor

Datare

20 ianuarie 1741 (7249)

Text

Adecă noi, 8 megiași care mai jos ne vom iscăli, care am fost rânduiți de dum. Alexe capt., ispravnicul sud Sac, având lane capt. za spătarei o moara în Teleajăn pe hotarul Stăneștilor, fiindu-i vadul cumpărat de la moșneani din Stănești, alăturea cu hotarul Băiculeștilor, fiind făcută moara de 12 ani, care începutul iazului de unde vine apa ajuns-au și din hotarul Băiculeștilor, viindu apă pe prund pe matca ei, și, sculându-se un Dumitru Șălar, moșnean din hotaru Băiculeștilor, zicând că nu va lăsa apa a-ș veni pe prundu, find gura iazului pe moșuia lui, deci Iane capn. au dat jalbă Mări Sale lui Vodă,. și Măria Sa l-au rânduit la dumnealui ispravnic ce-i mai sus numit ca să vie să cerceteze: vine apa pe prundu, dupa cum au dat știre Iane căpt. a o strica… ceva. Deci dumnealui zis[ulj ispravnic ne-au rânduit pe noi ca să aleagem dreptate pă sufletele noastre,și, ducându-ne acolo, la acel iaz, n'am găsit nicio stricăcune, făr de cât vine apa pe prundu pe matca cea veache aTeleajănului. Pentru acasta am dat și noi acastă scrisoare a nostră la mâna dum. lane capt., ca să albă bună pace de către moșneani den Băiculești. Acasta scriam.

Ghen. 20, lt. 7249.

Pop Once prot. Eu Lupul Hate ot Costeni.

t Pop Cernat ot Văleni. t Pop Ion ot Izvore. t Eu Vasile Bene ot Măhrăc. t Eu Brat ot tam. t Eu Ion Hoțea ot tam.

Notă

Buletinul Comisiei Istorice a României, vol XV, 1936

[ravas, zapis, stanesti, megies, mori de apa drajna, judecata]

Crăciun vinde lui Hrizea Vornic ocină în Stănești și Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 27 Nov 2019 07:47:50 +0000

Crăciun vinde lui Hrizea Vornic ocină în Stănești și Drajna

Datare

1631 (7140) octombrie 20

Text

Iarăși eu Crăciun, feciorul Jidului, fost-am vândut întâi vornicului locul case-mi și cu casa și cu pometele și cu gardurele și cu ocolu siliștei casei mele, preț ughi 5; și pământure în câmpu 4, preț ughi 2. Și am fost vândut popii (din) Vasiiu 2 pământuri. Deci mi-au dat vornicul banii de i-am lepădat popii pre acele 2 pământuri, însă banii 250. Apoi m-am îndemnat de a mea bunăvoe de mi-am vândut preste tot toată ocina cât mi-au fost rămas de în câmpu și de în pădure și de apă, cu vadure de moară și partea de în munte, de preste tot hotarul Stăneștilor și al Drăjnarilor, de în cin până în cin. (Și pentru) Și prețul ocinii preste tot, și întâiu și apoi, face ughi 12 i pol.

Credință pus-am degetele și pecețile noastre. Și mărturie fost-au când se-au cumpărat aceste ocine și acești rumâni cari se-au vândut și ei cu pământul lor fost-au: Mogoș clucearul și Deadiul vătah și Stanciul stolnic și Pavel postelnic, fecior Buicăi și Coadă vătah și Petru vătah de Drăjnari și Dragul pitar (loc alb) și Drăghici postelnic de Berilești și Ursea de Stănești și Radul postelnic, fecior Mihalcei vornicul și Neagoe de Stănești, Șerbul vătah și Radul de Stănești.

Și am scrie eu, Tudor de Rătești, octomvrie dni 20, văleat 7140 (1631). Mogoși cluceru. Tudor Rătescul. Deadinul vătahul. Drăghici postelnicu. Stanciul stolnic. Petru vătahul. Andronios proniu. Pătru postelnicu sinu Voicul.

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 284 v. Copie

Membrii familiei Comişălu vînd lui Panco neguţătorul ot Văleni, părţile lor din muntele ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:31:35 +0000

Membrii familiei Comişălu vînd lui Panco neguţătorul ot Văleni, părţile lor din muntele Tătarul cel mare

Datare

20 septembrie 1811

Rezumat

Text rezumat al hrisovului: Membrii familiei Comişălu vînd lui Panco neguţătorul ot Văleni, părţile lor din muntele Tătarul cel mare

Text

Membrii familiei Comişălu vînd lui Panco „neguţătorul ot Văleni", „părţile noastre din muntele Tătarul cel mare, dupiste tot hotarul muntelui, care munte să ţine tot din hotarul moşii Ogretin, ce sâ numeşte moşie megiişască, în care este şi dumnealui răzaşu şi tovarăş într’acestu hotar". Plata e de 800 de taleri, pe cari „i-am şi priimit pe deplin fieşcare’pe amănă, pă partea sa". E „prin ştirea tuturor fraţilor şi răzaşilor de moşie”, fiind presente „şi alte obraze”. Iscălesc „cu mâinile nostre, iar cei ce n’am ştiut ne-am pus degitile la numile nostre spre încredinţare“

(de fapt toţi pun degetele)

”popa Marcu ot Văleni, de mahalao Berevoeşti mar.,

eu Radu Păntea ot Drajna mar.,

eu Stan sin Tanciu (sic) ot Ogretin Comişălu mar.,

popa Ioan ot Văleni mart.,

eu Costandin Bociogă ot Văleni mart.

Şi am scris eu Stan logf. cu zisă numiţilor, şi sănt şi martor.”

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[hrisov, ogretin, tatarul, comisel, bocioaca]

Megieși din Drajna și Costeni se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:24:26 +0000

Megieși din Drajna și Costeni se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

1631 (7140) februarie 21.

Text

Adecă noi Vasilie i Ion i Badul i Manil ot Drajna i Mihail ot Costeani, ot sud Saac, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credință la mâna jupânu´ui Hrizei marele dvornic, cum să să știe că ne-am vândut să-i fim dumnealui rumâni de moșie și de ocină cu tot și de în câmpu și de în pădure și de în apă și de în siliștea satului și de în munte, de priste tot hotariul, den hotar pân în hotar.

Și ne-am rânduit de a noastră bunăvoe, fără nici o silă și cu știre tuturor megieșilor de împrejurul locului, însă eu Vasilie cu 2 ficiori, anume Ion i Radul, direptă bani gata patru mii și eu Ion cu doi ficiori, anume Oprea i Simption, dereptă bani gata 4 mii i Radul cu trei ficiori, anume Buscu i Vintilă i Lepădat, derept bani gata 4400 i Marin cu un fecior, anume Neagul, dereptu bani gata 2800 i Mihăilă ot Costeni, fără ocină, dereptu bani gata 1800.

Și cându ne-am vândut fost-au mulți boiari și migiași mărturie: Mogoș cliucer ot Căciulații Deadiul vataf ot Călinești i Andronie spătar ot Mălăești i Coadă vataf ot Măniaci i Dragomir vataf i Șerban vataf Bătrâni i Mihăilă pârcălab ot Drajna i Drăgan ot Stănești.

Și pentru credință ne-am pus și deagetele.

Pis measița fevroarie 21 dni, leat 7140 (1632)

Vasilie.

Ion.

Radul.

Marin.

Mihail.

Andronios spataris martiro tanothen.

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 265. Copie

[ravas, drajna de jos, clacas, hrizea]

Zapis de cerere împrumut al lui Matache Nicolăescu către Moise Pănculescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:53:30 +0000

Zapis de cerere împrumut al lui Matache Nicolăescu către Moise Pănculescu

Datare

21 ianuarie 1847

Rezumat

Cerere împrumut al lui Matache Nicolăescu către Moise Pănculescu

Text

Sărutu mina.

Cocoane Moise, totu ţe-ai făcutu pomană de ai datu mumă-mii bani la măritişul surorilor mele, fă bine dă-i dă şi acum, ca să scape de beleaoa de zestre beata mamă, fiindu-că nu mal are zi albă de surori, de totu plîngu, nu mai potu trăi de bărbaţi lor, din pricina baniloru. Să nu te îndoeşti dumneata pă cită vreme ai amanet moşiea în stăpînire: după cum s’a legatu cu zapisu eşti prea sigur.

Al dumneavoastră plecatu

Matache Nicolăescu

1847, Ghenariie 21.

Cinstitu dumnealui Marelui Pitaru Moisi Pănculescu.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[zapis, ravas, ogretin, panculescu]

Hotărnicia a 12 boieri pentru moșia Stănești între Constantin Căpitan Filipescu și ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 24 Mar 2021 16:40:22 +0000

Hotărnicia a 12 boieri pentru moșia Stănești între Constantin Căpitan Filipescu și moșnenii din Stănești

Datare

21 iunie 1684

Text

„Adecă noi 12 boiari, anume Mircea iuz ot Scăiani i Dragomir blv iuz. sinu Cernica vornicul ot Văleani i Radul văt. ot Cereș i Șărbu în locul lui Ilie văt. ot Măniaci i Neagoe ot Cislău i Tănase ot Chiojdu în locul Radului Soroii ot Văleani i Dumitru ot Chiojdu cel bâtrînu în locul Botei biv iuz. ot Văleani i Balen log. to Chiojdul cel bătrîn în locul lui Stan Dănici ot Văleani i Stanciul pârgar în locul Catieni ot Teișani i Badea Alposii ot Cătun cari sîntem luoați pre răvașele Mării sale Domnului nostru Io Șărban Voevod de dumnealui Constandin căp. Filipescul și de megiași den sat den Stănești anume Dragomir Dorobanțul i brot ego Stan ot Ogretin i Neagul ot Stănești i Dobre ot tam I Pătru snă Mircioiu ot tam i Florca ot tam i Văsiliu călugăr cu frate-său Radul ot tam i Nenciul Dorobanțul to tam i Pătru al Răducului om tam și denpreună cu alții ai noștri frați de moșie și au fostu trimis sluga mării sale Domnului nostru Bratul vtori portariu credincios hotarnic ca să căutăm și să adevărăm pentru moșia dela Stănești ol sud Saac care au fost a megiașilor aleași dentr-a Hrizii vornic și c-au știut den pietre hotărît în sus de au ținut megiașii părți 26 den câmp, de apă, den pădure și den munte de preste tot hotarul, numai munții și pădurea n-au fost împărțită de când se-au hotărît Hriza vornic cu megiașii, numai ie-au fost tocmit pre acca neîmpărțită afară den cea hotărîtă să ție megiașii 26 de părți și Hriza vornicul 20 de părți, iar megiașii den Stănești fost-au vîndut dentr-această moșie dentr-acesta 26 de părți care au ținut ei, lu Ion Abagiul ot Ploești. Deci, dumnealui Constandin căp. înțelegând nu se-au suferit ce i-au lepădat banii și și-au luoat moșia cu toate zapisele megiiașilor de vînzare, deci dumnealui vrînd să și-o aleagă moșia de către megiași și să lipească moșie lângă moșie den zestre den jos a Drajnii, luoatu-ne-au dumnealui pre noi pre acești 12 boiari cari sîntem mai sus scriși. Deci noi dacă am văzut cartea Mării Sale Domnului nostru și cu sluga Mării sale vtori portar ce este mai sus zis: deci noi cînd au fost la zi și la soroe strînsu-ne-am toți la un loc cu megiașii la această moșie care se cheamă Stănești și am căutat și am adevărat pre xipisilc care au fost făcute de megiași la mina lui Ion Abagiul de vînzare den munte, den campu, den pădure, de preste tot hotarul, deci noi într-alt chip n-am putut să facem ce am tras moșia cu funea și am socotit de se-au pus funea la tras dentru pământ de fune ce au fost în cămp cumpărat dela Crăciun și se-au lipit lîngă piatră și dintr-acel pămîntu se-au pus funca pre malul Teleajănului în sus păn în hotarul Cetățelii și au esit peste tot stînjăni 1580. Deci am socotit să ție dumnealui Constandin căpitan Filipescul, precum scrie zapisile megiașilor la mîna lui Ion Abagiul stînjăni 710 și să ție megiașii toți stănjăni 870. Și iar am tras moșia a doa trăsură pren mijlocul moșii den piatra Hrizii vornicul în sus pînă în hotarul Cetățelii și au eșit preste tot stînjăni 1250 și iar am ales să ție dumnealui Constandin căpitan Filipescu stînjăni 565 și să ție megieșii toți stînjăni 685; și iar am tras a treeaia trăsură den capul moșii pre lîngă apa Drajnei în sus pînă în hotarul Cetățelii și se-au aflat preste tot stînjăni 1014 și am ales să ție dumnealui Constandin căpitan stînjăni 445 și să ție megiașii toți stînjăni 569 care se-au făcut să ție dumnealui Constandin căpitan preste tot stînjăni ¹⁾ și megiașii să ție toți preste tot stînjăni ²⁾. Deci acești stînjăni o am lipit moșie lîngă moșie lîngă moșia dumnealui care are mal de nainte și o am împietrit pren trei locuri și am pus piatra dentăi pre malul Teleajenului; și a dooa piatră se au pus în mijlocul moșii în piscu în mușcelu; a treia piatră se au pus pre apa Drajnei den jos de siliște Drăjnii de sus, iar pietrile care au fost pus baiarii de Hriza vornicul nu le-am mișcat nimica, fiind tot moșia dumnealui, și au trecut preste apa Drăjnii den josul moșii și iar o am tras den piatra Hrizii vornic pre lîngă apă în sus pînă în hotarul Cătunului și au eșit preste tot stînjăni 842; ; și am ales dumnealui Constandin căpitan Filipescu să ție stînjăni 370 și megiașii toți stînjăni 472 și am tras moșia și pre vărfu, den piatra Hrizii vornicului pre vârfu pănă în hotarul cătunului și am găsit preste tot stănjăni 700 și am ales să ție dumnealui Constandin căpitan Filipescul stînjăni 326 și megiașii toți stînjăni 374 și am pus piatră în plaiu în piscul Viezurilor despre apa Drajna; și altă trăsură o am tras pre vărfu den piatra Hrizii vornicului în sus și am pis piatră, iar pădurea care au fost nehotărîtă despre Turburea se au fost voit Hriza vornicului cu megiașii de au ținut Hriza vornicul 20 de părți și megiașii toți 26 de părți. Deci acum mai cumpărând Constandin căpitan Filipescul cumpărătoarea lui Ion Abagiul ce au cumpărat dela megiași. Deci am socotit unde am pus piatra acum și cu hotarul Hrizii vornicul care ține dumnealui mai nainte vreme să ție dumnealui în potriva pietrii pînă Turburea pren pădure în jos pre lîngă hotarul Sărarilor și den piatra dumnealui care o am pus noi acum păn în hotarul Cătunului pren pădure în jos iar păn în Turburea alăturea cu Sărari să ție megiașii toți, iar den capul moșii den sus iar iaste pădure nehotărîtă despre Cearoș, ce au ținut Hriza vornicul 20 de părți și megiașii toți 26 de părți iar acum cumpărînd dumnealui Constandin căp. Filipescul moșie dela Ion Abagiul care o au cumpărat și Ion dela megiașii den Stănești, întîi să ție partea cea veche dela Hriza vornicul părți 20 și cumpărătoarea de acum iar i-am ales despre megiași să ție părți 12, care să fac să ție dumnealui preste tot părți 32 și să ție megiașii toți părți 14 parte lor, iar în munte au ținut Hriza vornicul den stăni 2 părți și megiașii toți 3 părți în afară deîntr-o stînă den hătași ce se cheamă piciorul Momei care o au cumpărat dumnealui Radul comisul dela Mordan den Scăiani iar acum cumperînd dumnealui Constandin căpitan Filipescul dela Ion Abagiul care o au fost cumpărat și Ion Abagiul dela megiași cu acea cumpărătoare mai adaoge dumnealui lui Constandin căpitan den munți ca să ție despre partea megiașilor o parte și o cezvîrte, care se face cu partea cea dintăi de munte a dumnealui dela Hriza vornicul și cu ceasta de acum care se au luoat dela megiași să ție dumnealui 3 părți și cezvîrte 1 și să ție megiașii toți o parte și trei cezvîrte. Deci noi ales-am din Stăni să ție megiașii toți den tot hotarul muntelui, însă den Valea Stănilor o stînă precum au ținut ceia ce țin oi acolea care au cumpărat stîna. Iar celelalte stăni ce vor mai fi să fie tot ale dumnealui Constandin căpitan pentrucă așa am ales și am adeverit cu ale noastre suflete pre direptate; i derept aceia am dat noi această scrisoare a noastră la măna dumnealui ca să ție și să-i fie dumnealui Constandin căpitan Filipescul moșie stătătoare dumnealui și coconilor dumnealui în veci.

Și noi pentru credință am pus pecețile și iscăliturile mai jos ca să să crează. I na pisah az Iorga log. Arcescul cu zisa lor. Iunie 21 dni leat 7192 (1684).

(Pec) Mircea iuz to Scăiani. (Pec) Dragomir iuz bașa sin Cernicăi Vornicul. (Pec) Eu Radul văt. to Cerași. (Pec) Eu Șărbu to Măniaci. (Pec) Az Bratul vtori portar ispravnic. (Pec) Eu Neagoe to Cislău. (Pec) Eu Tănăsie ot Star Chiojdu. (Pec) Eu Dumitru to Star Chiojdu. (Pec) Balea Chiojdeanu. (Pec) Eu Stanciul pârgar to Teișani. (Pec) Badul Alposii to Zeletin. † Vlaicul to Ogretin. † Sava călugărul to Cătun”

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” nr. 96/ Universul 1938

hrisov, zapis, moara de apa warthiadi, alexandru filipescu, ion abagiu

¹⁾ , ²⁾

loc alb în documentul original

Diata lui Stan Păntea, prin care își împarte averea către fii și lămurește situația ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:08:15 +0000

Diata lui Stan Păntea, prin care își împarte averea către fii și lămurește situația unei vii zălogite Logof. Stoica

Datare

22 aprilie 1745

Text

”Așa las eu Stan Păntea cu sufletul mieu, că, spăimăntăndumă de moarte și păn îmi săntu mințiile întregi, așa las diiat în urma mia fecorilor miei, cine îmi iaste mie dator. Nu-mi aste nimia mie dator. nici eu altuia, dator. Iar pantru moară iaste a mia și o amu prețuită tl. 30, de o am făcutu trei părți, 2 părți dau să ție fecorii miei, iar partea mia tl. 10, șî moșîia, iar tl. 30, părți trei: 2 să ție fecorii miei, iar o parte iaste a mia, care fac tl 10, să o ție iar fecorii miei și să-mi facă pomenire, să -mi facă sărindar 1, și sorocele toate peste an.

Și păntru viia de la Nucet, care mi-au fost vie de zestre de la soția mia Alicsandra, fiindu vremile pe căndu foamitia și cuma, o am pus zălogu supt bani tl. 15 și cu zi, la Logofătul Stoica. Iar jupân State au mersu de au datu acele tl. 15 Logofătului Stoichii și au pus oameni în vie. Iar eu am mersu de am întrebat pe jupân State, cum au luat viia? El au zis ca o au cumpărat iar eu i-am spus că iaste zălog cu zi să mi-o scoț. Iar el au zis că au băgat vie opt mii de araci și opt de butas, ca să nu-mi poct mai scooate viile. Iar eu așa las cu sufletul mieu la casul mortii, cum că nu i-am făcut zapisul vănzător, numai să fie zălog la acel om Stoica Logof. pogoane 4, care mi-o cumpărat socru-mieu cu tl. 66.

April dni 22, 7253.

Așa las cu sufletul mieu. Și cănd s'au făcut acastă diată, au fostu mulți oameni mărturie.

Și amu scris eu Stan diiacon, cu zisa dumnealui.

Eu Popa Radul of Drajna.

Eu Popa Stan ot Comișăi.

Eu Popa Gheorghe ot Drajna-de-Jos.

Eu Coman Bolân.

Eu Radu Bolân.

Eu Bucur Șonea.

Eu Radu Sindîle.

Eu Ilie Cărcumarul.

Iar, dacă din fecori mei n'ar fac aceste care am zis mai sus, să fie anatemă și să-i blesteme Domnu Isus Hristos și de 3 sute 18 sfinți părinți de la Nechie.”

Legătură

DIÁTĂ ~e f. înv. Document în care o persoană își fixează dispozițiile (în special cu privire la avere), care urmează să fie îndeplinite după moartea acesteia; testament. [Sil. di-a-] /<ngr. díeta

sursa: NODEX (2002)

Notă

Buletinul Comisiei istorice a României, 1934, Volumul 13, pg. 187

[ravas, zapis, ogretin, nuget, diata, testament]

Zapis prin care 5 moșneni din Stănești vând lui Ion Abagiul o jumătate de vad de moară pe ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 23 Mar 2021 17:19:46 +0000

Zapis prin care 5 moșneni din Stănești vând lui Ion Abagiul o jumătate de vad de moară pe Teleajen

Datare

1676 iunie 22

Text

”Adică eu Vladul cu Dobre frati-meu și cu Radul și Neagul și cu Balea ot Stănești, scrie șe mărturisim cu axiasta al nostru zapis să fie de bună credință la mâna jupânului Ion Abagiul ot Ploești, cum să să știe că i-am vândut noi u jumătate de vad de moară însă de în partie micenișască și din parte lui Răgălie și din partia godescă unde va vrea dumnealui să-și facă moară, au de în sus de moara Popii Văsiiu, au de în jos, să fie volnic a-și face moară, pentrucă aceste vaduri așa sînt trase nooa mai din nainte vreme. Și am vândut noi acum de a noastră bună voie, nesiliți de nimeni și cu știrea tuturora moșnenilor de înprejur locului, de în sus și de în jos, și am vândut noi acum de a noastră bună voie, nesiliți de nimeni și cu știrea tuturora moșnenilor de înprejur locului, de în sus și de în jos, și am vândut derept bani gata ughi 8 și am luat noi acești bani toți în mîinile noastre. Deci de acum nainte să-i fie dumnealui moșiă statornicită în veci, lui și feciorilor lui cîți Dumnezeu îi va dărui, de către nimeni vai sau bîntuială să n-aibă, iar cine s-ar scula cu vre-o gâlceavă noi să tregem toată gâlceava și cheltuiala. Și cându s-a făcut acest zapis, fost-au mulți oameni buni martori, cari-și vor pune mai jos degetele și iscăliturile și ni am pus și noi degetile.

Ispisah az Vladul log.

Iunie 22 dni leat 7184.

†Eu Vlad.

†Eu Dobre.

†Eu Negulea.

†Eu Radu.

†Eu Bale.

†Eu Radomir zet Popa Văsiiu.

†Eu Șerbu ot Măneciu.

†Eu Toaderu vătaf ot tam.

†Radul Mircioiul ot Drajna.

†Stan Dărăban.

(ss) Eu Stan Verzea martor.

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938, act nr. 42.

hrisov, zapis, stanesti, ion abagiul, moara de apa warthiadi

Zapisul megieșilor din satul Drajna și Stănești către jupân Hriza vel vornic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:12:57 +0000

Zapisul megieșilor din satul Drajna și Stănești către jupân Hriza vel vornic

Datare

23 iunie 1640

Text

Adecă noi toţi megiaşii den Sat den Drajna și den Stăneşti, anume Popa Văsilu şi Petrea şi Mihnea şi Stan Derăbanţul şi Negoita şi Odor şi Stan al Floarei și Voicea şi NanciuI şi Oancea şi Borcea şi Tatul şi Pătru şi Ion şi feciorii Birăi şi Lupul şi Aldea şi Radul Mircei şi den Stăneşti Ursea şi Ratea și Radul şi Cioban şi Dumitru şi Neagoe şi Stanciul şi Jica şi Şărban și Muşa şi Rusin şi Mălaia, cu toţi fraţii noştri de ocină scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru să fie de mare credintă la cinstita mâna, dumnealui Jupân Hrize vel dvornic cum să să știe că au luat dumnealui 12 boiari hotarnici dinaintea mării sale domnu nostru, anume den Bădeanu Barbul Iuzbaş şi den Cislău Dragul logofăt şi den Cepture Garama pit. i ot Boziiani Calotă Postelnicul i ot Finţeşti Călin şi Vlaicu i ot Mămiia Coadă văt. i ot Teişani Bratocea i Vintil i ot Starche Chiojda Drăgoi logofăt i ot Chiojduil ot Băsca Stoica al Scurtului i ot Băşceani Stoica Mărgineanul şi au fost şi boiar trimes de măriia sa, de domnu nostru credincios hotarnec, jupan Cernat vel portariu, deci dumnealor au venit aici la sat la Stăneşti și la Drajna şi ne-am strânsu şi noi toţi şi i-am purtat pre hotar şi am ales partea Dumnealui vornicului de cătră noi preste toate cumpărătorile şi i-am făcut dumnealui pre direptate să ţie de preste tot hotarul Drajnei şi al Stăneştilor 20 de părţi şi noi toţi megiașii 26 de părţi cum scrie şi în cartea boiarilor hotarnici.

Deci deacă am ales cui ce i s'au căzut să ţie. Noi toţi megiaşii ne-am sculat de am picnit de ne-am luat noao den sus ocina cu siliştea Stăneştilor şi am dat pre Dumnealui den jos şi cu siliştea Drajnei şi preste apă, iar am luat noi intâiu den sus şi am dat pre vornicul den jos şi ne-au rămas den vârhu în jos spre Turburea, pădure neîmpărţită să o ţinem depreună cine cum ţinem ocină şi despre Stăneşti. Iar au rămas pădure neîmpărţiţă iar să o ţinem neîmpărţită însă dumnealui vornicul să ţie 20 de părţi şi noi toţi 26 iar alaltă ocină pre unde am arătat noi şi cum au aflat cei 12 boiari pre direptate o au împietrit cum iaste leagea şi am rămas noi toţi în Stăneşti cu tot hotarul nostru cum sânte împietriți și dumnealui vornicul cu toţi rumănii dumnealui in sat în Drajna cu tot hotarul cum iaste împietrit, trimes-au dumnealor aceşti boiari pre Coadă vătahul şi pre (loc alb în actul original) de au mersu cu noi şi la munte ce s'au ales să ţie dumnealui vornicul la munte şi noi să ţinem deci cum au ales dumnealor ne-au întrebat pre noi place ne cum au hotărât au a nu ne place, să nu fim cumva asupriţi sau să avem vreo silă noi cu toată voia noastră am mărturisit den'aintea dumnealui jupân Cernat vel portariu cum n'avem nici o strâmbătate şi den'aintea a 12 boiari hotarnici, cari scriu mai sus şi ne-am prinsu den'aintea dumnealor pre mare prinsoare cum de ne vom ridica vreodată să purtăm vreo pâră sau să scoatem nişcare cărţi, acealea cărţi să nu să crează să fie mincinoase si să fim de mare rușine și de pradă să fim închinaţi domnii ughi 100 şi blăstăm încă am pus carele dentru noi sau den feciorii noştri sau den nepoţi sau den neamul nostru să va scula să ridice vreo pâră sau să strice această tocmeală a noastră acela să fie tricleat şi afurisit de Domnul Dumnezeu și de 318 oteţi părinţi ce sânt în v Nichii şi să lăcuiască într'un loc cu Iuda şi cu Ariia şi cu alalţi ritiici pentrucă dumnealui vornicul la toate pietrile tot ne-au ertat loc despre dumnealui și în siliștea Stăneştilor ajungea dumnealui toată siliştea cu hotarul ce am căzut la D-lui cu rugăciune de ne-au ertat 90 de stânjeni, derept aceia ne-am făcut zapisul nostru ca să fie de mare credinţă, pus peceţile și iscăliturile şi pentru credinţă care ne-au avut peceate ne-am pus deagetele şi am scris eu Manole logofăt, meseța Iunie 23, v. leat 7148.

(L.P.)Pop Văsiiu, +Mihne, +Stan, +Negoiță, +Odor, +Stan a Floare, +Voice, +Stanciul, +Borcea, +Tatul, +Pătru, +Ion, + Feciorii Bărăi, +Lupul, +Aldea, +Radul al Mircioaia, +Urse, +Ratea, +Radul, +Cioban, +Dumitru, + Negoia, +Stanciul, +Jiica, +Șerban, +Mușa, +Rusin, +Oncea, +Petresă, +Popa Spahiul, +Popa Golia, (L.P.)Neagoe Pah(arnic), (L.P.)Pătru Post(elnic), (L.P.)Cernat vel, (L.P.)Barbul portariu, (L.P.)Dragul izbașa, (L.P.)Grama logofăt, (L.P.)Calotă pit, (L.P.)Călin postelnicul, (L.P.)Vlaicul, (L.P.)Cod., (L.P.)Bratocea, (L.P.)Vintil, (L.P.)Drăgoi, (L.P.)Stoica, (L.P.)Stoica Mărgineanul.

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938

Legendă: (L.P.) = pecete; + = deget

[ravas, drajna de jos, stanesti, hrizea, clacas]

Vlad Cel Tânăr Voievod întărește Mariei, fiica lui Alăman, delniță la Stănești

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 15:56:35 +0000

Vlad Cel Tânăr Voievod întărește Mariei, fiica lui Alăman, delniță la Stănești

Datare

1510 (7018) aprilie 24, Curtea de Argeș.

Text

Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod și domn a toată țara Ungrovșahiei, fiul lui Vlad marele voievod.

Dă domnia mea această poruncă a domniei mele Mariei cu fiii ei, oricâți Dumnezeu îi va lăsa, ca să fie la Stănești delnița lui Neagu, pentru că i-a fost dată zestre de tatăl ei Alăman.

Iar apoi a avut pâră fiica Alăman, Maria, cu tatăl ei și s-au pârât înaintea domniei mele. Astfel domnia (mea - omis) am cercetat și am judecat și cu vlastelii domniei mele; astfel am aflat domnia mea că a dat acea delniță de zestre fiicei sale Maria.

De aceea și domnia mea i-am dat ca să-i fie de ocină și de ohabă ei și fiilor ei și nepoților și strănepoților ei, în veci. Și la ei prădalnica să nu fie, ci să fie celor rămași. Și de nimeni neatins, după spusa domniei mele.

Martori: jupân Barbul ban și jupân Pîrvul fost vornic și jupân Danciul mare vornic și jupân Bogdan logofăt, Danciul spătar, Harvat vistier, Neagoe comis, Ivan stolnic, Marcea postelnic.

Și eu, Varnava gramatic, am scris la Curtea de Ar(ghiș), luna aprilie 24 zile, în anul 7018 (1510). Ispravnic Pahulea portar.

Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Notă

Arh. St. Buc., S.I., nr. 165 (Câmpulung VIII/4). Orig., perg. (21x29), pecete aplicată. Cu o traducere din 1843. După domn, văleatul nu poate fi decât 7018.

[ravas, stanesti]

Hrisovul lui Duca Voevod, Voevodul Țării Românești, prin care dă lui Ion Abagiul ot ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:36:29 +0000

Hrisovul lui Duca Voevod, Voevodul Țării Românești, prin care dă lui Ion Abagiul ot Ploești, deplică proprietate a moșiei Stănești din jud. Saac

Datare

24 ianuarie 1679

Text

Milustiu Bojien Io Durea Voevod i Gospod zemlia Vlahiscoe davat Gospodstvo-mi sie poveleanie Gospodstvo-mid, lui lon Abagiul ot Ploeşti ca să fie volnic cu această carte a Domnei Mea1i de să aibă ţănerea nişte moşii. din Stăneşti sud Saac şi nişte grău din câmpu care moşie şi grău au fost a fraţilor Nagului Roşu ot Stăneşti anume: Vladul i Radul i Dobri i Badea, deci fiind ei toți la o cruce la slujbă.

Ei au fugit di bir și haraciul nu şi-au plătit, deci Negoita Iuzbaşa apucat-au prie Neagul ca să plătească și partea fraților lui, de hăraciul deci el neavând cum face întrăl chip, mers-au la Ion Abagiul de i-au luat în chezăşia lui pînă în două săptăm. ca să umble să caute să găsească pe frații lui, să-și plătească haraciul, deci niputându-i găsi pîn la zi și avînd mare strănsoare Divanul, el au fost mărsu de s-au jăluit la boiarinul Domniei Meali, Staico vel paharnic pentru birul fraților lui. Într-accia boiarinul Domniei meali datu-au poruncă ca să vînză din moșiile lor și din bucatile lor dirept prețul birurilor, deci ei s-au tocmit cu Ion Abagiul di s-au rînduit moșia și grîul fraților lui ci scriu mai sus, prin bani gata, lei 33 cu zapisul lui și cu mărturii, precum am văzut Domnia Mea și zapisul Neagului la mîna lui Ion Abagiul, dirept aceia și Domnia Mea, încă am dat lui Ion Abagiul această carte a Domniei Meali, ca să-și ție moșia di acum înainte cu bună pace să-i fie ocină stătătoare în veaci i naci din i sam droi i sam reaci Gospodstvo-mid.

Ghenarie 20 din 7185

Io Duca Voevod (L.P.)

Milostiu Bojiu Gospodar Procit. B. vtori Log.

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” / Universul 1938

[hrisov, stanesti, ion abagiul, hotar]

Foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:50:35 +0000

Foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri mişcătoare şi nemişcătoare

Datare

24 ianuarie 1842

Rezumat

Foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri mişcătoare şi nemişcătoare

Text

Cu mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri mişcătoare şi nemişcătoare, precum în jos să arată ; 842, Ghenari 34.

însă:

6 adecă şase stăujăni de moşiie din cin şi pănă în cin în hotarul Drăjni-de-sus din partea moşului popii Stan,

1 jumătate pogon de loc tot din anologhiia acestor stănjini, loc de casă, însă de la Dumitru Băcanu din jos, alăturea şi rotocol,

1 falce de făneaţă tot de anologhiia numiţilor stănjăni, ce să numeşte la Odaie (?).

2 boi de jug,

1 vacă cu viţel.

Hainele:

1 roche de stambă,

1 roche de cuduie,

1 fermene de tradidan,

Şi ale caisă (sic) măruntăi (sic). Şi de la noi puţin şi de la Dumnezeu mai mult dar şi blagosloveniie.

Şi, pentru că eu am dat acestea, s’au îndatorit ginere-mieu să-i facă fii-mei malotea, şi un strai să-i ia, şi ladă, şi bâtiste, şi, pentru că eu le-am primit aceste de mai sus însămnate, am Iscălit, rugăndu şi pă cinstita suptocărmuire de au adeverit-o.

Eu Ana diaconiţa, depreună cu fii-mieu Duţă, am dat cu toată blagosloveniia, şi am iscălitu.

Şi eu Vasile sin Stan Dima, ginerele dăconiţii, am primitu şi am iscălit.

Eu Ioniţă Bratu, martr.

Eu Ioniţă Păvloiu, martr.

Eu Radu Boluzea, martr.

Enache lui Alecse, martr.

Scriitorul aceştiia şi martr.

Ioan….

Cu mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu foie de zestre a fii-mieu Vasile din cele ce mă lasă inima a-i da, cum arata anume. Însă îi dau din toate aceste ale mele, atăt din cele stătătoare, căt şi din cele mişcătoare, şi dumeealor copii să aibă a îngriji pentru noi şi să stăpânească în bună pace. Şi la aceasta învoire au fost şi alţi oameni mărturii. Şi eu am rugat pă scriitori de m’au iscălit, iar eu am pus degetul la numele mieu.

842, Ghenuare 24.

Eu Stan Dima ot Poiana Merii adimpreună (sic) cu soţiia mea Niţa am dat.

Eu Petre sin Stan Dima am fost şi adeverez.

Eu Manolaiche Gurău, martr.

Eu Radu Gurău.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, foaie de zestre, ogretin]

Scrisoare de mulțumire și ajutor a lui Radu-Vodă Șerban către Împăratul Rudolf

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 02 Dec 2019 07:30:21 +0000

Scrisoare de mulțumire și ajutor a lui Radu-Vodă Șerban către Împăratul Rudolf

Datare

Târgoviște, 24 octombrie, anul 1603.

Descriere

„Tătarii fură opriți la șanțurile de la Teișani în gura Teleajenului. Peste câteva luni, Radu mulțămia de ajutor bătând lângă Brașov și ucigând pe Craiul Răsculaților unguri, pe Moise Szekely. Îndată însă el se frământa și cu Turcii, cu Tătarii, și iarăși răsună cererea lui de ajutor, prin solii trimeși la împărat.” - N. Iorga

Text

„Acuma nu vă pot scrie veste mai bună decât numai că, de când ne-am întors din Ardeal, de la înfrângerea și pieirea lui Moise Szekely, nu mai avem odihnă despre Tătari. Ceia ce-mi vine numai de la vecinii miei cei buni, de la Moldoveni. Căci Vodă-i ațâță asupra voastră, și tot vin câte 2.000, 3.000, 6.000 și 7.000 de-odată în țara noastră. Iar noi cu puțina noastră oaste ne-am sârguit de i-am răspins totdeauna, cu rișine și pagubă mare. Iar acum în urmă au năvălit în țară cu număr de 10.000 și au venit până la Curțile din Străjești și „Syligh” (Stănești?). Până ce am aflat aceasta, s-au învârtejit îndărăt. După cari am trimes îndată pe căpitanul nostru Mârza, care i-a prins lângă Giurgiu, și i-a lovit, și cu ajutorul lui Dumnezeu i-a bătut, și mulți dintre tătari au perit. Și dintre ai noștri au rămas 100 de ostași de frunte. Țara e acuma așa de pustiită, încât nici în vremea lui Sinan-Pașa n´a fost așa. Și ostașii sunt plictisiți că nu-i putem plăti. De aceia rugămintea mea sârguincioasă, pentru numele lui Dumnezeu, către d-voastră este aceia că dacă Măria Sa vrea să ne ajute sau ne va ajuta cu ceva, dumneavoastră să vă întoarceți îndată cu aceia acasă. Căci, dacă dumneavoastră mai rămâneți, vom fi siliți iarăși a ieși din țară înaitea dușmanului. Căci nu mai putem, nici știm a ținea și hrăni oastea cu vorbe, nici să mai vedem nevoia cea mare și tulburarea săracilor noștri supuși. Și arătați că Simion-Vodă iarăși se gătește tare și are de gând să vie asupra noastră: pe de o parte stă la vorbă cu Măria Ta pentru pace, iar de cealaltă parte aduce Turci și Tătari asupra noastră. De aceia să arătați dumneavoastră aceasta Măriei Sale și să stăruiți prea-plecat la Măria Sa ca să scrie Măria Sa Craiului leșesc și acelui Voevod pentru aceasta, ca să lase în pace țara și oamenii Măriei Tale și să se oprească de la dușmănii ca acestea.

Așa e făcută viața noastră cea ticăloasă și tulburată.”

Notă

Ediție: Hurmuzaki IV, ”Scrisori Domnești” - Nicolae Iorga

Trei chitanțe de 300 taleri date de căminar Filipescu lui Ioniță Dascălu pentru o moară ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 23 Mar 2021 15:20:43 +0000

Trei chitanțe de 300 taleri date de căminar Filipescu lui Ioniță Dascălu pentru o moară și casa ei de la Cetățea

Datare

25 aprilie 1827, 8 august 1827, 10 martie 1828

Text

Chitanța de 220 taleri dați de căminar Filipescu lui Ioniță Dascălu în doă rînduri pentru moară.

Din anul 1827 luna Aprilie, ziua 25, după originalul scris pe hîrtie în limba română cu litere cirilice.

Taleri:

100. Adică una sută am primit astăzi dela dumnealui logofătul Dumitrache din taleri trei sute ce am vândut o moară dumnealui căminar Coconu Alecu Filipescu și am iscălit.

ss. Ioniță Dascălul. 1827, Aprilie 25.

120. Adică una sută douăzeci am mai primit din bani ce am să iau și am iscălit.

ss. Ioniță Dascălul 1827, Avgust 8.

Chitanța de 80 taleri dați de biv vel căminar Filipescu pentru o moară cumpărată dela Ion Dascălul, care dă și chitanța.

Din anul 1828 luna Martie, ziua 10, după originalul scris pe hîrtie în limba română cu litere cirilice.

80 taleri. Adică opt zeci am priimit dela dumnealui coconu Alecu Filipescu biv vel căminar cu Usurul din taleri trei sute ce rămăsese să mai iau după un vad de moară cu casa ei dela Cetățea, care am vândut-o dumnealui cu osebit zapis și pentru că nu mai am nimic a mai lua din vînzarea aceștii mori, am dat această adeverință și am iscălit.

ss. Ioan Dascăl. 1828, Martie 10.

Notă

Copie după originalui scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice

”Societatea Drajna - Acte” nr. 15bis/ Universul 1938

hrisov, zapis, moara de apa warthiadi, alexandru filipescu

Matei Basarab voievod întărește lui Radul Mihalcea, mare comis, stăpânirea unui munte și ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:26:48 +0000

Matei Basarab voievod întărește lui Radul Mihalcea, mare comis, stăpânirea unui munte și a unei ocine în Drajna de Jos, j. Sac, hotărnicite cu 12 boieri

Datare

25 februarie 1651

Text

”Din mila lui Dumnezeu, lo Matei Basarab voievod si domn a toată Țara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupân Radul Mihalcea mare comis, și cu fiii lui câți i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ocină la Drajna de Jos, din județul Sac, ș'i la munte, cum este scris în cartea și în zapisul de vânzare, însă ocină aleasă și hotărnicită și împietrită cu 12 boieri hotarnici și cu jupân Cernat mare portar, hotarnic, de peste tot hotarul și cu tot venitul din hotar până în botar, pentru că această ocină din Drajna, mai sus-zisă, a fost cumpărată de Hriza vornic de la megiașii din sat, tot pe bani gata. Iar apoi, după cumpărătură, el a hotărnicit-o cu 12 boieri și cu Cernat mare portar cu voia tuturor sătenilor din Drajna și din Stănești.

Și a tot stăpânit Hriza vornicul această ocină din Drajna, hotărnicită și aleasă și împietrită, cu bună pace până a fost el în viață. lar când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea lui Hriza vornic, fiul său, Udrea comis, el a vândut această ocină jupânului Radul mare comis pe bani gata, așa hotărnicită și împietrită și aleasă de tatăl său, Hrizea vornic.

Iar apoi, după vânzarea lui Udrea comis, sătenii din Stănești, anume Neagoe, și Roșca, și Stanciul, și Șerban, și Borcea, și Stan, și Stoica, și Radul, și Pătru, ei sau sculat cu pâră, spunând că a hotărnicit rău Hriza vornic și că a luat dedinele lor cu hotarul, cu silă și fără dreptate. Și au venit înaintea domniei mele, în divanul cel mare, de s-au pârât de față cu jupân Radul mare comis. Întru aceea, și jupan Radul comis, dacă a văzut așa, el a arătat în divan cartea acelor 12 boieri hotarnici, de hotărnicie, și cartea tuturor sătenilor din Drajna și din Stănești, cum s-au învoit ei de bunăvoia lor de au dat pe Hriza vornic să stăpânească din jos, de peste tot hotarul Drajnei și al Stăneștilor, 200 de părți, și megiașii toți, 26 de părți, și să stăpânească Hriza vornic și siliștea Drajnei din jos, iar megiașilor le-a plăcut siliștea din sus a Stăneștilor și cu morile lui Hriza vornicul de pe Teleajen și cu tot din sus.

De aceea, și domnia mea am cercetat și am judecat, după dreptate și după legea lui Dumnezeu, împreună cu toți cinstiții dregători ai domniei mele, și a ajuns legea și divanul pe sătenii din Stănești ca să jure, cu 12 megiași, că nu au hotărncit acei 12 boieri hotarnici cu voia lor și că nu s-au învoit cu Hriza vornic de bunăvoia lor, nici nu sânt zapisele lor cu mare gloabă și cu blestem, iar apoi, după lege, și la 24 de boieri hotarnici, să să hotărnicească de către jupan Radul mare comis. Iar sătenii, dacă au văzut așa, că i-a ajuns dregitorul domniei mele, jupân Radul mare comis, cu legea și cu judecata divanului, ei nu au luat lege, nici nimic, ci au fugit de aici, de la divan, la casele lor și au rămas de lege și de judecată dinaintea domniei mele din divan, ca mai multă treabă și lucru cu jupân Radul mare comis și cu ocina lui din Drajna de Jos, hotărnicită și aleasă și împietrită, să nu aibă, în veac, ci să-i fie dedină cu bună pace, de ohabă, lui și fiilor, și nepoților, și strănepoților, în veac, și de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

Iată și martori am pus domnia mea: jupân Ghiorma mare ban al Craiovei și jupân Dragomir mare vomic și jupân Radul mare logofăt și jupân Stroe vistier și jupân Diicul spătar și jupân Preda clucer și jupân Barbul stolnic și jupân Hriza paharnic și jupân Costandin mare postelnic. Și ispravnic, jupân Radul mare logofăt.

Am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Târgoviște, luna februarie 25 zile, și de la Adam pină acum în anul 7159 <1651>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn. Io Matei voievod <m. p.>”

Notă

DANIC, Col. Doc. Muntenești, CXVIII/3. Orig. slav, hârtie ( 35 x 20). Copie slavli, ms. 1234, f.1-4, cu trad. românească din <1905-1910>.

EDIȚII: Facsimil, Gutu, Scrierea chirilică, p. 104 (nr. 86); rez., ibid., p. 16 (nr. 86); reg., Cat. Ț. Rom., vol. VII, nr. 324; menț., Stoicescu, Dicț. marilor dregători, p. 204.

Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească. Volumul 36-1651-pag. 102

[hrisov, drajna de jos, radu mihalcea, hotar]

Zapis - Anafură - Departamentul al 2-lea arată prin anaforă că Mircea Pârcălabu din ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:21:22 +0000

Zapis - Anafură - Departamentul al 2-lea arată prin anaforă că Mircea Pârcălabu din Drajna (jud. Saac) reclamă că ispravnicul Enache Rahtivanu a cerut și încasat darea de 40 de taleri de care satul fusese scăzut

Datare

1776, iunie 25

Rezumat

Departamentul al 2-lea arată prin anafora că Mircea pîrcălabul din Drajna (jud. Saac) reclamă că ispravnicul Enache Rahtivanu a cerut și încasat darea de 40 de taleri de care satul fusese scăzut. Judecătorii hotărăsc ca ispravnicii să cerceteze. Domnul întărește.

Text

”Io Alecsandru Ioan Ipsilant voievod.

După cum s-au găsit cu cale dă la judecată, poruncim dumneavoastră ispravnicilor ai județului să urmați a face cercetarea ce scrie mai jos.

Preaînălțate doamne,

Dumnealui vătafu za aprozi aduse la judecată pe Mirică pîrcălabu de la Drajna sud Saac, pîrîș lui Enache Raftivanu zet Constandin biv (al) 2 (lea) logofăt, că la leat 1774 la ridicarea rușilor, satul lor, Drajna, fiind încărcat la banii zaherelii taleri 900 și numitu Enache și cu sărdaru Ioniță Slătineanu fiind ispravnici to sud Saac, la acea vreme, pentru un om ce l-au luat din sat și l-au dat unui boer, au dăscărcat satul cu taleri 40, dîndu-le și adeverință la mînă, dar în urmă au trimis pe un Gheorghe Ciolacul cu 3 slujitori și au apucat pe numitu pîrcălab și, luînd bani de la neguțători cu dobândă, i-au înplinit Ianache Răftivanu. Că n-au scăzut pe sat taleri 40, n-au tăgăduit, dar au răspuns că nici au trimis să apuce pă Mirică pîrcălabu să dea acei bani, că au venit aici la București și la socoteala ce au avut cu Slătineanu, tovarășu său, acei bani s-au ținut în seamă, iar Mirică pîrcălabu scoase răvașu lui Gheorghe Ciolacul ce fusese zapciu de datul acestor taleri 40, în care răvaș scrie că din porunca sărdarului Ioniță Slătineanu au apucat pe satu Drajna și au luat de la Mirea pîrcălabu taleri 40 ce li să făcuse scăzământ la banii zaherelii.

Deci, dă vreme că Ianache Răhtivanu zice să scăzămîntu satului este bun și la socoteala ce au avut cu Ioniță Slătineanu, banii s-au ținut în seamă de la mijloc și Mirică pîrcălabu încă are răvașu acelui Heorghe zapciu de datu acestor bani, găsim cu cale să fie luminată porunca mării tale la dumnealui ispravnicii ot sud Saac, unde se află și acel Ghoerghe Ciolacul, ca să-l aducă să-l înfățișeze cu Mirică pîrcălabu și să cerceteze cu ce adeverință au luat acei taleri 40 de la Mirică pîrcălabu. Și dă va avea răvaș sărdaru Ioniță Slătineanu, sau al lui Ianache Răftivanu, dumnealor ispravnicii să dea adeverință la mîna Miricăi pîrcălabu ca, cu acea adeverință să-și caute banii la sărdaru Slătineanu, iar dă nu va avea răvaș de datul acestor taleri 40, nici dă la sărdaru Ioniță Slătineanu, nici dă la Ianache Răftivanu, să-l apuce să înplinească. Iar hotărârea cea dăsăvîrșită rămîne la innălțimea ta.

M(atei) Pădure paharnic, Theodorache Tufcanu medelnicer, B(arbu) sluger, George Canale.”

Notă

Arh. St. Buc., Ms. nr. 5, f. 99-99v.

”Acte judiciare din Ţara Românească 1775-1781” - doc. nr. 139

[ravas, zapis, drajna, judecata]

Dumitru din Drajna cu soția și fiii lui vând lui Hrizea Mare Vornic biserica din Drajna, ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:13:39 +0000

Dumitru din Drajna cu soția și fiii lui vând lui Hrizea Mare Vornic biserica din Drajna, făcută pe locul vornicului

Datare

1631 (7139) aprilie 28

Text

Scris-am eu Dumitru den Drajna și cu muiarea mea, anume Vișa și cu feciorul meu, anume Zahariia și cu fiica-mea Stana acesta zapis ză fie la mîna jupan Hrizea marile dvornic de mare credință, cum să să știe că i-am vîndut besereca den Drajna cu tot cu iaste în beserecă, cu iconile și cu avirile și cu tot ce iaste în beserică, însă locul au fost al vornicului, dumnelui, numai ce sînt lămnele ale meale. Și o-m vîndut dă bunăvoia noastră și cu știrea tuturor megiașilor și fără de nici o nevoie și fără de nici o silă. Și o-m vîndut, derept 3000 dă bani gata. Și cînd o-m vîndut eu această beserică vornicului au fost la tocmeala noastră mulți boiari: jupînul Mogoș cliucerul și jupînul Nan, socrul vornicului și Iordache vornicul și Radul armașul și stolnicul Stanciul și Negoiță păharnicul și Niță iuzbașa și Drăgulin roșul ot Chiojdu și Stoica roșul al Scurtului ot Cheojdu și Drăgoe den Star Chiojde și Coadă vătahul și Sărbu vătahul și Godean vătahul și popa Văsiie den Drajna și Pătru vătahul iar den Drajna și Vlaicul den Ogretin și Stoica vătahul den Cerășovi și Crăciun din Stîlpeani și Drăgan den Stănești și Dumitru den Rîncezi.

Acesta am scris și mărturisesc.

Pis meseța aprilie 28 dne, vă leat 7139 (1631).

Mogoș clucerul Stoica ot Cheojdu Nan uncheșul Drăgoe ot Star Cheojda Iordache vornicul Coadă vătahul Radul armașu Șărbu vătahul Stanciul stolnicul Drăgulin ot Chiojdu

Eu Dumitru den Drajna pentru credință mi-am pus și pecetea.

Notă

Arh. St. Buc.,ms. 1233, f. 262

[hrizea, biserica filipescu, hrisov, drajna de jos]

Anca și fiul ei Mircea vând lui Hrizea Mare Vornic ocina lor din Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 16:22:29 +0000

Anca și fiul ei Mircea vând lui Hrizea Mare Vornic ocina lor din Drajna

Datare

1631 (7140) decembrie 28.

Text

Adecă eu Anca și ficiorul meu Mircan scris-am acest al nostru zapis ca să fie credinție la mâna jupan Hrizii vel vornic, cum să știe că ne-am vândut a noastră ocină din sat din Drajna, din cin pân în cen, însă de preste tot hotarul, din hotar pân (în) hotar, însă din saliște și din cânpu și din apă și din pădure și de preste tot hotarul. Și această ocină ce-i mai sus scrisă o-m vândut de a noastră bunăvoe, în bani gata 1200.

Și la tocmăala noastră fost-au mărturie: Stănilă căpitanul i Bunciul iuzbașa și Andreiașu iuzbași ot Văleni i Coadă vătaf ot Măniaci, Șărbu vătaf ot Bătrâni și Pătru vătaf ot Drajna i Mihăilă pârcălabul ot Drajna i Stan dărăbanțul ot tam.

Și pentru credință ne-amu pus și pecețile.

Și amu pis eu, Drăghici logofăt, ficiorulu Brizilii.

Pis meseța deehemvrii dni 28, leat 7140 (1631).

Stănilă căpitan.

Anca.

Mirean.

Bonciul iuzbașa.

Andriiași iuzbașa.

Coadă vătaf.

Notă

Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 264. Copie

[ravas, zapis, drajna de jos, hrizea]

Hrisov cu porunca lui Mateiu Basarab prin care întărește vel comisului ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 17:19:08 +0000

Hrisov cu porunca lui Mateiu Basarab prin care întărește vel comisului [[radu_mihalcea|Radu]] stăpânire asupra munților arătând hotarele

Datare

Din anul 1647 (7155) luna Iunie ziua 28.

Text

”Milostiiu bojiiu Io Matei Basarab Vv i gospodar zemli Vlahscoe dovat gospodstvanii sie poveleania gospodstvami jupân Radu vel comis şi cu frati lui ca să fie volnic cu aceasta carte a domnii mele de a-și apăra munții lor de către hotarăle ungurești pre unde le scrie hotarul și semnile bătrâne în dreptul soriului Hartagul în sus şi prin surduci lângă poiană din calea pre din sus şi în drept în Băsca cea mare şi iar în drept în vrăhul Căraiului şi în drept în Băsca cea mică, din Băsca cea mică în capu Giurgiuvului din sus ocolit Giurgiuvul şi muntele Muşai şi în drept iarăşi în Băsca cea mică în capu lui Miclăuş şi în drept în valea Stănilor în capul Muntiorului din sus şi valea Milii în jos, iar până în Băsca şi din Băsca în capul Fetii mari şi dealul în jos până în curmaturile Calului, şi în drept în curmăturile sterigurilor şi de acolo în capul poenii Tihreului din sus şi Grămăticul în jos până în apa Buzăului şi Buzău în sus până iar în Harţag acest hotară să-Şi păzească iar cine le va călca hotarul făr' de ştirea lor şi vor prinde nis carevra vite să aibă a le lua toate pre seama domnească mai mult să nu să calce hotarul tării că sănt ale lui drepte moşii şi de nimenea popreală să n'aibă. I i saam receh gospodstvami vă lea 7155 (1647) Iunie 28.

Io Mateiu Voevoda

L. P. Milostiiu Bojiiu gospodar”

Notă

După originalul scris pe hârtie în limba română cu litere cirilice.

Soc. Drajna - Acte ”Universul”

[hrisov, drajna de jos, radu mihalcea, hotar]

Gheorghe Golescu (Iordache) către domnitorul Şuţu, pentru rezolvarea litigiului moşiei ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 15:19:41 +0000

Gheorghe Golescu (Iordache) către domnitorul Şuţu, pentru rezolvarea litigiului moşiei Leurdeni; Răspunsul domnitorului şi cercetarea pe teren făcută de trimisul domnului, Alexandru Filipescu

Imagine

Datare

28 mai 1819

Descriere

Documentul prezintă cererea lui lordache Golescu către domnitorul Alexandru Şuţu pentru rezolvarea litigiului moşiei Leurdeni, pe care îl avea cu serdarul Răducanu. Anaforaua conţine şi răspunsul domnitorului Şuţu, prin care numeşte pe Alexandru Filipescu - vel logofăt să meargă la faţa locului, pentru stabilirea hotarelor moşiei. Numele boierului hotarnic şi semnătura lui lordache sunt scrise cu o cerneală mai deschisă la culoare. Răspunsul domnitorului este însoţit de semnătura acestuia şi de ştampilă. În continuarea documentului avem prezentată cercetarea în teren, făcută de Alexandru Filipescu, care cheamă toţi vecinii să-şi prezinte „sineturile” doveditoare pentru a se putea realiza hotărnicia moşiei Leurdeni.

Document:

material: hârtie
dimensiuni: 2 file; L: 32 cm; La: 22 cm

Text

Acest hrisov nu este tradus. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin traducerea lui, dacă doriți.

Notă

deținător: Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii - GOLEŞTI, nr. inventar: 536/8817

help

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[hrisov, ogretin]

Vlad Vodă Călugărul scrie brașovenilor ca să înapoieze lui Nicula și Manglavit 450 ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 15:14:37 +0000

Vlad Vodă Călugărul scrie brașovenilor ca să înapoieze lui Nicula și Manglavit 450 berbeci, cumpărați din Țara Moldovei, care au fost tâlhăriți la Drajna

Imagine

Datare

Scris între anii 1482-1495

Text

”Cu mila lui Dumnezeu Io Vlad voevod și domn, scrie domnia mea județului și pârgarilor din Brașov, cu multă sănătate, și drăgăstoasă inchinăciune aducem domniei vostre. După acesta dau spre scire domniei vostre pentru acei târgoveți ai noștri, anume Nicula și Manglavit, că au umblat ca târgoveți; și când au fost la Brețko, apoi ei s´au întâlnit cu niște Moldoveni: ast-fel s´au tocmit cu ei ca să le aducă berbeci din țara Moldovei, ca să´i cumpere târgoveții noștri. Și s´au dus Moldovenii în Moldova și le-au adus berbeci 450; și au așteptat târgoveții noștri 4 săptămâni în Budila, până când au venit Moldovenii, și i-au chemat iarăși la Brețko și le-au dat berbecii. Și a fost de față cu ei Albert din Budila, și le scrie despre afacere. Și au întrebat târgoveții noștri pe Albert și pe alți omeni bunni: putem fi slobodi cu acest avut? Iar ei le-au dis: mergeți cu Dumnedeu slobodi, de nimica să nu vă temeți, pe sufletele nostre. Ast-fel au plecat. Și când au fost la hotarul nostru la Drajna, apoi pe ei i-au ajuns 22 de omeni, și i-au tăiat, și avutul le-au luat. Pentru acesta ve rog, socotiți, că nu este bine, căci nu sunt vinovați omenii noștri cu nimica. Iar dacă ve este vinovat (cineva), apoi pote doră să fie Albert și Moldovenit, iar omenii noștri sunt drepți. Ast-fel vă rog, înnapoiați-le avutul, ca să nu li se perdă. Pentru aceea am trimis pe sluga nostră Iștvan, ca să fie și el cu denșii înnaintea Grațiosității vostre. Iar dacă lor nu le înnapoiați, socotiți, pentru că sunteți înțelepți.

Io Vlad voevoda, cu mila lui Dumnedeu domn.

Adresa în dos: La ai mei buni prieteni, județului și pârgarilor din Brașov.”

Notă

Pecete rotundă de 3,5 cm. Arh. No 134, Mil. No. 69.

534 documente istorice slavo-române din Ţara Româneasca şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul - 1346-1603 - Gr. G. Tocilescu.

Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. XV şi XVI. Volumul 1 - 1413-1508 .

Imagine Arhivele Naționale ale României - Brașov / Fond Primăria orașului Brașov

ravas, drajna

Foaie de zestre a Joiței din Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:16:36 +0000

Foaie de zestre a Joiței din Ogretin

Datare

în jurul anului 1750

Rezumat

Foaie de zestre a Joiței din Ogretin

Text

Cu ajutoriu lui Dumnezeu am făcut aciastă foe de zestre a fiici noastre Joiţi, după cum arată în josu.

10 stăjăni de moşie în hota[rul] Ogretinului şi cu partea lor în muntile ce să numeşte beordeanu.

1 livede de pomi păn doao cu cumnată-mieu Iordache, tot într’acest hotar.

50 stănjăni de casă la valea Găşti.

60 stănjăni în hotaru băbeştilor, cu vadu de moară.

1 jumătate de vadu de pio de la Stanu băbescu, tot în hotaru băbeştilor.

1 loc de zahanâ din susu de colacu de piiatră la Şipotu, de trei pogoane.

8 pogoane pamăntu de vie unde a fost viia răposatului vătaful… în dealu Găgenilor, cu partea lor de livede de pomi, partea de moşie din hotarul Homojrăciului, ce o am pă doao cu cumnatumieu Iordache.

1 răndu de haine de purtare.

4(?) cămăşi voiniceşti.

5 cămăşi fămeeşti.

2 zăbranice cusute cu beteală.

1 tulpanu…

3 tulpane cusute cu mătase.

15 gevrele.

4 brănişoare cusute.

6 talere de cositor cu cuţitile lor.

1 şervet.

1 pişchir de obraz cu căpătăile lor de borangicu.

1 masă de pănză.

1 plapomă cu gerşafu ei.

… saltea cu doao perne de părete.

[O pern]ă lungă cusută cu flori.

2 perne mici iarăşi cusute.

1 ciarşaf…

5 suflete Ţigani, Dumitru Ţiganu [i Costanjdin fii-său lăutaru i cu fiiu[?]-său.

1 rănd de haine de savaia.

1 tătarcă blănită cu sangeapu.

1 tivlichie blănită cu laşcă.

1 roche cu antiriu ei.

1 roche şaliu cu antiriu ei.

1 biniş de atlaz galbenu.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[ravas, zapis, ogretin, foaie de zestre, diata]

Alexandru Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 25 May 2021 14:28:56 +0000

Alexandru Filipescu

Alexandru Filipescu ”Drăjneanu” a fost căsătorit cu Profira Cuzin (1790-1888).

„Om politic născut în Bucuresci la 1775, încetat din viață la 1856. A primit o educațiune foarte îngrijită în streinătate și în țară și era versat în cunoștința limbelor latine, elene vechie și modernă franceză italiană. Delegatul boerilor pe lângă Tudor Vladimirescu la 1821, și'a îndeplinit misiunea atât de îndemânatic, în cât a fost supranumit Vulpe. Logofét al Dreptăței când se afla în țară generalul Kisselef, trecu apoi la Ministerul de externe. A luat parte la redactarea regulamentului organic. La 1842 a contribuit mult dinpreună cu Filip Lenș la alegerea Domnitorulul George Bibescu care'i conferi mai térziù rangul de Mare Ban”³⁾.

Origini și familie

Moștenitor al Castelului Filipescu-Kretzulescu, și fiu al lui Nicolae Filipescu, mare vornic și logofăt al Țării Românești, nepot al lui Pană II Filipescu (m. 1792), ban al Craiovei și membru al Divanului Domnesc.

Revenit în țară în 1810, Alexandru Filipescu va reconstrui întreg domeniul din Drajna, refăcând la început zidurile ce înconjurau curtea și turnând șase tunuri din bronz, ornate cu monograma sa, tunuri ce au dăinuit până în 1916, când armatele germane le-au luat țevile. În aceeași perioadă, Alexandru Filipescu reface și conacul mare din Drajna, clădire impozantă cu trei nivele, decorată în interior după stilul occidental. Acest stil a fost impus de prietenul lui Filipescu, francezul Charles Colson, artist și literat ce va sta până la moarte la Drajna și care este probabil și proiectantul castelului.

În anul 1833, Alexandru Filipescu făcea parte și din „Comitetul local de inspecție al școalei publice”. Era prieten bun cu directorul școlii din acea vreme, de la Vălenii de Munte, David Almășanu, care era des invitat la Castelul boierului.

Alexandru Filipescu s-a întors de la Paris nu numai cu o vastă cultură, pe care o dovedește și biblioteca ce a format-o la Drajna, dar și cu un pronunțat gust artistic, el fiind și un remarcabil sculptor în lemn. Comandându-și la Manchester un strung, el a realizat diferite obiecte de artă, dintre care s-au mai păstrat în salonul castelului, până în 1949, câteva candelabre de abanos și marmură. A fost și un pasionat astronom, aducându-și tot din Anglia un mare glob ceresc, pe care l-a instalat în bibliotecă. În plus, în fața castelului, în parc, pe un bloc cilindric de calcar, Alexandru Filipescu montase un ceas solar de pe care un tun miniatural aprindea un exploziv ce anunța în toată valea ora 12. Învățatul boier își procurase chiar și o mașină electrostatică marca „Holtz”.

Călătorul francez Jean Vaillant îî face un interesant portret lui Alexandru Filipescu în cartea sa, „La Roumanie” (Paris, A. Bertrand editeur, 1844), scrisă în urma unor lungi peregrinări prin țara noastră.

Alexandru Filipescu a construit Biserica familiei Filipescu în anul 1844 iar Catapeteasma este sculptată în lemn de cireș chiar de boier. Lăcașul se află pe locul unde boierul Constantin Filipescu a ridicat biserica ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.

”mîndrul Alexandru Nicolae, așezat, mărunțel, cu toupet cochet (moț sau smoc de păr) și lungi mustăți drepte, între măreția islicelor, giubelelor, bărbilor de protipendadă”⁴⁾.

Biserica Sf. Alexandru, adăpostește cavoul familiei Filipescu, acoperit cu un bloc de marmură pe care se află săpate numele lui Alexandru Filipescu (1787-1856), al soției sale Profira (născută Cuzin: 1790-1888), al fiicei lor, Maria Filipescu Kretzulescu (1835-1878) și al nepoatei lor, Elena Filipescu Kretzulescu (1857-1930).

Adresa prin care Alexandru Filipescu vel vistier, îl laudă pe slugerul Nicolae Grecianu, pentru îndeplinirea obligaţiilor - 1821 martie 16⁵⁾

Din căsătoria sa cu Profira Cuzin (1790-1888), a avut o fiică, Maria (1835-1878) care se va căsători în 1854 cu marele Aga Constantin Kretzulescu (1798-1863), castelul trecând astfel în posesia familiei Kretzulescu. De fapt, întreg domeniul a fost lăsat moștenire de către Alexandru Filipescu nu fiicei sale Maria și soțului ei, cum ar fi fost normal, ci „copilului care se va naște din a lor căsătorie”.

Copilul care va deveni stăpânul moșier Drajna nu va fi un băiat, ci o fată: Elena Kretzulescu, născută la Paris, în 1857.

După moartea lui Alexandru Filipescu a fost inființat un consiliu de tutelă, format printre alţii din dr. Nicolae Kretzulescu şi Nicolae Racoviţă, pentru administrarea domeniului de la Drajna de Jos, până la majoratul Elenei.

Sigiliu în ceară roşie al lui Alexandru Filipescu - 16 martie 1821⁶⁾

Linia de succesiune moșia Drajna

Al șaselea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul

Documente vechi

Bilete boierești către vechili la pădure (La Slon (Prahova) am găsit aceste hîrtiuțe relative la raporturile, cu totul necunoscute, între boieri și vechili pe la jumătatea veacului trecut - Nicolae Iorga)

„Logofăt Andrei să dai obezi de căte doo roate celor mai jos însemnați, dar cu băgare de seamă. Matei Cerchez, Vasile Cursar, Dincă Lăcătușu, Radu Popa, Bucur Blendea, Gheorghe Oprea, Gheorghe zet Toma Lăcătușu, Teodor Iocumencu (sic), Einachi Buzea, Ioniță Cușoi.

A. N. Filipescu”

„Logofăt Andrei. Să dai Licusandrului Bratu lemne de cară și obezi de patru roate pentru a sa trebuință.

1848, Iunii 24, A. N. Filipescu”

„Andrei. Să dai cincizeci corlăți Stancului sin Ionu Obru ce le are făcute de an.

1848, Dechemvr. 5, A. N. Filipescu”

„Andreiu. Să dai lui Manole Lupea obezi pentru caru lui;

849, Martii 20, A. N. Filipescu”

„Andreiu. Să dai lui Ionu Văcărelu o sută pari și o sută cincizeci corlăți, obezi de un cal.

849, Mai în 23. A. N. Filipescu”

„Andrei, să dai lui State Păișu a-și ardica doo corlățo ce le are făcute pe sania lui, dooă sute pari obezi de căruța lui

849, Mai 26, A. N. Filipescu, Vo. 200 corlăți au trecut, 100 pari au trecut.”

„Andreiu. Să dai lemne lui Ene Rogozea pentru unu coșar, însă din plopu sau aninu.

1849, Ocutomvre 18, A. N. Filipescu”

„Andreiu. Să dai lui Nae sași (sic) obezi de patru roate, doo osii.

849, Dechemvrii 14, A. N. Filipescu” ⁷⁾

Note

C.R.

hrisov, drajna de jos, alexandru filipescu, biserica filipescu

³⁾

Dicționarul Contemporanilor - Ed. 1 - Dim. R. Rosetti, pg. 71

⁴⁾

”România cum era pînă la 1918”. Volumul 1 - România Munteană - Nicolae Iorga

⁵⁾ , ⁶⁾

Biblioteca Academiei Romane - cota: Doc. Ist. CL/9

⁷⁾

Revista Istorică anul XVIII, N-Ie 1–3Ianuar-Mart 1932 - Dări de seamă documente și notițe publicate de N. Iorga

Ansamblul folcloric Poienița Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 05 Apr 2021 18:47:19 +0000

Ansamblul folcloric Poienița Drajna

Ansamblul Poienița, este ansamblul folcloric reprezentativ pentru comuna Drajna, fiind înființat în anul 1996 în cadrul Căminului Cultural al comunei Drajna.

Scurt istoric

Bazele ansamblului Poienița au fost puse de Marin Văcărelu, coregraful Gică Radu şi corepetitorul Ion Rusu, fiind alcătuit din copiii de la şcoala Drajna de Jos.

„Începutul a fost greu, pe alocuri demoralizant. Oamenii aveau alte preocupări şi nimeni nu era atent la activitatea care să ducă o comunitate mai departe, peste ani, cu pecetea autenticităţii locului. După un timp, cu sprijinul unor colegi pasionaţi, coregraful Gică Radu şi corepetitorul Ion Rusu, am pus bazele Ansamblului folcloric «Poieniţa», alcătuit din copiii de la şcoală. Făceam dansuri, muzică populară şi muzică uşoară, deşi nu eram practic specializaţi în ceva anume. Tot în Drajna avem doi profesori, soţii Cioc, care au creat o şcoală de pictură. În aceste condiţii, prof. dr. Constantin Manolache, director pe atunci al Centrului Judeţean de Cultură Prahova, ne-a acordat sprijinul pentru a înfiinţa câteva clase externe ale Şcolii Populare de Artă Ploieşti, pentru secţiunile canto popular, dans popular, arte plastice şi arte vizuale. Nu greşesc dacă spun că la noi, la cămin, în general la Drajna, s-a creat în câţiva ani o efervescenţă în legătură cu activitatea culturală”⁸⁾.

Echipa de conducere a ansamblului Poienița Drajna

Director: Marin Văcărelu
Conducerea artistică:
Secretar general:

Colaboratori

Dănuţ Săcuiu - coregraf şi corepetitor
Mariana Muşa Trăscău - profesoară de muzică
Ioana Dan - profesoară de muzică

Activitate: turnee, evenimente și festivaluri la care a participat

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Discografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Vezi și

Note

marin vacarelu, ansamblul poienita, caminul cultural mihail sadoveanu, drajna de jos

⁸⁾

Marin Văcărelu

Ansamblul folcloric Poienița Junior

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 29 Jul 2020 19:26:24 +0000

Ansamblul folcloric Poienița Junior

Scurt istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Echipa de conducere a ansamblului Poienița Drajna

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Colaboratori

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Activitate: turnee, evenimente și festivaluri la care a participat

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Discografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Vezi și

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Note

ansamblul poienita

Stan I Mihaiu vinde lui Mihaiu Bolîn moșie în hotarul Cătunului

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:23:39 +0000

Stan I Mihaiu vinde lui Mihaiu Bolîn moșie în hotarul Cătunului

Datare

1776 aprilie

Text

Adeca eu Stan i Mihaiu, brat ego, sin Stan dorobantu, dinpreună cu fecorii și cu soțiile noastre, dat-am acest credincos zapis al nostru la mâna lui Mihaiu Bolînu pacum să știe că într'o vreme, la It.— , au fost cumparat părinți noști de la un Dragomir și de un Dumitru Crăciunescu, brat ego, partea de moșie din hotar Cătunului, partea lor cătă i să va alege, dar arum noi ne-am îndemnat de o vânduiu lui Mihaiu Bolîn drept bani gata talr.— , după cum este și zapisul cel vechiu, care l -au cumpărat părinți nostri, ca să stăpânească Mihaiu și copii lui, nepoți, strănepoți, câți Dumnezeu îi va dărui, moșie ohabnică, stătătoare în veci, și am vândut noi de a noastră bună voie, nesiliți de nimini, cu știrea tuturor fraților noștri. Dar, când s'au și scris zapisul, întâmplatu-s'au credincoase mărturii care mai jos sä vor iscăli pentru credință, puindu-ne și iscălitura ca în loc de pecete. La It. 1776, April.

Eu Stan Pântea, brat Mihaiu vânzător, din preună cu fecori miei.

Eu Mihaiu, brat Stan, din preună cu fecori miei.

Ivan din Ogretin, martur.

Mihnea din Drajna, martor.

Pentru intocmai copie :M. Gealep.

Notă

document din Buletinul Comisiei a României vol V 1936

[ravas, zapis, ogretin, catunu, bolanescii]

Aspecte de exploatare a țărănimii comunei Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 13:15:08 +0000

Aspecte de exploatare a țărănimii comunei Drajna

Încă din cele mai vechi timpuri, din epoca sclavagismului român, locuitorii comunei Drajna, în special cei din satul Drajna de Jos, de altfel ca și toți locuitorii tării noastre, au cunoscut diferite forme de exploatare, trăind în sărăcie și întuneric.

Iată ce spunea bătrâna Maria Gh. Cotună, în vârstă de 101 ani:

”Ferească Dumnezeu maică ! să nu mai vie vremurile de demult. Casa unde stătea tătuțu era învelită cu coceni dați de boierul Alexandru Filipescu ca să-i facem clacă. Și locul unde era pusă casa era tot de la boier, dat tot în schimb de clacă. Așa aveam toți pe aici; casă de grădele lipită cu pământ și acoperită cu coceni sau paie și locul de casă dat de boierul Filipescu, ca să-i facem clacă. Noi eram clăcașii boierului maică. Boierul mai avea și câțiva țigani ca robi”⁹⁾.

Starea socială a locuitorilor acestei comune dinainte de 1864, afirmată de bătrâna Maria Gh. Cotună, este confirmată de actul de împroprietărire făcută din moșia boierului Elena Kretzulescu.

Până la 1864. locuitorii comunei Drajna, în mare parte cei din Drajna de Jos, au fost clăcașii boierilor Filipescu.

Ultimii bătrîni, din Drajna de Jos, care au fost clăcași la boierii Filipescu, sunt, de fapt, urmașii moșnenilor de drept, care în perioada anilor 1600 s-au vândut ca „șerbi” sau „rumâni” boierilor din acel timp. Începând cu anul 1631, sunt mărturie la aceste „vânzări”, dacă le putem numi așa, o serie de răvașe, sau, documente vechi, prin care moșneni din comuna Drajna se vindeau, ei, cu casele și pământurile, boierului Hrizea din Drajna. Alții se vindeau, ei, cu pământurile și casele dar și cu copiii copiilor lor, de aceea până la împroprietărirea țăranilor din anul 1864, toți descendenții moșnenilor care s-au vândut, au fost clăcași. Aceștia se vindeau, cu proprietatea pe care o dețineau din strămoși, pentru diverse sume de bani, apoi erau la buna voie a boierului. Copiii lor deveneau automat clăcași și nu mai aveau în proprietate nimic, stând în casele date de boier și muncind pentru a plăti mâncarea și dările boierului pentru locuință.

”Acestă zapis să se știe că l-am făcut noi sătenii de în Drăjnari, care ne-am vândut noi și feciorii noștrii și cu ocinile noastre și cu casele noastre și cu locurile noastre, ale caselor și cu grădinile și cu pomeatele noastre, carele pre unde sântu, și alți oameni carii și-au vândut ocinile și locurile caselor și pre ei nu s-au vândut. Eu Radu Răspopii, ce am fostu de Ogretin, vândutu-m-am cu feciorii miei anume: Ion și Stan și Stanciul și Stoian și cu 6 pământure în câmpul Ogretinului, într-un câmpu și într-altu câmpu alte 3, prețul ughi 20. Și eu Toader Cîmpoietoriul încă m-am vândut să fiu rumân jupânului Hrezei Vornicul, cu câți feciori voi naște de întru plodul mieu, însă fără ocină, prețul unghi 12. Și eu Dumitru Olariul, carele ține o cumnată a lui Mihăilă, muiarea lui Berilă, fratele lu Mihăilă, celu ce s-au vândut întâiu lui Iordachi vornicu, apoi jupân Hrizea marele vornicu i-am lepădat banii cu bunăvoia lu Iordachi vornicu, vândutu-m-am (loc rupt) partea de ocină a lu Berilă, fratele lu Mihăilă, cu câtă ocină și-au vândut Mihăilă, atâta să fie vornicului și de la Berilă și de la feciorii lu Berilă, anume Oana și Mihăilă și ai miei, al lu Dumitru, făcuți cu muiarea lui Berilă, anume: Tudoaie I Lupul I Manea I Dan I Tudor I Sarul, aceștea toți câte optu feciorii și cu ocina câtă să va alege de în câmpu și de în pădure și în șezutul satului și de în apă și cu vaduri de moară ce se vor alege să fim rumâni în veac, prețul ughi 22. Și iară eu, Dumitru, ginerile popii Lupului, mi-am vândut casa și cu locul și co pomeastiile și cu pământurile și îngrădișurile, preț ughi 19. Și eu Crăciun și cu nepotu mieu Naneiul și cu vară-mea Anca încă ne-am vândut locurile de casă câte treale, cu îngrădișurile și cu pomeațele, preț să se știe ughi 15. Și eu Radul și Lepădat, fiastri Aldei, încă am vândut un loc de casăpre malul Drajnei, loc izlaz, preț ughi 1. Și eu Bira am vândut un loc de patru case, iaste alea: de la casa Savei până în gardurile de în drum, carele merge la beserică și pre răzor Bererei, pre îngrădișurile caselor, până în Drajna și cu patru case, cu pomeațele și grădinile, preț ughi 8 i pol. Și noi toți câți sântem scriși aicea în cist zapis vândut-am carii locure carii pre noi, de a noastră bunăvoe. Și pentru credință pus-am degetele noastre și pecețile noastre. Și iarăși Crăciun feciorul (ultimele rânduri sunt șterse) Mesița iulie 1 dni (șters, ilizibil) Mogoș cluceru. Deadul vătahul. Drăghici stolnic. Stanciul stolnic. Tudor logofătul”¹⁰⁾.

După mărturisirea bătrânilor, acești boieri locuiau într-un castel minunat, deși era acoperit cu șindrilă. În anul 1912-1916 boierul Elena Kretzulescu ridică în locul acestui castel vechi un altul și mai mândru. În timp ce boierul locuia în case minunate și avea o proprietate întinsă, țăranii locuiau în niște biete bordeie și nu erau stăpâni nici pe locul de sub casă, muncind din greu la boierul, la stăpânul locului, pentru a-și ține zilele de azi pe mâine. Cei ce nu se supuneau zilnic la clacă, boierul îi arunca în „groapa ursului” din pivnița castelului boieresc. În zilele când nu ieșeau la clacă, țăranii clăcași erau luați de acasă de către armași (oameni însărcinați cu pedepsirea corporală a clăcașilor și cu aducerea la îndeplinire a poruncilor boierești).

Bătrânii comunei noastre au cunoscut doi armași ai boierilor Filipescu: Radu Pleșca și Radu Marin. Ei umblau călări și cu bice din piele împletită în mâini.

„Săr cu calul pe tine și te mănânc de viu” - spuneau armașii scrâșnind dinții și învârtind biciul în mână ca semn de mare mânie asupra bietului clăcaș.

Lipsiți de orice drept, în afară de dreptul de a muri de foame, torturați în mod barbar pentru nesupunere la clacă, dormind în bordei și îmbrăcați în haine aspre și reci de cânepă, așa trăiau clăcașii comunei Drajna de Jos până la anul 1864.

După decretarea legii rurale din 14 august 1864, în primăvara anului 1865 se face împroprietărirea clăcașilor comunei Drajna de Jos, cu pământ din moșia boierului Elena Kretzulescu, pentru care țăranii au plătit bani grei boierului ca despăgubire. Așa după cum arată actul de împroprietărire a clăcașilor comunei Drajna de Jos în anul 1844, împroprietărirea s-a făcut după trei categorii:

clăcașilor fruntași (120 la număr) cei care aveau 4 boi li s-au dat câte 11 pogoane,
clăcașilor mijlocii (80 la număr) cei care aveau 2 boi li s-au dat câte 7 pogoane,
clăcașilor pălmași (122 la număr) care nu aveau decât brațele de lucru, li s-au dat câte 2 pogoane.

În anul 1864, în satul Drajna de Jos au fost împroprietărite 323 de familii , aproape mai mult de 1/3 din ele erau pălmași, din moșia boierilor Filipescu iar în Drajna de Sus au fost doar 18 care au primit 44 ha. de pământ de pe moșia lui Moise Pănculescu (decedat la vremea aceea).

Sumele cu care au despăgubit clăcașii pe boier pentru pământul dat au fost:

un fruntaș împroprietărit trebuia să plătească boierului 133 lei,
un mijlocaș 100,74 lei,
un pălmaș 71,20 lei.

O dată cu desființarea clăcii prin împroprietărirea clăcașilor din 1864, s-a desfiinșat și robia. Bătrânii povestesc că și după 1864 mai au lucrat un timp țiganii ca robi la boierul locului. Deși claca fusese desființată prin lege, mai rămân resturi feudale în raporturile dintre tărani și boier, din cauza faptului că țăranii nu puteau să despăgubească pe boier cu suma impusă în timpul cerut, apoi nu aveau vite și unelte ca să-și lucreze pământul. Țăranii acestei comune mai lucrează și după 1864 la boierul Elena Kretzulescu sub formă de arendă sau pe bani. Boierul Elena Kretzulescu și apoi fiul ei Dumitru Warthiadi, după 1864 stau mai mult la București ocupându-se de treburi politice și lasă moșia pe seama arendașilor. Aceștia exploatează dublu tărănimea: întâi pentru a satisface cerințele boierului, apoi pentru a-și scoate ei câștiguri cât mai mari. Bătrânii locului își amintesc cu dispreț de arendașii : Ștefan Butoi și Nicolae Butoi care au fost locțiitorii boierului Elena Kretzulescu, între anii 1870-1907.

În lupta lor pentru asigurarea unei existențe umane, țăranii comunei noastre iau în arendă de la boierul locului pământ sub formă de arendă în bani.

Astfel, în jurul anului 1907, locuitorii acestei comune se aflau într-o stare grea. Iată ce povestește moș Costache Stanciu în vârstă de 81 de ani despre anul 1907:

”Ferească Dumnezeu, moșule de vremile alea… Nu știu de ce, dar era sărăcie mare în popor. Noi n-am avut curajul să facem revoluție, dar era roșu ceru spre Mizil. Ardea la Mișu Bobeanu toată moșia; curgea rachiul și vinul gârlă din butoaie. Și numai ce văd că sosește boierul Costică Bagdadu și ne concintrează să-i păzim moșia la Turnu-Măgurele. Două luni ne-a dat de mâncare ce ne-a poftit inima, numa să-l păzim, dar n-am tras în niciunul moșule, că erau tărani de-ai noștrii”¹¹⁾.

Ca o urmare a răscoalei din 1907, după acea s-a împroprietărit comuna Drajna de Jos cu 96.5 ha de izlaz comunal, la punctul zis „Piscul Domnului”, tot din moșia Elenei Kretzulescu. Locuitorii au despăgubit atunci boierul cu suma de 36.187,50 lei.

Între anii 1907-1922 o parte din tăranii comunei în frunte cu învățătorul Tache Popescu, iau de la boierul locului pământ în arendă pe bani, pe care îl lucrează asociați în așa zisă „Obște”

Viața grea a locuitorilor acestei comune continuă și exploatarea se întărește în timpul ocupației germane în primul război mondial 1916-1918. În această perioadă, la castelul Filipescu se instalează un spital nemțesc și un mare centru de prelucrare a laptelui. Toți locuitorii comunei erau obligați să aducă aici nemților o mare cantitate de lapte și ouă la un preț foarte redus.

În urma primului război mondial 1921-1922, pentru a liniști tărănimea sărăcită de pe urma războiului și a ocupației germane, tăranilor demobilizați, țăranilor fără pământ și cu pământ puțin li se dă pământ în două rânduri. Prima dată se dau câte 2 ha, în total pe comună primind circa 50-60 ha, iar a doua oară se dau câte 0,5 ha sau 1 ha, în total pe comună fiind date peste 100 ha. La această împroprietărire a tăranilor cu pământ din moșia boierului Elena Kretzulescu, o parte din locuitorii comunei cer mai mult pământ iar peste 250 de familii sunt împroprietărite în Comuna Principesa Elena din Ialomița azi Comuna Gheorghe Doja. Ei primesc acolo câte 5 ha și loc de casă.

Pentru pământul primit în 1921-1922, țăranii noștrii despăgubesc pe boier, plătind bani pentru pământ, pentru măsurarea lui și chiar pentru pietrele de hotar.

Comitetul de împroprietărire din Drajna de Jos, anul 1946

¹²⁾

Cei care au primit pământ prin această împroprietărire din 1921-1922, nu au fost stăpâni dintr-o dată pe locul primit, ci până la răscumpărarea lui definitivă, îl primeau de la boier sub formă de arendă pe câte un an.

Pentru a strănge suma necesară răscumpărării pământului, cât și pentru a-și procura uneltele și vitele necesare lucrării lui, mulți țărani se îndatorau la boierii satului de atunci, chiaburi proveniți din negustori ca : Nicolae Roșca și Stoica Grigore. Aceștia exploatează pentru suma împrumutată forța de muncă a țărănimii noastre.

După război, la 6 martie 1945, a fost instaurat regimul comunist, având la conducerea ţării guvernul condus de Petru Groza. La trei zile după instalarea guvernului, printr-un schimb de telegrame între Petru Groza şi Stalin, s-a stabilit ca nord-vestul Transilvaniei să revină României, dar şi realizarea unei reforme agrare prin exproprierea terenurilor deţinute de moşieri pentru a fi împărţite ţăranilor. Pe 23 martie 1945, a fost promulgată de către comunişti legea nr. 187 pentru înfăptuirea reformei agrare.

În satul Drajna de Jos, a fost înfiinţată Comisia de Reformă, care, în primăvara anului 1946, „a început înscrierea în tabel a plugarilor drăjneni, dar şi a celor din satele învecinate (Drajna de Sus, Valea Gardului, Ceraşu, Predeal, Sărari, Cătunu), pentru împroprietărire prin colonizare în Bărăganul Ialomiţean, care constituia legea petru sătenii din judeţul Prahova, plasa Vălenii de Munte”¹³⁾.

Legături

„Înainte de intrarea României în al Doilea Război Mondial pentru eliberarea şi reîntregirea ţării, spre est şi mai apoi spre vest, soldaţii au avut promisiunea primirii unor suprafeţe de pământ. Din satele Drajnei au plecat la oaste peste 550 de militari. 142 au căzut pe câmpul de luptă, 21 au pierit în lagărele ruseşti, iar 14 au căpătat răni nevindecabile.

Văduvele şi orfanii de război, dar şi soldaţii întorşi de pe front, ale căror familii deţineau mai puţin de 0,50 ha de teren, au primit terenul mult aşteptat, dar parcă prea departe de rosturile şi vatra aşezării în care s-au născut. Nimic însă nu le-a stat în cale. Reforma agrară din 1945 era de neratat întru-împlinirea visului dintotdeauna al ţăranului, de a avea şi lucra pământul său.

Iar dacă vreun gospodar ar fi dat înapoi de la marea dislocare funciară, foametea din anii 1946-1947 a fost mai mult decât convingătoare pentru asigurarea unui minim necesar de existenţă. 182 de familii din Drajna, dintr-un total de 202 de munteni, au luat, începând cu anul 1946, drumul Bărăganului. În inima câmpiei încă neîmblânzite, drăjnenii s-au trezit între Cer şi Pământ, între Ialomiţa şi Dunăre, dar curajul, determinarea, dorinţa de supravieţuire şi credinţa au fost mai puternice decât orice vitregie. Cum au petrecut ei anii de început pe pământul făgăduinţei am avut privilegiul de a afla povestea din gura celor care au trăit pe viu vremurile de acum 60-70 de ani: Silvia Ţaporea, Iuliana Iordache, fostă Dumitru, Aurelia Şerban, fostă Dudu, Gheorghe Simion, Toma Buzea, Ilie Bădic şi Gheorghe Burduşel, veteran de război.

Aşadar, era primăvară şi câmp cât vezi cu ochii, nici măcar un singur adăpost de vreme rea. Lotul drăjnenilor era aproape de cel al satului Dropia, plin de deportaţii politici din Banat, oameni care au suportat privaţiuni imposibil de imaginat astăzi. Poate şi de aceea, când regimul comunist de la Bucureşti a permis, toţi s-au întors în satele de baştină, iar prin anii ’70 aşezarea a fost rasă de pe faţa pământului.

Primele locuinţe au fost bordeiele: gropi de trei metri săpate în cernoziom, cu acces în trepte, lipite, văruite, cu două paturi şi o sobă de încălzit, acoperiş gros din paie, puţin săltat de la nivelul solului. Cum o fi arătat strania aşezare pe timp de iarnă, cu fumuri fantomatice, ieşite direct din pământ…? Patru sau cinci ani a durat traiul sub brazdă. Pe urmă, uşor-uşor, muntenii şi-au construit case, la început cinci, apoi un pâlc, o uliţă, un cătun…

Aşa s-a născut Drajna Nouă, singurul sat din România integral construit şi locuit de ţăranii împroprietăriţi după al Doilea Război Mondial, strămutaţi din aceeaşi localitate de munte. Atât de puternică a fost legătura cu pământul naşterii, Drajna de Prahova, încât oamenii şi-au făcut propria lor Drajnă în Bărăgan”¹⁴⁾.

Notă

profesor Ioan Rizea - monografia Drajna - 22.03.1958

fotografie: ioanscurtu.ro

reforma agrara din 1864 in drajna, mosneni drajneni, mosneni ogretineni, castelul filipescu, clacas

⁹⁾

vorbele bătrânei Maria Gh. Cotună, culese în anul 1958 de profesor Ioan Rizea

¹⁰⁾

Răvaș din 1 iulie 1631

¹¹⁾

vorbele lui moș Costache Stanciu, culese în anul 1958 de profesor Ioan Rizea

¹²⁾

foto: Drajna Nouă – muntenii din Bărăgan

¹³⁾

“Drajna Nouă – muntenii din Bărăgan”, autori Dumitru Popa, Alexandru Pătrulescu şi Marin Văcărelu

¹⁴⁾

Maria Bogdan

Aspru

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 21 Oct 2019 21:00:17 +0000

Aspru

Asprul / Asprii, numit local Ban/i (denumit și akcea, akche,¹⁵⁾ în turcă akçe, iar în turca otomană: آقچه), a fost o mică monedă de argint, emisă, pentru prima oară, în 1326 sub sultanul otoman Orhan I (1326-1359). Această monedă a fost „inventată” de sultanul otoman Osman I (1258–1326) fiind inspirat de o monedă emisă de împărații din dinastia Comnen din Trebizonda, denumită aspron (în română: „alb”) și destinată prelevării unui impozit. Din punctul de vederea al Islamului, acest impozit este condamnabil, întrucât era aplicabil oricărui supus al Imperiului Otoman.

Primele akcele au fost bătute în atelierele de la Bursa, iar mai târziu și în alte orașe ale imperiului. Moneda avea titlul de 900‰, greutatea de 1,2 g și un diametru de aproximativ 18 mm.

Galerie

Etimologie

Denumirea românească aspru provine din denumirea din greacă aspron: „alb”, denumire luată de la culoarea argintie a monedei. Denumirea din limba turcă, akçe provine tot de la culoarea argintie a monedei: în turcă ak: „alb”. Prin urmare, cele două denumiri purtate de această monedă, una din greacă: aspron și cealaltă din turcă: akçe semnifică „alb”. De altfel, localitatea Cetatea Albă, din sudul regiunii istorice Basarabia, este denumită în turcește Akkerman, în grecește Asprokastron, în ucraineană Білгород-Дністровський[2] (citit: Bilhorod-Dnistrovskîi), iar în rusă: Белгород-Днестровский ¹⁶⁾ (citit: Belgorod-Dnestrovskii). ¹⁷⁾

Articole principale: Aspron, Cetatea Albă și Lari. Este de remarcat faptul că moneda subdivizionară a monedei lari folosită în Georgia, tetri, poartă numele unei unități monetare care circula în acea țară, în secolul al XIII-lea. Cuvântul din georgiană tetri (თეთრი) semnifică „alb”, și, prin urmare, desemna monede de argint.

Enciclopedia României online oferă următoarele informații: „Un aspru (de la termenul neo-grec aspron, „monedă nouă”) era o monedă turcească aflată în largă circulație în Țara Românească în secolele XV-XVII. A început să fie bătută pe la începutul secolului XIV, după o monedă bizantină, din argint, și valora o treime de para. În Țara Românească apare documentată în secolul XV, fiind folosită în comerțul cu amănuntul. În secolul XVI turcii au început să bată și aspri din aramă, care echivalau cu un ban. În Moldova au mai circulat aspri genovezi, tătărești, dar și un aspru local, bătut de Ioan Vodă cel Viteaz în 1573.”¹⁸⁾

Istorie

La 1093, împăratul bizantin Alexios I Comnen a emis o monedă de electrum, care, datorită culorii sale albe, a fost denumită „aspron”. ¹⁹⁾

Împărații din dinastia Comnen, de la Trapezunt / Trebizonda, au emis și ei, între 1235 și 1446, o monedă de argint numită „aspron” ²⁰⁾

Circulație

Akceaua / asprul a rămas mai mult de un secol singura monedă de argint din Imperiul Otoman. În literatura turcă, asprul este cunoscut și sub numele de « otoman » (Otmani), iar până în 1835 drept « moneda de argint a otomanilor ».

De la apariția akcelei / asprului în 1326 și până la prima domnie a lui Mehmed al II-lea, această monedă a avut o stabilitate remarcabilă, greutatea sa variind între 1,15 și 1,2 grame, iar titlul argintului a rămas, în întrega această perioadă, la 900‰. Însă, începând cu cea de-a doua domnie a lui Mehmed al II-lea, akceaua a fost, în mod periodic, devalorizată, reducându-i-se greutatea până la 0,75 grame în 1481. Se consideră că au existat 6 etape de reducere a greutății asprilor / akcelelor. Toate aceste reduceri de greutate au condus la sporirea veniturilor visteriei imperiului, din aceeași cantitate de argint bătându-se mai multe piese.²¹⁾

Moscheea lui Soliman Magnificul se pare că a costat 59 de milioane de aspri, în 1550, adică 700 000 de țechini de aur din Veneția.

În 1454, sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) a introdus o nouă unitate monetară, altunul, 1 altun valorând 60 de aspri. În 1700, 1 altun valora între 300 și 400 de aspri. Cu reforma monetară a lui Ahmed al III-lea (1703-1730), 1 aspru valora 3 parale, iar în anul 1800 abia 0,1 para.

Aspru emis sub sultanul Baiazid al II-lea; avers: SULTAN BEYAZID BİN MEHMED HAN[6], revers: AZZE NASRUHU DURİBE ANKARA SENE 886 (1508 = H. 886} Sub Mahmud al II-lea (1808-1839), a fost emisă ultima piesă cu valoare nominală de 1 akçe, iar devalorizările succesive au făcut ca akceaua să nu conțină mai mult de 0,1 grame de argint, încât a fost demonetizată.

În 1843, kurușul de argint alături de lira de aur au format un sistem bimetalic.²²⁾

Lira turcească a apărut în 1870. Această monedă a fost înlocuită cu noua liră turcească, în turcă Yeni Türk Lirası.

Circulația monedei aspru în țările române

Asprul este explicat în Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu între anii 1906–1944, astfel: „cea mai mică monedă turcească de argint de pe vremuri, valorând în țările românești (în secolul al XVII-lea) a șasea parte dintr-un potronic de argint și a douăsprezecea dintr-un florint de argint”.

În Noul dicționar universal al limbii române ²³⁾ citim: „aspru, aspri m, veche monedă turcească de argint, care a circulat și în țările române: Mircea cel Bătrân plătea Turciei în 1383 un tribut de 3.000 aspri.”²⁴⁾ Această veche monedă turcească de argint a circulat în țările române, începând cu secolul al XV-lea; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în secolul al XVII-lea, și 1/80 dintr-un leu (cu alte cuvinte, o lăscaie sau o jumătate de para), la începutul secolului al XIX-lea.²⁵⁾

În lucrarea istoricilor Ovid Sachelarie și Nicolae Stoicescu, Instituțiile feudale din țările române. Dicționar,²⁶⁾ autorii scot în evidență faptul că valoarea monedei aspru a variat în timp, mai ales după ce, în secolul al XVI-lea, turcii au pus în circulație și aspri de cupru (care în Țara Românească apar în 1566), valorând jumătate din asprul de argint.²⁷⁾ de către Mircea, fiu al lui Mihnea cel Rău, care trăia la Brașov: „Atlaz 11 coți, cîte 285 aspri, fac aspri 3135”.²⁸⁾

Tezaurul monetar de la Golești

La 1 septembrie 2013, un pasionat de arheologie român, Iulian Enache²⁹⁾ ³⁰⁾ a descoperit un tezaur monetar de argint,³¹⁾ care cuprindea 47.000 de bucăți de aspri otomani emiși sub sultanul Murad al II-lea (1404-1451), în perioada 1421-1451. Tezaurul monetar descoperit avea o greutate totală de 54,775 kg. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul unui detector de metale,³²⁾ în apropiere de localitatea vâlceană Golești, nu departe de un drum circulat, într-o râpă. Se pare că tezaurul a fost îngropat în urmă cu șase secole, într-un burduf de piele, care s-a descompus în pământ. Tezaurul era îngropat la o adâncime de vreo 25-27 de centimetri. Descoperitorul a anunțat imediat autoritățile culturale³³⁾ și acestea au recuperat tezaurul monetar.³⁴⁾

Potrivit legii române,³⁵⁾³⁶⁾ descoperitorul are dreptul la 30% - 45% din valoarea tezaurului descoperit.

Akceaua emisă sub Ion Vodă cel Viteaz

Domnitorul moldovean Ion Vodă, dorind să pregătească economia țării pentru declanșarea unei revolte antiotomane, a dispus, între altele, baterea unei monede de aramă, pe care a denumit-o „akcea”,³⁷⁾ care să fie echivalentă valoric cu moneda otomană omonimă (akçe).³⁸⁾ Akceaua moldoveană³⁹⁾ a fost realizată în 1573, acest fapt a fost echivalent cu declararea independeței Moldovei față de Sublima Poartă.⁴⁰⁾

Raportul cu alte monede

În 1454, Mehmed II (1451-1481) a introdus o nouă unitate, altun, 1 altun valorând 60 akçe. În 1700, 1 altun valora 300 până la 400 akçe. Odată cu reforma monetară a lui Ahmed III (1703-1730), 1 akçe valora 3 parale, iar în 1800 abia 0,1 para.

Lira turcească a apărut în 1870. În 2005, lira turcească a fost înlocuită de noua liră turcească, în turcă Yeni Türk Lirası.

Alte monede cunoscute sub denumirea de aspru

Asprul otoman a fost imitat și falsificat de state aflate în relații comerciale cu Imperiul Otoman, de Ordinul Ioaniților în Rodos, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, de Genova, în colonia sa Caffa (Teodosia), aflată pe litoralul Mării Negre (monedele erau denumite și cafiati și baricati), care a produs în 1677 o monedă de 9 aspri cu un bun titlu de argint, descoperită de regele italian Victor Emanuel al III-lea,⁴¹⁾ și de Veneția care a dispus, în 1481, baterea de aspri, la Tana, aflată la gura de vărsare a Donului, posesiunea sa la Marea Azov.

Notă

sursa: Wikipedia

¹⁵⁾ , ²¹⁾

Dorel Bălăiță: Monedele lui Mohamed Cuceritorul, colectionarul-roman.roColecționarul Român online

¹⁶⁾

În română: „Orașul Alb de pe Nistru”

¹⁷⁾ , ²⁸⁾ , ³⁷⁾

Dicționar numismatic

¹⁸⁾

Enciclopedia României online: „Aspru”

¹⁹⁾ , ²⁰⁾ , ³⁸⁾

DICTIONAR TERMENI-NUMISMATICA

²²⁾

Sevket Pamuk (2000), A Monetary History of the Ottoman Empire.

²³⁾ , ²⁴⁾

Noul dicționar universal al limbii române 2007

²⁵⁾

Aspru (1400 - 1859)

²⁶⁾

nstituțiile feudale din țările române. Dicționar (1988), p. 29.

²⁷⁾

Pastila de cuvinte – Nume de monede Între anii 1500-1580, moneda otomană de argint aspru a dominat categoric piața monetară din Țara Românească și Moldova, după 1580 rolul asprilor fiind marginal, pierzând teren în favoarea dinarilor ungurești ori a triplilor groși polonezi.((Monede medievale și moderne Un exemplu, în privința circulației asprului în Transilvania, ni-l oferă însemnările făcute în caietul său de cheltuieli((Catastih de scule ce am cumpărat, 1508 - 1509.

²⁹⁾

TVR: Premiu de 45.000 de lei pentru bărbatul care a descoperit tezaurul de monede de la Golești, consultat la 11 septembrie 2013

³⁰⁾

Harta comorii online: Un român a descoperit o comoară otomană Consultat la 13 septembrie 2013

³¹⁾

Gândul.Info: Marian Sultănoiu, Tezaurul de la Golești. Cum a descoperit Iulian, „un român cu spirit civic”, comoara lui Murad al II-lea (9 septembrie 2013) Consultat la 13 septembrie 2013

³²⁾ , ³⁶⁾

N.B. Aminitim faptul că folosirea detectoarelor de metale fără autorizarea administrativă prealabilă este prohibită! Vd. Art. 5, din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000, cu modificările ulterioare aduse de Legea nr. 462/12 noiembrie 2003 și Legea nr. 258/23 iunie 2006.

³³⁾

Mai precis: Muzeul Național de Istorie a României, din București

³⁴⁾

Vlad Barza, Un pasionat de arheologie a descoperit lângă Râmnicu Vâlcea un tezaur cu 47.000 de monede otomane de argint, HotNews.ro, Miercuri, 4 septembrie 2013

³⁵⁾

Lege nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata 2008Spre textul Legii, online Consultat la 14 septembrie 2013

³⁹⁾

Enciclopedia României online: „Aspru”

⁴⁰⁾

Tiberiu Ciobanu, Ion Vodă și politica sa internă. Eroi martiri din Istoria Românilor - Ion Vodă cel Viteaz, In: Revista AGERO, Stuttgart (online)

⁴¹⁾

AA.VV, Aspro (moneta) in «Treccani.it - Enciclopedie on line», Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 1 octombrie 2013.

Atelierul de țesătorie casnică Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 29 May 2021 08:00:23 +0000

Atelierul de țesătorie casnică Drajna

Atelierul a fost înființat de Dumitru Bazilescu și Theodor Popescu, cu ajutorul Societății Cooperative de Credit Drajna la data de 1 aprilie 1909.

Inițial atelierul a funcționat în vechiul local de școală din gospodăria lui Gheorghe Călărie, după care a fost mutat în localul situat lângă fosta Cooperativă de Consum și localul Căminului Cultural „Viitorul Drajnei”.

Istoric

A fost finanțat de Societatea Cooperativă de Credit Drajna printr-un fond extraordinar. Din profitul obținut prin vânzarea pânzeturilor se plătea personalul și materialele, iar un procent se păstra pentru returnarea împrumutului către Banca Populară Drajna.

Atelierul a fost condus de Steliana T. Popescu, fiica învățătorului Theodor Popescu, devenită Vlad prin căsătorie, care a fost școlită la „Casa Școalelor” și secondată de Zoe Georgescu.

Sub conducerea directoarei Steliana, evoluția atelierului de țesătorie se prezintă astfel:

1909-1924 - Atelier de țesătorie și cusături naționale;
1924-1934 - Școala inferioară de meserii - fete;
1934-1938 - Gimnaziu industrial de fete.

În cartea de aur a atelierului, expusă la Muzeul de Istorie din Ploiești, își aduc elogiile mari personalități ale vremii. Nicolae Iorga scria: „Sunt bucuros să aduc cel mai meritat omagiu acestei opere de muncă pentru binele țării”. Aprecieri elogioase muncii din acest atelier unic în jud. Prahova la aceea vreme, aduc nu numai oameni de vază din țară (miniștrii, generali, profesori, oameni de cultură și artă) ci și din afara țării. Își semnează elogiile regina Elisabeta, regina Maria, prințul Carol⁴²⁾.

La început au fost obținute un război sistematic și materialul necesar. Ulterior, sătenii meșteșugari au construit încă 5 războaie dintre care 3 sistematice și 2 țărănești.

În anul 1911, atelierul avea în dotare 6 războaie și zilnic lucrau între 6 și 8 fete și femei din sat. De asemenea, asistau la mici lucrări și eleve de la școală.

Steluța Popescu

Lucrătoarele erau plătite pe metru de pânză care varia între 0,30 și 0,50 lei. Câștigul lor zilnic era de aproximativ, 1,50-2,50 lei.

Atelierul de țesătorie Drajna a participat la expoziția de la Casa Școalelor, care s-a desfășurat între 4 și 22 mai 1911.

Au fost expuse următoarele materiale:

17 m. de pânză pepit ațică în 2 ițe - 2 lei/mp
5 m. de pânză pentru mobilă în 5 ițe - 7 lei/mp
10 m. de pânză pentru rochii în 2 ițe cu borangic - 3,80 lei/mp
26 m. pânza pentru cămași în 2 ițe cu borangic - 3,20 lei/mp
16 m. pânză din inișor pentru camăși în 2 ite - 2 lei/mp
19 m. pânză din inișor și borangic pentru camăși în 2 ițe - 6 lei/mp
11 costume naționale mici - 8 lei/bucata
5 costume naționale mari - 18 lei/bucata
9 cordoane pentru costume - 2 lei/bucata
3 rochițe pentru copii din inișor cu cusături - 6 lei/bucata
2 șorțulețe pentru copii - 7 lei/bucata
4 pernițe țesute în 5 ițe - 6 lei/bucata

Valoarea obiectelor expuse au fost în suma de 580,20 lei, s-au vândut obiecte în suma de 278,20 lei.

Aceste obiecte nu au fost expuse până la finele expozitiei, deoarece au fost trimise la Drajna, unde se organiza o altă expoziție la atelierul local.

În ziarul Tribuna poporului din 1911 se consemnează o vizită la Drajna ale unor personalități ale vremii, fiind vizitate biserica Filipeștilor scoala Drajna de Jos dar și atelierul de țesătorie:

”Şcoala satului e poate una dintre cele mai frumoase aşezăminte ale comunei. Edificată în 1904 cu ajutorul ministerului şi dania dnei proprietare Elena Kretzulescu, în 1909 la stăruinţele dlor Stelian Popescu, dirigentul şcoalei şi d. Bazileescu, directorul băncii săteşti din Drajna de sus, în luna Mai a deschis şi un atelier de ţesătorie care de atunci şi până azi funcţionează fără întrerupere, făcând însemnate servicii cauzei româneşti spre lauda dşoarei Popescu, actuala conducătoare a atelierului. După ce vizităm şcoala şi şalele de cursuri, intrăm în atelier conduşi de d. Popescu, Ionescu şi dş. A. Calvocorcscu, cari ne iau toate desluşirile asupra mersului atelerului. În permanenţă se lucrează cu vr’o 10 femei şi fete cari toate în port naţional, lucrează unele la răsboi, altele învârtesc grăbite rîşchitoarea adunând firele aurite ale borangicului în sculuri ca să-l treacă apoi ţesătoarelor. Atelierul are patru răs-boaie dintre cari doua ţărăneşti iar alte două sunt răsboaie perfecţionate, la cari chiar acum se lucrau nişte fote în cinci iţe, din aţă de Aisaeia. La un colţişor, într’un răsboi mititel, o eopiliţă ţese bete în cari potriveşte* frumuşel la capete urzeala aurului”⁴³⁾.

Atelierul a funcționat până la data de 1 noiembrie 1938 când a fost mutat în comuna Izvoarele din cauza unor neînțelegeri în consiliul de administrație⁴⁴⁾.

Notă

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 07, 17 noiembrie 1913

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 15, nr. 01, 2 octombrie 1911

”Revista generală a învăţământului”, 08, nr. 03, octombrie 1912

drajna de jos, atelierul de tesatorie casnica drajna, dumitru bazilescu, theodor popescu, societatea cooperativa de credit si economie drajna

⁴²⁾ , ⁴⁴⁾

Dumitru Popa - Drajna

⁴³⁾

Tribuna poporului 7 iul 1911 pg.5

Banca Populară Piscul Domnului

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:00:11 +0000

Banca Populară Piscul Domnului

Banca Populară "Piscul Domnului" a fost înființată în anul 1918 în Drajna de Jos de Sterie D. Păiș și alți membrii fondatori.

Istoric

Membrii fondatori banca Piscul Domnului

Statutul băncii a fost votat în Adunarea generală din 14 august 1918, când a fost ales Consiliul de administrație și Comisia cenzorilor, având 34 membrii fondatori:

Președinte - Sterie D. Păiș
Casier - Nicolae D. Median
Membrii: Gheorghe H. Rancea, Sterie C. Butoi, Neculai I. Roșca, Petre N. Rențea, Ghiță I. P. Neacșa;
Cenzori: Petre P. Dinescu, Ion Iancu Mihăilă, Niculae N. Mocanu;
Supleanți: Anton D. Păiș, Ion Șerbănescu, Constantin Gh. Ciobanu;

La data de 26 martie 1919 Judecătorul Gh. N. Marinescu, Judecătorul Ocolului rural Vălenii de Munte, elibera Certificatul de funcționare al Băncii Populare "Piscul Domnului" cu sediul în Drajna de Jos, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor legale întrunite (Art. 5 din Legea Băncilor sătești).

Ca anexă la actul constitutiv, printr-un Act de adeziune, la data de 20 septembrie 1918 alte 34 de persoane mai contribuie cu suma de 6760 lei, mărind capitalul social al băncii. Declarațiile au fost date în fața primarului din acea vreme I. Gh. Vlăsceanu și a notarului ss. Th. Ionescu. Au fost 24 de semnături și 10 prin punere de deget.

Notă

Imagini și informații Ion Stama.

drajna de jos, sterie pais

Basme culese în comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 08:57:50 +0000

Basme culese în comuna Drajna

Ghiță Cătănuță, haiducul și mândra sa Vidra

Cătănuță, devine haiduc, pentru că nu mai poate îndura crunta exploatare a războiului și a turcilor. El se îndrăgostește de Vidra, fata unei bătrâne sărace. Într-o zi vine și o fură pe Vidra, tocmai când mama ei trăgea să moară.

Ea este dusă în pădure, la casa haiducilor. Într-o noapte Vidra visează că mama ei a murit. Dimineața, încalecă pe un cal și plecă la casa mamei sale.

Într-adevăr, mama sa murise și în clipa venirii ei în sat se petrecea ceremonialul de înmormântare. Haiducii, din nou, apar în frunte cu Ghiță Cătănuță, o ia din nou pe Vidra și o duce, din nou, la casa haiducilor. Vidra, între timp, se îndrăgostește de un alt haiduc, anume de Păunașul Codrilor. Vidra este prinsă în faptul dragostei de Ghiță Cătănuță. Cei doi haiduci se iau la luptă; lui Ghiță Cătănuță i se desface brâul, Vidra refuză să i-l lege, iar Ghiță Cătănuță printr-o sforțare supraomenească îl răpune pe Păunașul Codrilor și se răzbună și pe Vidra tăindu-i capul.

Apoi, pleacă să haiducească în altă parte, de durere că a fost înșelat de Vidra. ⁴⁵⁾

Împăratul și Făt-Frumos

Făt Frumos este fiu de împărat. El s-a născut din lacrimile mamei, crește și se face mare și frumos ca spuma laptelui. La etatea de 17 ani, pleacă în lume să găsească tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte. În călătoria sa, Făt-Frumos este ajutat de un cal năzdrăvan și de hainele tatălui său, care erau fermecate. Pe drum, el se luptă cu o scorpie, o invinge și, când să-i taie capul, scorpia se roagă de Făt-Frumos să-i deie viață, că-i va fi de mult folos. Într-adevăr, scorpia i-a fost de mult folos. Făt-Frumos ajunge la un palat cu totul și cu totul de aur, găsește trei fete de împărat, le spune pentru ce a plecat în lume și acestea îl sfătuiesc să nu calce în „Valea Plângerii” că va plânge toată viața. Printr-o întâmplare ciudată, Făt-Frumos n-a putut respecta povața celor trei fete de împărat, calcă în Valea Plângerii, începe să plângă și se hotărăște să se întoarcă în împărăția tatălui său. Locurile pe unde a călătorit la ducere nu le mai recunoaște la întoarcere, pentru că totul se schimbase, trecând un număr mare de ani.

Pădurea în care se luptase cu scorpia se transformase într-un oraș mare și frumos. Ajuns în împărăția tatălui său, nu mai găsește nimic, totul se dărâmase, palate și case și pretutindeni era pustiu. Printre dărâmăturile palatului tatălui său, Făt Frumos găsește o ladă cu osemintele părinților săi, o deschide și pătrunde năuntru renunțând la tinerețe fără bătrânețe și fără de moarte. ⁴⁶⁾

Basmul are o semnificație destul de izbitoare. Făt-Frumos, deși găsește tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte, el totuși nu poate supraviețui tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte.

Povestea terciului

Un flăcău foarte sărac, pe nume Ionică își caută o logodnică în alt sat fiindu-i rușine de sărăcia lui. De câte ori se ducea în vizită la logodnica lui, el cerea să i se dea apă de băut, pentru că întotdeauna îi era sete. Fiind întrebat de logodnica sa de ce bea atâta apă, el răspunse alăturea, nu întrebarea, dând de înțeles logodnicii sale că mănâncă numai pește. Logodnica vrea să afle adevărul. Se îmbracă în haine de cerșetoare, se duce la casa logodnicului său și roagă pe mama acestuia să o găzduiască în casă pentru o singură noapte. Deși mama logodnicului o refuză la început, pentru că nu avea pat unde să o culce, totuși ea se înduplecă și o găzduiește. După ce se înnoptează, apare și logodnicul ei. Cere mamă-si de mâncare și aceasta îi pune dinainte o strachină cu terci.

A doua seară, când Ionică se duce iar în vizită la logodnica sa, mama Mariuței, pentru că așa o chema pe logodnică, îi spune lui Ionică:

Ionică, maică, terci mănânci, terci faci,
Vorbă cu fata mea să nu mai faci. ⁴⁷⁾

Povestirea acestor basme este foarte simplă, acțiunea deasemenea; se împletesc în mod armonios cele două elemente: realul și fantasticul, fantasticul sau irealul predomină; eroii sunt creații ale poporului și în majoritatea lor sunt înzestrați cu puteri supranaturale; ei înving orice obstacol sau piedică ce li se pune în cale de către elementele negative; ei reprezintă și viața de toate zilele a poporului, adevărul și dreptatea în luptă contra răului, care până la urmă este învins de adevăr și dreptate; ei reprezintă năruințele poporului spre o viață mai bună și mai fericită; majoritatea acestor eroi sunt: Făți Frumoși, Ilene Cosânzene, Zmei, balauri, cai năzdrăvani, fete de împărați, muma pădurii, zgripțuroaice, scorpii, diavoli, împărați și împărătese, crai și crăițe, servitori, oameni de rând etc..

Din aceste povestiri se desprind eroii pozitivi și cei negativi. Limba acestor opere literare este limba întregului popor, simplă, frumoasă și armonioasă, presărată cu figuri stilistice, cu proverbe și zicători. Acțiunea tuturor basmelor populare se împletește cu lupta dintre bine și adevăr, pe de o parte cu lupta dintre neadevăr și minciună și exploatarea pe de altă parte. Până la urmă, binele, adevărul și dreptatea triumfă asupra neadevărului, minciunei și exploatării. ⁴⁸⁾

Notă

drajna, traditii, basme, folclor local

⁴⁵⁾

auzit de la Maria Tima în vârstă de 64 de ani, la 22 martie 1958 - profesor Ioan Rizea

⁴⁶⁾

auzit de la Blendea Dumitru în vârstă de 68 de ani în martie 1958 - profesor Ioan Rizea

⁴⁷⁾

auzit de la Cornea Filofteia în vârstă de 43 de ani în martie 1958 - profesor Ioan Rizea

⁴⁸⁾

profesor Ioan Rizea

Bătălia de la Ogretin din 13 septembrie 1602

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 30 Nov 2021 19:23:24 +0000

Bătălia de la Ogretin din 13 septembrie 1602

La începutul secolului XVII-lea, Imperiul Otoman intenţiona să pună stăpânire pe centrul Europei, mai ales că era încă în desfăşurare „Războiul cel lung“, cu Imperiul German (Casa de Austria), care începuse în anul 1591 şi se va termina în anul 1606.

Domnul Valahiei (Valahia sau Ţăra Românească, aşa cum a fost denumită regiunea după anul 1820), Radu Şerban, considerat prea rebel, era în vederile otomanilor pentru a fi mazilit (detronat). Fost dregător pe timpul lui Mihai Viteazul, acesta venise pe tron imediat după asasinarea marelui domnitor la Câmpia Turzii de către mercenarii valoni ai generalului habsburg Basta. Radu Șerban fusese sprijinit chiar de către fraţii Preda şi Radu Buzescu, familie care l-a susţinut şi pe Mihai Viteazul.

Radu Şerban s-a remarcat din primii ani de domnie ca fiind un revoltat împotriva stăpânirii otomane şi un apropiat al intereselor habsburgice în zonă.

Contextul politic

Sultanul Mehmed al III-lea a decis, în 1602, să trimită o expediţie de mazilire a domnului valah, deoarece acesta îl înlăturase din tronul ţării pe Simion Movilă, fidel turcilor, frate al domnitorului Moldovei, Ieremia Movilă, iar îndeplinirea acestei misiuni a fost încredinţată hanului Crimeii Ğazı II Giray, supus al Porţii Otomane. Forţele lui s-au concentrat în sudul Moldovei, de unde împreună cu oastea lui Simion Movilă urma să pătrundă în Ţara Românească. Efectivele invadatorilor se ridicau la 40 000 de oameni şi două tunuri.

Sprijinit financiar de George Basta, Radu Şerban a reuşit să-şi constituie o oaste formată din 10 000 de mercenari, la care se adăugau 3 000 de soldaţi imperiali şi 1 000 de foşti camarazi de arme cu care se cunoştea din timpul războaielor lui Mihai Viteazul.

Principele valah, ale cărui efective, incluzând trupele transilvănene trimise în ajutor, se ridicau la aproape 20 000 de oameni şi patru tunuri, a hotărât să întârzie înaintarea grupării inamice şi concomitent să pregătească angajarea bătăliei decisive.

Hărţuirea executată de cavaleria lui Radu Şerban şi-a atins parţial scopul: primul detaşament, de 4 000 de călăreţi, a fost învins la Tecuci. Un al doilea detaşament, de aproape 5 000 de oameni, a fost nevoit să se retragă.

Lupta

„Cronica" luptei dintre Stroe Buzescu și Mârza, dăltuită pe piatra tombală

În acest timp, principele valah a pregătit locul bătăliei decisive într-o zonă greu accesibilă, care nu permitea manevre cu mase mari de cavalerie aşa cum aveau tătarii. Zona era cuprinsă între râul Teleajen şi Valea Drajna, la Ogretin, pe dealul Domnului.⁴⁹⁾ Domnul profesor Ioan Rizea indică locul luptei ca fiind la confluența pârâului Râncezeanca cu pârâul Ogretin.

Domnitorul Radu a adoptat dispozitivul de luptă cu pedestrimea şi cavaleria descălecată în prima linie, înapoia unui şanţ de apărare, în faţa căruia s-a dispus un detaşament de siguranţă. Numărul copleşitor al tătarilor, de patru ori mai mulţi, ca şi vestea că secuii fuseseră înfrânţi de o avangardă a armatelor hanului i-au determinat pe aliaţi să-şi asigure rezistenţa prin ridicarea unor fortificaţii, de forma unei tabere militare înconjurate de şanţuri.

În linia a doua a fost aşezată cavaleria domnească, iar cele patru tunuri au fost dispuse pe flancul stâng pe o înălţime. În rezervă se găsea un detaşament comandat de către căpitanul transilvănean Marcu Cercel, pretendent la tronul Moldovei, cu misiunea de a opri orice încercare a tătarilor de învăluire şi încercuire.

La Prejmer, în depresiunea Braşovului s-a concentrat o mică oaste imperială sub comanda generalului George Basta, care trebuia să intervină numai într-o situaţie critică pentru oastea valahă.

Lupta a fost începută de către detaşamentul de siguranţă care a atacat elementele înaintate ale inamicului, după care, sub presiunea forţelor superioare ale acestuia, sprijinit de focul archebuzierilor din linia întâi, se retrage organizat. Tătarii trec la urmărirea detaşamentului valah, încercând să pătrundă din mişcare în tabăra munteană şi să tranşeze mai rapid confruntarea. Aici sunt însă întâmpinaţi de două detaşamente, fiecare de câte 250 de luptători, care sprijiniţi de artilerie şi de focul puternic al pedestrimii au contraatacat în faţa şanţului de apărare. Comandanţii crimeeni nu s-au lăsat păgubaşi şi în tot cursul zilei trupele tătare au executat atacuri frontale dar au fost respinse cu pierderi mari. Tătarii au reluat atacurile a doua zi dar fără vreun succes. Hanul Ğazı II Giray a trecut la aplicarea cunoscutei tactici a falsei retrageri pentru a atrage trupele valahe în urmărirea sa şi a le lovi din laterale.

Bun cunoscător al acestei tactici, domnitorul muntean nu a căzut în capcană şi a rămas pe loc, menţinându-şi trupele pe linia de apărare.

Eşuarea planului l-a determinat pe Han să ordone retragerea trupelor sale spre Silistra, după ce înregistrase pierderi de aproape 5 000 de morţi şi alte mii de răniţi. Cei mai mulţi dintre tătari şi-au găsit sfârşitul în faţa archebuzelor mercenarilor germani, ca şi a hărţuielilor iscusite ale fraţilor Buzescu. Odată cu tătarii s-a retras şi Simion Movilă, pretendentul la tronul Valahiei, care a fost escortat de un corp de oaste tătar în Moldova şi răscumpărat de fratele său, Ieremia Movilă, domnitorul Moldovei. Oastea valahă a înregistrat doar 500 de morţi şi 1 000 de răniţi.

Victoria forţelor muntene la Ogretin a fost rezultatul tacticii stricte de apărare şi de punere în valoare a terenului deluros şi împădurit care a îngreunat manevrele inamicului şi mai ales şarjele cavaleriei. De asemenea, bătălia a marcat un salt calitativ în ducerea luptei prin constituirea unui nou element al dispozitivului de luptă, detaşamentul de siguranţă în faţa dispozitivului de apărare şi lupta acestuia în faţa şanţului de apărare.

Se spune că în această bătălie, de la Ogretin, s-a dat o confruntare personală între doi căpitani ai celor două tabere, confruntare care ar fi urmat să decidă câştigătorul bătăliei. Stroe Buzescu, fratele lui Preda şi al lui Radu, l-ar fi provocat pe han să trimită un căpitan de-al lui să se înfrunte, iar acesta l-a trimis pe cumnatul său Mârza. în această luptă, Mârza a fost ucis, dar şi Stroe Buzescu va muri de la o rană infectată sau otrăvită de la iataganul tătarului.

”Apoi, într-o zi de Septembrie - era în anul 1602 - treisprezece luni după moartea lui Vodă Mihai, află țara înfrigurată că Radu Șerban, cu Buzeștii lui, se întorsese din Ardeal cu oaste numeroasă, și că-n munții Bratocii se-ncăerau acum armatele sale cu ale lui Movilă. La 13 Septembrie, dimineața, după o lungă a avangardelor la Ogretin, se întâlniră oștile în gura Teleajenului, lângă Teișani și se făcu năvală mare, care ținu ziua întreagă și toată noaptea și încă în dimineața d-apoi, până birui Radu Șerban, alungând de pe câmpul de luptă și din țara lui pe nepoftiții musafiri ai lui Simion Vodă. Ca în vremea cavalerismului medieval, viteazul Stroe Buzescu provocase pe cumnatul hanului tătăresc la o luptă voinicească, în doi, corp la corp, și străpungându-l cu sabia, îl lăsă mort pe câmpul de luptă. Dar, lovit el însuși la obraz, fu dus în brațe până într-un sat vecin. Un călăreț fu expediat în grabă la Brașov după doctor, și un altul în zbor până la Stănești, să înștiințeze pe stolniceasa Sima că s-au întors oștile cu izbândă în țară, dar că-i zace soțul bolnav într-un sat din munții Buzăului. Câteva zile mai târziu jupâneasa Sima era la căpătâiul soțului ei. De aproape doi ani îl vedea acum pentru întâia dată… și pentru cea din urmă. La 20 Octombrie următor stolnicul Stroe Buzescu își dădu ultima suflare, murind, ostaș viteaz, de-o moarte vitejească. S-a întors Sima stolniceasa cu trupul bărbatului ei la Stănești și-l îngropă acolo în strămoșească bisericuță dela curte.”.⁵⁰⁾

Radu Şerban relatează importanţa bătăliei, în urma căreia a pierit Stroe Buzescu, într-un hrisov emis în 29 ianuarie 1604:

”Și întri aceasta dacă am văzut așa domnia mea, atâtea mulțime de oști ale lor, ne-am așezat cu toate oștile noastre la un loc numit Ogretin (loc alb în original) într-o zi de luni 13 zile ale lunii Septemvrie. Astfel au venit multă mulțime de oști de-ale lor asupra noastră a tuturora și au năvălit peste noi și au aruncat ei atât de multe din săgețile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea fața soarelui de săgețile lor și de atâta bătălie răsunau chedrii (codrii) și munții de bătălia lor și nu se puteau înțelege unul cu altul”⁵¹⁾.

Victoria lui Radu Şerban a fost posibilă în urma unei bune acţiuni diplomatice şi iscusinţe militare, coroborată cu factorii politici influenţi în zonă.

”Lupta s'a dat pe plaiurile Teleajenului între Teisani și Ogretin, peste dealuri. Romînii, ajutați de oști împărătești venite din Ardeal cu generalul italian Toma Cavriolo, s-au inchis in santuri, și toata furia sălbatecă a Tătărimii, toată furtuna de nisip a Nogailor, nu i-a putut clinti. Iar, ca să arate că de voie, nu de frică, nu iese la harță ai noștri, unul din Buzești, Stroe, s'a împotrivit poruncii domnești și, încleștîndu-se cu un ginere al Hanului, l-a doborît, căpătînd însuși o rană de care nu 1-au mai putut lecui nici vracii (medicil) săsești ai Brașovulu.”.⁵²⁾

”Iată anume cum s'a desfășurat lupta:

Porunca lul Basta (ucigașul lui Mihai, dar acum singur stăpîn în Ardeal în numele Împăratului și ocrotitor al lui Radu), care se păstra să vie și el cînd va fi de nevoie, era să nu se caute o luptă, nici să se primească una, ci să se facă șanturi și să se închidă oastea în ele. Un șant lat fu săpat, prin urmare, în față, pănă ajunse să se razime de munte și să fie apărat de pădurl nestrăbătute. Un altul, la spate, era menit să asigure de o încunjurare a dușmanilor, și Marcu Voevod, fiul Petru Cercel și nepotul luă Mihai, fu ales ca să-1 apere Cercetași poloni, oameni deprinși să culeagă știri fără a fi văzuți, să facă rău fără a se pune în vază, căpătară sarcina să bată drumul ce venia de la Tîrgoviște.

Imagine piatră mormânt Stroe Buzescu - ”Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice”. Seria 2. Tomul 32 - 1909-1910

Hanul sosi la 12 Septembre 1602 sara. Aducea vre-o patruzeci de mii de călăreți, cîți nu mai avuse prilej să vadă vre-odată soldații străini ai lui Radu-Vodă, dar pedeștri erau de tot puțini, ceva peste o mie. Și aici era slăbiciunea năvălitorilor.

Dar pentru ca această slăbiciune să folosească creștinilor, trebuia ca aceștia să se ferească de lupta in șes, unde-i chema mînia pentru batjocuri, dorința de răsbunare pentru pradă și nădejdea de a se îmbogăți din jaful jăfuitorilor. Fără a mai vorbi de mîndria fiecăruia și de dorința de a se face cunoscut prin vitejie Voevodului.

În ziua dintîiu, la 13, cei din lagăr nu se putură răbda cu totul să nu iasă la harță. Un deal ce stătea la mijloc fu rînd pe rînd cucerit de unii și de alții, cețși încurau caii pe coastele lui ușoare de suit. Tatari căzură destui, de fierul haiducilor, ca și de gloanțele Valonilor. Într'o frumoasă luptă dreaptă, voinicul Stroe Buzescu boierul mai mare decît Domnul însuși, răteză capul unui ginere al Hanului, care crezuse să-l poată el răpune pe dînsul. Dar, cînd, adunîndu-șI toate puterile, Tatarii fără de număr se năpustiră asupra Muntenilor și haiducilor, nimic nu li putu sta în potrivă, și, măturînd arena de încercare, el veniră să bată cu piepturile cailor de zidul sulițelor nemțeștI. De trei ori porniră în acest îndărătnic asalt, dar fură răspinși pănă la sfîrșit.

A doua zi după aceste lupte de glorie și de mare primejdie, oastea lul Radu învățînd din ce văzuse și suferise, se purtă mai cuminte. Șantul, pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-l treacă, nu lăsa pe nimeni din lagăr.

Tatarii se perîndarî în zădar, scoțînd chiote și împroșcînd cu ocări pe ”fricoșii”, ce se ascundeau. Nu li răspunse nimeni decît gloanțele, care loviau drept pe cine dintre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunțînd la biruință, acolo unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc și apucă drumul către Dunăre, în spre Silistra.”.⁵³⁾

Peste numai un an, Radu Şerban se implică în luptele interne din Transilvania, alături de trupele imperiale ale lui George Basta împotriva unui nou pretendent cu susţinere otomană, la tronul Transilvaniei, Moise Szekely, pe care îl va învinge şi îl va alunga.

În toamna anului 1604, Radu Şerban ajunge totuşi la o pace cu turcii şi cu tătarii, obligându-se să achite un tribut mai rezonabil, de doar 32 000 de galbeni, mai puţin de un sfert decât fusese plătit la finalul secolului XVI, încă înainte de domnia lui Mihai Viteazul.

Deşi a avut o domnie destul de stabilă, viaţa politică din secolul XVII era extrem de agitată în acest colţ al Europei Centrale şi de Est, cu dese răsturnări de situaţii, cu domnii scurte, cu intrigi, cu lucrări politice neterminate sau distruse de urmaşi, toate pe fondul luptei geostrategice între cele trei mari puteri ale Estului, Casa de Austria, Imperiul Otoman şi Regatul Poloniei.

În decembrie 1610, noul principe al Transilvaniei, Gabriel Bathory, a intrat cu o oaste în Valahia pentru a-l detrona pe Radu Şerban. Acesta nu avea trupe suficiente şi a fugit în Moldova. Bathory a ocupat Târgovişte şi s-a proclamat principe al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine. Profitând de relaţii mai calde cu Poarta otomană, Radu a făcut apel pentru a fi sprijinit în acţiunea sa de a recăpăta tronul, dar intrigile boiereşti impuseseră la Poartă alt candidat, Radu Mihnea. Abia în luna mai a anului 1611, Radu îşi reocupă tronul cu ajutor imperial şi moldovean, dar numai pentru o lună.

Literatură

Localitatea Drajna prezintă o importanță deosebită pentru cei care o cunosc fie din interacțiunea directă, fie prin intermediul scrierilor.

Este cunoscut faptul că în zona Drajnei au avul loc anumite evenimente istorice consemnate atât în lucrările științifice ale vremii, cât și în literatură, respectiv în opera lui Dimitrie Bolintineanu.

Autorul, cunoscut pentru pasiunea față de trecutul istoric, aduce în prim-plan, în poezia „Preda Buzescu”, localitatea Drajna, pe teritoriul căreia a avut loc lupta dintre otomani și români din anul 1602.

Din punct de vedere literar, textul poetic prezintă o valoare aparte dat fiind rolul major al istoriei în existența umană. Trebuie menționat faptul că, la nivelul poeziei, autorul D. Bolintineanu introduce o informație ce contrazice istoria. În acest sens, Bolintineanu afirmă că cel care se luptă cu Mârza, cumnatul hanului tãtar Gazi II Ghirai, este Preda Buzescu.

Realitatea faptelor istorice îl prezintă, de fapt, ca personaj principal în lupta cu tătarul pe Stroe Buzescu:

De trei zile lupta n-a mai încetat

Și tătarul pare c-a înaintat.

Dar Buzescu Preda vede cu durere

Floarea României ce pe vale piere.

Trece înainte pe un cal în joc

Ce varsă din ochii-i flacăre de foc.

Strigă cu tărie cetelor zdrobite

Ce la glasu-i mândru se întorc uimite.

Iată că nepotul hanului tătar

Trece pe-un sălbatec, ager armăsar.

Unde se arată pe întinsa vale

Prin oștirea noastră își deschide cale.

Iar Buzescu Preda cum îl întâlni,

Îi ieși-nainte și-astfel îi vorbi

— „Dacă nu ți-e frică și-ai credință-n tine,

O, tătare! vino să te bați cu mine!”

Ei descălecară atunci amândoi

Și se iau la luptă ca doi juni eroi.

Ochii tuturora cată cu mirare

La Buzescu Preda și tătarul mare.

Ei se bat la raza stelei cei de foc,

Flacările-i albe pe-a lor zale joc.

Vântul răcorește fruntea lor udată

Și mânia dulce sufletul le-mbată.

Ei se bat în spade — spadele se frâng;

Și se iau la brațe — se smucesc, se strâng.

Când tătarul scoate o secure mică

Și lovind pe Preda, pavăza îi strică.

Dar el cu măciuca astfel îl lovi

Încât deodată câzu și muri.

Iar după aceasta, oastea românească

Pleacă și învinge horda tătărască⁵⁴⁾.

Lupta mai este menționată de Aricescu Andrei, în anul 1913:

De ce pare Stroe fu învingător

Când era și Hanul un brav luptător?

Căci pentru sclavia Hanul se luptă

Iar Stroe Buzescul pentru Țara sa!.⁵⁵⁾

Istoric

”La 3 Septembre, Basta era acum pe cale către Braşov, la Şinca-Mare. El sfătui pe Radu să răspundă lui Ieremia, care-i scrisese despre un complot tătar pentru a-i schimba pe amîndoi, că de aşa ceva n'are frică, precum n'are încredere în cine nu ia dat dovezi pană acum că şi-a schimbat inima duşmănoasă. Pentru a face ca faptele să răspundă acestor cuvinte mîndre, Basta trimise Domnului muntean pe Mîrza cu cîteva mii de Moldoveni şi haiduci, 3 000 de Secui şi o mie de lanţe din Ardeal cu Marcu-Vodă, pretendentul la tronul Moldovei. La 11, generalul imperial ajungea însuşi la Braşov şi strîngea, pentru ori-ce întîmplare, alte trupe. La 14, Radu se găsia încă la Tîrgovişte şi scria împăratului fără a pomeni un singur cuvînt despre marea furtună ce stătea să se abată asupră-i. Dar probabil în aceiaşi zi îi veni vestea că Secuiul Petru Konkoly, şeful străjii sale, care avea vre-o 8.000 de oameni, a fost bătut foarte rău de o ceată de Tatari, cu mult maî puţin numeroasă. Începînd a prinde frică pentru resultatul războiului, el trimise în cea mai mare grabă o solie de doi boieri pentru a cere lui Basta să vie. Acesta se coborîse la 16 pînă la Preaşmăr şi de aici porni la 19 ale lunii un ajutor de trupe alese, mai mult Valoni, cu cei doi fraţi Cavriolo, dintre cari Toma avea şi comanda. Companiile de pedeștri, deprinşi să apere un lagăr, ajunseră ”în gura Teleajinului”, la Teişani, unde se retrăsese Radu, la 20 Septembre, şi fură primite ca nişte mintuitori.

Ordinul lui Basta, care-şi reservà să vie şi el cînd va fi de nevoie, era să nu se caute o luptă, nici să se primească, ci să se facă şanţuri: ”trincerarsi”. Un şanţ lat fu săpat, prin urmare, în faţă, pană ajunse să se razime de munţi şi să fie apărat de păduri nestrăbătute. Un altul, la spate, era menit să asigure de o încunjurare a duşmanilor, şi Marcu Voevod fu ales ca să-l apere. Cercetaşi poloni, oameni deprinşi să culeagă ştiri fără a fi văzuţi, să facă rău fără a se pune în evidenţă, căpătară misiunea să observe drumul ce venia de la Tîrgovişte.

Hanul sosi la 22 sarà. Avea vre-o patruzeci de mii de călăreţi, cîţi nu mai avuse ocasie să vadă vre-odată soldaţii străini ai luì Radu-Vodă, dar pedeștri erau de tot puţini, ceva peste o mie. Şi aici era slăbiciunea năvălitorilor. Dar pentru ca această slăbiciune să folosească creştinilor, trebuia ca aceştia să se ferească de lupta în şes, unde-î chema minia pentru insulte, dorinţa de răzbunare pentru pradă şi speranţa de a se îmbogăţi din jaful jefuitorilor. Fără a mai vorbi de mîndria fiecăruia şi de dorinţa de a se face cunoscut prin vitejie Voevodului.

În ziua d'intăiu, la 23, cei din lagăr nu se putură răbda cu totul să nu iasă la harţă. Un deal ce stătea la mijloc fu rînd pe rînd cucerit de unii şi de alţii, ce-şi încurau caii pe coastele lui uşoare de suit. Tatari căzură destui, de fierul haiducilor, ca şi de gloanţele Valonilor. într'o frumoasă luptă dreaptă, voinicul Stroe Buzescu, boierul mai mare decît Domnul, răteză capul unui cumnat de harem al Hanului, care crezuse să-1 poată el răpune pe dînsul. Dar, cînd, adunîndu-şi toate puterile, Tatariî fără de număr se năpustiră asupra Muntenilor şi haiducilor, nimic nu li putu sta în potrivă şi, măturînd arena de încercare, ei veniră să bată cu piepturile cailor de zidul suliţelor nemţeşti. De trei ori, ei porniră în acest îndărătnic asalt, dar fură răspinşi pană la sfîrşit. A doua zi după aceste lupte de glorie şi de mare primejdie, oastea luì Radu, învăţînd din ce văzuse şi suferise, se purtă maicu minte. Şanţul pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-1 treacă, nu lăsă pe nimeni din lagăr. Tătarii se perindară în zădar, scoţînd chiote şi împroşcînd cu ocări pe ”fricoşi” ce se ascundeau. Nu li răspunse nimeni decît gloanţele, care loviau drept pe cine din tre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunţînd la biruinţă, unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc şi apuca drumul către Dunăre, în spre Silistra.

Pe acolo trebuiau să meargă - de cîtă vreme! - pentru a găsi pe Serascher. În Octombre, Tătărimea, care nu putuse curaţi de duşmani Muntenia şi străbate prin pasurile ardelene, se ducea astfel se întîlnească pe Vizirul Serascher, care, din partea lui, nu-şi putu îndeplini gîndul de a aduce pe Moise Székely în scaunul lui Sigismund Bathory. Din încercarea ce făcuse, se alesese Hanul cu cîteva mii de oameni morţi în văile Carpaţilor şi cu pierderea cumnatului, pe care-l ducea cu sine, învălit în scumpe covoare. Iar Simion, asupra căruia cădea vinovăţia întreagă, fu insultat de straşnicii săi aliaţi, ”pus în fiară pe supt pîntecele calului”, şi apoi aruncat în Moldova, cu o strajă de Tatari, de la care de sigur că fratele său trebui să-l răscumpere, blăstămînd înrudirea costisitoare şi visurile zadarnice.⁵⁶⁾

”Această luptă a fost zugrăvită de pictorul național Oscar V. Obedeanu într-un tablou (100x0,80) care azi e în posesiunea D-lui Alex. Darvari, a cărei bunică erea Elenca Buzeasca, proprietară a moșiei Strejești-Romanați, ce fusese odată chiar a lui Stroe.”.⁵⁷⁾

Legături

Vezi La Vălenii de Munte, spre seară - N.N. Lenguceanu, despre Bătălia de la Ogretin;

Vezi Hrisovul bătăliei de la Ogretin din 29 ianuarie 1604 scris de Radu Șerban;

Vezi scrisoarea de mulțumire și ajutor a lui Radu-Vodă Șerban către Împăratul Rudolf după bătălia de la Ogretin din 24 octombrie 1603;

Vezi Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septemvrie 1602 (7111) de Generalul P.V. Năsturel (pagina 840);

Vezi Publicație Un biruitor Radu Vodă Șerban- N_Iorga 1911.

Notă

„Istoria armatei româneşti„ Volumul 2 (de la 1599 până în zilele noastre)

C.R.

batalia de la ogretin si stanesti, ogretin, stanesti, stroe, buzescu

⁴⁹⁾

Nicolae Iorga „România Munteană” din anul 1918

⁵⁰⁾

„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Vol. I, C. Gane

⁵¹⁾

Hrisovul bătăliei de la Ogretin din 29 ianuarie 1604 scris de Radu Șerban

⁵²⁾

Un biruitor Radu-Vodă Șerban - N. Iorga 1911

⁵³⁾

Un biruitor Radu Voda Serban - N. Iorga 1911 publicație

⁵⁴⁾

Preda Buzescu – Dimitrie Bolintineanu

⁵⁵⁾

Aricescu - Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul 14, 1913

⁵⁶⁾

Studii și documente cu privire la Istoria Romînilor IV. Legăturile Principatelor Romîne cu Ardealul de la 1601 la 1699. N. Iorga, pg. 19

⁵⁷⁾

Arhivele Olteniei, 07, nr. 35, ianuarie-februarie 1928 Buzescu, pg.26

Biblioteca Populară Drajna de Jos

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:55:19 +0000

Biblioteca Populară Drajna de Jos

Biblioteca Drajna de Jos a fost înființată în anul 1910 de Theodor Popescu, cu sprijinul Băncii Populare Drajna.

Istoric

Era o bibliotecă aflată la dispoziția sătenilor și cuprindea 300 de cărți, la care s-au mai adăugat la 1930, 251 de volume, fiind donate de Theodor Popescu.

Nicolae Iorga a donat acestei biblioteci scrierile sale iar unul dintre dulapurile originale se află și în prezent la Grădinița de copii Drajna de Jos.

Notă

Prof. Mocanu Platon, ”Monografia Școlii Drajna de Jos 1838-1984” - manuscris

Date geografice

Poziție GPS: 45.2593058,26.0659323

Notă

”Marele Dicționar Geografic al Romîniei”

biserici, drajna de sus, bolanescii, dumitru bazilescu, alexandru popescu, biserica bolanestilor

Biserica SF. Alexandru (Biserica Filipeștilor)

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 17:10:07 +0000

Biserica SF. Alexandru (Biserica Filipeștilor)

Biserica Filipeștilor

Blazonul familiei Filipescu

Coordonate:

45°22'54.4"N 26°05'61.5"E

Localitate: Drajna de Jos

Imagini: help

Tur virtual: help

Tip: Biserică

Tip construcție: help

Date arheologice

Cod RAN: Help

Cod LMI: Help

Punct:

Datare: 1680

Suprafața: help

Una dintre primele biserici din Drajna de Jos a fost biserica de lemn, localizată pe valea Stăneștilor în zona Rovine, unde este amplasată crucea de piatră de la Stănești. Această bisericuță de lemn exista în anul 1602 și se spune ca a fost arsă de tătari.

Mai târziu, un nou lăcaș a fost ridicat pe locul actualei biserici a familiei Filipescu, de Dumitru din Drajna, care în anul 1631 o vindea boierului Hrizea prin hrisovul din 28 aprilie 1631.

Istoric

În anul 1680 boierul Constantin Filipescu a ridicat o nouă biserică cu hramul ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.

În anul 1798 este consemnată cumpărarea unui Triod pentru „biserica făcută pe moșia sa Drajna” de către Nicolae Filipescu:

”Acestu sfântu Triodu este cumpăratu dă dumnealui bivu Velu Dvornicu Neculae Filipescu, întâia Domnie a prea-în-nalțatului nostru Domnu Io Constandinu Angerliu Voevod, la leatu 1798 Fevr(uarie) 8, pentru sf(â)nta biserică ce s´au făcutu la moșiia dumnealui Drajna, sudu Saacu; scris-am eu Răducanu postelnicel, sluga dumnealui boerului; și cine va citi, să zică: Dumnezeu să-l erte.”.⁵⁸⁾

În anul 1844, Alexandru N. Filipescu ridică biserica actuală care poartă hramul ”Sfântul Alexandru”.

Este o creație a arhitectului francez Collson, având arhitectură de tradiție bizantină cu influențe gotice. Meșterii care au construit biserica erau italieni.

”Acest sfânt templu s´a zidit în onoarea unuia în Treime Dumnezeu și lauda cuviosului ei patron Alecsandru, cu toată cheltuiala lui Dumnezeu zelosului proprietar Mare-Logofăt Alexandru N. Filipescu, în anul 1844, MDCCCXLIV” - este inscripția cu litere chirilice de pe pisania situată pe frontonul ușii bisericii, ce întâmpină credincioșii de fiecare dată când îi trec pragul.

Pisania bisericii Filipeștilor

În mod cert, Colson este cel care a proiectat și pictat prima dată interiorul capelei castelului, servind și drept cavou de familie. Picturile lui Colson nu au fost executate direct pe zidurile bisericii, ci pe vaste pânze fixate pe pereți. În 1892, când Elena Kretzulescu va restaura biserica, tablourile lui Colson au fost mutate din biserica satului, iar în capelă s-au executat picturi murale de către I. Vintilescu. Picturile pe pânză ale lui Colson au fost pierdute în timpul primului război mondial, în 1916, doar una - reprezentând Răstignirea - fiind salvată de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi și montată în salonul mare al castelului. Tâmpla capelei a fost sculptată din lemn de nuc masiv chiar de logofătul Alexandru Filipescu. În anul 1977, biserica a fost grav afectată de cutremur, fiind necesară refacerea turlei, dar nu în stilul inițial, ci în cel românesc.

Biserica adăpostește cavoul familiei Filipescu, acoperit cu un bloc de marmură pe care se află săpate numele lui Alexandru Filipescu (1787-1856), al soției sale Profira (născută Cuzin: 1790-1888), al fiicei lor, Maria Kretzulescu (1835-1878) și al nepoatei lor, Elena Kretzulescu (1857-1930).

”Aici odihnescu Alecsandru N. Philippescu, încetat din viață la 18 Decembrie 1856, și fiica sa, Maria, încetată din viață la 10 august 1878.” - scriere de pe un mormânt al familiei Filipescu.

Între anii 1895-1897, Elena Filipescu Kretzulescu a restaurat biserica, pictura fiind realizată de Vintilescu, ucenic al marelui Gheorghe Tattărescu.

În 1897, se va comanda Casei Borel din Paris un mare orologiu pe care îl va instala în turla bisericii, în prezent nefuncțional, dar se lucrează la restaurarea lui. În spatele bisericii se află clopotnița masivă din piatră, care avea, până în 1916, trei clopote mari ce purtau monograma lui Alexandru Filipescu. Acestea, împreună cu țevile tunurilor de la castel, au fost topite de nemți în timpul războiului.

Pe zidul estic al bisericii se află un cadran solar care a fost restaurat de Traian Dimache, profesor de matematică în comuna Drajna.

Biserica a fost restaurată în numeroase rânduri prin hărnicia locuitorilor drăjneni. Pentru a păstra integritatea bisericii, preotul Ilie T. Vasile a clădit o capelă, unde oficiază slujbele în timpul săptămânii, biserica fiind folosită numai duminica și de sărbători. Turla bisericii, înaltă de 31 metri inițial, proiectată în stil gotic, s-a dărâmat la cutremurul din anul 1977, fiind înlocuită cu o turlă de 6 metri din tablă. Cu ocazia acestei restaurări au fost repictați și pereții interiori ai bisericii, fiind făcute descoperiri la nivelul picturilor. Pe peretele din partea stângă a altarului există scena învierii Domnului, pictură care inițial reprezenta doar pe Mântuitorul Isus Hristos deasupra mormântului. Pictura originală aparține ucenicilor marelui Tăttărescu, Vinteleștii, pictori renumiți din tată în fiu de-a lungul a trei generații. Catapeteasma este sculptată din lemn de cireș chiar de către Alexandru Filipescu.

Preotul Ilie Vasile a slujit 30 de ani la acest locaș sfănt și a transformat Biserica Filipeștilor în muzeu religios. Monumentul Eroilor din Drajna de Jos este unul din primele monumente prahovene glorificând moartea celor 156 de eroi, cel mai mare număr dat de vreuna din localitățile prahovene în cele două războaie mondiale.

Iată câteva cuvinte ale lui Nicolae Iorga despre biserica Filipeștilor:

”De la biserica, aproape catolică a curții din Drajna de Jos - data aceasta văd chipurile, zugrăvite mai ieri, ale ctitorilor, cu mîndrul Alexandru Nicolae, mort în 1852, așezat, mărunțel, cu toupet cochet (moț sau smoc de păr) și lungi mustăți drepte, între măreția ișlicelor, giubelelor, bărbilor de protipendadă: a lui Nicolae, tatăl, a lui Pană, bunicul, și văd și marele mormânt de marmură săpată care cuprinde pe ultimul boier de moșie din acest loc - de la această biserică, al cării zid de împrejmuire și a cării clopotniță sînt mai interesante decît arhitectura, suim printre căsuțele satului. Rînduiala cea mai bună, curățenia cea mai desăvârșită îți zîmbesc de pretutindeni. Fericit colț de lume!.”.⁵⁹⁾

În anul 1936, ceremonia religioasă a Elenei Kretzulescu, a avut în biserica familiei.

Alaiul nupțial în fața bisericii Filipescu

⁶⁰⁾

Proprietarii domeniulul de la Drajna de Jos și ai Castelului

Vezi Proprietarii domeniulul de la Drajna de Jos și ai Castelului

Discuții

Notă

C.R.

Legătură: turism.drajna.ro

monumente istorice drajna, biserici, constantin filipescu, alexandru filipescu, collson, maria kretzulescu, elena kretzulescu, cruci de piatra, biserica filipescu

⁵⁸⁾

I.C. Filitti, Arhiva G.G. Cantacuzino, Anexe; N. Iorga, Inscripții, II,/3.267-8

⁵⁹⁾

Nicolae Iorga - Valea Teleajenului - Descriere în vederea excursiunilor

⁶⁰⁾

Ilustraţiunea română, 08, nr. 31, 29 iulie 1936

Biserica Pânteștilor Sfântul Ioan Botezătorul

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 16:53:40 +0000

Biserica Pânteștilor Sfântul Ioan Botezătorul

Biserica Sfântul Ioan Botezătorul sau biserica Pânteștilor este situată sub poalele dealului Sila, pe malul drept al râului Drajna

Istoric

Se consemnează că a fost construită în anul 1852 de Negoiță Pîntea și reparată în anul 1893 dar există inscripții încă din anul 1800.

”Acastă sfântă dumnezeiască … ctitoriloru chiru Rad[u][Pin]tea otti Drajna-de-sus, și au ajutatu și dum[nealui] vătaful Moisi i Iorga … ot Văleni, s'au datu pe acestu Mineiu tal[eri] 24, si s'au închinatu la biserica … în hramu Sfinților Voievozi otu Drajna-de-sus, [ca s'a] fie pomeniți în nou. Atasta. 1800, Ghen[arie] 21. Si amu scrisu pop[a] Stancul, ce amu fostu preotu la sfân[tul] jărivelnicu, ca cei ce voru ceti mă voru pomeni, zicându : D[u]mnezeu sălu erte. Pop[a] Stanculu.” Inscripție pe un Antologhion din Rîmnic

Arhitectură

Clopote biserica Pântești

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Iconografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Legături

Semnul cel mai vechi de recunoştinţă pentru memoria eroilor din Drajna de Sus este o placă expusă la Biserica Pâneşti, pe care scrie:

„În amintirea vitejilor Bratu Dumitru şi Dumitru Nicolae, soldaţi din Regimentul 7 Dorobanţi, din comuna Drajna de Sus, judeţul Prahova; Morţi pentru Ţară în Războiul de Neatârnare din 1877-⁠78. Patria recunoscătoare”.

Textul este înconjurat de lauri, iar sus este un vultur cu aripile desfăcute care ţine în gheare Stindardul Ţării. ⁶¹⁾

Notă

”Marele Dicționar Geografic al Romîniei v.3”

(1) ”Inscripţiĭ din bisericile Romănieĭ. Volumul 2 - Cuprinzînd 1079 numere”

drajna de sus, pantescii, biserica sf ioan botezatorul pantesti

⁶¹⁾

Drajna. Cartea de aur, Dumitru Popa, pg.37

Biserica Sfântul Dumitru - Făget

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 05 Apr 2021 18:22:57 +0000

Biserica Sfântul Dumitru - Făget

Biserica Sfântul Dumitru se află în satul Făget, comuna Drajna, fiind datată în anul 1929.

Istoric

Act de donație teren biserica Făget

⁶²⁾

La data de 3 februarie 1914, Moise Dumitru Nae Bașa donează pentru ridicarea bisericii din Făget, teren cu o suprafața de 8 prăjini sau 1672 mp. Acesta a fost donat cu condiția ca în 10 ani să fie ridicată o biserică pentru locuitorii satului Făget, care, la acea vreme, nu aveau biserică. Documentul este semnat de primarul Sterie D. Păiș.

Locuitorii satului Făget au donat bani pentru construcția clădirii care a fost finalizată în anul 1929.

Arhitectură

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Iconografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

faget, biserica sf dumitru faget, clacas, biserici

⁶²⁾

Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, inventar nr. 931 (1883-1950).

Biserica Sfântul Dumitru - Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:42:32 +0000

Biserica Sfântul Dumitru - Ogretin

Cultul Ortodox, Datare 1912

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Arhitectură

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Iconografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

ogretin, biserica sf dumitru ogretin, biserici, biserica veche ogretin

Biserica veche ”Sf. Paraschiva” din Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 14:52:03 +0000

Biserica veche ”Sf. Paraschiva” din Ogretin

Biserica veche

Coordonate:

45°26'17.8"N 26°08'60.7"E

Localitate: Ogretin

Imagini: Galerie foto

Tur virtual:

Tip: Biserică

Tip construcție: zid de piatră

Date arheologice

Cod RAN: 132958.01

Cod LMI: PH-II-m-B-16553

Punct: Cimitir Ogretin

Datare: 1817

Suprafața: 119 mp

Biserica veche, fotografie realizată în anul 1940

În anul 1817, Radu Băcanu, împreună cu soția sa Stana, cu cumnata sa Maria, cu alt Radu neguțător din Cărbunești, cu preotul Mihai și alți ogretineni, ctitoreau biserica cu hramul „Sf. Paraschiva” din localitate.

Istoric

Lăcașul a fost construit pe locul unei biserici mult mai vechi, posibil de lemn. ⁶³⁾

Construcția de dimensiuni reduse (6,8m/17,75m - interior), realizată din piatra de râu alternată cu cărămidă, are o formă dreptunghiulară, ţinând cont că la extremitatea altarului latura respectivă are extensia semirotundă specifică, cu o singură absidă.

Pridvorul de la intrare se deschidea în trei arcade spre faţada de la apus și era flancat de patru stâlpi de piatră înalţi. Doi dintre aceştia erau situaţi la extremităţi, închizând spaţiul de delimitare al pridvorului, iar ceilalţi doi încadrează spaţiul de la intrare. Tavanul pridvorului se sprijinea pe arcadele exterioare susţinute de capitelurile de la partea superioară a coloanelor.

Intrarea în biserică prezintă forma de arcadă, după cum se poate observa și astăzi. Interiorul era luminat prin 6 ferestre de mici dimensiuni, construite din lemn masiv, fără balamale, unde geamurile erau prinse cu cuie pe un cant format, iar la exterior aveau grilaje din fier forjat, realizate de meșterii locali.

A fost zugrăvită în anul 1848 de meșteri populari anonimi, iar plastica fațadei a fost realizată în stil Renaștere, purtând pecetea tradițiilor populare: brâu românesc și 2 registre de panouri despărțite prin pilaștrii simplii. În interior se mai păstrează câteva urme din pictura originală ce beneficia de un colorit viu. Pictura din registrul superior al pronaosului prezenta scene biblice, cu arbori stilizați, chipul Sf. Mucenic Hristofor (cu cap de oaie) ținând Pruncul sfânt în brațe ș.a. Biserica a avut și pictură exterioară.

”S'a înnălțat din banii sătenilor o biserică nouä, care așteaptă să fie zugrăvită. Lîngă dînsa menită unei dărîmări apropiate, pe care o vor îngădui de sigur aceia cari ar avea chemarea să apere pretutindeni ce a mai rămas dintr-o artă care va învia cu greu, – bisericuța veche. Pridvor pe stîlpi, îngust cuprins întunecos, cîteva cărți vechi, cu foi ce poartă însemnări din veacul al XVIII-lea. Biserica merită toată luarea aminte, nu prin vechime, caci a fost zidită numai supt Vodă Caragea, la 1817, cu banii unui negustor din Ogretin, Radu, ai familiei lui și ai preotului de acolo, Mihai, cît prin frumoasele ei proporții și printr'o zugrăveală de o mare strălucire a colorilor. Un cimitir întins, cu crucile rasărind din flori sălbătăcite, o încunjură fără a putea s'o apere, cînd ceasul prosteștilor prigoniri a vechimii va sosi.”, spunea Nicolae Iorga.⁶⁴⁾

Pe pridvor erau redate picturi ilustrând simbolic chipuri din popor:

”În zugrăveala pridvorului, chipuri cu inscripțiile: bețivu, cismaru, croitoru, zavisnicu, măcelaru, lacomu, cămătaru, băcanu, moraru, tutunaru, micinosu, clevetitoru, fermecătoare, păcătosu, care ia mana vacilor, care să sulemenește, cărcumăreasa, care doarme în leturghie, hoți ucigători, călugărița curvă.”.⁶⁵⁾ În pronaus, pe partea dreaptă, se aflau cărți religioase și o cruce de piatră inscripționată:

”pe o cruce de piatră, în dreapta pronaosului: Zota, Dragomir, Stoica Arod (sic), Radu.
pe altă față: …manu, Ioan, Ilie erei, Dobra, Ionu.
pe a treia: Urîtu…, Tudor, Stana, cu tot neamul lor.
Antologhion din 1766.
Octoih de Sibilu, 1826.
pe un Penticostaria din 1754: Să se știe de cându amu începutu a învăța și eu… cei pă tipar, anulu la liatu 1835, și în luna lui Apriliei s-au cutremuratu pământu, Marți.
Psaltire de București, 1756.
pe un Triod din 1777, cu notă din 1837, de la Radu dascălu: Să se știe de căndu m-amu luoatu eu Radu de descălie; 1819. Cine va ceti, mă va pomeni. Să se știe că acestu sfintu Triodu este cumpăratu cu toată cheltuiala și ostenela a domnitoru titoriloru a sfintei biserici a Ogretinului, care să voru mai josu iscăli și voru fii și pomeniți în veci, cu totu nemul lor, aminu. Eu, Petre, Dragomir, Petre, Stana, Ile, Voica, Stancu, Păuna, Stanu, Nedelcu, Radu, Ștefanna, Mihai, Rada, erei Voicu, Mariia, erei Preda, Radu preut, erei Mihaiu, prezviter Șărbanu, Voicu, Mariia, cu totu nemulu loru, iproc; Fev. 20, 1773.

Să se știe de căndu amu scrisu eu, Ioniță, copilu de la Ogretinu, sin popii Mihai, ca să să știe că atunci au venitu Domnu în Scaunu Io Mihai Costandinu Suc Voivod; leat 1802, 7310. Acastă sfîntă carte ce să chiamă Triod este al sfintei bisărci a Ogretinului, ce este hramulu prea-cuvioasei Paraschevii și al marelui mucenic Dimitrie, și am scrisu eu, Ioanu, mai miculu intre dascăli și cucernicul gramatic al scoalei episcopești acei dinu Țara Ungurească, cei numite a Ungrovlahiei neunita, pravoslamnic Vasile Moga episcop în Marele-Prințipat al Ardealului, ex offo., la Ogretino, archidiaconus Ioannes Popp.”.⁶⁶⁾

Turla clopotniței era octogonală, din lemn, învelită cu șindrilă, cu două streșini dispuse pe pronaos, cu acces din pronaos pe o scară din lemn. În interior, pardoseala era din piatra de râu, plafoanele, din scândură, naosul era încheiat cu o boltă cilindrică din lemn cu nuiele și tencuială, iar altarul, cu emicalotă (se observă lăcașurile arcelor de lemn în zidărie). Catapeteasma nu mai există.

Biserica veche, fotografie realizată în anul 1906

”Acéstă sfântă și dumnezeiască biserică o au rădicat întru cinstea și slava Sfântului Dimitrie și prea-cuviioși Paraschivi, și s-au rădicat în zilile Domnului nostru Ion Ionu Gheorghio Caragea Voivod, fiind ipiscop chiriu chiru Costadie. Și s-au rădicat de robi lui Dumnezeu Radu neguțătoriu ot Ogretin, Stana, soțiia dumnealui Radu. Mariia soțiia neguțătoriu ot Cărbunești Brațu, cu tot neamu lor; popa Mihaiu, cu tot neamulu. Leat 1817, 1817 (cu cifre). ….totu…ajutorindu Radu neguțători.”.⁶⁷⁾

Legături

Astăzi, monumentul se află în ruină, bolta naosului și a altarului au căzut și, de asemenea, catapeteasma.

În anul 1904 preotul aceastei biserici a fost Dumitrache Ionescu care a fost împușcat de către Ghiță D. Comișel. Vezi articol din ziarul Adevărul din 29 mai 1904 (pagina 3).

Virgil Drăghiceanu, istoric și membru al Academiei Române, a scris un raport pentru Comisiunea Monumentelor Istorice despre această biserică în anul 1915:

”Domnule Ministru, Biserica din Ogretin-Prahova este zidită din piatră de Radu Neguțător și Stana, soția sa, împreună cu alt Radu, neguțător din Cărbunești, în anul 1817. Cred că biserica este destul de interesantă pentru localitate, deși nu prezintă un interes general, pentru a putea fi declarată ca monument istoric. Socot că ar fi bine a se face intervenire către primăria locală pentru a nu fi dărâmată. Într-aceiaș comună se păstrează și casele aceluiaș neguțător, ctitor al bisericii, foarte interesante ca stil țărănesc din Gorj și ca transplantare a lui pe alte plaiuru de un neguțător din Cărbunești.”.⁶⁸⁾

Casa lui Radu Neguțătorul din Ogretin, cel care a construit biserica veche, fotografie realizată în anul 1914.

„De la Drajna de Sus, Ogretinul, cu amintirea luptei lui Radu-vodă Șerban împotriva tătarilor - un deal zis al „Domnului” se vede în dreapta - păstrează bisericuța făcută sau refăcută la începutul veacului al XIX-lea, cu frescele populare de afară, scăpată de ruina părăsirii în mijlocul îngrămăditului cimitir sătesc, și cu casa bătrână de pe modâlca de pământ înconjurată și astăzi cu zidul cel vechi.”.⁶⁹⁾

Listă cu donații pentru Biserica Veche - 1895

”Următorelor persone să aduc vii mulțumiri pentru pentru bona-voință ce au avut d'a dărui bisericei parohiale din com. Ogretin, jud. Prahova diferite objecte:

D-na Elena și Zamfira Dumitrache Minescu o masă pe sf. Prestol cusută în ghierghef cu culori variate și ciucuri în valoare de 14 lei.
D-rei Tinca I. Manolache, o masa de in, cu cusături, 10 lel.
D-nei Niță M. Pănculescu, îmbrăcămintea sf. Ioonostas, cusut și ornat cu fluturi, 6 lei.
D-nei Ecaterina Pr. Gh. Popescu, perdele de la Iconele Împărătești: Domnul Christos și Maica Domnului, pânză de casă ornate cu arnioru culori, 14 lei.
D-nelor Ana O. Niță și Maria Neculai R. Pătru, perdele de la Hram și de la Ierarhul Nicolae, 10 lei.
D-nelor Alexandra Panait Stanciu și nora sa Sița, perdele de la iconele împărătești de la Domnul Christos și Maica Domnului din tindă, precum și o masă, tote aceste frumos cusute și bine ornate.
D-lui Matache Pănculescu, care cu a sa cheltuială a ridicat o clopotniță de care avea mare necesitate biserica și doi stânjeni zid ca curte, învelite cu șindrilă în valore de 400 lei.”.⁷⁰⁾

Tur virtual

Coordonate

Nr. punct

Coordonate GPS

45°15'43.01"N 26° 5'9.25"E

45°15'42.18"N 26° 5'8.47"E

45°15'41.61"N 26° 5'10.20"E

45°15'42.59"N 26° 5'10.99"E

Coordonate STEREO 70

X: 474153.303 Y: 584575.640

X: 418571.943 Y: 585313.224

X: 418554.862 Y: 585351.170

X: 418585.341 Y: 585367.979

Localizare

584575.640,474153.303;585313.224,418571.943;585351.170,418554.862;585367.979,418585.341

Date

Cod RAN: 132958.01

Cod LMI: PH-II-m-B-16553

Discuții

Notă

C.R.

Profesor Gabriela Rențea

Bibliografie: Studii și documente cu privire la istoria Romînilor 1910 - N. Iorga

Dicționarul Geografic al județului Prahova

Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe [anul] 1915

România cum era pînă la 1918. Volumul 2 - Moldova şi Dobrogea

Legătură: turism.drajna.ro

monumente istorice drajna, biserici, ogretin, radu bacanu, cruci de piatra, tur virtual

⁶³⁾

aceasta informație este coroborată de datarea crucii de piatră în stil Brâncovenesc, din curtea bisericii, realizată în anul 1740

⁶⁴⁾

Țara Românilor, jud. Prahova - N. Iorga

⁶⁵⁾

Studii și documente cu privire la istoria Romînilor 1910 - N. Iorga

⁶⁶⁾

Studii și documente cu privire la istoria Romînilor vol. XIX 1910 - N. Iorga

⁶⁷⁾

Pisania biserica veche, culeasă în anul 1897 - Dicționarul Geografic al județului Prahova

⁶⁸⁾

Raport Virgil Drăghiceanu - Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice 1915

⁶⁹⁾

G.M. Murgoci - Valea Teleajenului în vederea excursiunilor

⁷⁰⁾

Revista Periodică Eclesiastică - 1895

Boierul Hrizea

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:55:57 +0000

Boierul Hrizea

Hrizea, d. 28 iulie 1642⁷¹⁾, mare vornic, a fost primul proprietar al domeniului din Drajna.

Origini și familie

Boierul era de origine necunoscută, dar avea moșie în Bălțeni (Ilfov)⁷²⁾.

A fost căsătorit cu Vlada, fiica lui Gripeiu postelnic apoi cu Gherghina, fiica lui jupân Nan⁷³⁾, care a devenit apoi soția lui Ghiorma Alexeanu, mare ban, rudă cu Aslan, mare vornic.

Se cunoaște că boierul a avut un fiu, pe nume Udrea (Udrică) comis, căsătorit cu Alexandra, fiica lui Petru Clucer, care era fiul lui Aslan mare vornic, iar după moartea tatălui, Hrizea, a rămas „cu multă datorie și nevoie după cap”. ⁷⁴⁾⁷⁵⁾

Fiica boierului Hrizea, Alexandra, a fost căsătorită cu Dumitrașco mare vistier din Bogdănei⁷⁶⁾.

Se pare că Hrizea a mai avut un fiu, Apostol, care s-a stabilit în Transilvania, unde a fost negustor⁷⁷⁾.

Istoric

El era adversar al lui Matei Basarab, fiind unul dintre boierii care au luptat contra acestuia la Dudești⁷⁸⁾, la data de 26 octombrie 1631⁷⁹⁾. În septembrie 1632 pleacă cu Alexandru Iliaș în Moldova fugind după lupta de la Plumbuita de unde revine și se împacă cu noul domn.

Împreunä cu Trufanda post., a adus la București trupul lui Radu Mihnea, mort în Moldova (1626)⁸⁰⁾.

În anul 1643, fiul boierului Hrizea, Udrea (mare comis), vinde lui Radu Mihalcea moșie în Drajna de Jos, Stănești și Ogretin, adeverită prin hrisovul de la 18 noiembrie 1643. Udrea, datorită datoriilor moștenite de la tatăl său, este nevoit să vândă toată moșia din Drajna.

Își face diata la 1642 iulie 26, când era pe moarte. A fost ctitorul schitului Bălțeni-Ilfov.⁸¹⁾

Titluri nobiliare:

1608 iunie 23, fără titlu
1610 mai 4 - 1621 ianuarie 27 - logofăt
1617 aprilie 25 - is. sc. Craiovei
1621 septembrie 1 - 1623 octombrie 8 - mare vistier
1624 martie 15 - 1625 decembrie 22 - mare vistier (Moldova)
1626 aprilie 29 - mare vistier în Țara Românească
1626 mai 19 - 1628 iunie 21 - mare logofăt (ca mare logofăt a fost sol în Transilvania la Gabriel Bethlen în 1627)
1628 iunie 23 - 1632 iulie 11 - mare vornic
1633 iulie 15- decembrie 15 - mare vornic
1634 ianuarie 6 - 1637 decembrie 13 - mare ban
1638 august 20 - 1642 iulie 28 - mare vornic

Note

important : Udrea, fiul lui Hrizea vinde moșia Drajna în anul 1643 adeverită prin hrisovul de la 18 noiembrie 1643. În hrisovul de la data de 28 aprilie 1631 se indică numele socrului său ”Nan”, deci este aceeași persoană menționată de N. Stoicescu în ”Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova”.

Lupta de la Dudești - vezi ”Letopisețul Cantacuzinesc” - pg. 79

Boierul Hrizea și fiul său Udrea sunt menționați în articolul din „Literatură și artă română din 1901”, pp. 109-10, spune Iorga în „Studii și documente cu privire la Istoria Romînilor vol XXI - Documente interne - Miscellanea” pg. 14.

hrisov, drajna de jos, stanesti, hrizea, udrea

⁷¹⁾ , ⁷⁵⁾ , ⁷⁶⁾ , ⁷⁷⁾

N. Stoicescu - Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova

⁷²⁾ , ⁸⁰⁾ , ⁸¹⁾

N. Stoicescu - Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova

⁷³⁾

în hrisovul de la data de 28 aprilie 1631, se indică numele socrului său ”Nan”

⁷⁴⁾ , ⁷⁸⁾

Familiile Boerești Române Istoric și Genealogie (după izvoare autentice) - Octav-George Lecca pg. 397

⁷⁹⁾

Scrieri istorice - N. Bălcescu

Familia Bolâneștilor

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 16:40:43 +0000

Familia Bolâneștilor

Familia Bolâneștilor (moșnenii Bolânescii) este una dintre cele două familii pribegite care au revenit în comuna Drajna după ”ostoirea vîrtejului păgân”, iar stră-stră-nepoții lor populează astăzi satul Drajna de Sus.

Se consemnează că familia a deținut la începutul anilor 1900 Moara Bolâneștilor, localizată unde se revarsă râul Ogretin în râul Drajna și au construit biserica Bolâneștilor din Drajna de Sus, ceea ce a dus la denumirea populară a bisericii.

Istoric

”În vremea de demult, pe când nici nu erau Romanii p'aici, atunci în această vale strimtă, dar pusă bine, a fost un sat Dacic, mare frumos.

Când a venit Traian împăratul cu soldații sei și a bătut pe Daci până i-a stins, și le-a luat țara, atunci satul Dacilor din acest loc a atras mult băgarea de semă a generalilor Împărătești, cari au găsit cu cale și au și făcut în acest loc, pe dealul „Grădiștea” un lagăr mare și statornic, cu cazarme și întărituri numai de zid de cărămidă'. Împrejurul lagărului s'a format un orășel bogat. Aici mai târdiu au venit limbi pâgâne despre Sore-răsare și au dărîmat cetatea până în rasul pamântului, iar lumea s'a pribegit de frica robiciunilor. După ostoirea vîrtejului păgân s'au retras aici numai două din familiile pribegite: Pânteșcii și Bolineșcii, ai căror strănepoți populeză astă-di, comunele Drajna-de-sus și Ogretinu.”.⁸²⁾

Date

Până în anul 1811, sunt documente care atestă vânzări individuale ale părților de moșie stăpânită în devălmașie de moșnenii Bolânești.

Prin hrisovul de la 6 decembrie 1811, moșnenii Bolânești decid ca moșia lor să se împartă urmașilor celor șapte moși: Coman, Radu, Coman Bătrânul, Radu Gârbea, Tudor, Radu Boleanu și Ion.

În anul 1811, moștenitorii celor șapte moșneni menționați mai sus, erau:

„Din Coman Roșu să trade aceștia Ene Bolean, Stan Bolean, Stan Altudoroai, Voinea, Ene brat Stan, Cîrstea, Ion brat Voinea, Stoica brat Voinea, Coman brat Voinea, Popa Anghel dintr-acest moșu să trage acești zece inși.

Din Coman cel Bătrîn să trage numai Popa Dumitru.

Din Radu Gârbea să trage Dumitru și Matei brat Dumitru.

Din Tudor sin Stoica să trage acum Radu și Dincă și văruso Ioniță.

Din Radu Bolean sin Dumitru să trage Coman Tudorică și Vlad Tudorică i Radu brat Vlad i Vlad Borăcianu.

Din Ion sin Radu Bolean să trage Vlad Uscat și Gheorghe Uscat și Pavel.”

După 38 de ani, în anul 1849, într-un alt document, este consemnată o altă listă cu urmașii moșnenilor Bolânești:

„Nicolae zet Vlad, Ene Vlad, vechilii moştenilor Bolăneşti ot Drajna-de-sus, Coca Dumitru, Gheorghe sin Radu Tudorică, Petre sin Ion Coman Tudorică, Cărstea sin Radu Albu, Costandin sin Frîncu Uscatului, Ion sin Gheorghe Bolînu, Ştefan sin Gheorghe Bolînu, Ioniţă Pavel, Stan sinloniţă Bratu, Dumitru zet Frîncu Uscatu, Vasile sin Ion Coman, Gheorghe Ene Tudorică, NicUlae Stan Tudorică, Stan sin Radu Albu, Badea sin Ion Bolînul, Ion sin Stoica Bolînu, Dumitru Bolînul, Ion sin Coman Bolînu, Vasili sin Mihai, Matei sin Gheorghe Bolînu, Nicolae sin Ion Bolînu, Nicolae sin popa Dumitru, Gheorghe sin Stan Tudorică, Ioniţă zet Ion Bolînu, Radu diiaconul, Stan Popa”⁸³⁾.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

„BOLAN. 1. - (16 B II 304; 17 B III 166);

Bolan, fam.; Bolani și Bolânești, ceată de moșneni în Scorțeni, r. Câmpina (Acte Sc).

Numele apare in raionul Teleajen la Drajna în formele: Bolăni, Bolânești (Drj 31 si XI); Bolăn, R.,1745 din Drajna (BCI XIII 189); -u, Ene, 1831 (ib. ; RI XII 259).3. Bolînu, M., munt., 1776 (BCI XV 67);

În această formă numele s-a apropiat de subst. bolînu - bolând „nerod" (DLR) de fapt „nebun” - „năsdrăvan"; v. Bolînd ⁸⁴⁾.

drajna de sus, mosneni bolanesti, biserica bolanestilor, moara bolanu, pantescii

⁸²⁾

Dicţionar geografic al judeţului Prahova

⁸³⁾

plângere de încălcare a moșiei - 1849 - Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925 XCIX

⁸⁴⁾

Dicționar onomastic Romînesc - N.A. Constantinescu - Editura Aademiei PRP 1963

Brutăria cooperativă ”Pâinea Săteanului”

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:59:34 +0000

Brutăria cooperativă ”Pâinea Săteanului”

A fost înființată din inițiativa învățătorilor Dumitru Bazilescu și Theodor Popescu la data de 12 decembrie 1914, sub conducerea învățătorului Ioan D. Vlad. ⁸⁵⁾

Inaugurare brutărie ”Pâinea Săteanului” - articol ”Albina”

”Joi, 12 Decemvrie a.c., în satul Drajna-de-jos s'a făcut cu deosebită solemnitate, în fața unui mare număr de săteni adunați din toate satele vecine, inaugurarea brutăriei cooperative Pâinea säteanului, de sub conducerea învățătorului loan D. Vlad.

Datorită tot harnicilor învățători Th. Popescu și D. Bazilescu, comunele Drajna au mai fost înzestrate cu o bancă popularä, ce azi după câțiva ani, are un capital de peste 600.000 lei ; cu o obște: ”Al. N. Filipescu", cu aproape o mie obșteni; cu o cooperativă de oi ”Stâna Miorița"; cu un cuptor de uscat prune, precum și cu un atelier de țesătorie, pus sub conducerea d-nei Steluța Vlad.

Deși bătrâni, acești neobosiți apostoli plănuesc o nouă cooperativă pentru exploatarea secularelor păduri, ce se întind până la graniță, voind a-i da ființă cât mai curând.” ⁸⁶⁾

Date

Brutăria a funcționat 7 ani, până în anul 1921. ⁸⁷⁾

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

brutaria cooperativa painea sateanului, drajna de jos, dumitru bazilescu, theodor popescu

⁸⁵⁾ , ⁸⁶⁾

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 15-16, 5 ianuarie 1914

⁸⁷⁾

Dumitru Popa - Drajna

Bulibașa Iordache, diavoleștile lui cruzimi și comoara fără fund

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 29 Apr 2021 18:13:05 +0000

Bulibașa Iordache, diavoleștile lui cruzimi și comoara fără fund

Bucătarul familiei Filipescu, în vârstă de 84 de ani, a ajutat la traducerea unui bilet care a dus la descoperirea unei comori impresionante. Nu se specifică exact când s-a petrecut evenimentul, dar o dată aproximativă poate fi în jur de anul 1900.

Întâmplarea este povestită de bâtrănul boier Radu Vișin din Vălenii de Munte, care, în tinerețea lui era zapciu (conducătorul poterei locale) și a anchetat una dintre cele mai oribile crime din zona Văii Teleajenului.

Relatare

Într-o seara el a fost chemat la Măgurele, la domeniul boierului Costache Păun unde o bandă de țigani, conduși de Bulibașa Iordache au atacat și omorât toată familia boierului și angajații (în articol se descrie pe larg cum au fost torturați și omorâți membrii familiei).

A format un grup de 30 de oameni și au plecat pe urmele lor, localizându-i la valea Bughei, în pădurea Bughei - la Valea Strigoiului. Au fost cerute ajutoare și au atacat, Bulibașa Iordache fiind omorât. Lupta a durat până dimineață. Cadavrele au fost îngropate în pădure iar țiganii care au supraviețuit au fost duși la Vălenii de Munte.

Judecata a durat două luni iar țiganii au fost spânzurați la Ploiești, în locul unde era oborul de cai în acea vreme. Țigăncile au fost osândite pe viață la minele de sare din Doftana și Slănic iar copii lor au fost dați în adopție.

După acest incident Zapciul Radu Vișin, cel ce povestește întâmplarea, începe să caute comoara Bulibașei Iordache, despre care se auzise. Află de la nevasta țiganului că Bulibașa ținea un bilet în chimir și se duce să dezgroape cadavrul Bulibașei, unde găsește o foaie veche cu cuvinte pe care nu le înțelege:

”Maclo zeea fâluri parado catar hutel o cham ec hutimos baro ceaci dui pânră machie șărește po păr anzar vast biceacio mișto falo rai fălureaco hău rice saștră de saștrăsa banghardo țârde".

Bânuind că este scris în țigănească a chemat mai mulți țigani din Vălenii de Munte dar nu au putut înțelege, i-au spus că este în țigăneasca veche și așa au ajuns la bucătarul familiei Filipescu, care avea 84 de ani și fusese ”grămătic” pe vremuri.

Au putut traduce foaia și a rezultat textul următor:

”Lipit spate stejar trăsnit răsărit un pas mare dreapta două tălpi lipite cap pe burtä întinde stânga bine sub lăstar vizuine urs fier de cârlig tragi"

După multă muncă, boierul a deslușit textul:

”În pădure, este un stejar trăsnit. Lipește-te cu spatele de el, spre răsărit; fă un pas mare la dreapta, apoi pune două tălpi,(două picioare) cap în cap lipite; așează-te apoi pe burtă, întinde bine mâna stângă, e un lăstar și acolo vizuina unui urs, vei da peste un cârlig de fer, de care să tragi".

A adunat mai mulți oficiali din Vălenii de Munte și a găsit comoara în Valea Strigoiului, Bughea, făcând exact pașii indicați în foaia găsită.

”După atâta amar de vreme, ar fi greu să-ți spun anume lista tuturor lucrurilor scumpe, totuși, parcă n-aș greși când aș afirma că, am găsit peste 60.000 bucăți de aur, peste 150 000 bucăți de argint, peste 200 inele cu pietre mari de briliant și diamant, alte vreo 300 inele cu alte pietre prețioase, apoi o mulțime de inele de aur și argint cu peceții vechi. Cu pretul acestor lucruri Scumpe, să mă crezi, s'ar fi putut plăti haraciul, pe mai mulți ani, Porții Otomane!...” - spunea boierul.

Comoara a fost dusă la Ploiești, de unde a fost predată lui Vodă, dar nu a ajuns toată, după cum povestește mai departe, boierul Radu Vișin.

Vezi istoria completă relatată în Articolul ”Bulibașa Iordache, diavoleștile lui cruzimi și comoara fără fund”

Realitatea ilustrată nr. 046, 9 noiembrie 1929, pg. 8 și 18

Realitatea ilustrată nr. 047, 16 noiembrie 1929, pg. 26

Notă

Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii), 03, nr. 046, 9 noiembrie 1929

Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii), 03, nr. 047, 16 noiembrie 1929

filipescu

Căminul cultural Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:08:56 +0000

Căminul cultural Ogretin

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Terenul pe care a fost construit Căminul Cultural Ogretin a fost donat de către Jean Valeriu Comișel în anii 60 ⁸⁸⁾.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

ogretin, caminul cultural ogretin

⁸⁸⁾

Ninel Stama

Căminul cultural Tudor Vladimirescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:08:12 +0000

Căminul cultural Tudor Vladimirescu

Căminul cultural ”Tudor Vladimirescu”, din Drajna de Sus, a fost construit între anii 1900-1910 la inițiativa lui Dumitru Bazilescu.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

drajna de sus, caminul cultural tudor vladimirescu, dumitru bazilescu

Căminul cultural Viitorul Drajnei

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:04:45 +0000

Căminul cultural Viitorul Drajnei

⁸⁹⁾

Căminul Cultural ”Viitorul Drajnei” din Drajna de Jos a fost înființat la data de 14 noiembrie 1924 de către Constantin T. Ionescu împreună cu învățătorul Theodor Popescu.

Numele căminului cultural din Drajna a fost schimbat în anul 1946 în Căminul cultural ”Mihail Sadoveanu”.

Istoric

”Subsemnații locuitori din comuna Drajna de Jos, județul Prahova, răspunzând apelului făcut de către Theodor Popescu învățător pensionar și Constantin T. Ionescu învățător din această comună, ne-am întrunit în localul școalei și în urma explicațiunilor ce ni s-a dat, am decis înființarea unui Cămin Cultural care va avea numele „Viitorul Drajnei” și va începe a funcționa deocamdată în localul școalei din comuna Drajna de Jos.

Pentru conducerea acestui Cămin alegem un comitet prim, compus din domnii Theodor Popescu, C. T. Ionescu, I. Vlad și preot N. Medianu, care vor începe a funcționa imediat. În ceea ce privește cei trei membrii care trebuesc aleși de Fundație propunem pe domnii: Storie Păiș, Ion Șerbănescu și Nicolae Rențea.

De asemenea alegem ca cenzor pe C. Popescu și propunem a fi ales de Fundație pe dl. Nicolae Butoi.

Fiecare din noi ne obligăm a vărsa lunar o cotizație de cel puțin 10 (zece) lei ce se va încasa de casierul căminului iar acum la fondare depunem suma subscrisă în dreptul fiecăruia pentru a începe imediat activitatea.

De asemenea ne mai obligăm a da tot concursul la șezători și serbări pentru ca acest cămin să nu rămână literă moartă ci să devie un izvor de lumină la care să se adape toți cei învățați.

Dăm putere comitetului de a începe imediat activitatea transformând în faptă programul din statutul tip al Fundației Culturale Principele Carol pe care-l aprobăm în întregime.

Membrii fondatori:

Teodor Popescu, Constantin T. Ionescu, Ioan D. Vlad, C.T. Popescu, Ion Șerbănescu, Năstăsoiu, Sterie Micu, Alex Ang Dudu, Costică Buzea, Nlae. D. Rențea, Alex. R. Vlășceanu, Ion Dursină, Ion N. Pleșea, Ion M. Popa, Preot N. Medianu, Ctin. Marinoiu, Ilie C. Butoi, Steliana Vlad, Eliza Medianu, Nlae. G. Butoi, Stela Mihailescu, Paraschiva Popescu, Ctin. Cătunescu, Ion G. Nicolescu, Costică Nicolescu, Gh. I Cătunescu, Gh. D. Cursaru, Toma Ionescu, Sterie Văcărelu, Ion M. Cotună, Sterie Păiș, Vasile Fecioru, Aterie Butoi, Virgil Dinescu, Vasile Dinescu.” ⁹⁰⁾

Toți membrii au contribuit cu 10 lei la înființarea caminului cultural Viitorul Drajnei.

La 1 ianuarie 1926 are loc la școală, în cadrul căminului cultural, prima reprezentație de cinematograf din comună, prezentată de căminul cultural din Posești, cu aparatul propriu. La acest eveniment au participat peste o sută de săteni, râmânând foarte mulțumiți.

După un an, la 1 ianuarie 1927, are loc a doua reprezentație de cinema. De data aceasta, cronicarul vremii numai notează „interesantele filme prezentate” dar constată că „…cinematograful este un bun mijloc pentru a distrage poporul de la cârciumă în sărbătorile de iarnă” și „ar fi de dorit să se repete cât mai des…” - Dar acest tip de evenimente nu s-au mai repetat decât după anul 1948.

La 1 decembrie 1930, se cumpără cu suma de 29.000 lei un aparat de radio, printre primele din țară în mediul sătesc. Instalat la școală, căminul neavând clădire proprie, aparatul nu funcționează prea mult, doar până în anul 1933. Diferitele procese verbale arată cum conducerea s-a străduit să repună în funcțiune aparatul dar reparația s-a realizat abia în iunie 1939, în lipsa pieselor de schimb.

În anii celui de al doilea război mondial activitatea căminului scade până la întrerupere. La 3 martie 1946, se reorganizează și pornește din nou activitatea.

Căminul a avut permanent o formație cultural artistică, variind între 15 și 40 de membrii.

Formația de dans a reușit să obțină premiul al III-lea pe județ în anul 1949 și premiul al II-lea în 1950. Formația de cor obține premiul I pe raion în anul 1956 iar cea de teatru obține tot premiul I pe raion în 1957. ⁹¹⁾

Până în anul 1968 au fost directori renumiți învățători ai satului:

învățător Nicolae Vlad
profesor Traian Dimache
profesor Anastasescu Dumitru

Acestia nu erau plătiți pentru activitatea de director, din anul 1968 postul a fost făcut bugetar.⁹²⁾

După anul 1968 au fost directori Fuerea Cristian și Văcărelu Gr. Marin care conduce și în prezent Căminul Cultural.

Activitatea căminului se divizează în două ramuri:

clase de pictură
ansamblul Poienița

Legătură

Documente oficiale pe Remember Drajna ⁹³⁾

Notă

drajna de jos, caminul cultural mihail sadoveanu, theodor popescu, marin vacarelu, ansamblul poienita

⁸⁹⁾ , ⁹³⁾

Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, inventar nr. 931 (1883-1950).

⁹⁰⁾

Act de fondare al Căminului Cultural Viitorul Drajnei din 14 noiembrie 1924 - Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, inventar nr. 931 (1883-1950).

⁹¹⁾

profesor Ioan Rizea

⁹²⁾

Dumitru Popa - Drajna

Cântece satirice - Strigături sau Chiuituri

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 09:03:00 +0000

Cântece satirice - Strigături sau Chiuituri

Cântece satirice - Strigături sau Chiuituri culese în Drajna în anii 50.

„Draga mamei, frumușică Cum se scoală, cum mănâncă Cum mănâncă cum se culcă Cum se culcă, cum adoarme Cum se scoală cum iar i-e foame Cum mănâncă iar adoarme Draga mamei, jucăușă, Cu gunoiul după ușa Pune boii la tânjală Ca să dea gunoiu afară Furca lungă, moartea mea Război nu te-aș mai vedea Pahar de vin cum te-aș bea”.

„Foaie verde foi de ceapă Cine-i om să se priceapă Foaie verde busuioc Învârtește fata-n loc”.

„La horă mă-ndes mă-ndes La război nu știu să țes Saltă, saltă pe lelea N-aștepta să zică ea”.

Fata mamei lăudată De trei luni nepieptănată”.

„Mândra cu poalele crețe Fuioarele-s pe cotețe Descrețește-ți poalele Și toarce-ți fuioarele Lasă lele furca jos Și mai toarnă vin spumos Lasă lele furca-n casă Și vino de stai la masă”.

„Unde sunt două cumnate Casele-s nemăturate Unde sunt două nepoate Apă-n cofă nu mai este”.

„Nu te uita la cojoc Ci te uită cum mai joc Nu te uita la căciulă Ci te uită la făptură”.

„Trece lelea pe colnic Răsucind la borangic Răsucește de trei zile Și pe fus n-are trei fire”.

„Foaie verde de susai Și la horă sai și sai! Poale la cămașă n-ai Am nințele de fuior Și-s colea pe rischitor Am nințele de bumbac Nu mă-ndur să stric ce fac Stau așa și fără poale Și la horă sai mai tare!”

„Trandafir crescut în fân Rău îmi stă june bătrân Trandifir crescut în iarbă Rău îmi stă june cu barbă”.

Din cercetarea cântecelor satirice a strigăturilor sau a chiuiturilor se poate observa cu multă ușurință spiritul critic al oamenilor, adresat în special fetelor și femeilor leneșe. Ele nu torc, nu țes, nu cos, nu spală, nu fac mâncare, nu se îngrijesc de curățenia lor corporală sau de curățenia caselor lor. Singurul lucru care le preocupă este dansul și iarăși dansul. Societatea a satirizat aceste defecte omenești și a luptat pentru îndreptarea acestor defecte satirizându-le în public în special la horele din sat. Glumețe în felul lor, dar pline de voie bună având un rol foarte important în viața poporului. Au fost satirizați și exploatatorii: domni, boieri, funcționari, jandarmi, care trăiau din truda și sudoarea oamenilor de rând. ¹⁾

Notă

drajna, traditii, strigaturi, folclor local

¹⁾

profesor Ioan Rizea

Cantina școlară

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:51:05 +0000

Cantina școlară

Cantina școlară din Drajna de Jos a fost înființată de Theodor Popescu și inaugurată la data de 12 noiembrie 1899.

A fost înființată în anul 1920 de Dumitru Bazilescu în Drajna de Sus.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

https://monumenteprahova.ro

case monument, drajna de sus

Case monument din comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 01 Apr 2021 15:21:04 +0000

Case monument din comuna Drajna

Notă

drajna, case monument, monumente istorice drajna, monumente istorice ogretin

Castelul Filipescu Kretzulescu (Conacul Filipescu)

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 14:49:42 +0000

Castelul Filipescu Kretzulescu (Conacul Filipescu)

Conacul Filipescu

Blazonul familiei Filipescu

Coordonate:

45°22'20.3"N 26°04'92.3"E

Localitate: Drajna de Jos

Imagini: Galerie foto

Tur virtual: help

Tip: Castel

Tip construcție: Cărămidă

Date arheologice

Cod RAN: Help

Cod LMI: PH-II-m-A-16458

Punct:

Datare: 16xx

Suprafața: help

Situat pe un vast platou format la vărsarea pârâului Drajna în râul Teleajen și dominând din înălțimea sa satul Drajna de Jos și întreaga vale a Teleajenului, castelul Filipescu-Kretzulescu rămâne și azi mărturie vie a existenței, timp de peste trei secole, pe aceste meleaguri a două vechi familii boierești române, ce au dat țării cronicari, diplomați și oameni de cultură. Adăpostind azi un sanatoriu TBC, castelul boIerilor Filipești, renovat ulterior de Elena Kretzulescu, a cunoscut o existență marcată deseori de distrugeri profunde și refaceri miraculoase, fiind printre puținele reședințe boierești din Țara Românească care s-au păstrat în forma originală.

Trei secole pe aceeași moșie

Castelul Filipescu - 1939

Povestea castelului din Drajna și a proprietarilor săi o putem reconstitui grație excelentei monografii realizate în anul 1957 de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi și intitulată „Istoricul castelului din Drajna, a regiunii înconjurătoare și al familiei cel stăpânește de peste 300 de ani”, lucrare a cărei copie este deținută de Elena și Gheorghe Aldea, ultimii descendenți ai familiei.

Castelul de la Drajna este așezat pe un teren care a fost locuit încă din epoca bronzului, în 1925 arheologul Ion Andrieșescu descoperind într-unul din cei patru tumuli din apropierea clădirii numeroase obiecte din acea epocă.

În evul mediu primele hrisoave care atestă existența unor proprietari în Drajna sunt emise de domnitorii Vlad Călugărul (în 1487) și Neagoe Basarab (în 1517). La mijlocul veacului al XVII-lea moșia Drajna intră în posesia unui boier din Buzău, marele comis Radu Mihalcea din Cândești și Pătârlagele, (ucis de Mihnea al III-lea în 1659), căruia domnitorul Matei Basarab îi întărește domeniul Cerașu și Slon - prin hrisovul din 28 iunie 1647 - „să fie volnic cu această carte a Domniei Mele de aș apăra munții lor de către hotarele ungurești pre unde le scrie hotarul și semnele bătrâne”.

În anul 1643 boierul Radu Mihalcea, lărgind domeniul său, cumpără de la Udrea (comis), fiul boierului decedat Hrizea, moșie în Drajna de Jos, Stănești și Ogretin, adeverită prin hrisovul de la 18 noiembrie 1643 și de la Ion Abagiu din Ploiești, adeverită prin hrisovul de hotărnicie a 12 boieri din 21 iunie 1684.

Deși comisul Radu își clădise la Cândești case fortificate și o frumoasă biserică, el va fi atras de pitorescul peisaj al Drajnei și va construi aici o culă cu patru turnuri, fortăreață care a fost asediată în 1798 de oștile turcești ale lui Pasvan-Oglu și ale cărui ruine au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea de către generalul Iacob Lahovary, primul soț al Elenei Kretzulescu, proprietara moșiei Drajna de Jos.

Marele comis Radu a murit în 1658 și va lăsa moștenire domeniul din Drajna fiicei sale Rada Mihalcea, care se va căsători cu Constantin Filipescu Mărgineanu, mare căpitan și celebru cronicar (fiul lui Pană Filipescu, †1665/1666, mare spătar al Ţării Româneşti; ctitorul M-rei Verbica, M-rei Mărgineni, căsătorit cu Maria Cantacuzino, proprietarul Conacului Filipescu de la Filipeștii de Târg). Astfel, Constantin Filipescu devine proprietar al moșiei Drajna de Jos, domnitorul Șerban Cantacuzino întărindu-i acestuia stăpânirea moșiei printr-un hrisov din 8 iunie 1680.

Preocupat de istoria țării sale, Constantin Filipescu Mărgineanu va scrie „Istoricul domniilor Țării Românești”, volum editat de Nicolae iorga în 1902 la Editura Socec. Pe lângă cronicar și mare căpitan, Constantin Filipescu va fi și un abil diplomat, unchiul său - domnitorul Șerban Cantacuzino - încredințându-i în 1680 o misiune pe lângă principele Mihai I Apafy al Ardealului. Va fi și un mare ctitor, în 1691 el ridicând la Mătești (județul Buzău), pe moșia soției sale, o frumoasă biserică cu hramul „Sfinților Împărați Costantin și Elena”. Până la moartea sa, în 1696, Constantin Filipescu va cumpăra terenuri lângă Drajna, sporindu-și considerabil domeniu, lucru pe care-l va face și văduva sa, Rada, acțiunile ei provocând chiar dispute cu boierii vecini. Pentru calmarea situației a intervenit chiar domnitorul Constantin Brâncoveanu, care înființează la 29 mai 1700 o comisie de anchetă.

Dumitru Kretzulescu Warthiadi îi atribuie lui Constantin Filipescu ridicarea caselor boierești de la Drajna de Jos. Pe fațada principală a Casei administrației cea mai veche clădire din cadrul ansamblului boieresc, s-a păstrat, până la începutul secolului al XX-lea, vechea stemă a familiei Filipescu, similară cu cea de pe pisania bisericii din Mătești (secolul XVII), ctitoria căpitanului.⁹⁴⁾

Casa Administrației (stânga)- 1932

Conform dorințelor sale cuprinse în diata întocmită la 1696, moșia împreună cu moara de la Drajna de jos a revenit fiului său mijlociu, Grigore Filipescu.⁹⁵⁾

Domeniul Drajna a fost stăpânit de marele clucer Grigore Filipescu, fiul lui Constantin și al Radei, cu soția sa Ilinca între anii 1710-1737, ei mai dețineau moșii în Bucov și Homorâciu.

La rândul său, clucerul Grigore Filipescu a împărțit moșia de la Drajna și Stănești celor doi băieți. Prin diata sa de la 1736⁹⁶⁾, a lăsat moșia de la Drajna de Jos cu moara „cât au cumpărat moșii mei Rada și Constantin” băiatului său mic, Pană. Moșia Stănești „ce au cumpărat tatăl meu de la Ion Abagiul și ce au cumpărat mumă-mea și eu în urmă, și Cetățeaua și alți munți ce sunt în hotarul acesta” le-a lăsat baiatului mai mare, Radu. Rumânii din Drajna urmau să-i împartă între ei.

Pană II Filipescu (m.1792) a fost mare ban al Craiovei și membru al Divanului Domnesc. Din căsătoria sa cu Ana Câmpineanu au rezultat doi băieți Constantin, mare ban, și Nicolae, mare vornic. În 1792, la partajul averii, Drajna va cădea în lotul lui Nicolae Filipescu, ai cărui urmași o vor stăpânii până în secolul al XIX-lea.

Nicolae Filipescu nu va stăpâni decât șase ani domeniul de la Drajna (el murind tânăr, în 1798), timp suficient pentru a clădi biserica din sat. Ulterior, lăcașul va fi refăcut de două ori, în 1879 și 1938, ultima dată prin grija lui Nicolae iorga, oaspete de marcă al castelului din Drajna. Nicolae Filipescu s-a căsătorit cu Smaranda Sturdza, mătușa domnitorului Mihail Sturdza al Moldovei, femeie energică ce îi va dărui trei copii.

În chiar anul morții lui Nicolae Filipescu, 1798, domeniul de la Drajna este invadat de trupele pașei din Vidin, Pasvan-Oglu, care jefuiesc și incendiază conacul și cula cu patru turnuri. Nemaiputând locui la Drajna, Smaranda Sturdza-Filipescu va fi nevoită să se refugieze cu cei trei copii ai săi în Transilvania și de aici să se stabilească la Paris. Aici, copiii Smarandei își vor face studiile, dobândind o serioasă cultură și dezvoltându-și gustul artistic, fapt ce își va pune amprenta și asupra domeniului de la Drajna, prin ambele lucrări de construcție pe care le va efectua aici Alexandru Filipescu.

Un boier luminat: Alexandru Filipescu (Alecu)

Revenit în țară în 1810, Alexandru Filipescu-Drăjneanul (1787-1856) va reconstrui întreg domeniul din Drajna, refăcând la început zidurile ce înconjurau curtea și turnând șase tunuri din bronz, ornate cu monograma sa, tunuri ce au dăinuit până în 1916, când armatele germane le-au luat țevile. În aceeași perioadă, Alexandru Filipescu reface și conacul mare din Drajna, clădire impozantă cu trei nivele, decorată în interior după stilul occidental. Acest stil a fost impus de prietenul lui Filipescu, francezul Charles Colson, artist și literat ce va sta până la moarte la Drajna și care este probabil și proiectantul castelului.

În anul 1833, Alexandru Filipescu făcea parte și din „Comitetul local de inspecție al școalei publice„. Era prieten bun, cu directorul școlii din acea vreme, de la Vălenii de Munte, David Almășanu care era des invitat la Castelul boierului.

Biserica Filipeștilor

În mod cert, Colson este cel care a proiectat și pictat interiorul capelei castelului, ridicată în 1844 de Alexandu Filipescu, servind și drept cavou de familie. Picturile lui Colson nu au fost executate direct pe zidurile bisericii, ci pe vaste pânze fixate pe pereți. În 1892, când Elena Kretzulescu va restaura biserica, tablourile lui Colson au fost mutate din biserica satului, iar în capela s-au executat picturi murale de către I. Vintilescu. Picturile pe pânză ale lui Colson au fost pierdute în timpul primului război mondial, în 1916, doar una - reprezentând Răstignirea - fiind salvată de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi și montată în salonul mare al castelului. Tâmpla capelei a fost sculptată din lemn de nuc masiv chiar de logofătul Alexandru Filipescu. În 1977, biserica a fost grav afectată de cutremur, fiind necesară refacerea turlei, dar nu în stilul inițial, ci în cel românesc.

Biserica Sf. Alexandru”, adăpostește cavoul familiei Filipescu, acoperit cu un bloc de marmură pe care se află săpate numele lui Alexandru Filipescu (1787-1856), al soției sale Profira (născută Cuzin: 1790-1888), al fiicei lor, Maria Kretzulescu (1835-1878) și al nepoatei lor, Elena Kretzulescu (1857-1930).

În 1897, Elena Kretzulescu va comanda Casei Borel din Paris un mare orologiu pe care îl va instala în turla bisericii. În spatele bisericii se află clopotnița masivă din piatră, care avea, până în 1916, trei clopote mari ce purtau monograma lui Alexandru Filipescu.

Călătorul francez Jean Vaillant îî face un interesant portret lui Alexandru Filipescu în cartea sa, „La Roumanie”, scrisă în urma unor lungi peregrinări prin țara noastră.

„(…) la poalele unuia dintre aceste dealuri se înalță Drajna, pe malul abrupt al Teleajenului. Sosim. Stăpânul casei este însă plecat și ne pare rău, căci Alexandru Filipescu este un om care merită a fi cunoscut. El este un castelan feudal, dar un bun senior, nu vânează demnitățile, ci lupii; el urmărește intrigile, dar este părintele țăranilor săi; (…) curte vastă acoperită cu un covor verde de iarbă, felurite clădiri de toate genurile, șoproane, magazii, grajduri, conac de iarnă și conac de vară, parteruri încărcate cu flori variate la infinit în mijlocul unui pavilion chinezesc și o bogată livadă de pomi roditori pe coasta care coboară în valea unde curge Teleajenul.”.⁹⁷⁾

Alături de castel - în care iarna nu se putea locui, camerele sale mari neputând fi încălzite corespunzător - Alexandru Filipescu va construi și un „conac de iarnă”, cu ziduri groase și călduroase, format din șase camere și un hol. Tot el, fiind mare iubitor de cai și având o herghelie, va construi și un masiv grajd din piatră. Deși a ajuns mare logofăt, Alexandru Filipescu nu a fost preocupat de cariera politică, trăind mai mult la Drajna, între cărțile și sculpturile sale. Majoritatea cărților din biblioteca de la Drajna erau aduse de la Paris: Marea Enciclopedie franceză a lui Diderot și dAlembert (1751, 12 vol.), Operele complete ale lui Voltaire (70 vol.), ediții princeps din Moliere, Buffon, Lamartine, Victor Hugo, toate datând din secolele XVII-XVIII, aduse la Drajna în prima jumătate a scolului al XIX-lea.

... și reședința sa de mare senior

Prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna, care atrage atenția vizitatorului, este vechea Moară de apă Warthiadi, construită din piatră și având un imens acoperiș de șindrilă, susținut de stâlpi sculptați. Imediat după moară se ridica un vechi portic de piatră, ce indica drumul spre castel și care avea gravate în chirilică numele lui Alexandru N. Filipescu și anul 1831, data la care el a început reconstrucția conacului. De la portic, o alee traversa satul, conducând până la dealul pe care se înalță zidurile groase ale curții de la Drajna. Din parcul castelului, pornesc două alei, ambele plantate cu nuci, conducând una spre șoseaua județeană și cealaltă spre capela domaniului. Parcul, în care se remarcă brazii seculari, oferă de pe terasele sale de piatră o splendidă panoramă a Văii Teleajenului.

Portic acces proprietatea Filipescu

Castelul este construit pe trei nivele (parter și două etaje), având douăzeci și șapte de camere, șase antreuri, două camere de baie, trei WC-uri, două cămări, o bucătărie, trei camere și o pivniță vastă la subsol. Stilul în care a fost construit poartă amprenta occidentală, la modă în acea vreme, vizibilă mai ales în decorația interioară. Nu numai școala făcută la Paris de Alexandru Filipescu și cultura dobândită aici și-au spus cuvântul, ci și influența lui Charles Colson asupra cosmopilitului boier. La parter din hol se intra în sala de arme (cu bogate colecții) și în sala de biliard, care oferea acces pe terasele castelului. Camere de oaspeți, mobilate în lemn de nuc masiv, încadrau sala de biliard. Tot la parter se aflau cămările, bucătăria și intrarea în vastele pivnițe.

Accesul la etaj se realiza printr-o monumentală scară din piatră ce pornea din holul de la intrare. Remarcabil este, la primul etaj, salonul mare, care avea, ca piese de rezistență, un frumos cămin saxon de faianță policromă (demolat în anii 70), un policandru de 18 lumânări (electrificate) și un mare pian de concert „Boisselot”, al lui Constantin Kretzulescu. Salonul dădea într-un mare cerdac, cu vedere spre Teleajen. Urma un fumoar oriental, cu măsuțe încrustate cu sidef, cu două oglinzi mari turcești, cu etajere arabe, covoare karamani, șaluri de kashmir și alte suveniruri orientale. O altă sală de la etaj era cea a bibliotecilor, al cărei mobilier data de pe vremea revoluției franceze. Pe perete trona, între alte portrete de familie, și tabloul în mărime naturală al marelui Aga Constantin Kretzulescu, care a îmbogățit considerabil biblioteca cu lucrări de medicină, litere, știință și drept. Adesea aici venea marele istoric Nicolae Iorga, când locuia la Vălenii de Munte, pentru a consulta prețioasele colecții ale bibliotecii castelului.

O altă încăpere a etajului era marea sufragerie de douăzeci de persoane, din care se putea trece în sera de iarnă. E de remarcat că și la palatul din București, Elena Kretzulescu a construit o seră de iarnă. Tot la etajul I se afla și apartamentul Elenei Kretzulescu (școlită și ea la Paris), mobilat în stilul celui de-al doilea Imperiu francez, precum și alte camere de oaspeți. La etajul al II-lea se afla, în turnul pătrat al castelului, o cameră decorată în stil japonez, cu mobilier din bambus și ornamentată cu vechi stampe japoneze iar pe tavan având o imensă umbrelă japoneză. Urmau cinci camere de dormit, pentru musafiri, scara conducând la foișorul din vârful turnului mare al castelului, de unde se deschide privirii o minunată imagine a munților dimprejur.

Marele logofăt Alexandru Filipescu s-a bucurat de confortul reședinței sale și de liniștea căminului de la Drajna până în decembrie 1856 când în vârstă de aproapte șaptezeci de ani, va părăsi această lume. Din căsătoria sa cu Profira Cuzin (1790-1888), a avut o fiică, Maria (1835-1878) care se va căsători în 1854 cu marele Aga Constantin Kretzulescu (1798-1863), castelul trecând astfel în posesia familiei Kretzulescu. De fapt, întreg domeniul a fost lăsat moștenire de către Alexandru Filipescu nu fiicei sale Maria și soțului ei, cum ar fi fost normal, ci „copilului care se va naște din a lor căsătorie”. Copilul care va deveni stăpânul Drajnei nu va fi un băiat, ci o fată: Elena Kretzulescu, născută la Paris, în 1857, și botezată inițial în rit catolic, de către generalul Henry, adjunctul împăratului Napoleon al III-lea. Elena Kretzulescu și-a făcut studiile în străinătate, la Geneva, unde a dobândit o solidă cultură literară și artistică. La moartea tatălui său, în 1863, deși minoră, ea va moșteni și casele familiei Kretzulescu din București (strada Știrbey Vodă nr.39), construite în 1718, pe care le va transforma - în 1902, după planurile arhitectului Petre Antonescu - într-un splendid palat, înconjurat de un frumos parc, azi inclus în grădina Cișmigiu.

Din 1863 domeniul Drajna a fost administrat de un consiliu de tutelă compus din dr. Nicolae Kretzulescu, unchiul proprietarei minore, și Nicolae Racoviță, care au arendat moșia, conacul intrând în paragină. Când a revenit de la Paris, Elena Kretzulescu - împreună cu primul ei soț, generalul Iacob Lavovary - a început munca de restaurare a întregului ansamblu, dar costurile mari nu au dus la un rezultat spectaculos. În 1883 cei doi soți au divorțat, Elena Kretzulescu recăsătorindu-se tot cu un general…Panait Warthiadi (1847-1911), care din 1885 se va ocupa de administrarea Drajnei și refacerea tuturor clădirilor. Rezultatele eforturilor celor doi soți au fost anihilate de marele cutremur din 2/14 octombrie 1892, care a produs pagube enorme castelului.

Castelul renaște dintre ruine...

Din această cauză, timp de zece ani familia va locui în conacul de iarnă, castelul fiind pe jumătate ruinat. Neavând fonduri suficiente pentru a-l reface, Elena Kretzulescu se va ocupa doar de renovarea bisericii familiei, apoi va dona teren și materiale de construcție pentru ridicarea unei școli în centrul satului (inaugurată în 1903 de ministrul învățământului, Spiru Haret). În plus ea va arenda întreaga moșie de 1300 ha obștii sătești, care o va exploata sistematic. De aceea în 1907 domeniul Drajna nu a cunoscut furia revoltei țăranilor.

Pentru a obține banii necesari restaurării castelului, Elena Kretzulescu va concesiona spre exploatare Societății Forestiere „Drajna”, condusă de Stelian Popescu, cele 10 000 ha de pădure pe care le poseda în Drajna.

În 1912 ea va începe - împreună cu fiul său, Dumitru Kretzulescu-Warthiadi (1885-1970) - renovarea castelului, respectând planul vechiului conac al lui Alexandru Filipescu. Responsabil de lucrări a fost un tânăr arhitect, absolvent al ”Accademia di Belle Arti di Venezia”, Cristu Sotiriu.

Singura modificare majoră care i-a adus a fost reconstruirea turnului mare în partea de sud-vest a clădirii. În plus, castelul a fost dotat cu toate utilitățile momentului: băi moderne, apă curentă, curent electric etc. În numai un an, vechiul castel și-a recăpătat nu numai aspectul dar și gloria de odinioară. Totul a durat însă foarte puțin: în 1916 castelul a fost ocupat de trupele germane, care au instalat aici o casă de odihnă pentru ofițerii convalescenți. Germanii au topit țevile de bronz ale tunurilor ce străjuiau curtea, precum și clopotele bisericii, dar au îmbogățit biblioteca cu sute de volume de literatură germană, pe care le-au lăsat în Drajna la plecarea lor.

După 1918, reforma agrară va diminua drastic domeniul Drajna, Elena Kretzulescu rămânând doar cu 10 ha cultivabile, 15 ha livezi de pruni și 27 ha de pășuni. Bătrână și bolnavă, aceasta va părăsi Drajna și va vinde cele 10 000 ha de pădure, precum și palatul din București. Cu câteva luni înainte de a muri, în 1930, ea va lăsa castelul moștenire - așa cum făcuse și bunicul ei - nu fiului ei, ci nepotului, Contantin Kretzulescu-Warthiadi (1908-1980). Împreună cu tatăl său, acesta se va ocupa de exploatarea domeniului, de refacerea gajdurilor și a dependințelor. În special Dumitru Kretzulescu-Warthiadi, inginer agronom și doctor în științe la Munchen, va exploata științific cele 53 ha de la Drajna, va crește animale și păsări de rasă, creând o fermă avicoă și pomicolă renumită.

În anul 1936, la castel, are loc nunta fiicei lui Dumitru Warthiadi, Helene Warthiadi, care se casătorește cu Ion Filotti Cantacuzino (n. 7 noiembrie 1908, București - d. 27 august 1975), fiul principelui Ion Cantacuzino și Maria Filotti.

... dar este devastat de sovietici

Ca și cum cutremurul nu ar fi fost de ajuns, în 1945 o altă calamitate s-a abătut asupra castelului din Drajna, pe 15 iulie întreg domeniul fiind rechiziționat de trupele sovietice, care au devastat interioarele și ferma, luând cu ei tot ce au putut. La 21 septembrie 1945, în urma unei anchete, s-au putut înregistra dimensiunile jafului: uși distruse și furate. lustre distruse, oglinzi sparte, dușumele scoase și luate (137m2), două tablouri de Grigorescu furate, mobilier furat (2 noptiere, 2 șifoniere, 2 somiere, 12 scaune și 2 mese). Au fost furate până și trei butoaie de stejar, 10 000 de cărămizi, 15 m3 lemn fasonat, 40 m3 ulucă etc.

După aceste devastări cumplite, familia nu a mai putut locui la Drajna decât sporadic, până în martie 1949, când, - în urma ultimei exproprieri - castelul a fost confiscat, statul amenajând în interiorul lui, odinioară somptuos, sediul Gospodăriei Agricole de Stat, apoi un orfelinat, ulterior un cămin de odihnă pentru sportivi și finalmente, un Sanatoriu TBC, destinație pe care o are și astăzi.

S-au pierdut astfel, în acele vremuri de furie distructivă, valori inestimabile, cărți rare, mobile scumpe, tablouri prețioase, obiecte de familie, toate furate sau distruse de unii localnici și de noile autorități ale comunei. Doar câteva piese de mobilier și albumele de familie, - pe care le-am putut admira la familia Elena (Warthiadi) Aldea și Gheorghe Aldea, - au mai rămas din bogățiile interioare ale castelului Filipescu-Kretzulescu din Drajna, admirat odonioară de Nicolae Iorga.

În anul 1949 a fost confiscat de comuniști domeniul, după cum urmează:

la data de 3 martie obiectele antice,
la 24 martie castelul cu 4 corpuri de clădiri, un grajd, o magazie, un porumbar, un cuptor pentru uscat prune cu 15 gratii, o bucătărie de vară, moara de apă, ferăstrău cu gater, un circular, o piuă și suprafața de teren de 50 ha. ⁹⁸⁾

Proprietarii domeniulul de la Drajna de Jos și ai Castelului

Vezi Proprietarii domeniulul de la Drajna de Jos și ai Castelului

Legături

O istorie sângeroasă care s-a petrecut în Măgurele este relatată pe larg în ziarul ”Realitatea ilustrată” din anul 1929 - ”Bulibașa Iordache, diavoleștile lui cruzimi și comoara fără fund”

Întâmplarea este povestită de bâtrănul boier Radu Vișin din Vălenii de Munte, care în tinerețea lui era zapciu (conducătorul poterei locale) și a anchetat una dintre cele mai oribile crime din zona Văii Teleajenului.

Cinematografie

Castelul Filipescu Kretzulescu a fost surprins și în istoria cinematografică românească în filmul Masca de argint din anul 1985, regizat de Gheorghe Vitanidis; (minutul 44:30).

Discuții

Notă

Istoria castelelor din Prahova;

Istoria școalelor din Vălenii de Munte - GH. I. Moisescu;

Imagini vechi Elena și Gheorghe Aldea;

Imagini actuale Roxana Radu;

Legătură: turism.drajna.ro

C.R

monumente istorice drajna, castelul filipescu, radu mihalcea, dumitru warthiadi, helene warthiadi, elena kretzulescu, collson, drajna de jos, alexandru filipescu, nicolae iorga

⁹⁴⁾

Irina Aurora Paveleț-Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006

⁹⁵⁾

N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, 1902, p 161 și urm.

⁹⁶⁾

Danic, fond Mitropolia București. doc. LXXIX/12. 7244 martie 21

⁹⁷⁾

J.A. Vaillant, La Roumanie ou histoire langue, literature, orographie, statistique de peuples de la langue d or, Paris, 1884, tom III, p 376

⁹⁸⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

Castrul roman Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 07 Feb 2026 21:01:24 +0000

Castrul roman Drajna

Castrul roman Drajna

Coordonate:

45°15'25.3"N 26°04'24.3"E

Localitate: Drajna de Sus

Imagini: Galerie foto

Tur virtual:

Tip: Castru auxiliar

Tip construcție: zid de piatră

Unități prezente: Legiunea a I-a Italica Legiunea a V-a Macedonica Legiunea a XI-a Claudia Cohorta I Flavia Commagenorum

Date arheologice

Cod RAN: 132903.01

Cod LMI: PH-I-s-B-16174

Punct: Grădiște

Suprafața sitului: cca. 10 000 mp

Perioadă de activitate: 101-117

Rapoarte cercetare: An 2011 An 2013

Castrul roman este situat în sud-estul satului Drajna de Sus, pe platoul dealului „Grădiștea” (denumire provenită din slavonă - Oraș Întărit), la altitudine de 446m, separate pe linia nord-sud de valea râului Drajna (Drăjnuța) și Ogretin.

Cercetare

Castrul intră în literatura de specialitate după anul 1888, prin publicarea de către Gr. Tocilescu a unor serii de ștampile cu numele unităților militare cantonate acolo. Meritul descoperirii castrului îi revine lui Dumitru Bazilescu învățător la Drajna de Sus. În anul 1883 aceasta înștiința Ministerul Instrucției Publice despre descoperirile făcute în cursul muncilor agricole, materiale pe care le va preda Muzeului National de Antichități.

Grigore Tocilescu face săpături de mică amploare în luna aprilie din anul 1888, în zona hypocaustului, rezultate ce vor fi publicate. G. Tocilescu a realizat câteva sondaje și a descoperit cărămizi și țigle cu ștampilele legiunilor I Italica, V Macedonica, XI Claudia și Cohorta I Flavia Commagenorum.

Dumitru Brazilescu va publica la rândul său o notă în Marele Dictionar Geografic al Romaniei despre această descoperire, iar în anul 1932 Constantin Daicoviciu publică o serie de ștampile din material aduse de Dumitru Bazilescu.

Cercetări de suprafață a realizat și Al. Bărcăcilă, la data de 14 august 1936, unde scria, într-un raport adresat lui Nicolae Iorga, următoarele:

”Mult Stimate Domnule Profesor,

La îndemnul d-voastră mergând la Drajna de Sus în ziua de 12 August curent pentru observațiuni arheologice, am constatat, am recoltat și dobândit următoarele:

La Castrul roman Grădiște am găsit în terenurile de arătură și fânețe:

trei fragmente de cărămizi cu ștampila legiunei 1 italica: (LEG)1. ITAL (8/12 CM); (L)EG. 1. IT(AL) (8/12 cm); (LEG. 1. IT)AL (7/12 CM).
fragmente de cărămidă cu ștampila legiunei V. Macedonica: LEG. V (M.) (15/19 cm).
trei fragmente de cărămidă de ștampile legionare, lipsind determinarea legiunei: LEG… (7/10 cm).
un fragment de cărămidă cu ștampila unei cohorte, lipsind determinarea ei: COH…
multe fragmente de vase de teracotă, de mprime, formă, pastă diferite, între cari notăm:
fragment dintr-un mare castron, ornamentat pe baza lui lată cu câte o frunză de palmier incizată, în apropiere de cele două mănuși plate proeminente. Lipsește mai mult de jumătate din vas; se va întregi. Lungimea pătrată a frunzei are 13 cm.
două mici fragmente de vase fine, ornamentate punctat.
două fragmente de cărămizi, cu adrilatură rombică.
alte fragmente de olane și cărămizi diferite.

Provenind de la același castru ni s-a încredințat de către d-l D. Bazilescu-Drajna, institutor pensionar, fost senator:

o monedă de argint a împăratului Dominițian, cu legenda: Imp(erator) Caes(ar) Domit(ianus) Aug(ustus) Germ(anicus) P(ontifex), M(aximus) Tr(ibunicia) P(otestas) VI; (rv.: Imp(erator) XIIII Co(n)s(ul) XIII Cens(or) P(erpetuus) P(ater) P(atriae).).
o monedă de argint a împăratului Traian: Imp(erator) Traiano Aug(usto) Germ(anico) P(ontifici), M(aximo) Tr(ibunicia) P(otestas) Co(n)s(ul) VIII; (rv.: S(enatus) P(opulus) Q(ue) R(omanus) Optimo Principi.
o figurină de bronz a lui Attys cu dreapta sprijinită pe umărul stâng, cu stânga lăsată în jos, cu picioarele încrucișate.” .¹⁾

Primele cercetări sistematice au fost efectuate între anii 1939-1940 de către profesorul Gheorghe Ștefan. A constatat că acest castru are formă dreptunghiulară cu dimensiunile 176x200m și că există un singur strat de dărâmături. Alături de obiectele specifice au fost descoperite și monede, cele mai recente fiind din anul 116-117, din ultimii ani de domnie ai împăratului Traian.

În urma săpăturilor arheologice reîncepute în anul 1992, în incinta castrului s-au descoperit numeroase cărămizi cu ștampile care atestă prezența unor trupe romane precum: Cohors I Flavia Commagenorum, menționată și într-o diplomă militară din anul 105, precum și trei detașamente din legiunile I Italică, staționate la Novae (Sistov), V Macedonia, staționată la Troesmis (Iglita) și XI Claudia Pia Fidelis, staționată la Durostorum (Silistra).

După monedele descoperite aici, castrul a funcționat numai în timpul domniei împăratului Traian și avea sarcina supravegherii populației băștinașe. Urmele ceramice dovedesc prezența unei populații getice după părăsirea castrului de către trupele romane în urma retragerii aureliene.

Materiale de construcție

Cercetările arheologice din anul 1992 sunt primele efectuate aici după cercetările efectuate în anii 1939-1940 de către profesorul Gheorghe Ștefan. Rezultatele campaniilor din anii 1992-1996 au adus dovezi asupra fazelor constructive a clădirilor din interiorul castrului. La aceste cercetări au participat Vlădescu M. Cristian, Zahariade Mihail, Dvorski Traian, Teodorescu Victor, Marinele Peneș.

Prima fază de construire, val de pământ și palisade (I) este construită probabil în toamna-iarna anului 101 p. Chr., și a durat până la sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman. Dimensiunile castrului în această fază rămân încă necunoscute.

Cea de-a doua fază de construire (II) este reprezentată de un zid dublu de piatră ce avea dimensiunile 185X190m, și a funcționat în perioada 106-117/8 p. Chr. În anul 1994 a fost cercetată poarta de nord a castrului (poarta decumană), iar în apropierea ei au fost identificate 2 cuptoare de olar. În campanile desfășurate aici în perioada 1992-1996, au fost cercetate câteva zone de pe suprafața castrului care au scos la lumină numeroase edificii din interiorul castrului printer unde putem enumera: clădiri cu instalație cu hypocaust care aveau țevi din lut (olane) de încălzire inserate în pereți, o piscină etc. În apropierea castrului se afla o așezare a dacilor liberi.

Garnizoana militară avea zidurile incintei din piatră, în interior clădiri monumentale construite din piatră şi cărămidă prevăzute cu sistem de încălzire - hypocaust, sistem de aducţiune a apei şi de canalizare.

Săpăturile arheologice desfăşurate în perimetrul castrului, în anul 2013, au scos parţial la lumină: zidurile de nord şi vest; porţile de nord şi vest; via sagularis - drumul principal; clădirea comandamentului, templul. Recent, investigaţiile arheologice au delimitat integral clădirea comandantului - praetorium. Locuinţa comandantului are cinci încăperi delimitate de ziduri groase (50 – 60 cm) de piatră calcaroasă (înălţime 0,6–1m) sau de cărămidă, cu podele de mortar sprijinite pe pilele hypocaustului. Cea de a şasea încăpere, baia – pavată „opus spicatum”, este prevăzută cu un bazin cu trepte şi bazinete de colmatare. Sistemul de încălzire principal, cu un praefurnium monumental amplasat pe mijlocul laturii vestice a clădirii, deserveşte bazinul, baia şi camera sud-vestică. Alte două instalaţii de încălzire amplasate pe latura sudică a clădirii deservesc cele trei încăperi aferente prin canale practicate şi delimitate de cărămizi, prin fundaţiile zidurilor şi sub podele.

Se remarcă pragurile necesare acceselor în şi între încăperi; un hol şi o încăpere de mici dimensiuni pavate cu cărămizi ştampilate (I Italica); treptele de acces în clădire amplasate în zona nord-vestică, cele de acces în praefurniumurile sudice; o posibilă terasă acoperită, pavată cu dale mari de piatră (gresie) cât şi zona anexelor din nordul clădirii pavată cu dale mari (60x40 cm) de cărămidă.

Din cercetări s-a colectat un bogat material arheologic: ceramică dacică şi romană, monede din perioada 88 - 117 p.Chr., piese de port şi podoabă, piese de armament şi harnaşament, precum şi material de construcţie, cărămizi, ţigle şi piese de pavaj, ştampilat cu însemnele unităţilor militare cantonate aici.

Istoric

Construirea castrului de la Drajna de Sus este legată probabil de acțiunile lui Laberius Maximus în zonă, desfășurate în cursul primului război daco-roman (101-102) și care aveau ca obiectiv fructificarea victoriei obținute anterior de romani în provincial Moesia Inferior, cu prilejul atacurilor combinate ale dacilor și ale roxolanilor. Laberius urmărea prin aceste operațiuni atât destrămarea alianței dintre daci și roxolani, prin înfrângerea acestora din urmă și implicit transformarea lor în popor clientelar Imperiului Roman, cât și impiedicarea unei concentrări de forțe din partea dacilor pe frontul principal de război.

Acțiunile lui Laberius Maximus la nordul Dunării s-au desfășurat în toamna anului 101, romanii neavând probabil timp necesar încheierii operațiunilor din cauza venirii iernii, care a adus cu sine necesitatea construirii de castre. Odată cu venirea primăverii, Laberius lasă în castrele construite mici garnizoane, se deplasează pe Olt și ajută ulterior la desfășurarea ofensivei romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului.

Așa cum a fost remarcat în literatura istorică pe baza dovezilor epigrafice și numismatice, castrul roman de la Drajna de sus a aparținut provinciei Moesia Inferior care a fost extinsă la nord de Dunăre între anii 101-117/8 p. Chr. În această perioadă, castrul roman de la Drajna de Sus pare să fi fost cea mai mare bază militară romană, situată strategic pe deal, controlând astfel căile de acces în vale. Rolul său principal este în legatura directa cu castrele de la Mălăiești, Târșorul vechi și Voinești.

Plasarea Castrului roman de la Drajna de Sus în apropierea cetăţii dacice, din vârful Cetățeaua, „La Cetăţea“ - probabil antica „Ramidava“ - îi conferă o poziţie deosebită în regiune, pe „Drumul Sării“, bogăţie locală recunoscută şi exploatată în epocă, către Transilvania, prin pasul de la Tabla Buţii. Este cea mai mare bază militară romană din judeţul Prahova, pe acelaşi aliniament cu castrele romane de la Mălăieşti şi Târgşoru Vechi. Din punct de vedere topografic, cele trei castre sunt amplasate în apropierea unor fortificaţii de epocă getică (Tinosu, Coada Malului, Gura Vitioarei, Făget, Homorâciu), care în marea lor majoritate sunt utilizate până în preajma pătrunderii trupelor romane în Muntenia, prilejuită de războaiele purtate de împăratul Traian împotriva dacilor conduşi de Decebal.

Cu privire la prezenţa celor trei castre în zona râurilor Prahova şi Teleajen există mai multe opinii. O ipoteză mai veche percepe linia de castre Târgşor – Mălăieşti – Drajna ca o linie de apărare construită de Traian. Teza este sprijinită pe descoperirile monetare de la Drajna de Sus şi Târgşoru Vechi. Opinii mai noi susţin că prezenţa celor trei castre poate fi legată de protejarea şi controlul strategic al armatei romane asupra drumului care lega Dunărea Inferioară de principala trecere spre sud-estul interiorului arcului carpatic. Prin acest control se urmăreau observarea cât mai eficientă a mişcărilor trupelor conduse de Decebal şi posibilitatea unei intervenţii rapide a trupelor romane concentrate în zona Durostorum.

Romanii stapânesc efectiv regiunea cel puţin până la începutul domniei lui Hadrian (117-138 p.Chr.). Momentul final al utilizării acestor castre din partea de est a Munteniei poate fi pus pe seama reformei lui Hadrian privind graniţele noii provincii Dacia. După pacea încheiată cu roxolanii, romanii au abandonat teritoriul de est al Munteniei, implicit şi Castrul de la Drajna de Sus.

Astăzi, conservarea şi punerea în valoare a clădirii comandantului, cât şi cercetarea întregului castru, devenit prin grija autorităţilor prahovene domeniu public, reprezintă un proiect prioritar de valorificare turistică şi ştiinţifică a zonei cu un potenţial istoric, arheologic şi etnografic remarcabil.

Arheolog dr. Bogdan Ciupercă despre cercetările arhrologice de la Castrul Drajna Video Link extern

Tur virtual

Localizare

Nr. punct

Coordonate Geografice

45°15'29.57"N 26° 4'20.29"E

45°15'30.54"N 26° 4'32.80"E

45°15'25.73"N 26° 4'34.75"E

45°15'23.57"N 26° 4'22.68"E

Coordonate STEREO 70

X: 418168.615 Y: 584268.286

X: 418202.206 Y: 584540.573

X: 418054.323 Y: 584585.074

X: 417984.130 Y: 584322.864

Discuții

Notă

arhg. Marinela PENEŞ, Manager, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova,

C.R

Legătură: turism.drajna.ro

Vezi Raport asupra cercetărilor de la Drajna de Sus - Al. Bărcăcilă 1936

castrul roman drajna, piscul gradistea, dumitru bazilescu, drajna de sus, tur virtua, al barcacila

¹⁾

Al Bărcăcilă - Raport asupra cercetărilor de la Drajna de Sus din 14 august 1936

Cătunu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 27 Aug 2020 16:32:55 +0000

Cătunu

Cătunu este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Localizare

Se situează în partea de N-V a teritoriului administrativ al comunei, pe drumul comunal DC 32, lângă pârâurile Sărătura și Măclița.

Locuri însemnate sunt Vârful Pietrele Înfierate, Malul cu Rîpa, La Coasta Tare.

Dealuri: dealul Malul de Răsună, dealul Ursoaia, Pădurea Vârful Cașului.

Istoric

Atestarea documentară a satului Cătunu este cuprinsă într-un zapis din 2 aprilie 1634, semnat printre martori și de Dumitru Laiuotă din Cătunu. ⁹⁹⁾

Cătunul a fost alipit satului Drajna de Sus până în anul 1864, ca și cătunele Podurile și Sfoara Gradiștea.

Începând cu anul 1864 comuna Cătunu din care mai făcea parte și satul Poiana Mierlei, avea 932 de locuitori dar depindea în ce privește școala și biserica de comuna vecină Ogretin. ¹⁰⁰⁾ În anul 1904 este consemnat ca comerciant Dumitrache I. Iordache care avea cârciumă încă din anul 1896. ¹⁰¹⁾

La începutul secolului al XX-lea, Cătunu a fost inclus în comuna Ogretin, care în 1968 a fost comasată cu comunele Drajna de Jos și Drajna de Sus, formând comuna Drajna.

Monumente

Crucea de piatră

Lăcașuri de cult

Biserica ortodoxă Cătun

Date

Drum comunal: DC 32 – DJ 102B (Ogretin) – Catunu (km 0+000 – km 3+700);

Cod poștal: 107191

Populație: 362 locuitori

Poziție geografică: 45°15′11″N 26°5′47″E

Discuții

Notă

catunu, monumente de pomenire drajna, catun

⁹⁹⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

¹⁰⁰⁾

Marele Dicționar Geografic al Romîniei. vol 2

¹⁰¹⁾

Raportul general statistic din 1904

Cetatea Geto-Dacică de la Făget - ”LA CETĂŢEA”

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:19:49 +0000

Cetatea Geto-Dacică de la Făget - ”LA CETĂŢEA”

La Cetățea

Coordonate:

45°27'12.1"N 26°03'60.1"E

Localitate: Făget

Tur virtual:

Tip: Cetate

Tip construcție: zid de piatră

Date arheologice

Cod RAN: 132949.01

Cod LMI: PH-I-s-B-16175

Punct: Dealul Cetățeaua

Suprafața sitului: cca. 4000 mp

Perioadă de activitate:

Rapoarte cercetare:

Ruinele cetății geto-dacice ”La Cetățea” sunt situate în satul Făget, la limita dintre comunele Drajna și Homorâciu, pe vârful numit „Cetățeaua”, sau, cum este indicat în răvașul de vânzare a moșiei din 14 iulie 1745, ”Cetățoaia”.

Suprafața sitului este de aproximaiv 4000 m2 și se află la o altitudine de 704 m, iar coordonatele GPS sunt: lat. N45.27067, long. E26.03697.

Aceasta a fost o cetate din perioada LA TÈNE, a doua epocă a fierului, iar starea de conservare este bună.

În prezent, nu se mai văd ruine, dealul fiind împădurit și greu accesibil, iar fundațiile, acoperite de pământ. În trecut, se spune că exista un monument în această zonă, dar a fost deteriorat de vreme. Această cetate este posibil să fie antica Ramidava.

”Aici, se crede, a fost un pichet militar de observațiune, atât asupra lagărului după Grădiște cât și asupra șoselei după valea Teleajenului și a ocnelor de la Gura Văiei lui Dragomir” ¹⁰²⁾.

La aproximativ două sute de metri spre sud găsim Piscul Pietrii, un loc deosebit, unde în trecut sătenii se adunau la comemorarea unor evenimente importante. În anul 1935 Alexandru Bărcăcilă scria că pe stânca de la piscul Pietrei erau gravate nume de săteni, chiar și al preotului din sat. În timp, aceste stânci au fost erodate de ploi și vânt, iar acele gravuri au fost șterse.

Încă se mai văd, pe versanții laterali ai vârfului Cetățeaua, gropile pe care le făceau oamenii în căutare de comori, iar una este chiar recentă.

Istoric

Iată ce scria, în anul 1936, prof. Al. Bărcăcilă într-un raport adresat profesorului Nicolae Iorga:

”Am făcut ascensiunea vârfului numit Cetățeaua, cel mai ridicat în dreptul com. Drajna de Sus, pe culmea ce desparte văile Drajna și Teleajen. Vârful mai ușor accesibil dinspre Valea Drajnei, este încins la baza lui către această vale de o terasă circulară lată de circa 6 m. Pe această terasă s-au găsit fragmente de vase La Téne ce ne-au fost încredințate pentru muzeul din Vălenii de Munte de dl D. Bazilescu. La capătul nordic al acestei terase, în gropile săpate de săteni pentru comori, am găsit patru fragmente de teracotă arsă de la locuințe preistorice, cîrpiciu. Este probabil o cetățue dacă, dominând cele două văi, Drajna și Teleajenul.

De aci vederea cuprinde ultimele sate înșirate de-a-lungul acestor văi și culmile munților în cari pătrund, -satele Ceraș, Slon, pe Drajna; Homorâciu, Izvoarele, Mânecii Pământeni și Ungureni, Mânăstirea Suzana, pe Teleajen; munții Fața lui Craiu, Gămălia, Zăganu; Clăbucet, Bobu Mare, Vârful Grohotișului. Frumusețea priveliștii și intuiția vieții românești, acum mai infloritoare ca oricând pe aceste plaiuri, răsplătește bogat osteneala urcușului.

Pe aceeași culme, la vreo două sute de metri spre Miază-zi, dai de Vărful-Pietrii, bloc masiv ridicat din stâncă, pare a servi pentru comemorarea în slove a unor mari evenimente. Sătenii și însuși preotul satului vorbesc de slove de o șchioapă cari ar fi existat pe fața acestei stânci, dar cari au dispărut, înlocuindu-se cu nume de săteni de azi, între cari și al preotului, îngrijit săpat. Aici, se crede, a fost un pichet militar de observațiune, atât asupra lagărului după Grădiște cât și asupra șoselei după valea Teleajenului și a ocnelor de la Gura Văiei lui Dragomir.

Pe aceeași culme, mai spre miazăzi, se vede satul Făget; aici, în culmea dealului, deasupra Pietrii Troian, au ieșit la arătură borcane, după spusa d-lui Bazilescu și a altor localnici” ¹⁰³⁾.

Coordonate

Nr. punct

Coordonate STEREO 70

X: 419502.583 Y: 580982.207

X: 419229.315 Y: 581000.112

X: 419227.276 Y: 581344.976

X: 419512.161 Y: 581294.430

Localizare

580982.207,419502.583;581000.112,419229.315;581344.976,419227.276;581294.430,419512.161

Notă

Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe [anul] 1942 Bratulescu

C.R.

sit arheologic drajna, dumitru bazilescu, cetateaua, piscul la piatra, piscul cetateaua, faget

¹⁰²⁾

Dicționar geografic al județului Prahova - 1897

¹⁰³⁾

Al. Bărcăcilă 1936 - ”Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe anul 1942” - Victor Brătulescu, pg. 106

Ciocrac

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 29 Dec 2020 20:56:07 +0000

Ciocrac

Ciocrac este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Localizare

Se situează în partea de S-V a teritoriului administrativ al comunei, pe drumul comunal DC 15.

Istoric

În anul 1800, martie 25, schitul Cheia de pe Teleajen primeşte de la paharnicul Manolache Hrisoscoleu din Bucureşti "sfoara de moşie ce se numeşte Ciocrac, în gura Drăjnii, de 80 stânjeni". ²⁾

Această sfoară de moşie se învecina spre nord cu "moşiea" dumnealui Alexandru Drăjneanu cum i se mai spunea lui Alexandru Filipescu; spre est cu Căldăruşani, moşia mânăstirii cu acelaşi nume, moşie aflată pe atunci în comuna Cărbuneşti județul Saac, acum Prahova; spre sud cu sfoara Bolăneasca, iar spre apus cu apa Drajnei.

La rândul său, paharnicul Hrisoscoleu cumpărase moşia la 25 martie 1800 "de la diaconul Stan din Ogretin pentru optzeci de galbeni împărăteşti. Mai departe însă, pe la 1833, aprilie 10, Dorothei ieromonah al schitului Cheia, arendează această moşie "Ciocraca, în gura Ogritinului, pă trei ani.", postelnicu lui Stan Ţugui când acesta achitase deja 192 taleri arendă promiţând totodată călugărilor să ia "câte un car de fân; să-l facem noi". ³⁾

Schitul Cheia avea să stăpânească moşia "Ciocraca" până la secularizarea averilor mânăstireşti care a avut loc în anul 1863, dată când aceasta a devenit moşia statului.

Locuri de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Drum comunal: DC 15 – DJ 102B (Drajna) – Ciocrac (km 0+000 – km 2+000);

Cod poștal: 107192

Populație: 32 locuitori

Poziție geografică: 45°14′18″N 26°4′24″E

Discuții

Notă

Nicolae Costea Teleajen - Drajna și Ogretin sate de moșneni - Monografie -

ciocrac, drajna, clacas

²⁾

Arh. St. Buc., Schit Cheia, 1/1

³⁾

N. Iorga, Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea, Buc., 1901, p. 132

Clăcaș

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 01 Feb 2026 19:04:31 +0000

Clăcaș

Clăcașul, numit și pontaș, era țăranul obligat să presteze clacă pe pământul stăpânului moșiei, în schimbul lotului de pământ primit în folosință de la acesta. Clăcașii erau, în principal, foști rumâni, adică țărani aflați anterior în stare de dependență feudală, eliberați din punct de vedere juridic prin reformele secolului al XVIII-lea. Deși nu mai erau legați de glie, raporturile lor cu stăpânul moșiei se întemeiau pe contracte de învoială, care stabileau obligațiile de muncă și celelalte prestații datorate. În practică, aceste contracte aveau caracter de contracte de adeziune, ceea ce a menținut o formă de dependență economică față de stăpânii de moșii.

Țăranii care primeau pământ în folosință aveau obligații precum:

claca, formă a rentei funciare feudale ce consta în obligația țăranului fără pământ de a presta muncă gratuită în folosul stăpânului moșiei.
dijma (sau zeciuiala), formă a rentei funciare feudale ce consta în obligația țăranului de a ceda proprietarului o parte din producția obținută de pe bucata de pământ primită în folosință (adesea, o zecime din producție).
podvada, obligația țăranilor de a asigura unele prestații în folosul stăpânului moșiei, precum transportul, cărăușia.

Astfel, în Legiuirea Caragea (elaborată din inițiativa domnului Țării Românești Ioan Gheorghe Caradja la1818 și promulgată oficial la 1819[1]) în capitolul 9, intitulat Pentru clacă se prevedeau următoarele:

Claca este un chip de clădire în Țara Rumânească și se întocmește când stăpânul moșiei primește pe clăcaș, adecă pe săditoriu, să șază pe moșia lui.
Datoriu este clăcașul să lucreze stăpânului moșiei: 12 zile pe an, și, de se va tocmi de acum înainte vreunul din stăpânii moșiilor cu clăcașul pe mai puține zile, tocmeala aceea să nu aibă tărie, iară, câte tocmeli sunt făcute până acum pe mai puține zile decât 12, acele să se păzească.
Care din stăpânii moșiilor cu vicleșug se va tocmi cu clăcașii altuia să-i facă lui clacă mai puține zile decât 12 și-i va trage pe moșia sa, acesta — când se va vădi — să piarză, privilegiul clăcii și să plătească și stăpânului moșiei claca clăcașilor ce au tras.
Clăcașul, afară de claca de 12 zile, să are stăpânului moșiei încă o zi primăvara sau toamna, să-i dea și un car de lemne la Crăciun, cărându-le ori la moșia lui sau aiurea, unde are stăpânul trebuință de dânsele, până la un loc cu depărtare de șase ceasuri.
De nu va avea stăpânul nimica a lucra, atunci să-i dea clăcașul un leu de fiecare zi.
Să nu fie volnic stăpânul să aducă pe clăcaș de la moșia ce locuiește pe alta să lucreze, fără numai când moșia [î]i va fi cu depărtare cel mult de trei ceasuri.
Clăcașul să nu poată să facă curătură (despădurire) fără voia înscris a stăpânului, cuprinzătoare unde și cât loc să care, iară, urmând împotrivă, să-și piarză osteneala și să ia curătura stăpânul moșiei.
Stăpânul să nu poată să ia curătura clăcașului ce o are de la părinți sau o face cu voia stăpânului. […]
Clăcașul, fugind de pe moșie sau murind fără de moștenitori, de nu e dator visteriei, să stăpânească stăpânul casa lui, grădina lui și curăturile lui.

Clăcașii să dea stăpânului moșiei:

Din douăzeci vedre din vinul său o vadră domnească (5%)
Din zece clăi de grâu, de orz, de mei, una (10%).
Din tot pogonul de porumb patru banițe de porumb bătut sau opt cocoloși cu banițe de ocă 22 (5%).
Din toate celelalte roduri de la zece 4 una (10%). Toate acestea cărându-le la casa stăpânului ce are pe moșie

La 14/26 august 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea rurală, prin care erau desființate toate obligațiile în muncă sau în natură, pe care țăranii le aveau față de boieri și fiecare clăcaș primea un lot de pământ, pe care trebuia să-l achite în termen de 15 ani și pe care nu putea să-l vândă pentru următorii treizeci de ani. Odată cu promulgarea legii, domnitorul a publicat o proclamație „către sătenii clăcași”, în care se arăta: „Claca (boierescul) este desființată pentru de-a pururea și de astăzi voi sunteți proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre prin legile în ființă”, prevederi prezente și în Legea rurală, publicată în Monitorul nr 181 din 15/27 august 1864.

Deși în aparență legea a rezolvat problema clăcașilor, Mihai Eminescu constata că situația nu s-a schimbat radical:

„Prin legea de la 1864 sătenii au fost emancipați de clacă și de dijmă. Pe lângă libertate li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici părți de pământ pentru arătură și fânaț, pentru care însă ei sunt obligați a plăti o anuitate de despăgubire. Legiuitorul nu a avut prevederea de a recunoaște, că nu era destul de a consacra libertatea și dreptul de proprietate pentru fostul clăcaș, în condițiile morale și intelectuale în care se află săteanul. În împrejurările economice create, ar fi trebuit a se lua măsuri, spre a-l instrui, spre al susținea și a-l apăra și mai ales a-i înlesni sumele de cari ar fi avut trebuință pentru diferite cauze și la diferite ocaziuni. Pentru locuitorul sătean nu s-a făcut însă nimic. Săteanul e lipsit de orice protecție și e lăsat la prada, la bunul simț și bunul plac a diferitelor categorii de funcționari administrativi și judecătorești și la discreția proprietarului, arendașului, a speculantului de la țară, la care e nevoit a se adresa în caz de trebuință. Fostul clăcaș, neavând în urma promulgării legii rurale imașul trebuitor pentru nutrirea numeroaselor sale vite…, neavând lemne pentru ars, neavând bani spre a plăti impozitele, el a trebuit să se oblige prin tocmeli către proprietarul sau arendașul, care i le procura, a-i plăti în zile de muncă, în dijmă, în bani, în păsări și în câte altele.” În lucrarea sa Capitalul, Karl Marx face referire la clăcași în capitolul douăzeci și unu - reproducția simplă, în care compară munca unui clăcaș care „lucrează cu propriile sale mijloace de producție pe ogorul său propriu, să zicem, 3 zile pe săptămână. În celelalte 3 zile ale săptămânii el face muncă de clacă pe pământul proprietarului funciar”, cu situația în care „proprietarul funciar își însușește ogorul, animalele de tracțiune, sămânța, într-un cuvânt mijloacele de producție ale țăranului clăcaș, [situație în care] acesta va trebui, de aici înainte, să-și vândă forța sa de muncă moșierului. Celelalte împrejurări rămânând neschimbate, el va continua să muncească 6 zile pe săptămână, și anume 3 zile pentru sine și 3 zile pentru fostul său moșier, devenit acum patronul care-i plătește salariu”.

Notă

Wikipedia.org

[clacas, reforma agrara din 1864 in drajna]

Cojocăritul

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 08:51:20 +0000

Cojocăritul

Cojocăritul este unul din mesteșugurile cu foarte veche tradiție în comuna noastră. Portul popular local cuprinde un număr mare de piese lucrate din piele, cum ar fi: cojoace scurte sau lungi, pieptare, chimire, curele late și înguste, opinci, cizme, traiste sau podoabe. Pentru confecționarea lor se foloseau blănuri de animale precum oi, capre, bovine, porci. Unele obiecte de îmbrăcăminte erau făcute în gospodăriile țărănești ( opinci, căciuli), altele erau lucrate în ateliere specializate.

Pregatirea pielor se face prin tăbăcire, se argăseau, se uscau, se lustruiau, se vopseau, se croiau și se coseau. Un aspect important al cojocăritului era decorarea sau împodobirea obiectelor prin broderii cu lână, mătase, cu mărgele, paiete, sticlă, cu aplicații din piele, împletiri din fâșii subțiri de piele sau ștantare cu diferite ponsoane. De obicei, la un cojoc se întâlnesc trei sau patru tehnici combinate. Cea mai importantă tehnică și cea mai pretențioasă o constituie broderia. Cromatica poate fi vie sau discretă în funcție de cerințele clientului.

Cojocul este o haină lucrată din blana de miel sau oaie și constituie un element component al portului popular local și românesc.

Piesele supuse prelucrării sunt mai întâi tăbăcite. Operațiunea constă în acoperirea pe partea jupuită cu un amestec de tărâțe de grâu, chisleac sau zer și sare, după care se rulează și se așează într-un ciubăr, la cald, unde sunt lăsate sa dospească aproximativ o săptămână. Urmează spălatul în apă curgătoare şi se cârnoseau (se înlăturau resturile de carne și grăsime), uscatul la umbră, după care urmează înalbitul, utilizându-se nalbă – sos de ipsos – împrăștiată pe toata suprafața (mai nou se utiliza cromul) și apoi raderea cu ajutorul unei rașpe speciale, de obicei confecționată dintr-un capăt de coasă fixată într-un mâner de lemn. Ultimul pas era spalarea într-un dispozitiv special rotativ ”laiter”, acest procedeu spăla lâna, după care urma șlefuitul și vopsitul în culoarea dorită.

Fiecare cojocar avea propriile sale rețete de prelucrare, atât ca rețetă a tăbăcitului, care de obicei constituia un obicei de familie, cât și al momentelor optime de prelucrare ulterioară, care sub aspect de transmitere al meșteșugului, erau destăinuite doar membrilor familiei, cojocarii de obicei, neprimind ucenici, practica din urmă fiind specifică doar atelierelor orășenești. Pe de altă parte, nu se prelucrau cantități mari de piei, ci doar strictul necesar realizării comenzilor imediate. Pieile negre de miel sunt folosite pentru confecționarea bonditelor, iar cele albe pentru confecționarea cojoacelor. Pieile de oaie sunt folosite pentru celelalte piese de port de fiecare zi.

După anul 1960, s-a trecut la confecționarea cojoacelor vopsite tip ‘Alain Delon’, însă pieile erau prelucrate după modalități industriale specifice zonei noastre.

La inceputul secolului al XX-lea, cojocarii lucrau în perioada de iarnă la gospodarii care aveau un număr mare de piei de oaie ce trebuiau prelucrate și folosite pentru confecționarea bondițelor, cojoacelor și a fuspelturilor. Hainele de sărbătoare se confecționau la atelierul cojocarilor.

Unii dintre cei mai renumiti cojocari au fost frații Simion, iar mai tarziu, dupa 1990, acest mestesug este continuat de copii lor. În comună au mai existat și alte persoane care cunoșteau această meserie, dar o practicau sporadic. Strada pe care au locuit poartă numele mesteșugului lor: Pielari.

Notă

C.R.

mestesuguri, cojocaritul, drajna

Familia Cojocaru - Ionescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 29 Dec 2020 21:06:08 +0000

Familia Cojocaru - Ionescu

Familia Ionescu (numită Cojocaru) a fost una dintre familiile înstărite din comuna Drajna de Sus.

Istoric

Au deținut mai multe proprietăți în comună printre care trei mori de apă, povarnă, han, heleșteu de pește.

moara Gheorghe I. Cojocaru din 1888, localizată pe malul drept al râului Drajna, la 150 de metri în amonte de puntea pietonală Făget, devenită mai târziu moara lui Alexandru Cojocaru;
cârciuma lui Alexandru Cojocaru din Drajna de Sus, în prezent clădire luată la muzeu;
moara Vasile Cojocaru, pe malul stâng, fiul lui Gh I. Cojocaru help;
moara Ion Cojocaru, pe malul stâng, imediat după unirea râului Drajna cu râul Ogretin;
cârciuma lui Ion Cojocaru, la Drajna de Sus lângă podul peste râul Drajna, în prezent casă particulară;
hanul lui Ionică Cojocaru zis ”La încurcă lume”, din Drajna de Jos, vis-a-vis de moara Warthiadi.

Notă

cojocaru, mori de apa drajna

Colinde populare Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 09:03:36 +0000

Colinde populare Drajna

Colinde populare culese în comuna Drajna

La tulpină de doi meri

La tulpină de doi meri Lerului ș-´al merului Este-un pat mare încheiat Cu scânduri dalbe de brad Cu picioare de fag Dar în el ce îmi așterne? Procod verde de mătase Împletit de Doamnă ´n șase Dar în el cine nu doarme? Coconașu cutare Cu Conița cutare Și ´ntre ei cine se vede? Prunculețu mititel Mititel și fățărel Ș´apucai pe drum la vale Me ´ntâlnii cu Domnu sfânt Cu șuba până ´n păment, Cu chipiul de argint. Ale cui shunt aste case Așa nalte minunate Pe din nuntru zugrăvite Pe d´afară poleite Cu podeli de simioc Cu strașini de busuioc? Ashilie plină rasă Remâi casă sănătoasă. ¹⁰⁴⁾

O Isuse nume dulce

0 Isuse, nume dulce Ne-ai spășit cu sfânta cruce Noi la raiu cu ea ne-om duce Cu toți sfinții dimpreună Să ne facem voe bună, Să ne facem om cu om Să ne bucurăm d'un domn. la te scoală domn mai mare Și aprinde-o luminare Și ne numeră părale. la te scoală coconiță Și ne dă căte-o leiță Să plecăm pe potecuță, Potecuța'n virf de vie La multi ani cu veselie Arhilie (sic) plină rasă Remăi gasdă sănătoasă. ¹⁰⁵⁾

Notă

drajna, traditii, colinde, folclor local, ansamblul poienita

¹⁰⁴⁾ , ¹⁰⁵⁾

culeasă de C.N. Mateescu din comuna Drajna - decembrie 1891 - Proverbele Românilor Iuliu A. Zanne 1895

Felix Colson

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 25 Feb 2019 09:45:00 +0000

Felix Colson

Profesor de istorie la liceul Sf. Sava din București.

A fot apropiat al boierului Alexandru Filipescu din Drajna

Origini și familie

Francez, de origine din Dauphine.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Epilog

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Note

Curs de istorie universală - N. Iorga

Istoria Românilor prin călători. Volumul 3 - De la 1800 până la epoca războiului Crimeii

Comis

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 15 May 2019 20:22:14 +0000

Comis

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

Sursa

Scriban (1939)

Constantin Cioc

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 21 Oct 2019 21:09:33 +0000

Constantin Cioc

Constantin Cioc născut la data de 2 noiembrie 1946 în satul Drajna de Jos.

Biografie

A absolvit liceul de Arte Plastice din București după care a urmat cursurile Institutului Pedagogic din cadrul Facultății de Arte Plastice.

În comuna Drajna, a predat la școala Ogretin 5 ani și la școala Drajna de Jos 1 an.

A colaborat la înființarea Școlii Populară de Arte Drajna în anul 1996, cu Marin Văcărelu și Eugenia Cioc.

De pe băncile claselor speciale de pictură ale domnului Cioc s-au ridicat studenți ca: Vlăsceanu Tiberiu, Alexandru Medina, Vasile Oană - arhitectură și Ionuț Popa, Ilie Carolina, Mihăilă Mădălina - profesori de desen.

Tabloul ”Drajna” - Constantin Cioc

Notă

Ziarul Vălenii 8 - Burdujan Gheorghe

fotografie Burdujan Gheorghe

Constantin Filipescu Mărgineanu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:52:02 +0000

Constantin Filipescu Mărgineanu

Constantin Filipescu Mărgineanu (d. octombrie 1696) a fost căpitan și cronicar (a scris „Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688).

Origini și familie

Printre familiile aristocraţiei româneşti care aveau să dea ţării numeroşi reprezentanţi ai elitei s-au numărat şi Filipeştii. Avându-şi originile în familia boierilor de Bucov, al cărei leagăn a fost judeţul Prahova, Filipeştii, ca şi Cocorăştii, Kreţuleştii şi Rudenii, erau descendenţi ai marelui-logofăt Staico de Bucov şi ai soţiei sale Caplea, prin fiica lor Caplea a II-a ¹⁰⁶⁾.

O rădăcină a familiei Filipeştilor ar fi, conform vechii istoriografii¹⁰⁷⁾, „bătrânul Drăghici” ot Mărgineni¹⁰⁸⁾, mare-vornic sub Neagoe Basarab¹⁰⁹⁾. El moştenea moşiile Filipeşti şi Mărgineni de la tatăl său, Neagoe, fiul lui jupan Drăghici, amintit pe la 1490¹¹⁰⁾.

Familia Filipeştilor îşi are însă originea în Dumitru, dregător de seamă al lui Mihai Viteazul, mare-vistiernic (1571), mare dregător al Ţării Româneşti – ajuns rând pe rând şi mare-clucer (1579), mare-spătar (1582-1584), mare-ban, mare-logofăt (1587-1589) şi mare-vornic (1601-1604) – şi cunoscut în documente ca Dumitru „din Cepturi”, dar şi „din Dădeşti”, „Epoteşti” sau cel Bătrân ¹¹¹⁾. A deținut demnități timp de 34 de ani. Soţie i-a fost Calea din Cepturi¹¹²⁾ ¹¹³⁾.

Constantin Filipescu Mărgineanu, fiul lui Pană Filipescu și al Mariei Cantacuzino, nepotul lui Dumitrașcu Filipescu, vel stolnic, a mai avut un frate mai mare, Matei Stolnicul.

Constantin și fratele lui Matei, apar numiți în documentele vremii, lângă mama lor, Maria, în anul 1666, când fac cumpărături la Păpeni, în Ialomița:

10 Maiu 7174. ”Nepoti Papei din Păpeni, împreună, anume Colțea i Papa i Simon, vând jupănesii Maricicăi biv Spătărea și coconilor, anume Mateiu Spătar și lui Costandin, 100 de stânjeni la Păpeni, cu 15 ughi. Scrie dasc. Oancea¹¹⁴⁾.

Cariera boierească a lui Constantin începe încă de pe timpul lui Șerban Cantacuzino, la 13 ianuarie 1680 era numit postelnic și iscălea ca martor într-un document¹¹⁵⁾.

Lăcașul de rugăciune din prezent, biserica Sf. Alexandru, se află pe locul unde în anul 1680 (help - data este inainte de căsătorie) boierul Constantin Filipescu a ridicat biserica ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.

În anul 1684, înainte de căsătorie, boierul Constantin Filipescu Mărgineanu cumpărâ de la Ion Abagiu moșie la Stănești, adeverită prin hrisovul de hotărnicie a 12 boieri din 21 iunie 1684¹¹⁶⁾.

La 15 mai 1687 Constantin era căpitan, folosind iscălitura în documente ¹¹⁷⁾. În același an se căsătorește cu Rada Mihalcea Cândescu iar la data de 15 mai, din același an, își hotărăște moșia de zestre printr-un hrizov semnat de Șerban Voievod¹¹⁸⁾.

Semnătura lui Constantin Filipescu 1683

În anul 1691, el și sotia sa Rada, înalță o biserică în satul Mătești din Buzău, împodobită cu stema familiei: vulturul și doi lei, având deasupra coroana cu crucea și pe laturi inițialele lui Constantin în scriere chirilică ¹¹⁹⁾.

Ctitorul este zugrăvit în picturile biserii lângă Rada și fiul cel mare, Șerban.

În octombrie 1696 Constantin Filipescu moare. Cu puțin timp înainte, la data de 7 august 1696, el scrie testamentul unde iși împarte moșiile din Săcăria, Măgureni, Brebu și restul domeniilor, între cei trei fii ai săi: Șerban (primul născut), Grigore și Radu.

Domeniul de la Drajna a rămas moștenire lui Grigore Filipescu.

Linia de succesiune moșia Drajna

Al doilea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu

Note

constantin filipescu, drajna de jos, biserica filipescu

¹⁰⁶⁾

Dan Pleşea, Quelques grandes familles valaques des XIV-XVe siècles în 12 Internationaler Kongres für genealogische und heraldische Wiessenschaften, München, 1974, p. 216-217

¹⁰⁷⁾

Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române, ediţie Alexandru Condeescu, Editura Libra, Bucureşti, f.a., p. 278

¹⁰⁸⁾

BAR, Msse, Fond Ştefan D. Greceanu, mapa 61, f. 1. Ideea emisă de acest genealogist, că Filipeştii ar putea fi amintiţi din timpul lui Basarab I, nu este bazată pe documente. De altfel, genealogistul mai arată în însemnările sale că Filipeştii ar fi neamuri cu Basarabii (mai precis, că ar descinde din fratele acestuia, Bugă), cu Năstureii, cu Bălenii, cu Dudeştii etc. (ibidem). Pentru stabilirea relaţiilor de rudenie dintre familiile Manu, Filipescu, Slătineanu, Cîmpineanu, vezi BAR, Msse, II acte 180, Genealogia familiei Manu. Informaţii asemănătoare privind strămoşii Filipeştilor se regăsesc şi la Nicolae Iorga, în Istoriile domnilor Ţării Româneşti, compilate şi alcătuite de Constantin Căpitanul Filipescu, Editura I. V. Socecu, Bucureşti, 1902, p. IV, precum şi la Octav G. Lecca, Familiile boiereşti române, seria I, Genealogia a 100 de case din Ţeara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1911, p. 34

¹⁰⁹⁾ , ¹¹⁰⁾

Constantin Sărăţeanu, Cronica familiilor vechi româneşti, în „Ilustraţiunea”, anul I (nr. 3, 4) din 15 februarie 1909

¹¹¹⁾

Vezi acest punct exprimat şi bine argumentat în Irina Hoinărescu, Contribuţii la istoria familiei Filipescu, în veacurile XVI-XVIII (I), în ArhGen V (X), 1998, nr. 1-2, p. 277. Inclusiv arborele genealogic al familiei Filipescu, pus la dispoziţie de domnul Nicolae Stolojan-Filipescu din Arhiva personală, pentru utilizarea căruia îi mulţumim pe această cale, pune la baza familiei pe Dumitru din Epoteşti. O altă versiune a genealogiei Filipeştilor, relativ corectă, numită şi Genealogia Lövendal, se poate consulta la adresa www.genealogie.lovendal.ro. Diferite sunt numai datele în care a deţinut dregătoriile (Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, secolele XIV-XVII, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 57 şi 58

¹¹²⁾

Nicolae Stoicescu, op. cit. p. 57-58

¹¹³⁾

Nicolae Filipescu – Un aristocrat al politicii - Doru Dumitrescu

¹¹⁴⁾

Condica mănăstirii Slobozia lul Ienachi, la Arch. Statului, fol. 245-5 V°

¹¹⁵⁾

Studii și doc. V, p.188, Cf. Cronicile muntene, p.40

¹¹⁶⁾

Societatea Drajna - Acte, doc. nr. 96

¹¹⁷⁾

cf. Cronicilor muntene p.41

¹¹⁸⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902 pg.23-25

¹¹⁹⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902 pg.28

Constantin Kretzulescu Warthiadi

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:09:17 +0000

Constantin Kretzulescu Warthiadi

Constantin Kretzulescu Warthiadi (1908-1980), fiul lui Dumitru Warthiadi

Origini și familie

A fost moștenitorul domeniului de la Drajna și fratele Helenei Warthiadi.

Linia de succesiune moșia Drajna

Al zecelea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul = Profira Cuzin
Maria Filipescu-Kretzulescu = Constantin Kretzulescu
Elena Kretzulescu = Panait Warthiadi
Dumitru Kretzulescu Warthiadi = help
Constantin Kretzulescu Warthiadi

Note

constantin kretzulescu warthiadi, castelul filipescu, dumitru warthiadi

Cooperativa de producție și consum Buna Vestire

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:01:22 +0000

Cooperativa de producție și consum Buna Vestire

A fost înființată în anul 1920 cu ajutorul Băncii Populare Drajna de Dumitru Bazilescu și Theodor Popescu.

Istoric

Cooperativa de Producţie şi Consum „Buna Vestire” Drajna de Sus şi-a desfăşurat activitatea conform Legii asupra băncilor populare săteşti şi a casei lor centrale publicată în Monitorul Oficial nr. 288 din 29 martie 1903 (legea de bază după care se conducea mişcarea cooperatistă) cu modificările ulterioare (circa 20 până în anul 1928) şi a fost subordonată Centralei Cooperativelor Săteşti de Producţie şi Consum, respectiv Centralei Cooperativelor.

Obiectul cooperativei era de a aproviziona asociaţii cu cele necesare ocupaţiei şi gospodăriei, dezvoltarea şi intensificarea producţiei şi organizarea desfacerii produselor gospodăriilor asociaţiilor. ¹²⁰⁾

Cooperativa făcea vânzări anuale de aproape 1,5 milioane lei. În anul 1926 avea 220 membrii și aproape 300 mii lei capital social. ¹²¹⁾

Vânzători erau doi tineri pregătiți în școlile de vânzători și contabili cooperatori. ¹²²⁾

Notă

drajna de jsus, cooperativa de consum buna vestire, societatea cooperativa de credit si economie drajna, dumitru bazilescu, theodor popescu

¹²⁰⁾

PH-F-00585 Cooperativa de Producţie şi Consum „Buna Vestire” Drajna de Sus (1923-1930),

¹²¹⁾ , ¹²²⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

Cooperativa de oi Stâna Miorița

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:58:34 +0000

Cooperativa de oi Stâna Miorița

A fost înființată din inițiativa învățătorilor Dumitru Bazilescu și Theodor Popescu în primăvara anului 1911.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Numită și ”Cooperativa de lăptărie”, avea 2245 oi, dintre care 750 cu lapte, restul mici și sterpe. ¹²³⁾

Notă

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 15-16, 5 ianuarie 1914

drajna de jos, cooperativa de oi stana miorita, dumitru bazilescu, theodor popescu

¹²³⁾

profesor Ioan Rizea

Cooperativa pomicolă Mărul Crețesc

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:03:04 +0000

Cooperativa pomicolă Mărul Crețesc

A fost înființată în anul 1930 de Theodor Popescu. ¹²⁴⁾

Istoric

Cu sprijinul Camerei Agricole, cooperativa cultiva diferite soiuri de pomi care erau date gratuit sătenilor pentru a fi plantați.¹²⁵⁾

Notă

drajna de jos, cooperativa pomicola marul cretesc, theodor popescu

¹²⁴⁾ , ¹²⁵⁾

Dumitru Popa - Drajna

Muntele Craiu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 12 Oct 2019 10:50:39 +0000

Muntele Craiu

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

Cristian Fuerea

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 12:43:39 +0000

Cristian Fuerea

Născut la 2 mai 1945 în comuna Râncezi, jud Prahova.

Biografie

A fost învățător la Școala Cojocari din Drajna de Sus în perioada 1965-1968.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Legături

Notă

cristian fuerea, scoala cojocari

Cruce de piatră sat Cătunu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:31:25 +0000

Cruce de piatră sat Cătunu

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Descriere

Crucea dintr-un singur bloc de piatră, fără capitel, este lăsată înspre spate și ușor la dreapta.

Inscripții

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Peisaj natural

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

monumente de pomenire drajna, catunu, cruci de piatra

Cruce de piatră I sat Drajna de Jos

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:33:20 +0000

Cruce de piatră I sat Drajna de Jos

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce funerară

Imagini

Localizare

Este localizată în cimitirul din Drajna de Jos al bisericii Filipescu.

Descriere

Monumentul este orientat cu fața spre drum. Este alcătuit dintr-o cruce mare principală și două secundare mai mici.

Inscripții

Caractere chirilice

help

Peisaj natural

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

monumente funerare drajna, drajna de jos, cruci de piatra

Cruce de piatră I Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:34:09 +0000

Cruce de piatră I Ogretin

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Datare

1740

Imagini

Localizare

Crucea este localizată în incinta cimitirului bisericii din Ogretin.

Dimensiuni

Înălțime: 205 cm Lățime brațe: 66 cm Lățime față: 22 cm Grosime: 29 cm Litere h: 5,5 cm

Descriere

Crucea este realizată în stil brâncovenesc, dintr-un singur bloc de piatră, fără capitel.

Pe cap sunt inscripționate literele IH ЦH. Pe față sunt reprezentate medalioane circulare tangente la medalionul central în punctele de intersecție a două diametre perpendiculare.

În interiorul medalionului central se regăsește un model decorativ floral, iar în cele exterioare sunt inscripționate caractere chirilice: în medalionul din partea superioară a coloanei – IC, pe brațul drept – NI, pe brațul stâng – KA, iar în partea superioară a piciorului – XC.

Sub medalion începe textul pe 11 rânduri.

Dreapta: pe cap are inscripții în chirilică, pe braț este incizat un model decorativ, pe picior se află un text pe 12 rânduri, ultimele 3 aproape șterse.

Stânga: pe cap are inscripții în chirilică, pe braț este incizat un model decorativ, pe picior se află un text pe 11 rânduri.

Spate: Pe cap și brațe sunt reprezentate modele decorative tangente la modelul central. Sub modelul decorativ începe textul pe 4 rânduri. În partea inferioară este sculptat un chip.

Inscripții

Caractere chirilice, limba română.

Traducere

Față:

Rând medalion
:
:
:
:
:
: ??????? NECU
: LAE VOIVOD
: DE ROBUL LUI
: DUMNEZEU
:
:1740

help

Peisaj natural

Nu mai este în locația originală, fiind pusă la intrarea în Biserica veche.

Notă

Domnul profesor Vasile Oltean de la Prima școală românească din Șcheii Brașovului mi-a dedicat câteva minute pentru a studia crucea de piatră și a putut confirma că aceasta a fost realizată în anul 1740, data fiind scrisă pe față, ultimul rând.

important Din aceaste informații putem afirma cu certitudine că Biserica veche a fost construită pe locul unei biserici din lemn mult mai vechi.

monumente funerare drajna, ogretin, cruci de piatra, biserica veche ogretin

Cruce de piatră II Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:35:30 +0000

Cruce de piatră II Ogretin

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Nu se află în locația originală, este pusă lângă biserica veche din Ogretin.

Descriere

Crucea dintr-un singur bloc de piatră, fără capitel, este lăsată înspre spate și ușor la dreapta.

Inscripții

Caractere chirilice

help

Peisaj natural

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

monumente funerare drajna, ogretin, cruci de piatra

Cruce de piatră III Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:36:18 +0000

Cruce de piatră III Ogretin

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Localizată în cimitirul de la Ogretin, lângă biserica veche.

Descriere

Crucea dintr-un singur bloc de piatră, fără capitel.

Inscripții

Caractere chirilice.

Pomenește și iartă pre robul tău… 1841

Peisaj natural

Nu se află în locația originală.

Notă

monumente funerare drajna, ogretin, cruci de piatra

Cruce de piatră IV Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:36:52 +0000

Cruce de piatră IV Ogretin

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Localizată în cimitirul de la Ogretin, lângă biserica veche.

Descriere

Crucea dintr-un singur bloc de piatră, cu capitel.

Inscripții

Caractere chirilice.

Peisaj natural

Nu se află în locația originală.

Notă

monumente funerare drajna, ogretin, cruci de piatra

Cruce de piatră Stănești

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:32:39 +0000

Cruce de piatră Stănești

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Situată pe strada Drumul Romanilor, Stănești, Drajna de Jos.

Coordonate GPS 45.239277, 26.049827

Descriere

Crucea este lucrată dintr-un singur bloc de piatră, cu capitel, având înălțimea de aproximativ 2 m.

Pe cap sunt inscripționate literele IS, pe brațe NI CA. Pe picior HR. Sub inscripția HR începe textul pe 12 rânduri. În spatele inscripției se pot observa urmele unui înscris vechi.

Lateralele nu prezintă inscrițtii.

Spate: partea superioară și brațe nu prezintă inscripții, pe picior se pot distinge 10 rânduri cu inscripții șterse, posibil cu caractere chirilice din anii 1800.

Inscripții

Caractere latine

”1966, 11 septembrie, ridicată (de) Ion N. Nica și soția în amintirea bunicilor și părinților, moștenitori Gh. Nica și Maria”.

Peisaj natural

Pe Valea Stăneștilor, în punctul ”La Rovine”.

Notă

monumente de pomenire drajna, stanesti, drajna de jos, cruci de piatra

Cruce de piatră V Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:37:23 +0000

Cruce de piatră V Ogretin

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Cruce de pomenire

Imagini

Localizare

Localizată în cimitirul de la Ogretin, lângă biserica veche.

Descriere

Crucea dintr-un singur bloc de piatră, fără capitel.

Inscripții

Caractere chirilice.

Peisaj natural

Nu se află în locația originală.

Notă

monumente funerare drajna, ogretin, cruci de piatra

Crucea de lemn de la Fântână - Ogretin (monument pierdut)

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:30:37 +0000

Crucea de lemn de la Fântână - Ogretin (monument pierdut)

În anul 1908 exista o troiță, sau cruce de lemn, la o fântână de la Ogretin, realizată la data de 21 mai 1859. A fost așezată cu ocazia unirii Principatelor.

Nu se cunoaște locația exactă help dar a fost un monument din comuna noastră pe care nu trebuie să-l dăm uitării.

Istoric

Crucea era fost croită dintr-un singur trunchi de copac, înaltă de 4 m, având forma unei cruci simple cu partea de jos a piciorului foarte groasă. Pe partea de sus a brațului mijlociu erau crestate inițialele Mântuitorului și numele prescurtate ale celor patru evangheliști; pe partea mijlocie, era săpată cu slovă veche inscripția aceasta:

”cu vrerea Tatálui și cu ajutoru Fiului și cu îndrumarea Sf. Duh, rădicatus'au această sfîntă cruce in vremea unirei principatelor de robu lui D-zeu Ion Tinca Nicolae…

Pe o muche laterală era săpată data 1859, Mai 21; iar pe partea de jos a trunchiului se vedea capul lui Adam; singura podoabă a troiței era o rozetă primitivă, săpată la întretăierea brațelor crucii.¹²⁶⁾

”Crucea are dar pe lângă necontestata sa valoare artistică și importanța unui document istoric. Era menită să eternizeze Unirea țărilor române. Blagoslovită fie memoria patrioților din Ogretin, cari ne-au lăsat pe lângă interesanta lor inscripție și acea extraordinară formă de cruce, care se înalță ca un splendid argument al originalităței artei noastre țărănești în această a el particularitate.” ¹²⁷⁾

Notă

monumente memoriale drajna, cruci de lemn, troite, ogretin

¹²⁶⁾

Arta şi arheologia, 4, fascicula 09-10, 1933-1934

¹²⁷⁾

Noua revistă Română - 1908

Crucea lui Tudorea

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Fri, 12 Apr 2019 16:58:18 +0000

Crucea lui Tudorea

Această cruce se afla la piscul Cetăţeaua și delimita hotarul dintre Homorâciu şi Drajna de Jos.

Era cunoscută atunci ca şi acum cu numele de ”Crucea lui Tudorea” adică a Pânteştilor sau Pânteșcii, cum se mai numeau aceşti moşneni.

Notă

Dănuț Săcuiu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 06 Mar 2019 11:33:58 +0000

Dănuț Săcuiu

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

Dealul Domnului

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 02 Feb 2020 15:55:38 +0000

Dealul Domnului

Dealul Domnului este locul unde s-a desfășurat bătălia de la Ogretin (cum consemna Nicolae Iorga în „România Munteană” din anul 1918).

După cum relatează G.M. Murgoci în 1906 se indică locația centrală a satului, mai precis zona unde se află ruinele bisericii vechi.

Istoric

”De la Drajna de Sus, Ogretinul, cu amintirea luptei lui Radu-vodă Șerban împotriva tătarilor - un deal zis al „Domnului” se vede în dreapta - păstrează bisericuța făcută sau refăcută la începutul veacului al XIX-lea, cu frescele populare de afară, scăpată de ruina părăsirii în mijlocul îngrămăditului cimitir sătesc, și cu casa bătrână de pe modâlca de pământ înconjurată și astăzi cu zidul cel vechi.” - G.M. Murgoci

Monumente de interes

Biserica veche din Ogretin

Notă

G.M. Murgoci - Valea Teleajenului în vederea excursiunilor; România cum era până la 1918; Nicolae Iorga „România Munteană” din anul 1918).

Dejugătoare

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Fri, 12 Apr 2019 16:53:04 +0000

Dejugătoare

Loc de popas unde se dejugau boii pentru a-i lăsa să se odihnească iar călătorii puteau petrece noaptea la han.

Depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:35:55 +0000

Depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos

Urmele preistorice la Drajna de Jos după cum relatează Dr. D. Buttescu în „Contribution á e'etude mettallurgique des bronzes antiques” nu s-au descoperit în urma unor săpături sistematice organizate de vreun institut de cercetări științifice ci în mod incidental.

Istoric

Astfel, în ziua de 29 aprilie 1916, administratorul plășii Văleni, M. Gheorghiu, deplasându-se în comună cu problema rechizițiilor a găsit la locuitorul Soare Dursină 34 de obiecte de bronz, pe care le-a luat, le-a arătat profesorului Nicolae Iorga, care, după ce le-a cercetat, a indicat trimiterea lor, la Muzeul Național din București.

Locuitorul Constantin Văcărelu a găsit pe malul stâng al râului Teleajen, în spatele conacului Filipescu, la 40 cm adâncime, o mulțime de piese de bronz care vor fi descrise mai jos. Prin grija învățătorului Theodor Popescu, directorul școlii, toate aceste obiecte au fost duse și predate Muzeului Național București.

După cum comentează M. Roller în Istoria R.P.R., în depozitul de la Drajna de Jos s-a descoperit un număr mare de seceri, alături de arme, ceea ce dovedește că pe lângă creșterea vitelor, în țara noastră și în cazul nostru și pe teritoriul comunei Drajna, se practica și agricultura primitivă.

Din analiza formei și a ornamentației lor s-a observat că atelierele care au turnat acest metal, au folosit metode tehnice și decorative asemănătoare cu cele întrebuințate în prelucrarea bronzului din nordul Italiei (civilizația de la Villanova).

Domnul profesor Andrieșescu a fost cel care, prin descrierea și constatările lui, a spus ultimul cuvânt în ceea ce privește acest depozit de bronz din Drajna de Jos.

Toate piesele care au putut intra în posesia autorităților, în număr de 240, se găsesc la Muzeul de Antichități din București; este însă sigur că s-au găsit mai multe, dar ca de obicei câteva vor fi ascunse de către locuitorii ce le-au descoperit. Dintre cele 240 de exemplare de la muzeu, sunt 7 spade, 16 vârfuri de lance, 13 securi cu gaură longitudinală, 2 securi cu gaură transversală, 2 ciocane cu gaură transversală, un sceptru de comandament cu gaură transversală și 199 de seceri de bronz. Din cele șapte spade de la Drajna de Jos toate fragmentare, numai trei au partea superioară de la mâner și ca atare numai ele pot fi încadrate tipologic și deci cronologic (Dacia II p.351). Asupra dimensiunilor nu este locul să insistăm; tocmai pentru că e vorba de fragmente și nu de arme întregi. Mânerul a fost turnat din aceeași bucată cu lama și găurile ne indică desigur că pe deasupra erau prinse prăsele de os sau lemn. Lama este largă și dreaptă.

Comparând aceste spade, domnul Andrieșescu ajunge la concluzia că este vorba de tipul întâlnit la Micene în epoca târzie miceniană, și la Muliana - în Creta - într-un mormânt de la sfârșitul Minoicului Recent III. Iar acest tip socotit central european și nu sudic - aparține în Europa centrală celei de a treia perioade a epocii de bronz. Diferențele de stil l-au făcut însă pe profesorul Kossinna să considere spada de la Micene ca aparținând primei faze a acestei perioade, iar spada de la Muliana ca aparținând celei de-a doua faze a aceleiași perioade, ceea ce înseamnă, în cronologia absolută a lui Kossinna - că spada de la Micene ar fi datată între 1400-1300 înainte de Hristos, iar spada de la Muliana între 1300-1150 înainte de Hristos. Prin faptul că spadele de la Drajna de Jos sunt drepte și plate, cu lama lată, cu cîte două găuri de fiecare parte a bazei mânerului și cu trei găuri chiar pe mâner, ele trebuie socotite posterioare celor de același tip din Germania și Europa centrală, dar în orice caz anterioară celor de la Micene și Muliana.

Prin urmare este vorba de forme de origine central-europeană, și de exemplare - vorbim acum de cele de la Drajna de Jos - mai vechi decât anul 1400 înainte de Hristos.

Dintre cele 16 lănci găsite, cea mai lungă, deși ruptă, are 27 cm (Dacia II p.359). Deosebim două tipuri principale și o lamă aparte. Primul tip, cel mai comun, este reprezentat prin lănci cu foaia normală și cu o țeavă, uneori găurită. Al doilea tip se deosebește prin faptul că are conturul mai elegant și toate exemplarele au una sau două linii reliefate lângă nervura centrală, cum se poate vedea în special din acest exemplar, cel mai mare dintre cele de la Drajna. În ceea ce privește lancea aparte, ea are de fapt același contur general cu cele din al doilea tip amintit, însă este lipsită de orice nervură.

De fapt lăncile de bronz sunt răspândite în toată Europa preistorică nu numai în epoca bronzului, dar și în epoca primă a fierului, și tipurile dovedesc un conservatorism care face imposibil o datare absolută a acestor arme, atunci când ele se găsesc izolate. Când însă ele fac parte dintr-un depozit complex cu nenumărate elemente precise de datare, nu e nicio îndoială că trebuie socotite ca aparținând aceleiași epoci cu restul depozitului.

Securile-topoare cu gaura verticală sunt toate de același tip, având marginile găurii absolut paralele cu tăișul; una singură (Dacia II, p. 363,III, 13) are marginile puțin concave. Toate au câte o tortiță, și ca simplu ornament cîte două nervuri verticale pe fiecare latură. Unul dintre exemplare neavînd tortiță are în schimb o gaură laterală.

Celelalte cinci securi de la Drajna de Jos (Dacia II, p.363, pl. III, fig. 14-18) au drept caracter general comun gaura transversală. La primul exemplar însă acest manșon este foarte simplu, pe când la al doilea partea superioară a manșonului este mult prelungită și puțin curbată la ambele capete. Prima dintre aceste două securi (Dacia II, p. 364, pl. IV, NR. I), are manșonul ornamentat cu 14 caneluri paralele, pe când cea de a doua n-are nici un ornament. Aceasta din urmă este variantă a securilor cu gaură transversală, găsite în număr important în Europa Centrală și denumită de cei mai mulți învățați: securi ungurești; de fapt însă ele se găsesc pe o arie de răspândire mult mai întinsă pentru ca această denumire să mai poată corespunde unei realități.

Securile-ciocane cu gaură transversală de la Drajna (Dacia II, pl IV, nr. 3 și 4) corespund de asemenea tipului cunoscut înainte în Europa centrală, cu rezerva - pe care o face domnul profesor Andrieșescu - că acest tip nu se oprește la Carpați, ci se întinde perfect și la est, de Carpați, deci și pe teritoriul Daciei răsăritene.

Gaura transversală este aici un tub masiv și dă uneltei aspectul cruciform. Pe marginea găurilor acestui tub, ca și pe butonul de deasupra, sunt nervuri săpate care constituie ornamentarea acestor porțiuni. Demn de menționat este însă faptul că diviziunea butonilor prin nervurile ornamentale nu e identică la ambele exemplare.

Trecem acum la exemplarul cel mai frumos (Dacia II, pl. IV, nr.5) numit sceptru de comandament cu gaură transversală. Este vorba desigur de un exemplar care pornește de la aceeași formă ca cele două ciocane descrise înainte, însă răsucirea în spirală a părții inferioare constituie un element unic până acum. Tubul transversal are același aspect, însă la marginile lui nu mai găsim ornamentarea de la celelalte, pe care o regăsim însă la buton. În schimb pe ambele fețe ale obiectului aleargă două nervuri paralele care se întâlnesc în vârful spiralei.

Observarea mai atentă a acestor ultime cinci exemplare descrise ne permite să constatăm însă că ele nu au nici cea mai mică urmă de uzare, cum ar fi trebui să se constate dacă ele ar fi slujit ca unelte de utilitate practică.

Secerile găsite, în număr de 199 se încadrează în următoarele 4 tipuri:

secera cu buton
secera a languette cu trei nervuri
secerile a patte
secerile a crochet, cele mai numeroase la Drajna de Jos

Abundența secerilor a crochet, pusă alături de considerațiile asupra restului depozitului, duc pe Dl. Profesor Andrieșescu la concluzia că depozitul de bronz de la Drajna de Jos trebuie socotit anterior depozitelor din Transilvania și din Ungaria, cu material mai mult sau mai puțin asemănător. Și cum pe de altă parte în perioada mai veche a epocii bronzului secerile de acest tip a crochet lipsesc, depozitul de la Drajna de Jos trebuie datat în perioadele din cronologia Kossinna-Montelius care corespund celei de a doua jumătăți a mileniului al II-lea înainte de Hristos.

Cât privește originea lui, nu este nici o îndoială că obiectele depozitului au fost turnate de meșterii respectivi în regiunile noastre, unde au fost găsite, nicidecum importate, chiar de peste Carpați.

Galerie

Topor bronz 1

Topor bronz 2

Topor bronz 3

Topor bronz 4

Descriere

Topor bronz 1:

tip: topor
cultura: perioada târzie a epocii bronzului
material/tehnică: bronz (cupru 88 %; staniu 11 %; fier 0,31 %; plumb 0,11 %); turnare; incizare
dimensiuni: Ddisc=42 mm
greutate: 520,63 g
datare: a doua jumătate a mileniului al II-lea a.Chr.
ordin clasare: 2318/06.05.2014 - Tezaur

Topor bronz 2:

tip: topor
cultura: perioada târzie a epocii bronzului
material/tehnică: bronz; turnare; incizare
dimensiuni: la tăiş=43 mm; Ddisc=39 mm
greutate: 583,31 g
datare: bronz târziu (a doua jumătate a mileniului al II-lea a.Chr.)
ordin clasare: 2318/06.05.2014 - Tezaur

Topor bronz 3:

tip: topor
titlu: topor-ciocan
cultura: perioada târzie a epocii bronzului
material/tehnică: bronz; turnare; incizare
dimensiuni: la tub=31 mm
greutate: 351,31 g
datare: bronz târziu (a doua jumătate a mileniului al II-lea a.Chr.)
ordin clasare: 2318/06.05.2014 - Tezaur

Topor bronz 4:

tip: topor
cultura: perioada târzie a epocii bronzului
material/tehnică: bronz (cupru 91,20 %; staniu 8,26 %; mangan 0,18 m%) Turnare
dimensiuni: Lceafă=104 mm
greutate: 381,81 g
datare: bronz târziu (a doua jumătate a mileniului al II-lea a.Chr.)
ordin clasare: 2318/06.05.2014 - Tezaur

Notă

M. Roller „Istoria R.P.R”, prof. Vladimir Dumitrescu, prof. Ioan Rizea, corelare C.R.

Imagine - Istoria românilor. Volumul 1 - Din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Alexandru cel Bun (1432)

Imagini și descriere topoare 1,2,3 și 4: http://clasate.cimec.ro/

drajna de jos, sit arheologic drajna, depozitul de bronzuri

Diastime

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 01 Apr 2019 20:16:40 +0000

Diastime

Cuvântul DIASTIME era folosit în vechime la scrierea Zapisurilor și însemna timpul de 30 de ani de când cineva stăpânea un pământ, după care dreptul aceluia pe care la folosit nu mai avea cum să fie atacat în instanță.

Dicționar geografic al comunei Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 29 Oct 2019 21:29:44 +0000

Dicționar geografic al comunei Drajna

CIOCRACUL: deal la S și S-E de satul Drajna de Sus, având piscurile Scafele și Malu de răsună

CURMĂTURA: deal în satul Drajna de Jos, acoperit cu păduri de fagi și brad.

PIȚIGOIUL: deal în satul Drajna de Jos, pășune.

GRĂDIȘTEA: deal situate în satul Drajna de Sus, între râurile Drajna și Ogretin, locul unde este situat Castrul Roman.

LA HULĂ: o râpă situată între dealul Grădiștea și Muchia lui Pârpală.

LA ILIESCI: zona din satul Drajna de Jos, situata la vale de Stănești, unde se găsesc stânci de sare, acoperite de pământ.

MOARA BOLÂNEȘTILOR: situată în satul Drajna de Sus, unde râul Ogretin se varsă în râul Drajna.

MOARA DUPĂ VALE: sat Drajna de Sus unde râul Drajna formează un mare zigzag.

MUCHIA LUI PÂRPALĂ: pisc, sat Drajna de Sus, pe culmea de deal ce se lasă printre râurile Drajna și Ogretin.

PICIORUL DRACULUI: munte Drajna de Jos.

GĂMĂLIA: munte Drajna de Jos.

NUCII LUI BALTAG: Drajna de Jos, zonă situată mai sus de Valea Stăneștilor, se găseau zăcăminte de sare.

SĂRĂTURĂ: pârâu ce izvorăște din dealul Ciocracu, ocolește „Malul de răsună” trece prin satul Cătunu apoi se varsă în râul Drajna.

MALUL DE RĂSUNĂ: pisc înalt pe dealul Ciocrac.

CHILIA: pisc pe culmea de deal între râul Drajna și râul Ogretin, în Drajna de Sus.

LEURDEANU: pisc pe culmea de deal ce se lasă printre râurile Drajna și Ogretin, situat în vestul satului Ogretin (pășune).

PISCUL LUI BÂRSAN: pisc situat la sud de piscul Piatra, Drajna de Jos (fânețe).

PISCUL LUI CIOCAN: situat în Drajna de Sus între râurile Drajna și Ogretin.

PISCUL PIATRA: situat mai la sud de vârful Cetățeaua.

PIATRA LUNGĂ: pisc situat între râurile Drajna și Ogretin, satul Drajna de Sus.

PISCUL TRĂSNIT: situat între râurile Drajna și Ogretin, Drajna de Sus.

PLĂIȘANI: Drajna de Jos, unde râul Drajna face un mare zigzag.

PE VALE: poiană în Drajna de Sus.

RÂPA CORBULUI: Drajna de Sus, unde râul Drajna face un mare zigzag.

RÂPA STAN BRATU: Drajna de Sus, unde râul Drajna face un mare zigzag.

SĂRĂȚELU: mic vâlcel cu apă sărată, care izvorăște lângă piscul Piatra. Locurile din jurul acestei văi sunt sărate. Drajna de Jos.

SCAFELE: pisc înalt pe dealul Ciocracul, Drajna de Sus. Pășune.

STĂNEȘTI: zonă situată între Piscul Domnului și râul Teleajen.

VALEA SILA: Drajna de Sus.

ZĂLOJILOR: vale în Drajna de Jos.

PERILOR: vârf Drajna de Jos.

VADURI: vale și poiană Drajna de Jos.

REVEICU: zonă Ogretin, unde râul Ogretin face un mare zigzag.

STAN CIOC: zonă Ogretin, unde râul Ogretin face un zigzag.

TURBUREA: Drajna de Jos.

Notă

Dispensarul uman Drajna de Sus

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:09:47 +0000

Dispensarul uman Drajna de Sus

Dispensarul uman Drajna de Sus a fost inaugurat la data de 14 noiembrie 1924. Dumitru Bazilescu a fost cel care a făcut toate demersurile pentru construcție.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

drajna de sus, dispensarul uman drajna de sus, dumitru bazilescu

Doine și cântece din Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 08:59:44 +0000

Doine și cântece din Drajna

La moară la Făgădău

La moară la Făgădău Macină și bun și rău Acolo macin și eu. Morărița ce-mi spunea Stai puiule nu punea Pân ce nu m-oi săruta Ferice de om frumos Și la moară toarnă-n coș Vai de omul cel urât Nici la moară n-are rând. ¹²⁸⁾

Cătăni m-aș cătăni

Cătăni m-aș cătăni Cătăni-m-aș cătăni Numai arma de n-ar fi Arma și cu ranița Căci ele mi-au mâncat viața. ¹²⁹⁾

Hai mândruțo săi pârleazul

Hai mândruță săi pârleazul Vino să uităm necazul Puiculița mea Vin puicuță pe din dos C-am o poartă de rogoz Cum pui mâna cade jos C-am în brazdă patru boi Și acasă mai am doi N-are cin să-i îngrijească Dac-acasă n-am nevastă. ¹³⁰⁾

Rujiță de pe răzor

Rujiță de pe răzor Rujiță de pe răzor, Nu mă blestema să mor Nu mă blestema să mor, Căci mai blestemat o dată Și-am zăcut o vară toată I-auzi cum răsună valea Și mândruța-mi ține calea Și nu i-am rupt florile Nici mărgăritarele Și le-a rupt dada Marie De le-a pus la pălărie Pălăria lui Ionuț Căci a fost al ei drăguț I-auzi cum răsună valea Și mândruța-mi ține calea. ¹³¹⁾

Inimă de putregai

Foaie verde de susai Inimă de putregai Ce guriță dulce ai Și taichii nu vrei să-i dai. N-am un cuțit să te tai Să văd la mijloc ce ai Inimă de putregai! ¹³²⁾

Du-te Leano de te culcă

Du-te Leano de te culcă Nu ține umbră la furcă Du-te Leano de fă patul Deseară-ți vine bărbatul! Lasă vie, vie, vie, Calea mărăcini să-i fie! Du-te Leano de te culcă Nu ține umbră la furcă Du-te Leano de fă patul Deseară-ți vine amantul! Lasă vie, vie, vie, Calea trandafiri să-i fie! ¹³³⁾

Leuștene, cin te-a pus

Leuștene cin te-a pus? Marița care s-a dus! Leuștean cu foaia lată Cine te-a sădit pe baltă? Marița când era fată! Câte flori pe iaz în sus Tot Marița mi le-a pus! Câte flori pe Teleorman La Marița pe tulpan! ¹³⁴⁾

Cât e Oltul de cotit

Foaie verde mărgărit Cât e Oltul de cotit Mă mir eu cum l-am trecut! L-am trecut cu meșteșug Pe două roate de plug! Foaie verde și-o sipică Oltu-i mare lumea-i mică, Nu te duce Ioniță Că te-neci tu mă-i Gheorghiță! Măcar de m-aș nieca Numai să-mi văd iubita! ¹³⁵⁾

Cucule, de unde vii

Cucule de unde vii? De la niște vii pustii! Dar de badea ce mai ști? Știu că-i bine sănătos Șade la masă voios. Și-i voios ca umbletul, De îi frige sufletul! Pită albă stă la masă Cum îi pita mai frumoasă Nici necoaptă Nici răscoaptă Lângă pită Carne friptă Lângă carne Două cane: Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat, Nici nu bea nici nu mănâncă De durerea-i cea adâncă. ¹³⁶⁾

Niță, Nițișoara mea

Niță, Nițișoara mea, Ți-ar face neica căruță Cu roațile de tărtăcuță, Proțapu dă micșunele, C-așa-i place mîndri mele. Niță, Niță, Nițișoară, Fi-te-ar fi lovit o boală Cîn ierai la mine-n poală Cu mîna la țâțișoară, Cu gura la bărbișoară! ¹³⁷⁾

Lele, lele și iar lele

Lele, lele și iar lele, Cu basmaua pă sprincene, Cu păru făcut inele, Mi-ai usca zilili mele! Cine ți-o mai zice lele Să-z poarte coadile tăle Și ciorapi din picere Și urmizu dă la gât C-ăla mă bagă-n pămînt! ¹³⁸⁾

Doinele și cântecele: La moară la Făgădău, Cătăni-m-aș cătăni, Hai mândruță, săi pârleazul, Rujiță de pe război, Inimă de putregai, Du-te Leano de te culcă, Leuștene cin te-a pus, Cât e Oltul de cotit și Cucule, de unde vii, exprimă sentimentul dragostei sincere a omului simplu din popor. Acest sentiment de dragoste este plin de gingășie și uneori el atinge înălțimi nebănuite. Ca un vulcan el se revarsă peste toată firea celui care îl trăiește și el nu poate fi stins decât în clipa când apare iubitul sau iubita dorită.

Semnificative în această privință sunt doinele și cântecele: „Cucule, de unde vii”, unde dorul de iubită este atât de puternic la flăcăul îndrăgostit încât „Nici nu bea nici nu mănâncă, de durerea cea adâncă” pricinuită de dorul iubitei sale. Acelaș sentiment îl trăiește și flăcăul îndrăgostit din doina „Cât e Oltul de cotit”. El preferă să se înece, dar numai să-și vadă iubita. ¹³⁹⁾

drajna, traditii, doine cantece, folclor local, ansamblul poienita

¹²⁸⁾ , ¹²⁹⁾ , ¹³⁰⁾ , ¹³¹⁾

auzit de la Constantin Mitrea Dumitrescu în vârstă de 76 de ani în martie 1958, cules de prof. Ioan Rizea

¹³²⁾ , ¹³³⁾ , ¹³⁴⁾ , ¹³⁵⁾ , ¹³⁶⁾

auzit de la Dinescu Sevastița în vârstă de 67 de ani în martie 1958, cules de prof. Ioan Rizea

¹³⁷⁾ , ¹³⁸⁾

5.V.1940, Ogretin - r. Teleajen, inf. Marița Mănescu; cules de E. Comișel

¹³⁹⁾

profesor Ioan Rizea

Drajna de Jos

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 06 Jun 2021 14:59:33 +0000

Drajna de Jos

Drajna de Jos este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Localizare

Se situează în partea de sud a teritoriului administrativ al comunei, pe drumul județean 102B.

Istoric

„La începutul secolului al XVII-iea, a intervenit o schimbare în statutul juridic al acestui sat liber. Documentele surprind, între 1630 şi 1632, numeroase vânzări de părţi de moşie în Drajna şi Stăneşti de către moşnenii de acolo către Hrizea vel vornic.

Metoda de infiltrare a acestui boier, nefiind surprinsă de documente, o putem doar bănui. Hrizea trebuie să se fi înfrăţit cu câţiva dintre moşnenii din obştea respectivă sau probabil să le fi dat cu împrumut bani, primind zălog părţile lor de moşie, părţi care n-au mai putut fi răscumpărate, trecând în proprietatea boierului, care a câştigat în acest mod dreptul de protimisis.

Aceste moşii cuprindeau părţi din siliştea satului (vatra satului), din terenul arabil, din pădure şi din munte, din apă şi din vadurile de moară de pe râul Teleajenului sau râul Drajna.

Mai mult decât atât, unii dintre moşneni s-au vândut împreună cu părţile lor de moşie, devenind astfel rumâni, ţărani aserviţi ai boierului. De exemplu, la 1630, Drăgan cu cei trei feciori, Dragomir, Radul şi Dumitru, Stanciul cu un fecior, Dumitru, Dragomir cu un fecior, Voicu „şi cu câţi feciori vor naşte de acum înainte de noi" s-au vândut lui Hrizea mare vornic „să-i fim rumâni cu toată moşia noastră ot Stăneşti ot Teleajen".

Achiziţionarea de pământ a fost dublată de implicarea socială a boierului în cadrul comunităţii, realizată prin cumpărarea unei biserici de lemn din Drajna, prin hrisovul datat 28 aprilie 1631, de la Dumitru cu soţia şi fiul lor „locul fiind al vornicului, numai ce sunt lemnele ale mele".

La 23 iunie 1640, în condiţiile în care Hrizea a dorit „să-şi aleagă", să iasă din devălmăşie, şi să-şi hotărnicească moşia, moşnenii din Drajna şi Stăneşti i-au luat pe cei 12 boieri hotarnici şi le-au arătat toate semnele vechi de hotar şi au ales vornicului partea sa din tot hotarul Drajnei şi al Stăneştilor, 20 de părţi, lor rămânându-le 26. Aceste părţi au fost anume alese, „noi toţi megiaşii ne-am sculat de am picnit de ne-am luat nouă den sus ocina cu siliştea Stăneştilor şi am dat pre dumnealui den jos şi cu siliştea Drajnei şi preste apă iar am luat noi întâiu den sus şi am dat pre vornicul den jos. (…) şi am rămas noi toţi în Stăneşti cu tot hotarul nostru cum suntem împietriţi şi dumnealui în sat în Drajna cu tot hotarul cum iaste împietrit".

Moşnenii au continuat să stăpânească pădurea şi muntele „neîmpărţite", în devălmăşie, cu boierul.

De la vornicul Hrizea, părţile din Drajna de Jos şi din Stăneşti au continuat să fie, proprietate boierească, care ulterior s-a mărit şi s-a consolidat. Părţile de moşie ale lui Hrizea vornic vor rămâne fiului acestuia Udrea comis, fiu nelegitim, dar desemnat de vornic drept moştenitor al averii sale. În anul 1643, după moartea tatălui său, Udrea, încercat de datoriile moştenite, a scos la vânzare, printre alte moşii şi pe aceasta de la Drajna şi Stăneşti. Boierul le-a dat atunci ocazia rumânilor să se răscumpere, dar fie că n-au putut, fie că n-au vrut, aceştia n-au făcut-o.

Cumpărătorul este unul dintre boierii Cândeşti, Radu comisul Mihălcescu. Acesta, la 18 noiembrie 1643, a cumpărat „satul Drajna den judeţul Săcuianilor, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu morile şi cu tot venitul, cu siliştea satului den câmpu şi cu pădure şi cu apă den hotar până în hotar". Comisul s-a judecat în câteva rânduri cu rumânii de pe moşia de la Drajna şi Stăneşti pe motiv că, pe nedrept, au ajuns în situaţia aceasta arătând că Hrizea vornicul le-ar fi „răpit moştenirile lor cu hotare în silnicie şi fără dreptate". Încercările lor au eşuat în urma judecătii domneşti.

Planul moșiei Drajna - 1885

În a doua jumătate a secolului al XVII-iea, moşiile de la Drajna şi Stăneşti, vor face parte din zestrea fiicei comisului, Rada, care a luat în căsătorie pe Constantin căpitanul Filipescu, fiul lui Pană Filipescu şi a Maricăi Cantacuzino.

Moştenitorul unor averi însemnate, îmbogăţit prin căsătoria cu Rada Cândescu, căpitanul avea în plaiul Teleajenului şi în plaiul despre Buzău, din judeţul Saac, numeroase moşii. Drajna de Jos pare să fi fost locul preferat pentru stabilirea uneia dintre curţile sale.

Constantin s-a arătat preocupat de mărirea domeniului de la Drajna de Jos. Într-o primă fază a eliminat concurenţa (profitând de dreptul de protimisis conferit prin căsătorie), prin răscumpărarea moşiilor de la Ioan abagiul din Ploieşti, care, utilizând metoda zălogirii şi a împrumutului reuşise să cumpere de la moşnenii din Drajna şi Stăneşti, părţi importante de moşie din cele 26 pe care aceştia încă le mai stăpâneau. ln 1684, luând, după cum spune actul, „zapisele de cumpărătoare" de la acesta, Constantin a solicitat domniei hotarnici care să-i aleagă aceste părţi de moşie şi să le lipească moşiei pe care o avea de zestre. Ulterior, între 1685 şi 1688, a achiziţionat şi alte părţi de moşie din Stăneşti şi Drajna.”.¹⁴⁰⁾

În anul 1864, au fost împroprietăriți 323 locuitori în acest sat de pe moșia Mariei Filipescu.

Drajna de Jos avea în subordine și cătunele: Chirițești, Făgetul și Podurile.

La data de 28 martie 1909, satul Chirițești s-a alipit comunei Izvoarele.¹⁴¹⁾

Se menționează urmele unui drum pavat (drumul roman) în Valea Dracului.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Monumente istorice

Monumente memoriale și funerare

Monumentul Piscul Domnului - Tradiţie creştină, loc de pelerinaj şi rugăciune;
Monumentul eroilor;
Cruce de piatră Stănești;
Cruce de piatră cimitir Drajna de Jos.

Locuri de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Școala

Școala Platon Mocanu Drajna de Jos

Administrație

1870-1876, Dumitru Medianu - învățător școala Drajna de Jos (inițial plătit de comună apoi de stat)
1891, martie 4, N. Rogozea - primar
1891, martie 4, Ioan Filipescu - secretar
1899, Naie Gh. Manu - primar
1916, aprilie 25, Sterie D. Păiș - primar
1927, aprilie, Sterie D. Păiș - primar
1934, aprilie 15, Ilie C. Butoi - primar
1934, aprilie 15, Constantin B. Marinoiu - notar
help Țaporea Nicolae

Date

Cod poștal: 107193

Populație: 2341 locuitori

Poziție geografică: 45°13′28″N 26°3′26″E

De prin ziare

Articol din ziarul „România liberă”, 08, nr. 2078, 10 iunie 1884

„La comuna Drajna de Jos, județul Prahova, în ziua 29 Maiu trecut, o femeie din comuna Posesci, fără a i se cunoasce numele, voind a trece gărla Drajna, s-a suit într-un car cu boi. Apa fiind mare din causa ploilor, a resturnat carul în care era femeia, care s-a înecat scăpând cu viață vitele și cu posesorul lor”.

Articol din ziarul Adevărul, 19, nr. 6502, 30 septembrie 1907

Denunț grav - Primarul comunei Drajna de jos, raportează telegrafic azi parchetului că femeea Casandra, soția locuitorului I. Popescu, a bătut atît de grav pe copilul său vitreg Silivestru în etate de 4 ani, încît nevinovatul copil, a socumbat. Victima, prezintă grave leziuni pe corp. Parchetul a dispus facerea autopsiei.

Discuții

Notă

drajna de jos, monumente de pomenire drajna, monumente istorice drajna, monumente funerare drajna, cruci de piatra, mori de apa drajna

¹⁴⁰⁾

Irina-Aurora PAVELEȚ - istoric

¹⁴¹⁾

Codul General al României : Codurile, legile şi regulamentele uzuale în vigoare: 1856-1909: întocmit după textele oficiale. Volumul 5: Legi uzuale: 1908-1909. Suplimentul 2: 1909 pg. 308

Drajna de Sus

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 27 Aug 2020 16:35:18 +0000

Drajna de Sus

Drajna de Sus este satul de reședință al comunei Drajna din județul Prahova, Muntenia.

Localizare

Satul este amplasat în partea centrală a teritoriului administrativ și s-a dezvoltat de-a lungul drumului principal DJ 230, care străbate localitatea de la sud la nord.

Istoric

Drajna de Sus la anul 1900:

”Pe lângă agricultură, pomicultură și creșterea vitelor, locuitorii se mai ocupă cu fabricarea varului alb, și a rachiului de prune; cu dulgheria, zidăria, rotăria, cărăușia, etc.

Sunt: 8 vărari, 25 fabricanți de țuică, 10 dulgheri-tâmplari, 5 zidari, 8 rotari, 60 chirigii, și restul sunt muncitori agricoli, care muncesc cu contracte agricole în câmpiile Brăilei și Ialomiței, și chiar în ale Prahovei.

Majoritatea locuitorilor sunt moșneni; 18 s'au împroprietărit la anul 1864, pe moșia decedatului Moise Pănculescu, și li s'au dat 44 hectare pământ. Mulți locuitori din com. Drajna de Jos, Cătunul și Homorâciul s'au împroprietărit la 1864, tot pe teritoriul acestei comune.

Locuitorii au: 14 cai și iepe, 242 boi, 144 vaci, 850 oi (osebit de cele strânse în fiecare an pentru a se tăia toamna la zalhanale).

Fructele pomilor roditori le desfac la orașul București, unde se găsesc mai mulți precupeți din această comună. Țuica o vând angrosiștilor din Văleni-de-Munte și Ploești și aceștia o desfac în Ploești și București; varul alb-gras îl desfac în București mai cu seamă; vitele mari, pastrama de la zalhanale, seul și pieile le desfac în Ploești. Dulgherii, zidarii și rotarii lucrează aici și în comume vecine, când sunt chemați.

În raionul comumei sunt 3 zalhanale, 9 mori de apă și o pivă, pe apa Drajnei.”

Școala

Școala Drajna de Sus

Monumente

Lăcașuri de cult

Biserica Bolâneștilor Cuvioasa Parascheva și Sfântul loan,
Biserica Pânteștilor Sfântul Ioan Botezătorul,
Biserica Adventistă.

Locuri de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

De prin ziare

Articol din ziarul ”Telegraphulŭ de Bucuresci. Seria 1, 12, nr. 3154, 11 noiembrie 1882”

„Ni se comunică că dilele din urmă s-a comisu omoru în apropriere de comuna Drajna de susu. Unu țăranu, a nume Ghiță Ioniță Badea a omorîtu pe consăteanulu seu D. Ioniță”.

Date

Cod poștal: 107194

Populație: 1090 locuitori

Poziție geografică: 45°15′5″N 26°4′7″E

Administrație

1868, februarie 7, Ilie Gh. Bolânu - primar
1891, martie 9, N. Antonescu - primar
1891, martie 9, Gh. Gheorghescu - notar
1910, mai 8, D. Dumitrescu - paroh
1910, mai 8, Dumitru Bazilescu - director școlar
1910, mai 8, Gh. Gheorghescu - notar
1926, decembrie 24, N. Filcescu - primar
1926, decembrie 24 - consilieri: N.C. Bolânu, G. Popescu, Andrei Neagu, N.I.St. Pântea, Ion N. Cârstea, Andrei Tudoroiu
1927, septembrie 2, N. Filcescu - primar
help Tudor Alexandru
help Enescu Ion
1972, iunie 20, Arsene V. Ion - primar
help Aurelian Voinoiu
help Gheorghe Moșoiu
help Alexandru Văcărelu
help Iordache Marioara
help Iordache Petre
help Călinoiu Ion
help Gavrilă Mihai
help Gonțea Violeta

Discuții

Notă

”Marele Dicționar Geografic al Romîniei” vol. 3

drajna de sus, monumente de pomenire drajna, monumente istorice drajna, monumente funerare drajna, cruci de piatra, mori de apa drajna

Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 01 Feb 2026 19:32:59 +0000

Drajna

Comuna Drajna

Coordonate:

45°14′30″N 26°3′59″E

Țară: România

Județ: Prahova

Tur virtual:

Galerie: Remember Drajna

Amplasare în cadrul județului

Reședință: Drajna de Sus

Siriuta: 132896

Atestare: 1429

Guvernare: Primăria Drajna

Primar: Violeta Gonțea

Populație (2011): 5168 locuitori

Suprafață: 5560,91 ha

Fus orar: UTC+2

Cod poștal: 107190

Prezență online

Site web oficial: Primăria Drajna

GeoNames: Geonames

Comuna ¹⁾ este situată în zona subcarpatică din nord-estul județului Prahova, în depresiunea Drajna - Chiojd, flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu, pe ambele laturi ale gârlei omonime, fiind așezarea cea mai veche din zona Văii Teleajenului.

Se învecinează la est cu comuna Posești, la sud-est cu comuna Aricești Zeletin, la sud cu comuna Predealul Sărari, la sud-vest cu orașul Vălenii de Munte, la vest cu comunele Teișani, Izvoarele și Măneciu, iar la Nord cu comuna Cerașu, străbătută de drumul județean 102B, șosea începută în anul 1868, ”lucrată cu dile de prestație”.²⁾

Comuna este formată din satele: Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos, Drajna de Sus, Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile, Poiana Mierlei, fiind înființată ca organizație teritorială la data de 16 februarie 1968.

Limitele comunei sunt:

latura nordică dealurile: Leurdeanu (834,4m), Teiului (762m), Iazul Țiganului (769m),
latura estică piscurile: Piscul Stănilă (756,7m), Piscul Mierlei (669,9m), Piscul Stânei (636,6m), Piscul La Peri (672,8m),
latura vestică: Piscul Domnului (532,7m).

Satul Drajna de Jos este brăzdat de două dealuri:

la Nord, având 4 piscuri însemnate: Piscul Cetățeaua, Piscul lui Bârsan și Piscul Domnului,
la S-E, având piscurile: Piscul Scafe, Piscul Pițigoiul și Piscul La Peri, acestea fiind pășuni. Între Piscul Domnului și râul Teleajen se află câmpia Stăneștilor.

Satul Drajna de Sus este străbătut de trei dealuri:

de la N și E, ce începe din muntele Craiu și se lasă spre sud printre râurile Drajna și Ogretin, terminându-se la confluența acestor ape prin dealul Muchia lui Pârpală. Acest deal are următoarele piscuri: Piscul Piatra Lungă, Piscul Leordeanul, Piscul lui Ciocan, Piscul Chilia, Piscul Trăsnit, Piscul Grădiștea și Piscul Muchia lui Pârpală.
dealul de la V și S-V ce începe tot din muntele Craiu și se lasă spre sud printre râurile Drajna și Teleajenul, terminându-se la confluența acestor ape, cu Piscul Domnului. În satul Drajna de Jos, având ca piscuri: Piscul Cetățeaua, Piscul La Cruce, Piscul La Piatra și Piscul Domnului.
dealul de la S și S-E numit Ciocrac cu piscurile: Piscul Scafele și Piscul Malul de răsună.

Poieni: Poiana Proșcanul, Poiana Pe Vale, Poiana Vaduri, Poiana Chilia, Poiana Groapa-Oii, Poiana Groapa-Largă, Poiana Groapa-Cornului și Poiana Poiană.

Vâlcele: Vâlceaua Dragomirei, Vâlceaua Valea cu Jugastri, Vâlceaua Valea Podurilor, Vâlceaua Groapa Oii, Vâlceaua Proșcanul, Vâlceaua Pe Vale, Vâlceaua Groapa Chiliilor, Vâlceaua Groapa Oanei, Vâlceaua Groapa Largă, Vâlceaua Groapa Cornului, Vâlceaua Groapa Cetățelei, Vâlceaua Fundul Poienei, Vâlceaua Sila, Vâlceaua Voichița, Vâlceaua Podureanca, Vâlceaua Apa-Dulce și Vâlceaua Sărățelul.

Râul Drajna izvorăște din Munții Tătaru, Vârful lui Crai (1.473m), trece prin comunele Cerașu și Drajna, apoi se revarsă în râul Teleajen, la extremitatea nordică a orașului Vălenii de Munte. Face însemnate zigzaguri la Moara după Vale, Râpa Corbului, Burdușei, Moara Mihaiu Popescu, Râpa Stan Bratu și la Plăișani.

Etimologie

Denumirea comunei vine de la numele râului Drajna (numit și Drăjnuța până în localitatea Cerașu), care o străbate de la nord către sud, derivând din cuvântul „draj” care în limba slavonă înseamnă râu repede, energic, dar după Alexandru Barbu ar semnifica limită teritorială, hotar. Numele original se pare că era ”Drasna”.³⁾

Atestare

Asupra înființării comunei Drajna, legenda spune: ”În vremea de demult, pe când nici nu erau Romanii p'aici, atunci în această vale strimtă, dar pusă bine, a fost un sat Dacic, mare frumos.

Când a venit Traian împăratul cu soldații sei și a bătut pe Daci până i-a stins, și le-a luat țara, atunci satul Dacilor din acest loc a atras mult băgarea de semă a generalilor Împărătești, cari au găsit cu cale și au și făcut în acest loc, pe dealul ”Grădiștea” un lagăr mare și statornic, cu cazarme și întărituri numai de zid de cărămidă'. Împrejurul lagărului s'a format un orășel bogat. Aici mai târdiu au venit limbi pâgâne despre Sore-răsare și au dărîmat cetatea până în rasul pamântului, iar lumea s'a pribegit de frica robiciunilor. După ostoirea vîrtejului păgân s'au retras aici numai două din familiile pribegite : Pânteșcii și Bolineșcii, ai căror strănepoți populeză astă-di, comunele Drajna-de-sus și Ogretinu.”.⁴⁾

Primul hrisov de atestare se referă la satul Stănești (înglobat Drajnei de Sus) fiind datat 1 decembrie 1429, dat la Argeş, prin care Dan al II-lea, urmaşul lui Mircea cel Bãtrân, emitea un act de dănie unor boieri ai săi (Dumitru din Maniaci, Balea, Bârseanu) pentru satele: Maniaciul, Poienile Vărbilăului, jumătate din Izvoranii de la Dealu Mare - azi Valea Călugărească, precum și a treia parte din Stănești.

Un al doilea răvaș este scris între anii 1482-1495, în care Vlad Vodă Călugărul scrie Brașovenilor ca să înapoieze lui Nicula și Manglavit 450 berbeci cumpărați din țara Moldovei, care au fost tâlhăriți la Drajna.

Un al treilea document este scris la 1 septembrie 1486 sau 31 august 1487 în care același Vlad Vodă Călugărul consfințea lui Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicul, cealaltă jumătate din Ogretin și o stână în Clăbucet.

Despre așezarea Stăneștilor putem aminti mai multe documente:

hrisovul din 19 iunie 1502 prin care Radu cel Mare confirmă lui Mogoș și Nanciu o ocină în localitate;
hrisovul din 24 aprilie 1510 emis de Vlad cel Tânăr pentru a adeveri o ocină Mariei, fiica lui Alaman;
hrisovul de hotãrnicie al lui Neagoe Basarab emis la 10 iulie 1517 prin care certifică moșnenilor (termen folosit pentru prima oară) din Stănești și Drajna hotarele moșiei lor „din jos, din piatra Berevoieștilor, drept în sus la curmătură, la piatra Șăbianului, la Piscul Găteștilor, la Vârtej, Piscul Globului, la gura Ogritinului, Drajna de Sus, Fântâna Teiului, drept în apa Teleajenului și Teleajenul în jos, iarăși în piatra Berevoieștilor”;
hrisovul din 19 aprilie 1569, Alexandru Voevod, Domnul Țării Românești prin care întărește lui Stoica Tătarul și fiului său Buchea, stăpânirea peste ocina din Boloni;
hrisov din 1582 emis de Mihnea Turcitul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte lui Nicula, Stan, Stanciul din Ogretin moşie în sat, în urma unei judecăţi, stabilind şi hotarele.

Ogretinul, care, până în 1877 a aparținut de comuna Râncezi, mai e amintit și în alte evenimente din 1604, sau 1631, ca și Stăneștii de altfel în 1630, octombrie 1631, noiembrie 1631, 1632.

În ce privește Drajna… nu ne lipsesc evenimentele consemnate, astfel:

hrisovul lui Radu Șerban din 29 iunie 1604 despre Bătălia de la Ogretin și Stănești;
la 6 aprilie 1626, Alexandru Coconul întărea slugerului Iordachi mai multe sate printre care și o parte din Ogretin;
la 28 aprilie 1631 un locuitor numit Dumitru din Drajna, cu soția și fiii săi, vând marelui vornic Hrizea biserica din Drajna, făcută de ei pe locul vornicului. La semnarea actului erau martori: Drăgoi din Starchiojd, popa Vasile din Drajna, Pătru vătahul din Drajna, Vlaicu din Ogretin, Stoica vătahul din Cerășovi și Dumitru din Râncezi important;
la 1 iulie 1631, mai mulți săteni din Drajna și Ogretin își vânt ocinile, iar unii dintre ei se vând ca „rumâni” aceluiași Hrizea - mare vornic; tip
la 18 octombrie 1631 o călugăriță, pe nume Maria, vindea unele locuri din Drajna aceluiași vornic Hrizea;
la 20 octombrie 1631, un oarecare Crăciun își vindea și el ocina din Drajna și Stănești tot lui Hrizea;
la 28 decembrie 1631, o anume Anca și fiul său Mircan vindeau ocina din Drajna aceluiași dregător;
la 21 februarie 1632, mai mulți megieși (vecini) din Drajna și Costeni (la acea vreme aparținea de Drajna), se vindeau ca „rumâni” lui Hrizea, la fel ca și Neagoe și Radu din Stănești, care se vindeau împreună cu ocina lor. La încheierea ambelor acte semnau ca martori: Șerbu - vătaf din Bătrâni, Deadiul - vătaf din Călinești, Mihăilă - pârcălab din Drajna, Andronic - spătar din Mălăiești, Coadă - vătaf din Mâniaciu și Drăgan din Stănești;
la 17 martie 1632 este și documentul prin care Nan și Răducu din Drajna se vindeau ca „rumâni” aceluiași Hrizea, consfințind astfel concentrarea terenurilor și a forței de muncă aceluiași dregător, care nu peste mult timp (1655) se va ridica împotriva domnitorului;
la 5 ianuarie 1633, mai mulți megieși din Drajna și Stănești se vând rumâni lui Hrizea;
la 23 iunie 1640, zapisul megieșilor din satul Drajna și Stănești către jupân Hrizea vel vornic
la 18 noiembrie 1643, Udrea vel comis, feciorul lui Hrizea Vornicul, vinde lui Radul vel comis, satul Drajna din județul Săcuianilor, cu tot venitul său (aceasta este data când moșia Drajna trece în proprietatea boierului Radu Mihalcea Cândescu din Buzău)important;
la 28 iunie 1647, hrisov cu porunca lui Mateiu Basarab prin care întărește vel comisului Radu stăpânire asupra munților arătând hotarele;
la 25 februarie 1651, Matei Basarab voievod întărește lui Radul Mihalcea, mare comis, stăpânirea unui munte și a unei ocine în Drajna de Jos, j. Sac, hotărnicite cu 12 boieri;
la 5 septembrie 1654, Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe preț de 50 ughi;
la 11 iulie 1655 trupele lui Gheorghe al II-lea Rakoczi, venite în ajutorul cui Constantin Șerban, după ce zdrobesc răzmerița seimenilor, dărăbanilor și roșilor, conduși de spătarul Hrizea, întorcându-se spre casă, poposesc „lângă Teleajen, pe câmpul Drajnei”;
la 15 iunie 1670, zapisul lui Chirtop iuzbașa prin care își vinde partea lui de moșie din Stănești și Cătunul;
la 15 octombrie 1672, zapisul prin care Nenciul și Jidul din Drajna, cu feciorii, pun zălog partea lor de moșie lui Neacșul Dorobantul din Văleni;
la 22 iunie 1676, zapis prin care 5 moșneni din Stănești vând lui Ion Abagiul o jumătate de vad de moară pe Teleajen;
în anul 1677, scrisoare prin care 6 megiași adeverează moșia și vadul de moară cumpărat în Stănești de Ion Abagiuimportant;
la 24 ianuarie 1679, hrisovul lui Duca Voevod, Voevodul Țării Românești, prin care dă lui Ion Abagiul ot Ploești, deplică proprietate a moșiei Stănești din jud. Saac;
la 21 iunie 1684, hotărnicia a 12 boieri pentru moșia Stănești între Constantin Căpitan Filipescu și moșnenii din Stăneștiimportant;
15 septembrie 1684, zapis de donație a mănăstirei Bradul scris de Constantin Filipescu pentru soacra sa Arghira Mihalcea, soția lui Radu Mihalcea;
la 7 octombrie 1693 zapisul prin care Dragomir iuzbașa din Văleni vinde lui Stan Dorobantul din Teișani o vie în dealul Nucetului;
la 4 august 1699 zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia lui Voica şi fiiilor către Albul pe 25 1/2 taleri.
la 13 noiembrie 1712, Constantin Brâncoveanu emite un răvaș adresat boierilor "adeveritori şi hotarnici" orânduiţi să aleagă şi să hotărască toată partea de moşie a lui Mihai Cantacuzino, fost mare spătar, hotarele moşiilor Cătuneni şi Ogretineni, cumpărate de la megiaşii din Drajna, situate în hotarul Caraşului, jud. Saac; 1712 (7221);
la 20 ianuarie 1741 8 megieși din Drajna de Jos cer dreptate voievodului pentru o moară situată pe hotarul Stăneștilor;
la 22 aprilie 1745, diata lui Stan Păntea, prin care își împarte averea către fii și lămurește situația unei vii zălogite Logof. Stoica;
la 14 iulie 1745, boierul Filipescu vinde lui Iane căpitanul din Izvoare moșia ”Cetățeaua”;
la 1750 foaie de zestre a unei anume Joiţi;
la 9 februarie 1770, moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură în pădurea Ursoaia, plătind dijmă bisericii opt taleri anual;
25 iunie 1776 Zapis (anafură) de judecață - Departamentul al 2-lea arată prin anafora că Mircea pîrcălabul din Drajna reclamă că ispravnicul Enache Rahtivanu a cerut și încasat darea de 40 de taleri de care satul fusese scăzut.
în luna aprilie 1776 Stan i Mihaiu vinde lui Mihaiu Bolîn moșie în hotarul Cătunului;
10 decembrie 1776 Zapis (anafură) de judecată - Vel vornicul arată prin anafora că Barbul și Marco din Drajna se plâng contra lu Toma și Nicolae Mirețul din Prejmer (Transilvania) că le-au luat niște cai și i-au dus peste munți.
la 31 octombrie 1780, Mihai Bolân și Dobra, soția răposatului preot Cernat din Drajna, se jeluiau lui Alexandru Ipsilanti înpotriva biv ceaușului Mareș din Buzău pentru o problemă financiară de 500 de taleri;
la 2 iunie 1800, pitacul (poruncă, dispoziție) episcopului Buzăului în pricina dintre Dobra văduva, preoteasă din Drajna și băcanul Stavăr din Văleni, ginerele ei, pentru o „dârsă pe apa Teleajenului”;
la 8 mai 1800 diata aceleiași preotese Dobra;
la 9 decembrie 1801, Radu Pintea și neamul lui, vinde lui Nicolae Filipescu din Drajna, un vad de moară pe 120 taleri;
la 3 martie 1811 Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa Părului;
la 6 mai 1811 jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl sunt chemați la judecată pentru moșia Ogretin;
la 20 septembre 1811 membrii familiei Comişălu vînd lui Panco neguţătorul ot Văleni, părţile lor din muntele Tătarul cel mare;
la 6 decembrie 1811, împărțirea moșiei (moșnenilor Bolânești din Drajna de Sus) urmașilor celor șapte moși: Coman, Radu, Coman Bătrânul, Radu Gârbea, Tudor, Radu Boleanu și Ionimportant;
la 16 iunie 1815 zapis către Moise Pănculescu despre o livadă de pruni;
la 14 iulie 1815 „înțelegerea dintre moșnenii Bolunești ot Drajna de Sus” pentru hotărnicia și împărțirea moșiei lor;
la 28 mai 1819 document, Gheorghe Golescu către domnitorul Şuţu, pentru rezolvarea litigiului moşiei Leurdeni; răspunsul domnitorului şi cercetarea pe teren făcută de trimisul domnului, Alexandru Filipescu;
ianuarie 1823 hrisov de vânzare;
la 4 ianuarie 1827 foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl;
la 25 aprilie 1827 chitanțe de vânzare date de căminar Filipescu lui Ioniță Dascălu în trei rînduri pentru o moară și casa ei de la Cetățea;
la 6 august 1827 zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni;
1 ianuarie 1831 zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus;
la 4 ianuarie 1837 creare de „emanet" pentru „dum-nealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia „unui  clăcaş din Tabaci”;
la 27 iunie 1839 chitanţă de arendă, iscălesc „Radu Boleanu, Gheorghe Boleanu, Stan Todoroiu, Iordachi Zărnea”. Scrie „Ilie Radu Bolănescu”;
la 6 iulie 1839 cererea Căminarului Alexandru Filipescu de „a răscumpăra cu protimisis de vecinătate moşiia Valea Gîştii a lui Costica sin polcovnic Ioniţă, ce prin şchimb viclean vă munciţi dv. a o cumpăra, Să vie la judecată”;
la 14 septembre 1840 zapis prin care se recunoaşte la „coconul Moise Pănculescu" o datorie de „doosprezece sute" de lei şi se pune amanet casa. Iscălesc „Gavrilă Gădiuţă, Ilie Dabija, Andronec Ghinescu (?), Stan Bărzoiu, aleşi”;
la 20 decembrie 1840 „socoteala Radului Boleanu de ce bani au luat de la dd. Moise Pănculescu.” „Pentru zălojirea ierbi din livedea a mare dă la Iancu … Bani lazului”;
la 16 iulie 1841, Casandra Preoteasa vinde vornicului Alexandru Nicolae Filipescu, un vad de moară în Drajna de josimportant;
la 17 august 1841 epitropia mănăstirilor Sf. Mormînt se plînge că Moise Pănculescu-i încalcă la Ariceşti (Secuieni);
la 24 ianuarie 1842 foie de zestre a ficii nostre Paraschiva pe cele ce-i dau parte din casă, din lucruri mişcătoare şi nemişcătoare, precum în jos să arată;
la 31 august 1843 vînzare la Ogretin: „hotarul megiiaşăscu” şi „hotarul boerescu”;
la 21 ianuarie 1847 zapis de cerere împrumut al lui Matache Nicolăescu către Moise Pănculescu;
la 2 iunie 1849 jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova;
la 28 noiembrie 1849 „Dineu sin Ceauş Gheorghe" iea în arendă de la Pitarul Moise Pănculescu „lazul de la Bătuta”;
30 noiembrie 1855 listă de persoane din Ogretin.

Trecutul multisecular al Drajnei-Stănești, Ogretinului și Cătunului n-au constituit niciodată preocuparea unor cercetări istorice, deşi rolul avut în decursul timpului le-ar fi îndreptățit. Originile acestor sate sunt așezări moșnenești formate din trei moșii: moșia Drajna-Stănești, moșia Ogretin și moșia Cătunu.

Școala

Nu se știe exact când a luat ființă Școala în comuna Drajna. Se consemnează de DGJPH, că a fost înființată școala Drajna de Jos în anul 1870, școala Drajna de Sus în 1881, și școala din Ogretin în anul 1886.

Documentele însă contrazic aceste date, se știe că în 1838 funcția de învățător la școala din Drajna de Jos o deținea Eneache Cotună (în funcție și în 1841), la Drajna de Sus: Ilie Bolânu, la Ogretin: Gheorghe Georgescu (unde învățau și copiii din Cătunu), iar în 1861 erau: Ioan Ionescu în Drajna de Jos, Ștefan Ogrătineanu, în Ogretin și Dumitru Bolânu în Drajna de Sus.

Dupã 1880 s-au pãstrat şi documente şcolare ca matricole, dãri de seamã la sfârşit de an şcolar, chiar şi cataloage (învãţãtorii generaţiei lui Spiru Haret: Theodor Popescu la Drajna de Jos). La data de 24 octombrie 1904 s-a inaugurat noul local de școală din Drajna de Jos. Inaugurarea a fost amânată, inițial fiind programată pentru 14 septembrie 1904.⁵⁾

Școli din comuna Drajna:

Cultură

Ansambluri folclorice, formaţii de dansuri populare, grupuri vocale din comuna Drajna

Îndemânare și imaginație

Tradiții

Sport

Luceafărul Drajna

Istoric

La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei era împărțit între patru comune rurale, aflate în plaiul Teleajen: Drajna de Jos (cu cătunele Drajna de Jos, Făget, Podurile și Chirițești), Drajna de Sus, Cătunu (cu satele Cătunu și Poiana Mierlei) și Ogretin.

În perioada interbelică, în anul 1925, cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin.⁶⁾ Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Vălenii de Munte din regiunea Prahova și apoi raionului Teleajen din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar cele trei comune au fost comasate, formând o singură unitate administrativă.⁷⁾ ⁸⁾

Vestigiile arheologice atestă urme ale locuirii încă din epoca bronzului (Depozitul de seceri de bronz din Drajna de Jos), ca apoi în 106 să se construiască de către romani Castrul din Drajna de Sus ( cãrãmizi, obiecte de lut, ziduri şi multe alte obiecte artizanale aflate în diferite muzee din Ploieşti şi Bucureşti).

Depozitul de bronzuri de la Drajna de Jos conține 240 exemplare și a fost descoperit în anul 1616 pe malul stâng al râului Teleajen, la 40 cm adâncime. Datează din anul 1400 îHr. Aceste piese sunt studiate pentru început de profesor Nicolae Iorga, după care sunt trimise Muzeului Național de Istorie . Piesele respective reprezintă : 7 spade, 16 vârfuri de lance, 13 securi, 2 securi cu gaură transversală, 2 ciocane, 1 sceptru și 199 seceri. Din analiza formei și ornamentației lor s-a observat că atelierele care au turnat acest metal au folosit metode tehnice și decorative asemănătoare cu cele întrebuințate în prelucrarea bronzului din nordul Italiei.

În Drajna au mai existat și alte monumente valoroase. Unul dintre ele era bisericuța din lemn, din Drajna de Sus ridicată de un anume Dumitru, pe la începutul veacului al XVII-lea, pe care la 28 aprilie 1631, moșnenii o vindeau marelui vornic Hrizea și în locul căreia s-a ridicat apoi biserica „Sf. Voievozi”, în jurul anului 1800. Pe râul Drajna au fost mai multe mori de apă, pive, ferăstraie și topitorii începând cu zona Podurile în aval spre firul de vărsare în Teleajen.

Istoria locului poartă amprenta trecerii unor personalităţi de marcă:

Mircea cel Bãtrân care a condus o bãtãlie din tabãra aşezatã pe «vârful Mircea»;
Ştefan cel Mare, când a venit în Tara Româneascã şi a ars cetatea Teleajenului în 1474;
Mihai Viteazul şi celebrii sãi cãpitani când la 1599 şi-au purtat o parte din oşti peste munţi în Transilvania ; Vezi Luptele cu Polonii ale lui Mihai Viteazul (pag. 14)
marele stolnic Stroe Buzescu cu oastea lui Radu Şerban când în Bãtãlia de la Ogretin şi Stãneşti în 23-24 septembrie 1602 a învins pe Mârza cumnatul hanului tãtar Ğazı II Giray;
trupele principelui Transilvaniei Gheorghe Racozi I, sub comanda lui Ion Kemeny au venit în ajutorul lui Matei Basarab în anul 1637 în rãzboiul sãu împotriva lui Vasile Lupu;
Constantin Brâncoveanu în 1690, venind din Transilvania a trecut munţii peste pasul Tabla Buţii, Ceraşu, Drajna spre valea Buzãului;
în 1786 domnitorul Nicolae Mavrogheni a trecut spre Ardeal în vederea luptelor cu Austriecii.
marele logofãt Alexandru Filipescu - zis Drãjneanu - (1787-1856) stãpân al moşiei şi a castelului de la Drajna.
Nicolae Iorga care avea legãturi strânse la Ogretin şi Drajna de Jos;
profesorul Toma Voiculescu, primul expert contabil din Ploiești și senator de Prahova, secretar general în partidul lui Nicolae Iorga în anul 1933, director la Liceul Comercial de Băieți „ Spiru Haret” din Ploiești (1938), de familie din Ogretin; ⁹⁾
Georgescu Alexandru, zis Drăjneanu sau Gurgu, care a fost director și proprietar al ziarului naționalist-șovin Semănătorul și secretar al Partidului Naționalist Nicolae Iorga din județul Vlașca, n12.12.1898.
generalul Berthelot care venea des la familia Gheorghiescu în Drajna de Sus;
scriitorul şi profesorul Ion A. Bassarabescu venea foarte des la Hanul Ionică Cojocaru, la ”Încurcă lume”, care era situat vis-a-vis de moara Warthiadi, la vânãtoare în Ogretin iar în timpul rãzboiului şi-a adus familia în refugiu la familia Antonescu din Drajna de Sus;
poetul Nichita Stãnescu care şi-a petrecut o parte a copilãriei şi adolescenţei la Drajna de Sus;
scriitorul Ioan Grigorescu avea originile imediate în Drajna de Sus, din partea tatălui; (vezi De vorbă cu Ioan Grigorescu)

Principalii protagonişti ai modernizãrii comunei Drajna au fost Dumitru Bazilescu, Theodor Popescu, Sterie Păiș, Vasile Mihãilescu. Ei au înființat:

Cantina școlară din Drajna de Jos a fost inaugurată pe 23 noiembrie 1900;
Societatea Cooperativă de Credit și Economie Drajna (Banca Populară Drajna), la data de 10 mai 1901;
în anul 1901, Dumitru Bazilescu a donat teren și fonduri pentru a construi localul de școală de la Drajna de Sus;
au ajutat la construirea unei noi clădiri pentru Școala Drajna de Jos, inaugurată la 1 august 1904;
Atelierul de țesătorie casnică Drajna, la data de 20 mai 1909;
a fost construit un cuptor sistematic pentru uscarea poamelor;
au fost înființate biblioteca Drajna de Jos și biblioteca Drajna de Sus;
prin mijlocirea negocierilor între Elena Kretzulescu și săteni au putut constitui Obștea Sătească Alexandru Filipescu;
a fost înființată Cooperativa de oi Stâna Miorița;
înființare Brutăria cooperativă Pâinea săteanului la data de 12 decembrie 1914;
la 26 martie 1919 a fost înființață Banca Populară Piscul Domnului în Drajna de Jos;
a fost înființată Cooperativa de consum Buna Vestire în anul 1920;
în anul 1920 se formează Comitetului de inițiativă pentru ridicarea Monumentului Eroilor din Războiul 1916-1919;
în anul 1930 a fost înființată Cooperativa pomicolă Mărul Crețesc.

Alte personane care au contribuit la dezvoltarea comunei au mai fost Măndiță și Gheorghe Antonescu din Ogretin.

În următorii ani au fost construite sau înființate:

Căminul cultural Viitorul Drajnei la Drajna de Jos,
Căminul cultural Tudor Vladimirescu la Drajna de Sus,
Căminul cultural Ogretin,
Dispensarul uman Drajna de Jos,
Dispensarul uman Drajna de Sus (14 noiembrie 1924),
Casa Cooperației Drajna în anul 1920 cu sediul în Drajna de Sus,
Societatea Forestieră-Drajna înființată în anul 1913 de Stelian Popescu pe moșia Elenei Kretzulescu a exploatat pădurile Moșnenilor Drăjneni, fără acordul acestora. Moșnenii, în jur de 5000 de familii, s-au judecat din anul 1920 până în anul 1944 cu Societatea Forestieră Drajna, dar nu au reușit să treacă de prima instanță.

Între anii 1227 - 1845 comuna Drajna a făcut parte din județul Saac (Săcuieni), care avea reședința la Vălenii de Munte. „Numele i se trage dela populația venită aici din ținutul secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, Români și Secui”.¹⁰⁾

Delimitarea hotarelor clăcașilor împroprietăriți din Drajna de Jos a fost realizată la data de 1 octombrie 1864 de către inginerul hotarnic Căpitan Niculcea. Vezi - Reforma agrară din 1864 în Drajna

Monumente istorice și situri arheologice

În comuna Drajna, sunt înregistrate în lista monumentelor istorice - 2016, 22 de monumente istorice, dintre care 2 situri arheologice și 19 monumente de arhitectură.

Castrul roman de la Drajna de Sus, la început a fost construit din pãmânt, dar dupã anul 106 castrul a fost regândit, întãrit şi reconstruit cu ziduri de piatrã. El a fost construit în panta linã a dealului Grădişte cu expunere spre SV cãtre depresiunea Vãii Teleajenului. Avea o lungime de 200 m şi o lãţime de 187 m, adicã o suprafaţã de 3,74 ha. Este considerat un castru de dimensiuni mici care putea adãposti în jur de 500 de persoane. A fost descoperit în anul 1887 de locuitorii satului în timpul lucrãrilor agricole. Primele cercetãri au fost fãcute de învãţãtorul Dumitru Basilescu, ajutat de elevii sãi şi locuitorii satului. Între zidurile castrului s-au descoperit 33 de clãdiri;

Castelul Filipescu Kretzulescu ( Conacul Filipescu);
Moara de apă Warthiadi de la Drajna de Jos;
Podul peste râul Teleajen proiectat şi construit de marele inginer Elie Radu, inaugurat la 1 septembrie 1909;
Cetatea Dacică de la Făget "Cetățeaua" - A doua epocă a fierului (Perioada-LA TÈNE);
Biserica veche de la Ogretin;
Biserica Filipeștilor;
Sărățelu - Izvorul sărat de la Drajna de Jos și filonul de sare;
Case monument.

Monumente memoriale și funerare

Monumentul Piscul Domnului - Tradiţie creştină, loc de pelerinaj şi rugăciune;
Monumentul eroilor de la Drajna de Jos;
Monumentul eroilor Ogretin;
Monument funerar Alexandru Popescu - biserica Bolâneștilor
Monument funerar Dumitru Bazilescu - biserica Bolâneștilor
Crucea de lemn de la fântână (monument pierdut);
Cruce de piatră Cătun;
Cruce de piatră Stănești;
Cruce de piatră I Drajna de Jos;
Cruce de piatra I Ogretin;
Cruce de piatra II Ogretin;
Cruce de piatra III Ogretin;
Cruce de piatră IV Ogretin;
Cruce de piatră V Ogretin;
Movila de la Biserică;
Movila de la Școală;
Movila de la Sanatoriu;
Movila de la Cimitir.

Lăcașuri de cult

Biserica Sfântul Alexandru (Biserica Filipeștilor) - Drajna de Jos
Biserica Bolâneștilor Cuvioasa Paraschiva și Sfântul loan - Drajna de Sus
Biserica Sfântul Dumitru - Făget
Biserica Pânteștilor Sfântul Ioan Botezătorul - Pântești
Biserica Sfântul Dumitru - Ogretin
Biserica Ortodoxă - Poiana Mierlei
Biserica Adventistă - Drajna de Sus
Biserica Baptistă - Drajna de Jos

Mediu

Tur virtual

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drajna se ridică la 5.168 de locuitori (masculin 2506, feminin 2662), în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.761 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,72%). Pentru 2,21% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,28%). Pentru 2,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.¹¹⁾

Date

Comuna se întinde pe o suprafață de 5560,91 ha¹²⁾ , cu un intravilan de 1306,53 ha.

Suprafața agricolă este de 3303 ha, ocupând 58 % din suprafața totală a comunei, din care:

arabil: 536 ha;
pășuni: 1294 ha;
fânețe: 1413 ha;
livezi: 60 ha.

Suprafata fondului forestier este de 1577 ha.

Politică și administrație

Comuna Drajna este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Violeta Gonțea, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2012.

Discuții

Discuții Enciclopedia Drajna

Legături

Documente și fotografii vechi din comuna Drajna pe Remember Drajna

¹⁾

Scriere de mână a cuvântului „Drajna” de către Theodor Popescu din actul de fondare al Căminului Cultural „Viitorul Drajnei”

²⁾

Expunerea situaţiunii Ministerului Lucrărilor Publice la finele anului 1897. Volumul 2: Şosele Judeţene, vicinale şi comunale. Tomul 3: Prahova-Vlaşca

³⁾

menționat în ” Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Serie nouă. Vol 3”

⁴⁾

Dicţionar geografic al judeţului Prahova

⁵⁾

Vezi articol din ziarul Adevărul 31 august 1904. - Vezi Adevărul din 16 septembrie 1904

⁶⁾

„Comuna Ogretinu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. 1925

⁷⁾

„Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro.

⁸⁾

„Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro.

⁹⁾

Ziarul Prahova

¹⁰⁾

Articol de Const. C. Giurescu: Județe dispărute din Țara Românească, București, 1937, 8 p. în 8. Extras din „Omagiu Profesorului D. Guști”

¹¹⁾

Populaţia stabilă pe sexe şi grupe de vârstă – judeţe, municipii, oraşe, comune; www.recensamantromania.ro

¹²⁾

conform Registrului Electronic al Limitelor Unitatilor Administrativ – Teritoriale

Dumitru Bazilescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 05 Apr 2021 18:37:32 +0000

Dumitru Bazilescu

Dumitru Bazilescu (d.1950) a fost unul dintre principalii protagoniști ai modernizării comunei Drajna.

Origini și familie

În anul 1919 a fost ales senator împreună cu Nicolae Iorga, din Partidul Naționalist Democrat și Țărănesc(lista 6), cu 8247 voturi ¹⁴²⁾.

Dumitru Bazilescu a fost căsătorit cu Lina și a avut doi copii:

Pompiliu Bazilescu
Dumitru Bazilescu, căsătorit cu Ana (săsoaică), au avut doi copii: Todi (decedat la vârsta de 30 de ani) și Gabriela Elena (n.1940), asistentă la Sanatoriul Drajna, căsătorită cu un inginer din Măneciu, nu a avut urmași.

Gabriela Elena Bazilescu

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Dumitru Bazilescu a contribuit la aproape toate proiectele de modernizare și cultură ale comunei, începând cu anii 1900:

Cantina școlară din Drajna de Jos;
Societatea Cooperativă de Credit și Economie Drajna (Banca Populară Drajna);
în anul 1901 a donat teren și fonduri pentru a construi localul de școală de la Drajna de Sus;
a ajutat la construirea unei noi clădiri pentru școala Drajna de Jos;
Atelierul de țesătorie casnică Drajna;
a fost înființată Cooperativa de oi Stâna Miorița;
Brutăria cooperativă Pâinea săteanului;
Cooperativa de consum Buna Vestire;
Dispensarul uman Drajna de Sus;
descoperirea Castrului Roman de la Drajna de Sus se datorează tot lui Dumitru Bazilescu. El a găsit resturi de ceramică pe dealul Grădiștea și l-a informat pe Grigore Tocilescu care a efectuat săpături în zonă.

Casa Dumitru Bazilescu

Dumitru Bazilescu a fost înmormântat în cimitirul bisericii Bolâneștilor din Drajna de Sus iar piatra funerară de marmură neagră, a fost realizată de celebra familie de artiști Vidali (cei care au realizat bustul lui Alexandru Ioan Cuza din sat Răcăciuni, comuna Răcăciuni), astăzi monument dispărut.

Scrisoare a lui D. Bazilescu

¹⁴³⁾

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Epilog

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Bibliografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Note

Fotografie Gabriela Elena Bazilescu - Vizireanu G.

important semnătura din documente indică numele Basilescu nu Bazilescu, posibil așa semna.

dumitru bazilescu, biserica bolanestilor, societatea cooperativa de credit si economie drajna, scoala drajna, atelierul de tesatorie casnica drajna, cooperativa de oi stana miorita, cooperativa de consum buna vestire, dispensarul uman drajna de sus, castrul roman drajna, drajna de sus

¹⁴²⁾

Românimea, ziar de dimineaţă An.1(1918).

¹⁴³⁾

Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, inventar nr. 931 (1883-1950).

Dumitru Kretzulescu Warthiadi

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:07:45 +0000

Dumitru Kretzulescu Warthiadi

Dumitru Kretzulescu-Warthiadi (1885-1970) a fost fiul Elenei Kretzulescu și al lui Panait Warthiadi.

Origini și familie

De profesie a fost inginer agronom și doctor în științe, cu studii la Munchen.

Cu câteva luni înainte de a muri, mama lui va lăsa castelul de la Drajna moștenire - așa cum făcuse și bunicul Alexandru Filipescu - nu fiului ei, ci nepotului, Contantin Kretzulescu-Warthiadi (1908-1980).

Împreună cu fiul său, acesta se va ocupa de exploatarea domeniului, de refacerea gajdurilor și a dependințelor. În special va exploata științific cele 53 ha de la Drajna, va crește animale și păsări de rasă, creând o fermă avicolă și pomicolă renumită.

Dumitru Kretzulescu Warthiadi avut doi copii: Helene Warthiadi și Constantin Kretzulescu-Warthiadi.

Linia de succesiune moșia Drajna

Al nouălea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul = Profira Cuzin
Maria Filipescu-Kretzulescu = Constantin Kretzulescu
Elena Kretzulescu = Panait Warthiadi
Dumitru Kretzulescu Warthiadi = help

Note

Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga

Genealogia a 100 de case din Țara Românească

Dumitru Warthiadi este în centrul imaginii alături de Elena și Maria Filipescu-Kretzulescu (de la stânga spre dreapta); imagine Ioana Ionescu din lucrarea „Pentru o microistorie: Boierii Filipescu din Drajna, județul Prahova”.

filipescu, dumitru warthiadi, castelul filipescu

Dumitru Popa

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:41:58 +0000

Dumitru Popa

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Origini și familie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

dumitru popa

Elena Kretzulescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 14:13:54 +0000

Elena Kretzulescu

Elena Kretzulescu (n. 11 iunie 1857 – d. 24 ianuarie 1930) fiica Mariei Filipescu Kretzulescu și a lui Constantin C. Kretzulescu (1798-1863), mare clucer al Țării Românești, vărul primar al lui Constantin Al. Kretzulescu¹⁾.

Origini și familie

Elena Kretzulescu a fost născută la Paris, în 1857 și botezată inițial în rit catolic, de către generalul Henry, adjunctul împăratului Napoleon al III-lea. Și-a făcut studiile în străinătate, la Geneva, unde a dobândit o solidă cultură literară și artistică.

La moartea tatălui său, în 1863, deși minoră, ea va moșteni și casele familiei Kretzulescu din București (strada Știrbey Vodă nr.39), construite în 1718, pe care le va transforma - în 1902, după planurile arhitectului Petre Antonescu - într-un splendid palat, înconjurat de un frumos parc, azi inclus în grădina Cișmigiu.

Când a revenit de la Paris, Elena Kretzulescu - împreună cu primul ei soț, generalul Iacob Lavovary - a început munca de restaurare a întregului ansamblu, dar costurile mari nu au dus la un rezultat spectaculos. În 1883 cei doi soți au divorțat, Elena Kretzulescu recăsătorindu-se tot cu un general Panait Warthiadi (1847-1911), care din 1885 se va ocupa de administrarea Drajnei și refacerea tuturor clădirilor. Rezultatele eforturilor celor doi soți au fost anihilate de marele cutremur din 2/14 octombrie 1892, care a produs pagube enorme castelului.

În 1912 ea va începe, împreună cu fiul său Dumitru Kretzulescu-Warthiadi (1885-1970), renovarea castelului, respectând planul vechiului conac al lui Alexandru Filipescu.

Cu câteva luni înainte de a muri, în 1930, ea va lăsa castelul moștenire - așa cum făcuse și bunicul ei - nu fiului ei, ci nepotului, Contantin Kretzulescu-Warthiadi (1908-1980).

Împreună cu tatăl său, acesta se va ocupa de exploatarea domeniului, de refacerea grajdurilor și a dependințelor. În special Dumitru Kretzulescu-Warthiadi, inginer agronom și doctor în științe la Munchen, va exploata științific cele 53 ha de la Drajna, va crește animale și păsări de rasă, creând o fermă avicolă și pomicolă renumită.

Linia de succesiune moșia Drajna

A opta pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul = Profira Cuzin
Maria Filipescu-Kretzulescu = Constantin Kretzulescu
Elena Kretzulescu

Note

Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga

Genealogia a 100 de case din Țara Românească

hrisov, drajna de jos, elena kretzulescu, maria filipescu-kretzulescu, societatea forestiera drajna, castelul filipescu, dumitru kretzulescu warthiadi, mosneni drajneni, filipescu

¹⁾

Genealogia a 100 de case din Țara-Românească de Octav George Lecca, pg. 51

Eugenia Cioc

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 19 Aug 2020 15:50:17 +0000

Eugenia Cioc

Eugenia Cioc, profesor de desen și muzică, născută 19 octombrie 1945 la Pădureni - Huși.

Biografie

A urmat Liceul de Muzică și Arte Plastice din Iași și Institulul Pedagogic din cadrul Facultății de Arte Plastice București.

A predat la școala Drajna desenul și muzica până la vârsta de pensionare.

A colaborat la înființarea Școlii Populare de Arte Drajna în anul 1996, cu Marin Văcărelu și Constantin Cioc.

Notă

Ziarul Vălenii - Gheorghe Burdujan

fotografie Gheorghe Burdujan

eugenia cioc

Factor de mediu - APA - comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:44:24 +0000

Factor de mediu - APA - comuna Drajna

Rețeaua hidrografică a comunei aparține bazinului hidrografic Ialomița prin afluentul său de ordinul II Râul Teleajen – cod cadastral XI.1.13.00.00.00.00. Rețeaua hidrografică este dominată de râul Teleajen, ce străbate comuna pe direcția nord – sud pe marginea de vest. Teleajenul izvorăște din Masivul Ciucas, panta medie este de 14,9 ‰. Debitul mediu multianual este de 6,20 m3/s în zonă și 10,4 m3/s la vărsare. Râul are o vale relativ largă, bine individualizată. Pe arealul localității, lățimea albiei având aproximativ 300 – 400 m.

De asemenea, comuna este străbătută și de pârâul Drajna și de afluentul său, Ogretin. Albiile lor sunt meandrate, cu văi adânci, care nu produc însă inundații la nivelul așezării decât la debite extraordinare. Acestora li se adaugă micile văi torenâiale create pe versanți de apele de precipitație, văi cu un accentuat caracter eroziv.

Caracteristici hidrologice râul Drajna

În continuare, sunt redate câteva dintre caracteristicile hidrologice ale râului Drajna:

lungimea cursului de apa: 25 km;
altitudinea:
- amonte: 1020 m;
- aval: 352m;
panta medie: 27 ‰;
coeficientul de sinuozitate: 1,12;
suprafata bazinului hidrografic: 106 km2;
suprafata fondului forestier: 2582 ha;

Râul Drajna este al 8-lea afluent de stânga al râului Teleajen. Izvorăște din Munții Tătaru, Vârful lui Crai (1473 m), trece prin comunele Cerașu și Drajna, apoi se revarsă în râul Teleajen, la extremitatea nordică a orașului Vălenii de Munte.

Caracteristici hidrologice pârâul Ogretin

În continuare, sunt redate câteva dintre caracteristicile hidrologice ale pârâului Ogretin:

lungimea cursului de apa: 11 km;
altitudinea:
- amonte: 760m;
- aval: 398m;
panta medie: 33 ‰;
coeficientul de sinuozitate: 1,10;
suprafata bazinului hidrografic: 30 km2;
suprafata fondului forestier : 504 ha.

Pârâul Ogretin este primul afluent de stânga al râului Drajna. Izvorăște din vârful Leurdeanul și se varsă în râul Drajna, la Moara Blâneștilor.

Notă

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

factor de mediu drajna

Factor de mediu - flora și fauna - comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:44:56 +0000

Factor de mediu - flora și fauna - comuna Drajna

Din punct de vedere fitogeografic, localitatea aparține regiunii macaroneze– mediteraneene, provincia dacică, subprovincia banato-getică, districtul Subcarpaților Orientali ai Munteniei. Aici se remarcă prezența elementelor sudice, Quergus pubescens, Syringa vulgaris, Chrysopogon grylus și a pâlcurilor de pajiști stepice.

Pădurile ocupă perimetrele mai mari în nordul-estul localității și vestul ei și predomina fagul (Fagus Silvatica), stejarul (Quergus Robur) în proporție de 80 %, gorunetele (Quergus dalechampii, Quergus petraea, Quergus policarpo). În perimetrele împădurite mai pot apărea: carpenul (Carpenus betulus), ulmul (Ulmus foliaceea), frasinul (Fraxinus excelsior), iar dintre arbuști, alunul (Corilus sanguinea), lemnul câinesc (Lingustrum vulgare) și porumbarul (Prunus spinosa). Flora este reprezentată prin mierea ursului (Pulmonaria mollissima), laptele câinelui (Euforbia amigdaloides), vinarita (Asperula ordonata), iar stratul ierbos de pe parterul acestor păduri este construit din diverse specii de graminee: Molinia coerula, Carex Brizoides, Juncus effuse etc. Poienile sunt invadate de paiusuri (Festuca sulcata, Festucs pseudovina), firuta de livadă (Poa pratenzis, var, angustifolia), golomatul (Dactylis polygma), fraga de câmp (Fragaria viridis), iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum).

Vegetația de luncă

În lunca văilor se întâlnește plopul (Plopulus alba) și salcia (Salix alba). De-alungul văilor cu exces de umiditate, se întâlnește stuful (Phragmites dommunis) și papura (Typha latifolia). Izlazurile sunt dominate de o vegetație ruderală, constituită din troscot, obsiga, cununita, coada șoricelului (Achillea setacea), stir, peliniță, traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) etc.

Vegetația spontană din culturile agricole mai puțin îngrijite și întreținute, cunoscută și sub numele de vegetație segetală, are o componență ce diferă de la o cultură la alta. Aceste plante aduc decât prejudicii culturilor agricole.

În culturile de păioase o mai mare frecvență o au: sulfina (Melilotus officinalis), ruscuta (Adonis flammea), laptele câinelui (Euphorbia virgata), limba boului (Anchusa procera). Acestea întrec prin talia lor plantele cultivate.

Culturile de cartof sunt invadate de mohor, stir, troscot, iar în culturile de lucernî, în mod frecvent, apare spanacul sîlbatic, rostogul și pălămida.

Fauna

Teritoriul, cu un climat temperat continental, are o faună diversificată reprezentată prin:

rozătoarele, cel mai reprezentativ fiind popândăul, apoi șoarecii de câmp, hârciogul, iepurele de câmp și cățeii pământului;
animale de pradă ca vulpea, pisica sălbatică, dihorul și viezurele;
căprioara, veverița și mai recent mistrețul datorită expansiunii acestuia din cadrul rezervației cinegetice de mistreți și cerbi lopătari, de pe teritoriul;
dintre păsările ce constituie un vânat prețios se regăsesc prepelita și potârnichea, fazanul, iar dintre cele răpitoare uliul de diverse mărimi, în funcție de rasă din cadrul speciei.

Lumea animală a acestui biotip se completează pe timpul călduros odată cu venirea primăverii cu păsările migratoare, venite din țările calde, cu specii de reptile și batracieni, insecte și viermi, formând un ecosistem cu un echilibru perfect.

Asociate cu ecosistemul dominant, apar și ecosistemele amenajate. Cerințele umanității nu au putut fi limitate la ce oferă natura. De pe o anumită treaptă a dezvoltării sale istorice, de altfel foarte veche, omul a încercat noi soluții din punct de vedere ecologic. Astfel, în zona de amplasament a obiectivului, se pot evidenția:

ecosistemul agrotehnic;
ecosistemul legat de așezările umane.

Ecosistemul agrotehnic este reprezentat de culturile agricole și de livezile de pomi fructiferi; reprezintă ecosistemul amenajat în scopul exploatării producătorilor primari.

Producătorii primari mentionați sunt supusi concurenței din partea unor plante spontane, de tipul buruienilor. Mediul de cultură îmbogățit în azotați și fosfați este astfel disputat între cele două categorii de plante, la care se mai adaugă și o altă categorie de factori ecologici dezavantajoși pentru producătorii primari cultivati, și anume cea datorată consumatorilor de ordinul unu, desemnați cu numele de dăunatori (insecte, ciuperci).

Ecosistemul legat de așezările umane a apărut odată cu formarea unor aglomerări a populației în spații mici. O așezare umană, redusă numeric în privința locuitorilor, cu inerente influențe asupra mediului nu se individualizează ca sistem ecologic. Numai o grupare umană de tip urban, implicând preluarea unui spațiu destul de mare din natură, modificând specificul mediului prin construcții, conduce la individualizarea unui sistem ecologic specific. Locuințele constituie locuri predilecte pentru existența și proliferarea unui număr de specii, mai ales microbiologice – bacterii, drojdii și fungi -, caracterizate prin specificități geografice.

Depozitele sedimentare, de la silozuri până la magazine alimentare, existente în localitate sau în afara sa, au atras o serie de organisme care alcătuiesc comunități specifice.

Notă

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

factor de mediu drajna

Factor de mediu - SOL - comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:44:39 +0000

Factor de mediu - SOL - comuna Drajna

Teritoriul administrativ al comunei aparține zonei Subcarpaților Prahovei, respectiv Subunității acestora, Subcarpații Teleajenului. Relieful reprezintă o îmbinare complexă de forme variate ca geneză și vârstă. Interfluviile, includ nivele de eroziune, terase, și lunci, pe care se dezvoltă o gamă largă de procese de modelare.

Modelarea fluvială, stimulată atât de nivelul de bază mai coborât, pe care îl reprezintă râul Teleajen, cât și de subsidentele locale, combinată cu procesele de pe versanții despăduriți a generat un relief extrem de complex, fragmentat “în culise”, cu acumulări bogate, forme de eroziune selectivă.

Relieful dealurilor subcarpatice s-a definitivat la sfârșitul pliocenului, când au avut loc ultimele mișcări de cutare, iar întreaga regiune a suferit o mișcare de ridicare în bloc împreună cu munții și lacul din câmpia Română, care și-a restrâns suprafața.

Comuna Drajna este plasată în depresiunea Drajna-Chiojd, flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu. Cele mai răspândite soluri sunt aluviunile și solurile aluviale în cadrul luncii Teleajenului, solurile urgiloiluviale și argiloviluviale brune podzolite, ca și cele brune și negre argiloase humifere în Dealurile Bughei. În Dealurile Priporului sunt mai frecvente solurile brune și argiloiluviale brune podzolite, rogosolurile, iar pe versanți solurile erodate.

Pe teritoriul administrativa al comunei se delimitează următoarele unități de relief:

Zona de depresiune

respectiv Depresiunea Drajna-Chiojd.

Zona deluroasă

Zonele deluroase sunt caracterizate printr-o fragmentare mare a reliefului cu văi săpate adânc, erodate la suprafață în diferite grade.

Pantele sunt accentuate, declivități mari și sunt teșite. În condițiile unei vegetații ierbacee, acestea sunt afectate de eroziunea în suprafață, alunecări de teren, torențialitate, evoluând prin retragere. Versanții, din cauze morfogenetice, au configurații diferite cu pante ce pot depăși 400.

Fragmentarea reliefului, alcătuirea sa din roci, puțin rezistente la eroziune, preponderența utilizare agricolă a terenurilor și extinderea versanților neprotejați de vegetație înlesnesc o dinamică sporită a proceselor geomorfologice de modelare: pluvio - denudarea și eroziunea în suprafață (afectează totalitatea versanților despăduriți).

Valea râului Teleajen

Teleajenul străbate teritoriul administrativ al comunei de la nord spre sud. Pe acest sector, pe anumite porțiuni, are aspectul unui culoar. Teleajenul își lărgește albia până la 300-400 m, își despletește apele în prundișuri și își schimbă firul principal după fiecare viitură.

Dominată în est de dealul Priporului și la vest de plaiul Bughei, are versanți repezi unde eroziunea de mal sapă în terasă. Malurile sunt abrupte cu o înălțime de 3-6 m.

Lunca este bine diferențiată mai ales pe malul drept, în dreptul localității se îngustează și pe unele porțiuni dispare complet. Înclinarea generală a zonei este de la nord la sud cu o pantă de 1 %. Panta terenului este dinspre culmile deluroase învecinate către râul Teleajen (est – vest si vest – est), iar zona adiacentă cursului de apă prezintă numeroase băltiri, ca efect al deversării izvoarelor existente în perimetru.

Datorită pantelor mai mari de 20 – 30 grade, constituției litologice și despăduririlor, apar alunecări de teren, ogase, torenți precum depresiuni mici cvasirotunde dezvoltate pe sare.

Se evidențiază ogașele de pe torenții din zonă, la limita superioară a pădurii.

Relieful de denudare este reprezentat prin:

ogase cu fund de vale foarte larg aproximativ 6 m;
ravene;
torenți;
alunecări de teren (superficiale și deplasive).

Terasele sunt plane cu pante de până la 5 %, cu marginile foarte neregulate, prezentând numeroase intranduri ale unor văi care înaintează prin eroziunea regresivă, cu tendința de a le aduce în stadiul de culmi. Conurile de împrăștiere sunt definitorii pentru întreaga zonă, ele sunt remodelate la fiecare ploaie puternică. Trecerea de la luncă la văi se face prin versanți de formă foarte variată, cu pante mari ce depășesc 25 % și care, în marea lor majoritate, sunt împăduriți. În cadrul versanților, se remarcă prezența microteraselor și, la contactul cu lunca, a unei forme cu aspect de trenă formată pe baza acumulării materialului provenit din eroziunea versanților.

Condiții geotehnice

Învelișul de sol de pe teritoriul comunei și din împrejurimi, este extrem de mozaicat, consecința diversității factorilor geografici cu rol pedogeneți, respectiv relieful variat sub raportul altitudinii, expoziției și dinamicii, care atrage după sine manifestarea variată a celorlalți componenți ai mediului.

În zona dealurilor subcarpatice domină solurile brune, brune-podzolite, brune acide; pe versanți – soluri negre de fâneață, diferite soluri erodate și regosoluri; în zonele de luncă se găsesc aluviuni și soluri argilofluviale freatic umede; în zonele de câmpie domină cernoziomurile cambice freatic umede.

În funcție de condițiile geologice și morfologice, respectiv a riscurilor naturale identificate pe teritoriul comunei au fost conturate următoarele zone:

zone improprii de construit reprezentate prin zonele de versanți și culmi deluroase cu pantă foarte mare, zonele cu risc de inundabilitate, zonele de curs ale rețelei hidrografice, zonele cu alunecări de teren și zonele de protecție conducte, LEA etc.
zone bune de construit cu amenajări speciale în care sunt cuprinse zonele de culmi deluroase și versanții cu pantă de 300, respectiv zonele cu hazard privind instabilitatea terenului, precum și zone cu stagnare temporară a apelor după precipitații abundente.
zone bune de construit fără amenajări reprezentate prin terasa inferioară și terasa medie a râurilor și zonele de platou din cadrul culmilor deluroase.

Culmi deluroase

Terenul prezintă o pantă mica și prezintă următoarea succesiune litologică:

în suprafața depozite eluvial – deluviale constituite din prafuri argiloase, argile prăfoase, argile, cu structura neomogenă;
roca de bază constituită din argile, marne, marnocalcare, gresii.

Nivelul hidrostatic apare la adâncimi variabile și este influențat de volumul precipitațiilor sau de litologia și structura tectonică a zonei.

Terenurile identificate în această zonă se pot încadra la terenuri bune-medii de fundare.

Zonele de versant

Zonele pe care se pot amplasa construcții sunt cele care fac trecerea între două nivele de terasă și prezintă o pantă de până la 300.

Zonele de versant se caracterizează prin următoarele depozite:

în suprafață depozite deluviale neomogene constituite din sol vegetal în amestec cu argile-prafuri-nisipuri;
roca de bază constituită din argile, marne, marnocalcare, gresii.

Terenurile identificate în această zonă se încadrează la terenuri dificile de fundare, din cauza pantei terenului. Nivelul hidrostatic se situează la adâncimi mari în perioadele cu precipitații normale.

Zona de terasă inferioară și medie a râurilor

Terenul este plan, stabil și afectat pe suprafețe reduse de fenomene de inundabilitate în perioadele cu precipitații excesive, precum și de eroziune de mal datorită caracterului torential al cursurilor apelor din perimetru.

Succesiunea litologică se prezintă astfel:

în suprafață strat de sol vegetal sau umplutură cu grosime variabilă;
urmează depozit proluviale constituite din argile prafoase verzui și argile nisipoase cu rar pietriș;
în continuare apar depozite aluvionare constituite din pietrișuri cu nisip, argilos la partea superioară;
roca de baza constituită din marne cenușii sistuoase și gresii.

Notă

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

factor de mediu drajna

Factor de mediu: AER - comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:44:08 +0000

Factor de mediu: AER - comuna Drajna

Clima

Caracteristicile elementelor climatice sunt determinate de către un complex de factori, între care se distinge poziția comunei în cadrul regiunii. Astfel, la atributele specifice climei țării noastre, continental-moderată de tranziție, se adaugă cele de depresiune și de culoar, din care derivă o serie de consecințe.

Factorii climatici

Din punct de vedere climatic general, zona se află situată în provincia climatică D.f.b.x., după Kappen, sau în districtul Bp6, după monografia geografică a țării noastre.

Acesta este climatul stejarului, respectiv clima Subcarpaților.

Datele climatice sunt analizate după înregistrările de la stația meteorologică.

Fragmentarea redusă a reliefului și vegetația sunt elementele locale principale care influențează regimul elementelor climatice. Masele de aer rece se cantonează pe văi în comparație cu regiunile mai înalte, unde temperatura este mai ridicată. De asemenea, pădurea exercită o influență mai mare vara, când temperatura aerului este mai coborâtă în zona împădurită decât iarna, când diferenâele sunt nesemnificative.

Temperatura aerului

Este elementul care redă cel mai bine influența radiației solara. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9 – 10 0C, încât din punct de vedere termic, clima se caracterizează prin ierni blânde (media lunii ianuarie 2 – 3 0C) și veri calde (media lunii iulie 21 – 22 0C). Minimele se înregistreaza in luna ianuarie -16,5 0C, iar maximele in luna iulie 31,3 0C. Perioadele de îngheț sunt cuprinse între 1–10 octombrie și 1-10 aprilie. Intervalul fără înghet însumează 180 – 190 zile permițând desfășurarea fără dificultăți a activităților din agricultură. Minima absolută a fost -30 0C în ianuarie 1942, iar maxima 39,4 0C în august 1945. Pe an sunt în medie 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde și 30 tropicale.

Precipitațiile

Precipitațiile cu multiplele lor aspecte legate de cantitate, regimul, frecvență, intensitatea și forma sub care cad, au o importantă practică deosebită pentru agricultura, hidrotehnica, urbanism etc. Media precipitațiilor însumează 687 mm fiind repartizate neuniform în funcție de deplasarea fronturilor de aer dinspre Oceanul Atlantic sau dinspre continent. Anul cel mai ploios a fost 1901 cu 9640 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 360 mm. Pe an sunt în medie 104 zile cu ploi, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu nori, 122 cu cer acoperit. Cantitatea cea mai mare se înregistrează în luna iunie, 120 mm cand aerul umed pătrunde dinspre ocean până la nori și asociat cu procese de convecție, produce ploile torențiale de vara. Cantitatea cea mai mică de precipitații se înregistrează în lunile ianuarie 36 mm și februarie 38 mm. Ninsorile nu sunt abundente, stratul de zăpadă are media de 10 cm grosime și se menține 50 – 55 zile/an.

Vânturile

Vânturile, cu principalele lor caracteristici de frecvența și viteza, se disting printr-o fluctuație în timp și spațiu. Din analiza razelor de frecvență medie a vânturilor, rezulta că sunt dominante vânturile din nord-est – 15 %, est – 13,5 %, nord– 11,6 % și sud-vest – 10,4 %. Vitezele sunt reduse 2 – 4 m/s, iar calmul reprezintă 26 % anual.

În concluzie, se poate aprecia faptul că zona se caracterizează printr-un climat blând, cu ierni nu prea friguroase și veri nu prea călduroase, cu precipitații maxime la sfârșitul primăverii și începutul verii, temperaturile minime ale iernii -26,6 0C fiind periculoase pentru pomii fructiferi, ca de altfel și maximele verii + 37 0C.

Localitatea se caracterizează prin următoarele valori ale factorilor climatici:

radiația solară globală: 125 kcal/m2/an;
durata de strălucire a soarelui:2150 ore/an;
temperatura medie anuală: 10 0C;
temperatura medie a lunii ianuarie: -2 0C;
temperatura medie a lunii iulie: 22 0C;
precipitații medii anuale: 600 mm;
nebulozitate: 100 zile/an;
zile de ninsoare: 15 zile/an;
zile cu strat de zăpadă: 50 zile/an;
grosimea stratului de zăpadă: 15 cm;
viteza medie anuală a vântului: 2,3 m/sec.

Topoclimatic se conturează patru subunități:

versantul sudic al dealurilor cu o expozitie favorabilă și un grad mai mare de insolație;
versantul nordic – umbrit cu zăpezi ce persistă mai mult;
Valea Teleajenului cu condițiile de adăpost;
zonele de terase mai uscate și mai vântoase

Adâncimea maximă de îngheț: h = 1,00 m (STAS 6054/1977).

Conform CR-1-1-4-2012, valorile presiunii de referință a vântului mediată pe 10 min, la 10 m, având intervalul de recurență de 50 ani, este de 0,3 kPa.

Conform CR 1-1-3/2012, reglementare tehnică de evaluare a acțiunii zăpezii asupra construcțiilor, amplasamentul aparține zonei B, cu o încărcare de referință s0,k = 1,2 kN/m² cu perioada de revenire de 10 ani și s0,k = 2,0 kN/m² cu o perioada de revenire de 50 ani.

Notă

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

factor de mediu drajna

Făget

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 06 May 2021 18:22:51 +0000

Făget

Făget este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Localizare

Se situează în partea de S-E a teritoriului administrativ al comunei, pe drumul comunal DC 29.

Istoric

Cătunul Făget a fost, până la împroprietărirea din anul 1864, proprietatea familiei Filipescu. Acest cătun a fost cedat de Maria Filipescu clăcașilor de pe moșia sa din Drajna de Jos¹⁴⁴⁾.

Clăcașii au fost împroprietăriți astfel:

categoria fruntași, cu 4 boi: 11 pogoane
categoria mijlocași, cu 2 boi: 7 pogoane
categoria pălmași, cu brațele: 2 pogoane
categoria loc de casă: 398 stânjeni

În acea perioadă au fost cedate din moșia Drajna de Jos a familiei Filipescu și cătunele Grădiștea, Ruptureni, Cerneșcii, Podurile, Lupeșcii, Chirițeșcii și Drăgăneșcii.

Conform catagrafiei, în anul 1897, satul avea 423 locuitori din care 215 bărbaţi şi 208 femei. ¹⁴⁵⁾ În sat, pe râul Drajna, existau două mori de apă:

moara lui GH. I. Cojocaru din 1888, cu o roată, pe malul drept, devenită mai târziu moara lui Alexandru Cojocaru, localizată la 150 de metri în amonte de puntea pietonală Făget, la aceeași locație existau și două heleșteie de pește;
moara lui Vasile Cojocaru, pe malul stâng, fiul lui Gh I. Cojocaruhelp, localizată la câteva sute de metri în amonte de podul peste râul Drajna.

Satul Făget a aparținut de comuna Drajna de Jos până în anul 1930.

Școala

Școala Primară Făget, local demolat.

Lăcașuri de cult

Biserica Ortodoxă Sfântul Dumitru

Locuri de interes

În satul Făget sunt două lacuri: Lacul La Bașa (cunoscut ”Fără fund”) și Lacul Făget (cunoscut ”La Savu”), acesta din urmă a secat.

Lacul Făget a fost menționat în cap. IX - Delimitarea terenului locuitorilor împroprietăriți în comuna Drajna de Jos cu cătunele Făgetu, Gradiștea, Ruptureni, Cernescii, Podurile, Lupescii, Chirițescii și Draganescii - Memoriu asupra procesului uzurparei Moșiei Drajna proprietatea Doamnei Elena Crețulescu, depus în ședința din 28 Februarie 1906 a Curții de Apel București.

„Terenul lăsat astăzi în posesiunea locuitorilor din comuna Drajna de jos, cu cătunele Ciocracu, Făgetu și Grădiștea,

Cuprinde: 2260 pogoane, 21 prăjini, 34 stânjeni;

Dota bisericii Drajna: 17 pogoane;

Lăsate în profitul comunei pentru școală și primărie: 1 pogon;

Rezervate pe seama proprietăței în cuprinsul acestui teren conform actului de delimitare din anul 1864, însă:

Prundul apei Drajna: 84 pogoane, 22 prăjini, 10 stânjeni;

Drumul proprietății la pădurea Turburea: 4 pogoane;

Moara cu hanul: 1 pogon;

Eleșteul din cătunul Făgetu: 1 pogon;

Locul de casă a Preotului D. Medianu: - 2 pogoane, 9 prăjini.”

Date

Drum comunal: DC 29 – DJ 100N (Faget) – DJ 102B (km 0+000 – km 3+000);

Cod poștal: 107196

Populație: 296 locuitori

Poziție geografică: 45°14′51″N 26°04′15″E

Legături

Aspecte de exploatare a țărănimii comunei Drajna

Discuții

Notă

biserica sf dumitru faget, clacas, elena filipescu, faget, reforma agrara din 1864 in drajna, mestesuguri

¹⁴⁴⁾

Carte de Hotărnicie a Moșiei Drajna de Jos, cu trupurile Grădiștea, Cerneșcii, Podurile, Leurdeanu, Urzicaru, Padina și Sfoara dela Slon din Județul Prahova - Proprietatea Doamnei Elena Cretzulescu cu schița, inginer hotarnic Pericle Zeucianu 1885

¹⁴⁵⁾

Dicţionarului Geografic din 1897

Familia Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Thu, 29 Apr 2021 20:23:44 +0000

Familia Filipescu

Blazonul familiei Filipescu

A fost una dintre familiile de mari boieri care au locuit în comuna Drajna. Crezul familiei era: „Moarte înaintea dezonoarei”.

Au deținut mari întinderi de pământ în Drajna, dar și proprietăți, precum: Castelul Filipescu Kretzulescu (Conacul Filipescu), Moara de apă Warthiadi, Biserica Filipeștilor.

Istoric

”Din marele boer Drăghici Vornicul de la Mărgineni (1540), prin fiul său Udriște, se trage familia Filipescu .

După tradiție se zice că trunchiul familiei erea un BUGĂ, tatăl lui Drăghici, care trăia dupe 1400, în al XV secol.

Stremoșii acestuia veniseră odată cu descălecarea lui Radu-Negru, fiind seniori puternici în Făgăraș încă din al XIII secol, comți ai imperiului și stăpâni ai munților Ariful din Fograș. De la Bugă se spune că ar veni numele orașului București, fondat pe domeniul lui⁴⁾.

Fiul vornicului Drăghici de Mărgineni și al jupânesei Maria de Coiani, era: Udriște Postelnicul din Mărgineni (1570), care avu mai mulți copii, între care Doamna Elena, soția lui Radu Șerban Basaraba (după genealogia familiei, un fiu al său care se numea Filip, a dat numele moșiei și neamului Filipeștilor).

Moșia Filipeștilor se află pe malurile râului Prahova, între Florești și Mărgineni, și cuprinde două mari sate: de Târg și de Pădure. În județul Prahova, această familie mai posedă din vechime, satul Bucov, capitală a fostului district Secuieni, și unde se aflau vechile ei palate.

Pană Filipescu, urmașul lui Udriste, mare spătar al Valachiei, trăia pe la 1650 în timpul lui Matei Vv. Boer însemnat, cronicele vorbesc adesea.

Soția sa era o fică a postelnicului C. Cantacuzino, de la care a avut 3 copii:

Maria, soția banului Barbu Milescul,
biv-vel stolnicul Matei, fost mare Agă la 1680, care a avut un fiu Șerban, ftori spătar la 1698. Matei Filipescu la aul 1694 se află printre boierii care merg la Iași în suita Doamnei Stanca, cu ocazia nuntei fiicei lui Brâncoveanu, Maria, cu Constantin Vv. Duca. La 1716 domnind Nicolae Mavrocordat, a însurat pe Ioniță fiul lui Iordache Rosetti ”dându-i pe una din fetele Stolnicului Matei Filipescu și miluindu-l cu hrisov domnesc” , în fine al treilea fiu al lui Pană:
Constantin Filipescu Căpitanul (1680), boer însemnat și cronicar.” ⁵⁾

Notă

filipescu, blazonul filipescu

⁴⁾

V. Pappasoglu - Istoria Bucureștilor p. 5-6

⁵⁾

Familiile Boerești Române Istoric și Genealogie (dupe izvoare autentice) - Octav-George Lecca

Folclor local Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:45:14 +0000

Folclor local Drajna

Existența multiseculară a comunei Drajna a făcut ca literatura populară orală să se manifeste din plin încă de la începutul existenței acestei comunei, să exprime cele mai variate sentimente omenești și să îmbrățișeze toate genurile literare: basme, balade, doine, proverbe, zicători și ghicitori, cântece satirice, cântece rituale, bocete, orații de nuntă și descântece.

Pe cuprinsul țării nu a existat sat, casă, flăcău sau fată, tânăr sau bătrân să nu le fi fluturat pe buze doina populară, cântecul de dragoste, basmul sau balada, ghicitoarea sau proverbul, atât în clipele lor de veselie, cât și în clipele lor de durere și suferință.

Un tezaur neprețuit zace ascuns în sufletul și în inima poporului, o mică parte din acest tezaur se află îngropat și în sufletul și inima locuitorilor din comuna Drajna. El a existat din plin încă de la începutul existenței acestor locuitori, a existat și s-a manifestat de-a lungul veacurilor și continuă să existe și să se manifeste și astăzi.

De la basme ca: Povestea lui Ghiță Cătănuță, Haiducul, Împăratul și Făt-Frumos, înșir-te Mărgărite, Povestea terciului, Balaurul cu șapte capete, Cei trei frați, etc., la balade ca: Ion Pipa, Haiducul Jianul, Ghiță Cătănuță, Gorhea, Toma Alimoș etc., la doine și cântece: Murgule, Căluțul meu, Doina ciobanului de la munte, Doină de pribegie, La moară la Făgădău, Doină de cătănie, Hai mândruță săi pârleazul, Rujiță de pe răzor, Cântecul Păhărelului, Cătăni-m-aș cătăni, Du-te Leano de te culcă, Leuștene, cin te-a pus, Inimă de putregai, Foaie verde și-o alună, Cit e Oltul de cotet, Culmile de unde vii, Dragul mamei, Velimaș etc. la ghicitori, proverbe și zicători, bocete de: înmormântare, cântece rituale, „Paparuda” fiind cel mai semnificativ, cântece satirice, strigăturile sau chiuiturile.

Basme locale culese în anii ”50

Doine și cântece culese în anii ”50

Proverbe, zicători și ghicitori

Cântece satirice - Strigături sau Chiuituri

Colinde populare

Notă

Profesor Ioan Rizea.

Revista de folclor, 03, nr. 1, 1958;

Convorbiri Literare 1 decembrie 1891;

Proverbele Românilor Iuliu A. Zanne 1895

drajna, traditii, folclor local

Gârlici

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 01 Apr 2019 20:26:30 +0000

Gârlici

Cuvânt vechi din zona Valea Teșeajenului care însemna ”spațiu excedentar al bordeiului”, ”spațiu care ținea loc de antreu”, intrare în beci”.

HENRI MATIAS BERTHELOT

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:45:00 +0000

HENRI MATIAS BERTHELOT

Născut 7 decembrie 1861, Feurs, Franța - d. 29 ianuarie, a fost un general al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre.

În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

În semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român, a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța. A murit la 29 ianuarie 1931 de artrită.

Biografie

Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în Franța.

După ce a absolvit Academia Militară Saint-Cyr, în 1883, Berthelot a fost repartizat, pe rând, în Algeria, la Tonkin și la Annam. Începând cu anul 1907 și-a început activitatea pe lângă Statul Major General, inclusiv în perioada premergătoare izbucnirii Primului Război Mondial. În această perioadă, a participat, în subordinea generalului Joffre, la întocmirea planului de război, cunoscut sub denumirea de Planul XVII.

La izbucnirea războiului, în august 1914, Berthelot a fost numit șef de stat major al generalului Joseph Joffre, aceștia colaborând strâns în cadrul Primei bătălii de pe Marna. În luna noiembrie a aceluiași an, a primit comanda rezervelor la Soissons, după care a devenit comandant al Diviziei 53, iar în anul următor al Corpului XXXIII Armată .

La 3/16 octombrie 1916 a sosit în România Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. În perioada ianuarie - iunie 1917, acesta colaborează la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei.[6] Personalul misiunii a fost detașat pe lângă comnadamentele române, până la nivel de comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost Misiunea Aeronautică și Misiunea Serviciului Sanitar.

Ceasul Omega de argint dăruit de către generalul Berthelot părintelui Constantin I. Roșescu, preot ortodox și profesor din Iași, care i-a devenit prieten în timpul campaniei din România. Capacul din spate al ceasului poartă gravate inițialele „CR”. Părintele Roșescu a servit drept confesor militar, participând direct la bătălii. În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie până în mai 1917, a avut loc refacerea și reorganizarea armatei române, simultan cu înzestrarea unităților cu echipamente militare moderne, comparabile cu cele aflate în dotarea inamicului. Cu ajutorul misiunii militare franceze și a echipamentului de luptă sosit din Franța și Anglia s-a reușit schimbarea înfățișării armatei române. Au fost organizate două armate române, cu un efectiv de aprox. 400.000 de oameni, intercalate între trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, și cea a generalilor Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu, de la Mărășești (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.[7]

După semnarea tratatului preliminar de pace de la Buftea cu Puterile Centrale, personalul Misiunii Militare franceze a fost nevoit să părăsească România, la 10 martie 1918, ajungând în Franța în luna mai 1918, după o călătorie de două luni prin Rusia.[8]

Generalul Berthelot a revenit în România, în fruntea unei noi misiuni militare, care va activa în perioada 1 octombrie 1918 și 4 mai 1919.[8]:pp 175-218

Cu ocazia unirii de la 1 decembrie 1918, Generalul Henri Mathias Berthelot a spus următoarele cuvinte: „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.[9]

Manifestându-și atașamentul față de România, în momentul defilării unui detașament român la parada militară de la Paris, din 11 noiembrie 1919, generalul Berthelot s-a adresat generalului Ferdinand Foch cu următoarele cuvinte «Foch, saluez ! C'est la famille.» (Salutați-i, generale Foch! Sunt familia.)[10]

În semn de recunoaștere a meritelor sale deosebite, după terminarea războiului și încheierea păcii, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român , l-a declarat cetățean de onoare al României și i-a oferit un lot de teren și o locuință. În 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[11]:p. 20 Generalul a decedat pe 28 ianuarie 1931, iar pe 6 februarie 1931 s-a citit testamentul generalului Henri-Mathias Berthelot, care, spre a mulțumi nației românești pentru toate mărturiile de recunoștință și de dragoste ce mi-au fost arătate, a lăsat Academiei Române domeniul din comuna Fărcădinu de Jos (în prezent redenumită General Berthelot, județul Hunedoara), sumele de la banca „Marmorosch-Blank” sau în sucursalele ei din România, pentru a fi folosite la întreținerea unor tineri spre a-și completa studiile într-o școală franceză, civilă sau militară.[12]:p. 290 [13]

Drapelele au fost coborâte în bernă și, în prezența Regelui și a cavalerilor Ordinului militar „Mihai Viteazul”, s-a ținut o slujbă de pomenire. Ministrul Instrucției Publice a hotărât ca în toate școlile din România să se țină o oră de curs consacrată memoriei defunctului general. Ziarul Viitorul a publicat următorul text: L-am iubit mult. L-am venerat. Era al Franței dar era și al nostru. Icoana sa va rămâne neuitată în cronica românismului în timp ce memoria sa va trece peste generații ca o moștenire glorioasă a națiunii.[14]:pp 37-39

Funcții:

31.12.1913-02.08.1914 - adjunct al primului locțiitor al Șefului de Stat-Major al Armatei 02.08.1914-21.11.1914 - prim-adjunct al șefului din Teatrul de Operații Nord și Nord-Est (I) 21.11.1914-23.01.1915 - comandant al Grupului 5 ivizii de rezervă (II) 23.01.1915-03.08.1915 - comandant al Diviziei 53 Infanterie Rezervă (IV) 03.08.1915-19.09.1916 - comandant al Corpului XXXII Armată (III) 22.09.1916-17.05.1918 - șef al Misiunii Militare Franceze pe lângă Armata României 17.05.1918-05.07.1918 - în misiune în SUA 05.07.1918-07.10.1918 - comandant al Armatei 5 (VI) 28.10.1918-06.05.1919 - comandant al Armatei de la Dunăre 06.05.1919-10.10.1919 - la dispoziție 10.10.1919-01.01.1922 - guvernator militar al localității Metz și comandant superior al teritoriului Lorena 30.01.1920-07.12.1926 - membru al Consiliului Superior de Război 05.03.1923-07.12.1926 - guvernator militar al localității Strasbourg 07.12.1926 - trecut în rezervă.[8]:pp I-XXXIV

Cinstirea memoriei generalului Berthelot

În data de 26.04.2013, Consiliul Local Galați a luat hotărârea ca intersecția dintre Bulevardele Milcov și 1 Decembrie 1918 să se numească Piața General Berthelot.
O localitate din județul Hunedoara, denumită mai demult Fărcădinul de Jos, îi poartă numele: General Berthelot.
Strada Fântânii din București, după ce a purtat o vreme și numele de Carl Luegger, a fost redenumită după Primul Război Mondial strada general Berthelot. În perioada comunistă, strada a purtat numele fizicianului rus Aleksandr Stepanovici Popov, iar apoi numele strada Nuferilor. După căderea comunismului, strada a reprimit numele generalului francez.
În municipiul Iași, pe strada Berthelot Henri M., general, nr. 18 se găsește Casa General Henri Mathias Berthelot, iar la adresa Str. Agatha Bârsescu 18, în parcul Teatrului Național, se găsește bustul generalului Henry Mathias Berthelot.[15]

Un alt bust al generalului Berthelot se găsește lângă Mausoleul de la Mărășești.

Cu ocazia Zilei naționale a României, Consulatul General a României la Strasbourg obișnuiește să depună o coroană de flori la bustul generalului Berthelot, amplasat pe rue de Boston, in fața parcului de la citadelle Strasbourg - Esplanade.

Referințe și note

Conținut și fotografie - Wikipedia

berthelot

Georgescu Alexandru

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:42:32 +0000

Georgescu Alexandru

Georgescu Alexandru zis Drăjneanu sau Gurgu născut la 12 decembrie 1898 în Drajna de Sus.

Origini și familie

A fost director și proprietar al ziarului naționalist-șovin Semănătorul și secretar al Partidului Naționalist Nicolae Iorga din județul Vlașca. ¹⁴⁶⁾

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Epilog

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Bibliografie

Note

ogretin, nicolae iorga

¹⁴⁶⁾

sentința 477 Tribunalul Militar București din 7 octombrie 1960

Grigore Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:57:55 +0000

Grigore Filipescu

Grigore Filipescu (d. 1737) ¹⁴⁷⁾, a fost fiul lui Constantin Filipescu Mărgineanu și al Radei Mihalcea Cândescu.

Origini și familie

Domeniul din Drajna a fost moștenit de marele clucer Grigore Filipescu, cu soția sa Ilinca și l-au administrat între anii 1710 și 1737, ei având alte moșii în Bucov și Homorâciu.

Au avut doi fii Pană II Filipescu, Radu Filipescu și o fiică Zoița Filipescu căsătorită cu Serdarul Drăghici Greceanu. ¹⁴⁸⁾

Într-un act din anul 1732 (7241) el semnează ca ”biv Vel Sărdar și judecător numit de Domn în afacerea moștenirii Zărafului Cârstea Brașoveanul”. ¹⁴⁹⁾

Domeniul de la Drajna a fost moștenit de fiul său Pană II Filipescu.

Se crede că Moara de apă a fost construită de Grigore Filipescu help.

Semnătura lui Grigore Filipescu

¹⁵⁰⁾

Linia de succesiune moșia Drajna

Al treilea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu

Note

filipescu, grigore filipescu, moara de apa warthiadi

¹⁴⁷⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902, pg.33

¹⁴⁸⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902

¹⁴⁹⁾

Top. (sic) (Arch. Statului, Bradu lavi, 13

¹⁵⁰⁾

Semnătura lui Grigore Filipescu - „Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”

Grupul de acțiune locală ”Plaiurile Ramidavei”

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:46:40 +0000

Grupul de acțiune locală ”Plaiurile Ramidavei”

LEADER este un instrument extrem de important pentru acest teritoriu, prin prisma sprijinirii dezvoltarii economice si sociale a zonei, reducerii disparitatilor dintre urban-rural si promovarii incluziunii sociale. Dezvoltarea locala plasata sub responsabilitatea comunitatii reprezinta o modalitate de implementare ce a permis partenerilor locali din teritoriul GAL sa elaboreze strategia de dezvoltare rurala in baza analizei nevoilor si prioritatilor specifice teritoriului. LEADER, prin intermediul SDL sustine sectoare si categorii de beneficiari care, de multe ori, nu sunt sprijinite sau primesc doar un sprijin limitat prin alte programe care functioneaza in zonele rurale.

Teritoriul

Teritoriul GAL „Plaiurile Ramidavei”: este constituit din 13 localitati, 12 comune si 1 oras (Aricestii Zeletin, Batrani, Bertea, Carbunesti, Cerasu, Drajna, Izvoarele, Maneciu, Posesti, Soimari, Stefesti, Teisani si Orasul Slanic)

Strategie

Strategia de Dezvoltare Locala a GAL „Plaiurile Ramidavei” (SDL) a fost realizata respectandu-se principiile dezvoltarii durabile, pornind de la premisa ca o societate durabila este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute. Orice comunitate trebuie sa promoveze o viziune strategica in ceea ce priveste dezvoltarea sa viitoare. Scopul elaborarii SDL a GAL „Plaiurile Ramidavei” este acela de a pune la dispozitia tuturor factorilor interesati in progresul economico-social al localitatilor componente, o gandire unitara cu privire la caile necesare de urmat, creand premisele aparitiei unui efect sinergic, benefic pentru asigurarea unei dezvoltari armonioase si durabile.

Strategia de dezvoltare locala a GAL “Plaiurile Ramidavei” este proiectata in jurul unui principiu-cheie: cresterea nivelului de trai al populatiei din teritoriul GAL “Plaiurile Ramidavei” prin dezvoltarea unor activitati economice durabile si sustenabile si cresterea atractivitatii zonei prin imbunatatitea conditiilor de viata. Astfel, obiectivele previzionate a fi atinse ca urmare a implementarii LEADER sunt: • Furnizarea de servicii de instruire si de informare persoanelor implicate in sectoarele agricole prioritare din teritoriul GAL “Plaiurile Ramidavei”; • Dezvoltarea sectoarelor agricole prioritare din spatiul rural aferent teritoriului GAL: zootehnie, pomicultura si apicultura, imbunatatirea performantei si facilitarea restructurarii si modernizarii acestora, precum si incurajarea investitiilor; • Dezvoltarea infrastructurii pentru functionarea eficienta a pietei de desfacere a produselor agricole si agroalimentare pentru stimularea lanturilor scurte de aprovizionare; • Stimularea asocierii din domeniul agricol; • Dezvoltarea si promovarea de produse alimentare de calitate; • Sprijinirea antreprenoriatului din teritoriul GAL prin stimularea si dezvoltarea mediului privat astfel incat acesta sa genereze plus valoare si locuri de munca, absorbtia fortei de munca excedentare din agricultura; • Diversificarea activitatilor economice non-agricole si incurajarea micilor intreprinzatori; • Imbunatatirea bazei materiale a localitatilor in vederea cresterii accesului cetatenilor la serviciile de baza; • Interventiile pentru punerea in valoare a obiectivelor de patrimoniu cultural si natural; • Promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei in comunitatile marginalizate.

Contact

Strada Radu Serban Voevod, Nr.258, Sat Drajna de Jos, Comuna Drajna, Romania

Tel: +40 724.547.533

Email: info@gal-plaiurile-ramidavei.ro

Web: http://gal-plaiurile-ramidavei.ro

Notă

sursă: http://gal-plaiurile-ramidavei.ro

plaiurile ramidavei

Hanul Ionică Cojocaru

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 23 Jan 2021 09:35:13 +0000

Hanul Ionică Cojocaru

Hanul lui Ion Ionescu, zis Ionică Cojocaru a fost situat în Drajna de Jos, pe drumul județean, vis-a-vis de moara Warthiadi.

Istoric

Locuitorii numeau hanul ”la încurcă lume”, aici trecătorii sau cei care veneau la moara Warthiadi puteau înnopta, mânca și adăpa animalele.

Prin anii 1940 nu a mai funcționat ca han, acesta fiind doar cârciumă.

Notă

Informații furnizate de Doamna M. Voiculescu (Ionescu).

cojocaru

Helene Warthiadi

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 22 Oct 2019 17:41:49 +0000

Helene Warthiadi

Helene Warthiadi, fiica lui Dumitru Warthiadi.

Origini și familie

În anul 1936 se căsătorește cu Ion Cantacuzino, fiul principelui Ion Cantacuzino și Maria Filotti, la Castelul de la Drajna.

A fost sora lui Constantin Kretzulescu Warthiadi.

Linia de succesiune moșia Drajna

A zecea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Sofia Neagu
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul = Profira Cuzin
Maria Filipescu-Kretzulescu = Constantin Kretzulescu
Elena Kretzulescu = Panait Warthiadi
Dumitru Kretzulescu Warthiadi = help
Helene Warthiadi

Note

Imagine din revista ”Ilustrațiunea Română” - 29 iulie 1936

Hohamnic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 01 Apr 2019 20:20:16 +0000

Hohamnic

Cuvântul ”Hohamnic” se folosea în vechime în Zapise de vânzare și însemna ”definitiv”, ”pe veci”.

Întărirea lui Mihnea Turcitul, voievodul Ţării Românești, pentru Nicula, Stan, Stanciul ș.a.

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 15:17:27 +0000

Întărirea lui Mihnea Turcitul, voievodul Ţării Românești, pentru Nicula, Stan, Stanciul ș.a.

Imagine

Datare

1582

Rezumat

Mihnea Turcitul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte lui Nicula, Stan, Stanciul ş.a. din Ogretin moşie în sat, în urma unei judecăţi, stabilind şi hotarele.

Text

Acest hrisov nu este tradus. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin traducerea lui, dacă doriți.

Descriere

suport: pergament
sigiliu: atârnat, căzut
limba: slavonă

Observații: anul este dedus

Notă

Cota SIIAN: BU-F-00684-1215

Arhiva medievală a României

hrisov, ogretin, hotar

Hrisovul lui Radu Șerban, din 29 ianuarie 1604, prin care cinsfințea stăpânirea lui Radu ...

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 22 Dec 2019 19:35:09 +0000

Hrisovul lui Radu Șerban, din 29 ianuarie 1604, prin care cinsfințea stăpânirea lui Radu și Preda Buzescu asupra Târgu Jiului

Datare

1604 (7112) Iunie 29, Târgoviște

Text

”Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, nepotul răposatului Io Basarab voevod cel Bătrân. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, mai ales din casa domniei mele, jupan Radul clucer și jupan Preda mare ban și fiilor lor, câți Dumnezeu le va da, ca să le fie lor Târgul Jiu tot și cu tot hotarul din câmp și din pădure și din apă și cu mori și cu vii și cu tot venitul, pentrucă acest mai sus numit Târgul Jiu este sat vechiu și de moștenire dela părinții cinstiților dregători ai domniei mele mai sus scriși, din moși strămoși și tot l-au stăpânit părinții lor, acest sat mai sus numit care acum Târgul Jiu, la toți domnii vechi.

Și au fost în pace pânâ în zilele lui Mircea voevod. Apoi, când a fost în zilele lui Mircea voevod, s-a întâmplat părinților dregătorilor mai sus scriși ai domniei mele să fie în pribegie în Țara Ungurească de frica lui Mircea voevod și au rămas acolo în pribegie multă vreme. Iar întru acestea Mircea voevod a făcut satul lor mai sus scris pararu (târg) care astăzi se numește Târgul Jiului.

Iar întru aceasta, mai sus numiții dregători ai domniei mele, ei au lăsat așa și au răbdat pentru acest sat al lor, pentrucă au rămas tineri copii dela părinții lor, până a venit răposatul Alexandru voevod cel bătrân și s-a făcut domn al Țării Românești. Astfel toți boierii, câți au fost pribegi de frica lui Mircea voevod în Țara Ungurească, toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voevod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și Ațigani și pentru dreptele lor averi. Și întru aceasta răposatul Alexandru voevod a dat satele tuturor boierilor și după aceea a dat și acest sat mai sus spus, numit Târgul Jiu, cinstiților dregători ai domniei mele mai sus numiți, ca să-l ție, cum l-au ținut și mai înaintevreme răposații lor părinți la alți domni bătrâni. Și a făcut și carte răposatul Alexandru voevod.

Iar după aceea, s-a întâmplat tăierea tuturor boierilor și rea moarte de către răposatul Alexandru voevod. Astfel câți boieri au rămas netăiați, iarăși li s-a întâmplat pribegie peste munți și au fugit atunci de asemeni și părinții dregătorilor domniei mele mai sus scriși și au stat acolo multă vreme, până în zilele fiului lui, Mihnea voevod, când iarăși au venit mai sun numiții dregători ai domniei mele în țară, deoarece sunt drepți și n-au avut nici o vină.

Iar după aceea, după puțină vreme, iarăși s-a ridicat multă răutate și multe năpăști, deci iarăși s-a întâmplat să iasă din țară mai sus numiții dregători ai domniei mele și au fost pribegi multă vreme și apoi iarăși au venit în țară.

Iar apoi s-a întâmplat schimbarea vremurilor și a domnilor și greutăți țării și multe nevoi din partea Turcilor și Tătarilor și Moldovenilor, de au venit în țară, au jefuit și au robit și s-a făcut domn Simion voevod cu Leșii și cu Moldovenii, să cârmuiască țara și mult rău, năpaste și moarte a căzut pe toți săracii, cu multe jafuri și cu multă pradă. Iar după aceea, dacă a văzut toată țara câtă pradă și jafuri și rea moarte le-au făcut, ei n-au mai putut răbda, ei cu toții s-au ridicat, toată țara și cu toți boierii mici și mari, împotriva lui Simion voevod și l-au izgonit din țară.

Iar întru acestea, s-au ridicat toți boierii și toată țara, mari și mici din țara domniei mele și au făcut cu toții sfat și cu voia tuturor și cu știrea și cu voia cinstitului împărat creștin al Romanilor, de au ridicat pe domnia mea să fie tuturor domn al Țării Românești. Iar întru aceasta, Simion voevod, dacă a înțeles aceasta, a ridicat multă oaste, Turci și Tătari și Leși și Moldoveni și așa au venit asupra domniei mele și cu toate puterile oștilor lui. Iar apoi domnia mea, dacă am văzut puterea atât de mare a oștilor lui, n-am putut să stau față împotriva puterilor oștirilor lui, ci am lăsat, ci am lăsat domnia mea toată țara în mîinile lor, de au robit și au tăiat și au făcut mult rău, cât nu se poate spune niciodată și vedea, atâta rău cât s-a făcut atunci de Turci și de Tătari și de Leși și Moldoveni.

Iar întru aceasta, domnia mea m-am gândit și am venit sub aripa și sub puterea cinstitului împărat creștin al Romanilor (loc alb în original) ne-am așezat sub aripa împărăției lui și dacă am ieșit acolo la locul Sacmariu, am socotit domnia mea în toate chipurile, cum voi putea dobândi moșia domniei mele, Țara Românească, dar am socotit cu toți dregătorii și cu toți boerii domniei mele, pe cine vom putea alege, un boier credincios și destoinic al domniei mele ca să-l trimitem pe el la cinstitul nostru împărat creștin. Și întru aceasta, domnia mea și cu toți dregătorii domniei mele și cu boierii domniei mele, din țara domniei mele, am ales pe cinstitul dregător al domniei mele, pe răposatul jupân Stroe fost mare stolnic, de l-am trimis pe el la cinstitul împărat creștin al Romei și acolo cu multă străduință s-a străduit împreună cu cinstiții dregători ai domniei mele, frații lui, jupân Radul clucer și jupân Preda mare ban, pentru domnia mea și ne-au adus și nouă dar dela Dumnezeu și mulți bani de la împăratul nostru creștin, ca să ne scoatem țara și moșia noastră din mâinile dușmanilor noștri, Turci și Tătari și Leși și Moldoveni.

Și întru aceasta, m-am sculat domnia mea, de am pornit cu toate puterile și oștirile cinstitului nostru împărat creștin și am rugat pe Dumnezeu și cu toți dregătorii și boierii domniei mele și l-am scos pe Simion voevod din țară. Iar intru acestea Simion voevod a ridicat pe hanul și a adunat atâta mulțime de oaste de Turci și de Tătari și Leși și Moldoveni și Cazaci, încât nimenea nu putea vedea capătul oștilor lor, lățimea lor și lungimea lor și au venit asupra domniei mele.

Și întri aceasta dacă am văzut așa domnia mea, atâtea mulțime de oști ale lor, ne-am așezat cu toate oștile noastre la un loc numit Ogretin (loc alb în original) într-o zi de luni 13 zile ale lunii Septemvrie. Astfel au venit multă mulțime de oști de-ale lor asupra noastră a tuturora și au năvălit peste noi și au aruncat ei atât de multe din săgețile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea fața soarelui de săgețile lor și de atâta bătălie răsunau chedrii (codrii) și munții de bătălia lor și nu se puteau înțelege unul cu altul.

Iar întru acestea, cinstiții dregători ai domniei mele mai sus numiți, ei s-au străduit cu slujbă dreaptă și credincioasă și cu vărsare de sânge dinaintea feții domniei mele și a tuturor dregătorilor și boierilor domniei mele și întru nimic nu și-au pierdut credința, nici dușmanilor noștri n-au întors spatele, fără încetare și-au vărsat sângele lor pentru domnia mea și pentru creștinii țării domniei mele, încât putem spune cu adevărat pentru dregătorul domniei mele, răposatul jupân Stroe fost mare stolnic, dacă a văzut el atâta greutate și nevoia asupra capului domniei mele, el s-a luptat cu atât mai mult cu dușmanii domniei mele pentru domnia mea și pentru legea creștinească și pentru patria noastră, ca să ne scoată din mâna dușmanilor noștri. Și a fost rănit jupân Stroe fost mare stolnic în război și apoi a murit în 2 zile ale lunii Octombrie Dumnezeu să-i ierte sufletul lui, pentru că s-a străduit pentru domnia mea și pentru legea creștinească.

Pentru aceea, a dat și domnia mea cinstitului dregător al domniei mele, jupân Radul clucer și lui jupân Preda mare ban, ca să le fie mai sus numitul Târgul Jiu de ocină și ohabă, lor și fiilor și nepoților și strănepoților lor și de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

Încă și blestem: după trecerea domniei mele, pe cine va alege Dumnezeu să fie domn al Țării Românești, sau din rodul inimii domniei mele, sau din ruda noastră sau, după greșalele noastre, sau din alt neam, dacă cinstește și înnoește și întărește această carte a domniei mele, pe acela Dumnezeu să-l cinstească și să-l păzească în domnia lui, iar în veacurile viitoare sufletul lui. Și care om va strica și va nimic această carte a domniei mele, pe acela Dumnezeu să-i nimicească aci trupul lui, iar în veacurile viitoare sufletul lui să fie blestemat și afurisit de cei 318 părinți care sunt la Niceea și să aibă parte cu Iuda și cu Arie și cu alți necredincioși Iudei care au strigat asupra sângelui Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos și au spus: ia-l, ia-l și răstignește-l, sângele lui asupra lor și asupra copiilor lor, ceeace este și va fi în veci, amin.

Iată și martori punem domnia mea: jupân Dumitru vornic și jupân Cernica mare vorniv și jupân Stoica mare logofăt și jupân Nica mare vistier și jupân Mârzea mare spătar și jupân Bârcan stolnic și Gligorie comis și Stanciul paharnic și jupân Leca mare postelnic, Ispravnic jupân Leca mare postelnic.

Și eu Stan Săvescul am scris în orașul de scaun Târgoviște, luna Iunie 29 de zile, de la Adam curgerea anilor, în anul 7112 (1604). Io Radu voevod, din mila lui Dumnezeu domn. Io Radu Voievod (m. p.)”

Notă

Acad R.P.R., XL/97. ; Orig slav perg. pecete aplicată, acoperită cu foiță. ; Pe verso: Care spune de războiul stolnicului Stroia când au pierit și au luat acest sat.

[batalia de la ogretin si stanesti, ogretin, hrisov, radu serban]

Iacob Lahovary

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:48:52 +0000

Iacob Lahovary

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Origini și familie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Epilog

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Note

iacob lahovary

Hrisov de vânzare - extras

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 18 Jan 2020 18:39:03 +0000

Hrisov de vânzare - extras

Datare

ianuarie 1823

Rezumat

Extras dintr-un document de vânzare de la judecătoria jud. Saac

Text

Dintr’un document de vînzare:

„între hotarul Ogrătinul, de moştenire, şi între hotarul cel de cumpărătoare au căzut acel laz pă hotarul de cumpărătoare, şi s’au dat în stăpânirea lui Enache Comişăl, carele în urmă i l-au dat pă puterea acelor 14 stănjăni ce i-au vândut, în leat 1823,. şi l-au şi stăpânit pănă de sănt acum doi ani, şi numai dă atunci l-au scos părătul din stăpânire precum arată…. Iar celălalt laz ce să numeşte curătura lui Păsărică este făcută curătură chiar dă cătră Enache Comişăl şi stăpânită dă cătră dânsul mai bine de dooăzeci de ani, pănă căndu i s’au dat lui, arătăndu şi pentru aceasta o mărturie înscris de la 19 tot ale trecutului Marte, iscălită de Barbu sin Păsărică i Radu Pătuc, coprinzătoare că pentru un laz dă făn ce este peste vărfu, unde le-au fost odaia oilor, pă acel laz peste 20 dă ani le-au fost stăpân Enache Comişăl, şi, după ce l-au vândut jăluitorului, l-au dat tot lor de l-au cosă[t] şapte ani.»

Se cercetează „cu dă amăruntul." Se constată că rău a luat polcovnicul lazurile de la jăluitori.

Iscălesc „Răducanu Paharnic" ca „prezendent", Manolache Papadatu Iordan, Costache Villara. „Grefier Gheorghe Bilciurescu."

Pecetea judecătoriei cu fum: coroană, patru forme de pară în jos.

Notă

Documente de pe Valea Teleajenului publicate cu o introducere de N. Iorga 1925

[hrisov, ogretin, comisel, judecata, hotar]

Dealul Iazul Țiganului

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 12 Oct 2019 10:45:00 +0000

Dealul Iazul Țiganului

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

Icoană Maica Domnului îndurerată

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:49:32 +0000

Icoană Maica Domnului îndurerată

Datare

1790

Autor

anonim

Atelier

rural

Zonă

Drajna de Sus, Prahova.

Material

fag, grund, clei, culori tempera, foiţă de aur, vermufl.

Tehnică

tăiat, cioplit, fasonat, sculptat, grunduit, pictat cu pensula, ştanţat, asamblat.

Descriere

Piesa face parte din icoanele puse pe perete pentru ocrotirea casei. Piesă de formă dreptunghiulară alcătuită din icoana propriu-zisă dintr-o singură bucată de lemn. Icoana reprezintă tema iconografică a Maicii Domnului îndurerată.

Maica este prezentată bust, cu mâinele strânse la piept şi cu privirea spre crucea pe care stă motivul durerii sale: Iisus răstignit pe cruce. Scena este încadrată de un chenar simplu.

Cromatica

albastru, verde, roşu, alb, maron, negru, auriu.

Dimensiuni

L= 29,5 cm; l= 23 cm; gr = 1,5 cm

Stare de conservare

bună

Inscripţii

MR. QO; IS HS;

caractere chirilice, română

Notă

Notă persoana care a donat icoana: ”Această icoană o am de la strămoşul meu Radu Dumitraşcu”.

Bun cultural clasat în patrimoniul cultural național mobil, ordin 2764/29.12.2010, (http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=C4BEED62FF6E4EEEA37D961067DF23B4), Deținător la data clasării: Muzeul Naţional al Ţăranului Român - BUCUREŞTI

icoane, arta

Icoane vechi din comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 22 Jan 2020 08:44:49 +0000

Icoane vechi din comuna Drajna

Icoana ”Maica domnului Îndurerată”

Notă

drajna, icoane, arta

Împletitul răchitei

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:50:02 +0000

Împletitul răchitei

Arta împletiturilor este foarte veche, ea precedând arta țesutului și cea a ceramicii. Împletiturile făcute de meșterii din comuna Drajna se realizau din răchita sau salcie, astfel, obțineau împletituri de diferite mărimi, forme și cu utilizări diverse.

Cele mai multe dintre aceste obiecte, lucrate manual din răchită, prin împletire, erau coșurile pentru cărat, dar se realizau și coșuri pentru pâine, fructiere, coșuri pentru rufe, tăvi, platouri, dar în număr mai mic.

Materia prima folosita este rachita, care se recolta toamna și se depozita pe platforme în aer liber sau în spații acoperite, bine aerisite, pentru a împiedica mucegăirea și putrezirea. Depozitarea în aer liber se face prin așezarea snopilor în cluci, pe platforme de lemn .

Răchita se sortează pe dimensiuni și grosimi în așa fel încât să corespundă solicitării produselor ce se vor realiza. După sortare se cojea sau nu, în funcție de necesitatea meșteșugarului .

Prin cojire, firele de răchită devin mai durabile și au un aspect plăcut. Cojirea se realizează doar când se recoltează sau după înmuiere. Cojirea se realizează cu ajutorul unui obiect simplu din lemn, numit cojitoare sau curățător, ale cărui principii se bazează pe zdrobirea cojii răchitei, după care cojirea se face ușor.

După cojire răchita este uscată complet pentru a nu se păta și pierde din calitate. Snopii de răchită cojită se păstrează la adăpost, feriți de umezeală, în șoproane sau magazii bine acoperite și aerisite.

Împletitul

Este principala operație din întregul procesul și cuprinde următoarele etape de lucru:

selecționarea materialului pentru fund, lateral și mâner
înmuierea firelor (dacă nu se lucrează imediat după cules)
formarea părții inferioare a coșului: fundul
împletirea părților laterale
formarea și împletirea mânerului

Pentru celelalte produse împletite, operațiile sun specifice fiecărei categorii în parte, fiind un complex de faze de lucru.

Toate aceste operații se realizează manual. Arta împletitului este dovedită prin diversitatea produselor, calitatea execuției și gradul de complexitate atins. Meșteșugul împletitului se câștigă în timp prin exersare continuă și îndrumare.

Finisajul

spălarea
sulfatarea
bronzarea
uscarea
lăcuirea sau vopsirea (la solicitare)
depozitarea

Spălarea împletiturilor se execută în bazine prin frecarea cu o perie. Prin sulfatare se realizează uniformizarea culorii și se previne mucegăirea. Bronzarea se face prin expunere la soare, prin stivuirea sau întinderea pe sârme a produselor. În acest fel se sublinează aspectul estetic al fondului prin evidențierea texturii precum și prin imitarea culorii de brun auriu.

După uscarea și bronzarea produselor se poate face o lăcuire sau vopsire la solicitare.

Depozitarea se face în spații bine aerisite prin stivuire

Notă

C.R.

mestesuguri, impletitul, drajna

Ioan Rizea

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 11:40:49 +0000

Ioan Rizea

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Legături

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

În imagine, de la stânga spre dreapta: Marieta Ana (profesoară de matematică), help, Ioan Rizea (profesor de istorie și geografie), Pătrulescu Marieta (secretară), Cristian Fuerea.

Fotografie publicată de domnul Cristian Fuerea.

ioan rizea, scoala ogretin

Ioana Dan

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:50:51 +0000

Ioana Dan

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

ioana dan

Ion Abagiu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:51:44 +0000

Ion Abagiu

Ion Abagiu, originar din ”Ploești”, a fost unul dintre primii boieri care a avut moșie în Drajna, satul Stănești.

El a vândut pământurile sale lui Constantin Filipescu Mărginean, în anul 1648, adeverită prin hrisovul de hotărnicie a 12 boieri din 21 iunie. ¹⁵¹⁾

Notă

castelul filipescu, filipescu, elena filipescu, ion abagiu

¹⁵¹⁾

Societatea Drajna - Acte, doc. nr. 96

Ioniță Iordache, arendașul

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:52:48 +0000

Ioniță Iordache, arendașul

”În timpul marelui logofăt Alexandru Filipescu, s-a întâmplat ca la Dejugătoarea care era situată în acele timpuri pe locul unde se află în prezent proprietatea localnicului Văcărelu Alexandru din Drajna de Jos, un cărăuș sosise din Pătârlagele și făcuse pauză pentru odihnă în acel loc, mai ales că avea cale lungă de parcurs spre București, cu al său car plin cu buți de țuică. Se oprise la Dejugătoare și pentru a-și îngriji unii din boi care aveau o boală la copite numită ”găselniță”.

În timp ce cărpușul cu pricina, pe nume Ioniță Iordache își făcea de lucru la Dejugătoarea din Drajna de Jos căutând să-și doftoricească boii cu pricina, se întâmplă ca să treacă prin fața acestui loc de popas, logofătul Alexandru N. Filipescu, aflat într-o caleașcă trasă de 6 cai.

Văzând cum Ioniță Iordache se străduia să îngrijească de boi pentru a înlătura boala de găselnișă de la copitele acestora, marele logofăt se opri și-l întrebă despre ce trebăluiește el acolo, la care, umil, cărăușul, sări în fața caleașcăi și-i mulțumi.

- Săru-mâna boierule, și țăranul îi spune despre toate cele necazuri ale lui.

Mai departe, Alexandru Filipescu îl întreabă cum îl cheamă, câte clase are și câți copii, la care proprietarul boilor și a carului cu buți pline cu țuică îi răspunse:

- Conașule, am două clase, sunt din Pătârlagele și sunt tatăl a 11 copii.

Auzind cum îi răspunde cărăușul, boierul Filipescu îi plăcu cum îi vorbi rumânul și i-a spus acestuia să se întoarcă înapoi cu țuica acasă la Pătârlagele, să-și ia familia, copiii, nevasta și să vină urgent la castelul său pentru că îi va da loc de casă și-l va face ”arendașul lui”, adică al boierului Filipescu.

Astfel s-a întâmplat ca marele logofăt Alexandru Filipescu să dea în arendă lui Ioniţă Iordache din Pătârlagele, o sfoară de moşie cuprinsă intre apa Drajnei dinspre est; spre vest delimitată cu apa Teleajenului; la sud, până la unirea Teleajenului cu Drajna; iar la nord pană la Crucea de la Cetăţuie; o cruce care delimita hotarul dintre Homorâciu şi Drajna de Jos; cruce cunoscută şi atunci ca şi acum de Crucea lui Tudorea adică a Pânteştilor, cum se mai numeau aceşti moşneni.

Astfel Ioniţă Iordache a devenit unul din arendaşii boierului Filipescu, zis mai apoi şi ”arendaşu' din Drajna de Jos”. ¹⁵²⁾

Notă

ionita iordache

¹⁵²⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

Ionuț Popa

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 10:29:04 +0000

Ionuț Popa

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

scoala drajna, ionut popa

SĂRĂȚELU - Izvorul sărat

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 16 Aug 2020 15:23:46 +0000

SĂRĂȚELU - Izvorul sărat

Aproape de revărsarea râului Drajna în Teleajen, lângă podul de trecere în satul Piatra, se află Îzvorul sărat - Sărățelu și filonul de sare. Din documente vechi aflăm că acest loc era cunoscut încă din timpuri străvechi, acest zăcământ fiind păzit la sfârșitul anilor 1800.

Istoric

”Mine de sare nu sunt în Drajna, dar locuri sărate sunt pe panta stângă a teleajenului în fața Ocnelor Romane, unde este și un mic vâlcel cu apă sărată numit Sărățel.” - Dicționarul geografic al județului Prahova - 1897

”Pe malul stâng al râului Teleajen se găsesc două localități de sare: una mai sus de Valea-Stăneșcilor, numită la „Nucii-lui-Baltag” și alta mai la vale de Valea-Stăneșcilor, numită „La Iliesci”. În ambele aceste localități sunt stânci de sare acoperite cu un mic strat de pământ. Are doi pasnici puși de stat.” - Dicționarul geografic al județului Prahova - 1897

Pârâul Sărățelu este menționat în documente vechi și izvora de lângă piscul Piatra.

”Sărățelu, mic vâlcel cu apă sărată, care ´și ia naștere de lângă piscul Pietra și se varsă în râul Teleajen, între comunele Drajna-de-sus (din care izvorăște) și Drajna-de-jos. Locurile din jurul acestei văi sunt sărate.” - Dicționarul geografic al județului Prahova - 1897

Oamenii încărcau apa în butoaie de lemn şi le cărau în căruţă, apa era folosită în gospodărie, dar şi pentru animale. Ei extrăgeau sarea: fierbeau apa, rămânând sarea fină. Era folosită în tratarea diverselor afecțiuni reumatismale, abarticulare sau post-traumatice, dezvoltându-se în acest fel un fel de medicină populară.

În prezent locuitorii folosesc această apă pentru murături, conservarea cărnii sau a șuncii. Se spune, că dacă este turnată o cantitate anume în laptele cald proaspăt fiert, se obține o brânză extrem de gustoasă.

Filonul de sare este vizibil datorită alunecării de teren din zona, aflându-se chiar pe prundul râului Drajna. Concentrația de sare este de 320 grame/litru.

Este o zonă cu locuri minunate, unde merită să faci drumeții și să admiri peisajele dealului Piatra.

Tur virtual

Notă

C.R.

Dicționarul geografic al județului Prahova - 1897

Legătură: turism.drajna.ro

drajna de jos, piatra, tur virtual

Jude

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 26 Mar 2019 19:10:58 +0000

Jude

Administratorii județelor erau numiți Jude. A fost pimul nume folosit după semnarea legilor de organizare a comunelor urbane și suburbane la data de 2 aprilie 1864, în timpul domniei lui Al. Ion Cuza.

Următorul nume folosit pentru această funcție a fost pârcălab, apoi scutelnic iar după secolul al XVI-lea ispravnic.

Notă

Jupân

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 15 May 2019 20:26:44 +0000

Jupân

jupî́n m. (din maĭ vechĭu jupan, titlu dat boĭerilor, vsl. županŭ, d. župa, regiune, ținut; sîrb. župan, șef de comitat, în Ungaria și [d. ung.] išpan, vătav, pol. župan, zupan, șef administrativ în vechea Polonie, ung. ispán, șef de comitat. V. pan). Odinioară, titlul onorific dat boĭerilor, apoĭ boeĭrinașilor și negustorilor, ĭar azĭ maĭ rar negustorilor saŭ meșterilor din partea lucrătorilor lor îld. stăpîn, patron saŭ domn, și de ordinar numaĭ Jidanilor în deriziune: jupîn (îld. jupînu) Herșcu, Nuhăm, Burăh, Șloĭm. În fabulă, titlu ironic dat animalelor: jupînu corb. V. chir.

Sursa

Scriban (1939)

Vârful La Peri

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 19 Feb 2019 12:36:56 +0000

Vârful La Peri

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

Perioada LATEN-ULUI

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 02 Dec 2019 19:25:55 +0000

Perioada LATEN-ULUI

Începutul laten-ului în România este la o dată discutabilă : 450/350, iar sfârșitul este plasat în momentul în care Dacia este cucerită de romani, respectiv în anul 106. Civilizația la Tene în spațiul nostru mai este cunoscută și ca civilizația geto-dacă, termen hibrid care este azi contestat și, potrivit unor păreri exigente și competente, ar fi de dorit să nu fie utilizat în nici un caz pentru perioada timpurie a acestei epoci.

Data de început a epocii La Tene a fost discutată în mai multe rânduri, unii cercetatori, adepți ai dezvoltării unitare a spațiului nostru, considerând că epoca a început în acelasi timp peste tot. Alții consideră că teritoriile extracarpatice au trecut mai devreme , în jur de 450, la epoca la Tene datorită unei conjuncturi istorice favorabile, datorate influențelor și impulsurilor civilizatoare venite dinspre Grecia, după 657/656, când a fost întemeiată prima colonie grecească, Histria, fie prin intermediul grecilor din Pont, fie prin medierea tracilor odriși, care pe la 480-470 au format un regat puternic care avea strânse relații cu Grecia continentală, în timp ce în Transilvania trecerea s-ar fi făcut ceva mai târziu, ca urmare a infiltrațiilor de populații celtice în acest spațiu, cele mai timpurii putând avea loc după 390 a. Chr., dar, mai degrabă, în intervalul 350-300.

Notă

„La Vălenii de Munte, spre seară” - N.N. Lenguceanu, despre bătălia de la Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:54:51 +0000

„La Vălenii de Munte, spre seară” - N.N. Lenguceanu, despre bătălia de la Ogretin

”Casa unde stau este arhondaricul unei mânăstiri rămasă în părăsire. Uși cu clanțe grele și ferestruici mici în zidurile groase străjuiesc cerdacul cu streșini largi. Acolo petrec ceasuri liniștite, strunind gândul nesupus disciplinilor cărții aride.

Pe străduța mea trece la oară fixă sacagiul cu apă de la izvorul cel bun; femei cu de-ale mâncării și arar căte-o trăsură. În ceasurile când arde soarele, scobor în livada cu pruni și, la umbra copacilor plini de rod, cugetul, găsindu-și liman de pac, se răsfiră în nemărgenire. Spre seară, mă plimb pe străzile cu case și grădini vechi, în această așezare curat românească, dar mai ales la Teleajen. De treci podul, lângă un mormânt necunoscut, un tăpșan cu mușchiu fraged te´mbie la odihnă. Solemnitatea apusului de soare coboară lin după coline, stingându-se spetezele aprinse. O geană de purpură mai stăruie o clipă, apoi tot cuprinsul vioriu devine nelămurit.

Din vale urcă spre munte o gloată de ostași străini. Copitele cailor scapără de pietriș. Din mulțime se ridică o mare larmă de glasuri. Par grăbiți. Ce urîți sunt! Coada ochilor li este prinsă de pleoape. Pe fețele galbene răsar fire rare de barbă. Unii, pedestrași, măna carele de proviant și locuitorii căzuți în prinsoare. Cei mai mulți sunt călări. La oblâncuri au sânețe și sulițe, la coapse hangere late, în spinare arcuri și cucura cu săgeți. Sunt Tătarii Hanului de la Cram mergând spre Ogretin, unde-i așteaptă în întăriri oștenii Măriei Sale Radu Vodă, Domnul Țării-Românești.

În noaptea ce cade răpede trec asaulii întocmiți în tabururi, conduși de mârzacii îmbrăcați în haine de mătasă, cu coifuri de argint, fluturând lungi pene de struț și de cocor. Câte-un Tătar bătrân scoate din coburi un fluier de os cu sunete ascuțite și cântă melopei monotone, sfâșietoare… .

Negurile zorilor la Ogretin, În lumina încă nerevărsată se zărește tabăra Românilor, închizând strâmtoarea văii. Tătarii sânt acum foarte aproape, pregătindu-se de asalt. Se întocmesc în linii dese, aproape, cât mai aproape de oștile lui Vodă, ca să năvălească de-odată, buluc. La porunci de trâmbițe, urlând sălbatec, împușcând din sânețe și zbârnâind arcele, iată-i ajunși pe crestele bârnelor de întărire. Oștenii țării, în tunet de urale, se aruncă pe Tătari, zdrobindu-i cu ghioage și securi.

Șiruri după șiruri cad soldații Hanului în șanțuri, dar ei sânt mulți, și gloatele lor se reînoiesc neîncetat. Copleșind puterea Românilor, răsbesc în tabăra noastră. După mai multe năvale năprasnice călărimea, în frunte cu căpeteniile Radu Calomfirescu, Stroe Preda, Radu Buzescu, mai dau un ultim dezghin înfricoșat în fiii pustiurilor de la Nipru și Volga, după care cu brațe ostenite de atât amar se retrag spre munți, înconjurând pe Vodă Radu, întunecat și posomorât… .

O trăsură, coborând cu mare zgomot spre pod, m-a trezit din duioasa visare a trecutului. În timpul zilei cetisem despre Doamnele și Domnițele de odinioară, oprindu-mă la vrednica soție a lui Stroe Buzescu. Eroul a murit din pricina unei răni la față primită la Ogretin. Pe lespedea mormântului văduva Buzescului a pus să-i sape că în ziua aceea n´a fost pe voia câinilor de Tătari!.

Câtă vlagă, vioiciune și putere de a trăi și crea clocotește în neamul nostru împărătesc, dacă, după atâtea veacuri de jale, contopiri și împilări, sântem laolaltă în granițele daco-romane refăcute.

Avem o menire frumoasă de împlinit, aceia a strălucirii latinității. Cu acest gând ne-a așezat Strămoșul de la Roma tocmai la Răsăritul Imperiului, la răscrucea tuturor furtunilor… .

Trecând podul am reintrat în orășel. Noaptea s-a lăsat pe nesimite. La casa d-lui profesor Iorga arde o lumiră în cămara sa de lucru.

El este acolo în neostenită veghe de taină și privighere.” ¹⁵³⁾

Notă

La Vălenii de Munte, spre seară” - N.N. Lenguceanu, despre Bătălia de la Ogretin

batalia de la ogretin si stanesti

¹⁵³⁾

Luceafărul Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:33:45 +0000

Luceafărul Drajna

Luceafărul Drajna este o echipă de fotbal din comuna Drajna, județul Prahova.

Istoric

Actul oficial de înfiinţare a grupării din Drajna datează din primăvara anului 1950, când a fost afiliată la Sectorul de Sud – Judeţeana Prahova şi sub numele de A.S. Drajna de Jos a participat la întrecerile din Campionatul Districtului de Foot-ball Ploieşti, făcând parte din Categoria a III-a.

Dar… la Drajna de Jos, pe moşia boierului Filipescu, fotbalul a fost prezent încă din anul 1925, când un grup de tineri din sat – mare parte dintre ei elevi la şcoala de arte şi meserii din oraşul Vălenii de Munte – a înfiinţat o primă echipă de fotbal, care a disputat jocuri demonstrative pe terenul amenajat din anul 1924 în localitate. Acest teren se afla lângă sanatoriul TBC şi a fost folosit până în 1956.

Pe timpul celui de-al doilea Război Mondial, după cum povestesc bătrânii satului, s-au disputat numeroase jocuri de fotbal, iar printre echipele cu care s-au întrecut tinerii satului s-au aflat şi selecţionate ale armatei germane.

Din această echipă formată în timpul războiului au făcut parte: Ion Dinescu, prof. Constantin Cursaru, Ştefăniţă Butoi, Col. ing. Titi Popescu (medaliat la Olimpiada de Iarnă din anul 1932 din Germania la bob şi sky fond), Victor Crişan şi Ion Cotună.

Începuturile „oficiale” ale echipei de fotbal în această localitate au fost conduse şi organizate de profesorul Constantin Cursaru. Acesta a înfiinţat prima echipă de fotbal (1950), iar printre primii fotbalişti legitimaţi ai satului s-au numărat: Mircea Furtună – portar, Ion Cotună, Steluţă Păiş, Victor Crişan, Ion Dinescu, Ilie Năstăsoiu, Gheorghe Boşovei, Ion Neaga şi Gheorghe Călăvie.

Din primăvara lui 1952 s-a numit A.S. Căminul Cultural Drajna de Jos, iar în 1954 a purtat numele de Viitorul Drajna de Jos. Toamna lui 1955 a adus primul baraj în care Recolta, după noul nume al echipei, a pierdut în faţa celor de la Flacăra Slănic calificarea la turneul final al barajului pentru promovare în Campionatul Regional Ploieşti. Din echipa condusă de prof. Constantin Cursaru au făcut parte în această perioadă: Ion Iaravoi, Constantin Creţu, Constantin Popa, Ion Cotună, Vasile Văcărelu, Ion Dragomir, Ştefan Călăvie, Marin Chirilă, Constantin Iordache, Gogu Gheorghe şi Victor Crişan. Din vara anului 1956, localnicii satului, având în frunte pe prof. Constantin Cursaru, au amenajat un nou teren de fotbal (cel actual), care avea alături şi un teren de volei. O mare parte dintre componenţii echipei de volei masculin din Drajna, prezentă în Campionatul Regional Ploieşti, erau sportivi din rândul fotbaliştilor.

Din primăvara anului 1958, Asociaţia Sportivă a revenit la numele de Viitorul, iar în vara lui 1959 a participat la un nou turneu final al unui baraj pentru promovare în Campionatul Regional. Au urmat o prezenţă de două sezoane (1959/60 şi 1960/61) în principalul campionat al regiunii Ploieşti şi o fuziune „forţată” de la centru (vara anului 1961) cu Unirea Vălenii de Munte, care a preluat lotul şi locul echipei din Drajna în Campionatul Inter-raional.

Viitorul Luceafărul Drajna - 1962¹⁵⁶⁾

În toată această perioadă, o serie de jucători ai echipei au obţinut rezultate notabile în fotbal şi alte sporturi: Ştefănuţă Butoi – a fost component al echipei Ancora Galaţi, Traian Grigorescu – a evoluat la Portul Constanţa, Vasile Buzea – a fost component al echipei naţionale de juniori, a evoluat şi la Metalul Plopeni şi Farul Constanţa (Divizia A), Mihai Dimache – a fost component al echipei naţionale de baschet, juniori, Aurelian Renţea – medalia de bronz la Campionatul European de Lupte (libere)¹⁵⁷⁾¹⁵⁸⁾, Dumitru Medianu – maestru emerit al sportului, timp de aproape 15 ani a fost căpitanul echipei naţionale de volei, vicecampioană mondială şi europeană, ¹⁵⁹⁾, Adrian Păiş – component al echipei naţionale de juniori şi al echipelor Petrolul Ploieşti şi Ştiinţa Bucureşti, Gogu Gheorghe – a evoluat cu Rulmentul Bârlad în Divizia B, Dumitru Ţaporea, fost component al echipelor de fotbal Petrolistul Boldeşti, Petrolul Ploieşti şi Metalul Plopeni, Ion Dragomir – a evoluat la Prahova Ploieşti, dar şi jucători care au evoluat în Divizia C, Lică Dinescu, Victor Călăvie, Ion Dudu – la Petrolistul Boldeşti, Sorin Sârbu – la Avântul Măneciu.

Toţi erau „copii ai satului” şi au petrecut, înainte de atingerea culmii sportive, multe ore de sport pe terenul din Drajna. În 1962, acelaşi neobosit profesor Constantin Cursaru, împreună cu doi jucători care s-au întors de la echipa Unirea din Vălenii de Munte, Ion Cotună şi Victor Văcărelu, au reînfiinţat echipa satului sub numele de Viitorul Luceafărul Drajna de Jos. În anul următor (1963), a cucerit „titlul” raional, învingând în finală pe Voinţa Prăjani, dar nu s-a disputat turneu final pentru promovare în „elita” regională. În 1964, după ce a învins Brădetul Ştefeşti în jocul pentru „titlul raional” Teleajen, a susţinut un nou baraj pentru promovare în Campionatul Regional – Ploieşti. Următoarele şapte baraje pentru „titlul” teritorial şi promovare din Campionatul Teritorial al centrului Vălenii de Munte le-a disputat în anii: 1969 (antrenor Dumitru Dinescu), 1972 (antrenor Ion Călinoiu), iar din lotul de jucători au făcut parte: Gh. Văcărelu I, Marian Zăbrăuţeanu – Gh. Văcărelu II, Gh. Plăişanu, Cristian Călinoiu, Nicolae Cornea, Gh. Potoarcă, Dan Başa, Viorel Călinoiu, Nicolae Cotună, Nicolae Popa, Constantin Başa, Ion Lupea, Nicolae Ţaporea, Alexandru Staicu, Florinel Dinescu, Dumitru Iordache, Gh. Plăescan, Lucian Cotună, Cornel Iorgoiu. 1975 – când a pierdut „titlul” teritorial în faţa echipei Voinţa Poiana Vărbilău (la penalty-uri), antrenor Ion Pană. Următoarele baraje pentru promovare au fost în: 1976, 1980 – antrenor Mircea Călăvie, iar lotul de jucători a fost compus din: Gh. Iordan, Ion Dudu, Ion Sîrbu, Nicolae Iorgoiu, Adrian Marin, Ion Luca, Petre Iordache, Stelian Moşoiu, Constantin Predescu, Petre Negrilă, Aurelian Sîrbu, Gh. Ţaporea, Vasile Cotună, Constantin Ungureanu, Dumitru Călinoiu, Petre Ciuciulea.

Ultimele două baraje au avut loc în 1981 şi 1988. Acest ultim baraj s-a soldat cu promovarea echipei în Campionatul Judeţean, Categoria a II-a valorică. În perioada 1980/82, funcţia de preşedinte a fost deţinută de Ion Pană, iar din vara anului 1982 a fost preluată de Mircea Călăvie, care s-a aflat lângă această echipă de la înfiinţare şi a condus-o în continuare până în anul 2003.

Următorul preşedinte a fost Ion Ciobanu (2003/05). Întrecerea fotbalistică judeţeană a fost organizată din 1991 într-o nouă structură şi astfel Luceafărul a fost promovată în Liga I – judeţeană. Au urmat retrogradarea în următorul sezon (1992/93) şi excluderea din Liga a II-a (1993/94), care a dus la desfiinţarea echipei timp de un sezon (1994/95). Reînfiinţată, Luceafărul a participat la Liga a II-a judeţeană (1995/96), obţinând după numai un sezon promovarea în Liga I judeţeană.

Din 1996, a fost o participantă constantă la întrecerile Campionatul Judeţean, Liga I, până în anul 2005 când una dintre cele mai vechi echipe din Prahova a fost din nou desfiinţată. După numai un an de pauză, echipa a fost reînscrisă la competiţiile fotbalistice prahovene, sub numele de Luceafărul 2006 Drajna, având în funcţia de preşedinte pe Constantin Ţaporea, iar din lotul de jucători au făcut parte: Laurenţiu Mihail Peter, Daniel Vasile Ţaporea, Constantin Popescu – Ioan Cepoiu, Constantin Dudu, Constantin Iorgoiu, Ion Cosmin Negrilă, George Dragoş Popa, Georgian Bogdan Gerea, Valentin Bogdan Predescu, Mihai Daniel Rădulescu, Constantin Rebega, Ion Stoica, Iulian Iorgoiu, Cristinel Tatarciuc, Laurenţiu Stoica, Claudiu Florian Vlădan, Gh. Trandafir, Vasile Voinea, Virgil Florentin Stoian. Antrenor Traian Grigore. Astăzi, meciurile de acasă sunt disputate de „alb-galbenii” din Drajna pe stadionul „Luceafărul”, arenă dotată în anul 1986 şi cu tribune ce pot găzdui până la 3.000 de spectatori.

În perioada 1976-1987, în localitate a activat şi o a doua echipă a comunei, Ramidava Drajna.

Notă

autor: Constantin Dumitru

sursă articol: ziarulprahova.ro

drajna de jos, luceafarul drajna

¹⁵⁶⁾

imagine ziarulprahova.ro

¹⁵⁷⁾

autorul indică Dumitru Rențea, informația nu este corectă

¹⁵⁸⁾

FRF

¹⁵⁹⁾

autorul indică: ”Dumitru Călăvie – a fost campion mondial la lupte greco-romane” - informația nu este corectă

Maria Filipescu-Kretzulescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 14:24:10 +0000

Maria Filipescu-Kretzulescu

Maria Filipescu-Kretzulescu (1835-1878) a fost fiica lui Alexandru Filipescu zis ”Drăjneanu” și a Profirei Cuzin (1790-1888).

Origini și familie

Se căsătorește în anul 1854 cu Aga Constantin C. Kretzulescu (1798-1863), mare clucer al Țării Românești, vărul primar al lui Constantin Al. Kretzulescu¹⁶⁰⁾.

Întreg domeniul de la Drajna a fost lăsat moștenire de tatăl ei, Alexandru Filipescu, nu fiicei sale, cum ar fi fost normal, ci „copilului care se va naște din a lor căsătorie”¹⁶¹⁾.

Copilul care va deveni stăpânul Drajnei nu va fi un băiat, ci o fată: Elena Kretzulescu, fiica Mariei Filipescu-Kretzulescu.

Istoric

În perioada când a fost Reforma agrară din 1864, Maria Filipescu a cedat 2718 pogoane, 1 prăjină şi 44 stânjeni pentru a fi împroprietăriți clăcașii aflați pe moșia ei din Drajna de Jos.

Linia de succesiune moșia Drajna

A șaptea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
Alexandru Filipescu - Drăjneanul = Profira Cuzin
Maria Filipescu-Kretzulescu

Note

Maria Filipescu-Kretzulescu este în partea dreaptă a imaginii alături de Dumitru Warthiadi și Elena; imagine Ioana Ionescu din lucrarea „Pentru o microistorie: Boierii Filipescu din Drajna, județul Prahova”.

maria filipescu-kretzulescu, castelul filipescu, dumitru kretzulescu warthiadi, elena kretzulescu

¹⁶⁰⁾

Genealogia a 100 de case din Țara-Românească de Octav George Lecca, pg. 51

¹⁶¹⁾

”România cum era pînă la 1918”. Volumul 1 - România Munteană - Nicolae Iorga

Mariana Mușa Trăscău

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:56:14 +0000

Mariana Mușa Trăscău

Mariana Mușa Trăscău interpretă de muzică populară, născută în comuna Starchiojd Prahova.

Biografie

La 14 ani a câştigat prima distincţie la un concurs de muzică populară, la 17 ani se regăseşte printre laureaţii ediţiei I a Concursului „Moştenitorii“ organizat de Marioara Murărescu şi TVR 1, la 21 de ani devine profesor la secţia externă din Drajna a Şcolii Populare de Artă din Ploieşti, iar după absolvirea Facultăţii de Muzică este titularul catedrei de muzică la Liceul Tehnologic şi Şcoala Gimnazială Măneciu.

Colaborator al Ansamblului folcloric Poienița Drajna.

Activitate artistică

A înregistrat până pană în anul 2014, 14 piese cu Orchestra Naţională Radio, difuzate în principal la Antena Satelor.

Trofee obținute la „Toamna buzoiană“ şi „Serbările Toamnei“, la Vălenii de Munte, şi premiul I la festivalurile de folclor de la Vorona-Botoşani, Bistriţa-Năsăud, Comoara Vrancei, Festivalul „Dan Moisescu“

Discografie

„Măi Ionele, tu să mori“,
„Te-auzeam, Gheorghe, de-acasă“,
„Mult mi-e drag mie Mărin“,
„Teiule, frunză rotată“,
„Mi-e dor de măiculiţa mea“,
„Mi-a fost drag un voinicel“,
„Ce-am iubit mamei nu-i place“
Pentru tine vreau sa mor, Lenuțo
Ciobănaș cu chica lungă
Floarea mamii de sulfină
Dragii mei Ion și Gheorghe
Ce-am iubit mamei nu-i place
Te-auzeam Gheorghe de-acasă

Notă

Maria Bogdan - https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1438-mariana-musa-trascau-o-voce-care-merita-ascultata-mai-des.html

Fotografie - https://www.artisti-evenimente.ro/artisti/muzica-populara

ansamblul folcloric poienita drajna

Marin Văcărelu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:56:59 +0000

Marin Văcărelu

Marin Văcărelu este director al Căminului Cultural din Drajna, funcție preluată în anul 1994.

Biografie

Pasionat de folclor, a activat în echipa de dansuri populare şi divertisment încă din şcoala generală, de când avea 13 ani. Ulterior a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă Ploieşti, secţiunea dansuri populare, iar la Câmpulung-Muscel, acolo unde a lucrat o perioadă, a absolvit regie-actorie la Şcoala Populară de Artă din Piteşti. Peste tot unde a fost angajat, în Prahova şi Argeş, a făcut parte, întâi ca practicant şi mai apoi ca instructor, din formaţiile artistice de dansuri, grupuri vocale şi teatru pentru amatori.

După 1990 s-a întors la Drajna, comuna sa natală unde a pus bazele Ansamblului folcloric Poienița și Școala Populară de Arte Drajna.

Membru activ în Grupul de acțiune locală Plaiurile Ramidavei (GAL)

Decorații

Prin decretul nr. 210/2004 al președintelui României, primeste Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, pentru contribuția în promovarea culturii și civilizației românești.

Titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al oraşului Ştei ¹⁾

Legături

Notă

Legătură: turism.drajna.ro

fotografie Facebook

ansamblul folcloric poienita drajna, marin vacarelu, portul, folclor local, doine cantece

¹⁾

Hotărârea 152/27.07.2017

Mărtăceii

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 01 Apr 2019 20:24:40 +0000

Mărtăceii

Cuvânt vechi din zona Valea Teșeajenului care însemna ”Stâlpii de susținere a bordeiului”.

Vârful Mierlei

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 19 Feb 2019 12:34:30 +0000

Vârful Mierlei

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

Moara Bolâneștilor

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:57:54 +0000

Moara Bolâneștilor

Moara Bolăneștilos a aparținut familiei Bolânu și a fost situată la revărsarea râului Ogretin în râul Drajna.

Istoric

Utiliza un vad adus din râul Drajna

Imagini

Piatră de moară care a aparținut morii Bolânu

Notă

mori de apa drajna, drajna de sus, bolanescii, moara bolanu, mosneni bolanesti

Moara de apă Warthiadi

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 30 Oct 2022 12:55:01 +0000

Moara Warthiadi

Coordonate:

45°21'63.1"N 26°04'89.1"E

Localitate: Drajna de Jos

Imagini: Galerie foto

Tur virtual:

Tip: Moară de apă

Tip construcție: zid de piatră

Date arheologice

Cod RAN: 132930.01

Cod LMI: PH-II-m-A-16459

Punct: Strada Moara de apă 1

Suprafața: 102 mp/plantă

Perioadă de activitate: 1850?-1995

Moara de apă Warthiadi

Moara de apă Warthiadi sau Moara Domnească, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul stâng.

Arhitectura casei morii de apă

Moara de apă Warthiadi înainte de restaurare - 1939

Amplasarea morii de la Drajna de Jos a ținut seama, pe de o parte, de configurația terenului (diferența de nivel), iar pe de altă parte, de apropierea de drumul care ducea la domeniul Filipescu și de drumurile care duceau în satele Drajna de Sus și Ogretin.

Volumetrie - Denivelarea terenului a fost preluată cu abilitate în configurația volumetrică, accentuându-se dinamismul imaginii și impresia de monumentalitate. Acoperișul de formă piramidală, cu patru pante, accentuează fluiditatea formei arhitecturale la care contribuie atât învelitoarea din șindrilă, cât și prispa de pe latura sudică.

Fațade - Se remarcă obținerea unei forme arhitecturale unitare, foarte bine modulată (două module de accent pe fațadele de vest și de sud). Pe fațada de vest se afla partea exterioară a instalației - scocul, roțile hidraulice etc. Expresivitatea plastică decurge din robustețea zidurilor din bolovani de râu în contrast cu învelitoarea, în patru pante, realizată din șindrilă. Coerența formei arhitecturale este dată de alternarea spațiilor închise cu cele deschise.

Planimetrie - Construcția are partiul structurat pe două nivele. La nivelul inferior se află zona de lucru, funcțională (eșafodajul cu sistemul de roți și pietrele de moară) și o încăpere destinată depozitării produselor (hambar) sau sculelor necesare întreținerii instalației de morărit. Accesul se face din exterior către zona de lucru, printr-o polată unde se receptionează produsele rezultate în urma prelucrării. La origine, această polată nu a existat, clădirea având o prispă amplă desfășurată pe întreaga fațadă.

Nivelul superior este înglobat în volumul șarpantei. La acest nivel, accesul se realizează printr-un foișor de formă triunghiulară și era locul prin care se introduceau sacii cu cereale. Se remarcă eficacitatea funcțională a soluției tehnologice care a fructificat din plin declivitatea terenului.

Sistemul de construcție - Din punct de vedere al tehnicii constructive, clădirea aparține modelului tradițional, caracteristic Văii Teleajenului din sec. XVIII-XIX.¹⁶²⁾ Structura este compusâ din ziduri de piatră, cu mortar de var cu nisip, caracteristic acestui interval de timp.

Planșeul peste nivelul inferior are grinzi și podină din dulapi de lemn. Grinzile se sprijină pe o grindă principală care are puncte de sprijin intermediare din stâlpi de lemn. Stâlpii au capiteluri, pentru mărirea suprafeței de rezemare și baze din blocuri de piatră.

Șarpanta este realizatâ în sistem tradițional, tip cupolă piramidală fără scaune, care asigură spațiul necesar desfășurării fluxului tehnologic, rezistența ei fiind asigurată și de lații învelitorii din șindriIă.

Actuala clădire, casa morii, este rezultatul unei refaceri parțiale din anul 1939. Cercetarea atentă a clădirii actuale, coroborată cu fotografiile din vremea lucrărilor de refacere, au condus la câteva concluzii. Imaginile fotografice ilustrează o clădire veche de 75-100 de ani, astfel încât este posibil ca data construcției să se plaseze în jurul anului 1850.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea pare să fie foarte veche, modelul aparținând primei serii tipologice a repertoriului de modele de pe Valea Teleajenului. Din acest punct de vedere, supraviețuirea acestui edificiu aparținând celei mai vechi serii de modele din zonă.

Este posibil ca foișoruI de acces la nivelul superior, cu fronton triunghiular, să fie rezultatul unei prime etape de extindere, din perioada 1875-1900. Lucrările din anul 1939 au inclus refacerea șarpantei clădirii (au fost folosite cuie produse industrial) și, în parte, refacerea planșeului peste parter, unde se pot observa, păstrate pe poziția inițială, grinda principală și cei doi stâlpi interiori pe care se sprijină.

Se pare că atunci grinzile au fost reamplasate, un indiciu în acest sens furnizându-l existența pe grinda principală a lăcașelor pe care au sprijinit grinzile secundare, ulterior reamplasate. Multe dintre aceste grinzi sunt foarte vechi, dar atât cele vechi, cât și cele noi au fost prelucrate prin cioplire manuală și nu se deosebesc între ele decât prin aspectul și textura materialului lemnos.

Planimetria edificiului s-a menținut și după intervenția din 1939, cu excepția unor extinderi realizate pe latura sudică. Prispa de pe această fațadă are stâlpii cu capitelurile ornamentate, asemenea cu cele ale stâlpilor interiori, dovada menținerii acestui element spațial.

La o dată ulterioară anului 1939, extremitatea de sud-vest a acestei prispe a fost zidită (pereți din paiantă) pentru a se obține o nouă încăpere. Acestei extinderi pare să-i fi urmat o alta, în aceeași zonă a fațadei, în urma căreia s-a obținut o altă încăpere, cu pereți din scânduri, spațiul semideschis obținut, polata, asigurând desfășurarea activității de recepție a produselor finite.

Din punct de vedere plastic, extinderea se încadrează perfect în volumetria originară, subliniindu-i dinamismul și fluiditatea. Stâlpii polatei sunt rudimentar realizați, contrastând cu rafinamentul celor originari, dar, în ansamblu, extinderea este o reușită atât din punct de vedere funcțional, cât și sub aspectul plasticii arhitecturale.

Reparațiile din 1939 au perpetuat calitățile monumentului, chiar dacă, mai ales în zona de evacuare, au fost realizate subzidiri și consolidări cu beton.

Extinderea, realizată prin polată într-o etapă ulterioară anului 1939, n-a afectat calitatea formei arhitecturale. Valoarea patrimonială a clădirii rezultă atât din vechimea și autenticitatea celei mai importante părți a edificiului (zona parterului), cât și din calitatea intervenției ulterioare anului 1939, când acoperișul a fost refăcut păstrându-se forma și dimensiunile originare.

Materialele și tehnologia folosite la refacerea din 1939 se încadrează, cu excepția lucrărilor din beton, în repertoriul tehnologic tradițional.¹⁶³⁾

Fațada de sud, prispa morii de apă, înainte de restaurare - 1939

Istoric

Prima mențiune documentară despre existența unei mori de apă pe moșia boierească Drajna de Jos o constituie diata căpitanului Constantin Filipescu de la 1696.¹⁶⁴⁾

În anul 1677, Ion Abagiu din Ploiești, în afară de alte proprietăți deținute în Drajna, cumpără și un vad de moară pe râul Teleajen, adeverit prin scrisoarea din același an a șase megieși. După 7 ani, Constantin Filipescu a cumpărat toate drepturile de proprietate din Drajna ale lui Ion Abagiu, informație confirmată în hrisovul de la 21 iunie 1684. Nu se poate confirma dacă moara a fost construită de Ion Abagiu sau de Constantin Filipescu, cert este că, în anul 1696, moara era menționată în diată. Moara continuă să fie prezentă în toate diatele boierilor Filipești până la Alexandru Filipescu.

Alexandru Filipescu a cumpărat la 25 aprilie 1827, plătind 300 taleri - „un vad de moară cu casa ei de la Cetățea” - de la Ioniță Dascălul¹⁶⁵⁾, apoi, după câțiva ani, la data de 16 iulie 1841, cumpără din nou, de la preoteasa Casandra, fiica isprăvnicelului boierilor Filipești, un alt vad de moară în apa Teleajenului în hotarul Stăneștilor, cu „totă împrejmuirea lui pe uscat pentru pășunea boilor care vin la moară” și se pare, cu loc de cârciumă.¹⁶⁶⁾

Plan de situație Moara Warthiadi și fierăstrăul - 1942

Statistica morilor de pe apa Teleajenului, la 1833, pe cursul Teleajenului, în plaiul cu același nume, indică 18 mori de 4 pive, dintre acestea făcând parte și instalațiile aflate pe moșia Drajna de Jos a boierului Alecu Filipescu, anume o moară cu două roți și o pivă.¹⁶⁷⁾

Nelămurirea legată de datarea morii Warthiadi de la Drajna de Jos, pare să o clarifice informațiile cuprinse în memoriul întocmit în anul 1942 de ing. agr. Dumitru Warthiadi, în care se arată că Alexandru Filipescu a cumpărat, înainte de 1841, un vad de moară pentru a construi, pe lângă moara veche, o moară mai mică, la vale și un fierăstrău.¹⁶⁸⁾

În anul 1923, morile au fost cumpărate de Constantin Constantinescu.¹⁶⁹⁾ Deși nerecunoscut de Elena Kretzulescu, actul este important pentru informațiile referitoare la moară și la zona imediat înconjurătoare. Astfel, Constantin Constantinescu a cumpărat de la moștenitoarea Filipeștilor două mori pe râul Teleajen (moara veche, situată la nord de șoseaua județeană și moara mică, situată la sud de șoseaua județeană, în stare de funcțiune), o piuă părăsită și un fierăstrău, hanul din fața morii vechi și o altă clădire, casa morarului (la nord de moara veche, o clădire cu ziduri din piatră, învelită cu șindrilă).

Cinci ani mai târziu, toate acestea au revenit în proprietatea Elenei Kretzulescu Warthiadi, cu deosebirea că, dintre toate instalațiile hidraulice, numai moara mare, deși ruinată, a rămas în funcțiune, celelalte fiind complet distruse.¹⁷⁰⁾

În 1939, familia Warthiadi a reconstruit parțial moara veche și a reconstruit și amenajat fierăstrăul aflat în partea din aval a morii, care funcționa tot pe baza apei.¹⁷¹⁾ Era folosit pentru producere de scânduri sau ”tinichle” cum se numeau în acele vremuri.¹⁷²⁾

În amonte erau amenajate iazuri pentru dospit snopi de in și cânepă, cunoscute ca ”topitorii”, moara de apă având în timpurile acelea și o piuă.

Imediat după moară, în acea vreme, se ridica un vechi portic de piatră, ce indica drumul spre castel și care avea gravate în chirilică numele lui Alexandru N. Filipescu și anul 1851, data la care el a început reconstrucția conacului. De la portic, o alee traversa satul, conducând până la dealul pe care se înalță zidurile groase ale curții de la Drajna.

Portic acces proprietatea Filipescu „Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu”

”Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu” - inscripție portic piatră ¹⁷³⁾

Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vizavi de moara Warthiadi, exista un Han, “Hanul lui Ionică - Cojocaru”, unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele.¹⁷⁴⁾

Acest monument din comuna Drajna este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină al familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.

Amenajări realizate până în anul 1942

Moara de apă presupunea existența unor amenajări complexe, cum ar fi iazul morii, stăvilarele, canalul de evacuare etc. Râul Teleajen avea un curs variabil, abia suficient pe timp de secetă, cu un debit foarte mare în perioada ploioasă și la topirea zăpezilor. Din Teleajen, pe malul stâng, apa se despărțea, spre un canal de alimentare (zona de acumulare, iazul morii), pe o distanță de 1200 m, până la scocul morii.

Acest iaz era în unele părți înalt de 1.5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canal era construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivație sau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului.

La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1.20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3.5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen.¹⁷⁵⁾

Instalația morii de apă

Fațada de est, roțile hidraulice 1939

Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. Dumitru Warthiadi și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară.

Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, dintre care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1.80 m și una nouă, din lemn și fier, montată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91.44 cm) și respectiv, 42 țoli (106,68 cm). Pietrele ferecate ale morii au fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele.

Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci era acționată de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului.

Din mecanismul propriu-zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una dintre roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una dintre pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu-zisă.¹⁷⁶⁾

Administrare

După restaurarea din anul 1939, moara a fost administrată de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi, fiul Elenei Kretzulescu și al generalului Panait Warthiadi. La început, moara era folosită doar pentru familia Filipescu, dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel, administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, cei mai cunoscuți fiind Cristodor Stravidi, Chirănoiu din Văleni și Butu Ardeleanu.

Acest monument este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină al familiei Filipescu, moara fiind construită tot de ei.

La jumătatea anului 2020 au început lucrările de restaurare ale acestui monument pentru a fi readus la stadiul original.

Tur virtual

Monument restaurat 1939 -

Monument restaurat 2022 -

Legături

La aproximativ 770 de metri de Moara Warthiadi se află Izvorul Sărat.

Vezi morile de apă care au existat în comuna Drajna.

Cinematografie

Moara de apă Warthiadi a fost surprinsă și în istoria cinematografică românească în filmul Întoarcerea Vlașinilor din anul 1983 regizat de Mircea Drăgan; (minutul 2:31:31).

Galerie foto

Galerie Remember Drajna

Discuții

Notă

C.R. & G.R.

Legătură: turism.drajna.ro

monumente istorice drajna, moara de apa warthiadi, grigore filipescu, alexandru filipescu, castelul filipescu, dumitru warthiadi, drajna de jos, tur virtual, ferastrau, mori de apa drajna

¹⁶²⁾

Călin Hoinărescu, Locul arhitecturii sătești de pe Valea Teleajenului în orizontul arhitecturii tradiționale prahovene (III), în „Revista muzeelor și monumentelor”, nr. 2, 1987, p.45

¹⁶³⁾ , ¹⁷¹⁾ , ¹⁷⁵⁾ , ¹⁷⁶⁾

Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006

¹⁶⁴⁾

N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Buc., 1902, p. 161 și urm.

¹⁶⁵⁾

Soc. „Drajna” Acte, doc nr. 15bis

¹⁶⁶⁾

Soc. „Drajna” Acte, doc nr. 15A

¹⁶⁷⁾

DJAN Prahova, fond Ocârmiurea județului Saac, plasa Podgoria 1833

¹⁶⁸⁾ , ¹⁶⁹⁾ , ¹⁷⁰⁾

Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi

¹⁷²⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

¹⁷³⁾

Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga

¹⁷⁴⁾

Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”

Moara Gheorghe I. Cojocaru

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 18:46:33 +0000

Moara Gheorghe I. Cojocaru

Moara Gheorghe I. Cojocaru din 1888, era localizată pe malul drept al râului Drajna, la 150 de metri în amonte de puntea pietonală Făget.

Istoric

Construcția era din lemn iar la aceeași locație existau două heleșteie de pește.

Moara a rămas moștenire lui Alexandru Cojocaru, fiul lui Gheorghe I. Cojocaru.

Notă

important: numele real al familiei Cojocaru este Ionescu

mori de apa drajna, faget, cojocaru

Mocănița de pe Telejenel

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 24 Feb 2019 15:33:20 +0000

Mocănița de pe Telejenel

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

Monede în circulație în timpuri stravechi în Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 26 Nov 2019 15:17:30 +0000

Monede în circulație în timpuri stravechi în Drajna

Monedele în circulație în Drajna menționate în documente istorice:

ughi (denumit ”galben”) desemnează moneda de aur ungurească sau transilvăneană, florin sau ducat. Ughiul apare în documente sub diverse alte denumiri: zlot de aur, zloţi, zloţi ungureşti şi zloţi roşii ungureşti, galbeni (ungari d'oro), florin unguresc;
talerul (denunit ”leu”) era o monedă de argint a Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos având drept element caracteristic un leu rampant imprimat pe revers. Prima emisiune a fost pusă în circulaţie în 1575 şi consta într-o piesă cu greutatea de 27,648 g şi titlu de 750 %o . Thalerul olandez apare pentru prima dată spre sfărşitul secolului al XVI-iea. Documentele din secolele XVI-XVII şi prima jumătate a secolului al XVIII-iea precizează caracterul real al monedei prin expresia leu bătut. A circulat ca monedă foarte apreciată, servind în tranzacţiile interne şi externe, precum şi la plata tributului şi a altor obligaţii financiare internaţionale.
aspru (denumit ban/i) - termenul de ban desemna în limba română moneda în genere, iar de la mijlocul secolului al XIV-iea până în secolul al XV-iea desemna jumătatea de ducat. Banul ca monedă a fost emis pentru prima dată de Vladislav I Vlaicu (1364-1377). Asprul este moneda otomană emisă pentru prima dată în timpul domniei lui Orhan Gazi (1324-1362) şi a preluat numele monedei bizantine aspron. În circulaţia Ţării Româneşti, asprii sunt menţionaţi de la începutul secolului al XV-iea, fiind folosit mai ales în negoţul cu amănuntul. În secolul al XV-iea, turcii au emis şi asprii de aramă - apar în Ţara Românească la 1566 - valorând Vi din asprii de argint. În acea epocă asprul valora un ban (alteori doi bani), sau 1/3 dintr-o para. În 1687, când a fost emis piastrul, asprul a devenit submultiplul său legal; un piastru valora 120 de aspri (I 20 de bani, apoi, de la 1694, 132 bani, ceea ce făcea ca în practică să se confunde cu banul. Banii de argint, bilion sau bronz au circulat pe piaţa internă şi externă până în secolul al XVIII-iea. Greutatea lor a variat între 0,20-0,45 g. (media 0,35), iar valoarea relativă a fluctuat. Echivalenţele cele mai statornice: în Transilvania - un ban era egal cu un obol sau Vi dinar. Dincoace de Carpaţi (secolele XVII-XVIII) 1/120 şi 1/133 dintr-un leu, 1 1200 dintr-un ughi, 1 1110, 1/90, apoi 1/so dintr-un zlot, 1/3 apoi l;4 dintr-o para. Ca monedă divizionară a îndeplinit funcţia de instrument de plată în tranzacţiile comerciale mărunte, în achitarea taxelor vamale sau a altor dări. De asemenea, dată fiind larga sa circulaţie a servit ca monedă de calcul mult timp după dispariţia sa de pe piaţa comercială.
paraua - monedă de origine egipteană, preluată de Imperiul Otoman după cucerirea statului mameluc de către Selim I. Iniţial era o piesă de argint reprezentând la 1564 1,5 akyele. La 1618 valora 3 akyele, apoi a scăzut la 2 akyele. În timpul lui Constantin Brâncoveanu valora 2,9 akyele cu anumite fluctuaţii (de la 2,9 în 1688 la 2,3 în 1705). În urma reformei monetare din Imperiul Otoman la 1687 valora 1/40 dintr-un piastru. La începutul secolului al XVIII-iea, la Focşani 2 parale = 1 Vi groşi imperiali (1 para = 0,75 gros). Apare pe piaţa românească în secolul al XVII-iea şi se menţine până la introducerea sistemului monetar naţional, ca subdiviziune a leului de calcul.

Preţurile câtorva din produsele pieţei româneşti

o pacea de samur (blană din picioare de samur) = între 80 şi 100 thaleri;
o blană din spinare de samur = 111 thaleri;
un post-şai (postav de felul abalei) = 15 thaleri;
un post-feld (postav feld) = 1O thaleri;
un conteş (manta îmblănită) = între 153 şi 172,5 thaleri;
o blană de râs = între 400 şi 600 thaleri;
o pereche de hamuri frumoase = 120 thaleri (octombrie 1709);
o şa scumpă cu rafturi şi cu toate podoabele ei = 500 thaleri;
o cojoacă de vizitiu = 15 thaleri;
un cot de post-şai = 3 thaleri;
un cot de atlas (mătase pentru căptuşală) = 1,5 thaleri;
un cal dobrogean = 100 thaleri;
un cal murg = între 30 şi 60 thaleri;
un cal mai slab = 15 thaleri;
un cal trimis la împărăţie (la Istanbul) = 25 thaleri;
o oca de miere = 8,64 bani;
o baniţă de orz = 40 de bani;
un cântar de miere (44 de ocale)= 2,88 thaleri sau 380,16 bani;
un cântar de unt = 1O thaleri;
o pereche de samuri = 35 thaleri;
o blană din spinare de vulpe = 25 thaleri;
un felendreş (imitaţie de postav) = 10 thaleri;
un cot de cernoveţ (material pentru anteriu) = 1,5 thaleri;
un cot de tafta leşească= 1,5 thaleri;
o blană de vulpe neagră de Moscova = 20 pungi cu bani (preţ la 1672);
o spinare de vulpe de Moscova = 60 thaleri;
o blană de "cacumi" (hermină) = cca 57 thaleri (1709);
o blană albă de vulpe de Moscova = 40 thaleri;
o haină de blană de samur = între 1OOO şi 1500 thaleri;
o căruţă cu patru cai = 285,5 thaleri;
un clopot pentru biserica domnească din Târgovişte = 360 taleri;
un cort turcesc = 600 thaleri (1711);
ocaua de silitră = 50 bani;
o oaie = 1,33 thaleri;
un şoim de vânătoare = 5 thaleri;
o vacă = 6 thaleri (la 1709);
un bou = 8 thaleri;
ocaua de votcă = 1 thaler (171O);
ocaua de rachiu slab = 1/4 thaler (33 dinari la 1710);
o bute de vin de Văcăreşti = 17,9 thaleri (preţul pieţei din Bucureşti la 1711);
o vadră de vin = 7 pitaci (preţul pieţei din Craiova la 1732);
o bute de vin vechi = 34,68 thaleri (1711);
o bute de vin nou = 20,63 thaleri (1711);
o vadră de vin = între 33 şi 44 bani (după vechime);
un lighean de argint în greutate de 920 dramuri = 152 thaleri (171O);
dramul de argint = 22 bani (171O).

Salarii

simbria doctorului prim al Curţii Domneşti = 2000 thaleri/an;
simbria preotului Curţii Domneşti = 300 thaleri/an;
simbria profesorului (Franţiscul) beizadelei Matei (fiul mai mic al lui Brâncoveanu) = 150 thaleri/an;
simbria lui Ion Neamţu (bucătarul lui Brâncoveanu) = 200 taleri/an;
simbria lui Matei, sofagiul (cel care serveşte masa)= 50 taleri/aprilie-septembrie 1698;
o zi de lucru = 1O bani;
simbria trâmbiţaşului Curţii Domneşti = 30 taleri/an;
simbria tunarului Curţii Domneşti = 30 taleri/an;
simbria unui salahor = 3 thaleri şi 13 bani/lună

Dobânzi

La 4000 zloţi = 300 zloţi (7,5% pentru anul 1710; cifrele sunt relative, cuantumul lor este în funcţie de creditor).

Unități de măsură

Cotul = 0,650 m (cotul turcesc, valabil pentru Ţările Române), 0,664 m (cotul transilvănean);
Submultiplii = rupia (1/8 coţi), grefa (1/16 coţi);
Ocaua = 1,272 kg;
Cântarul = 44 ocale = 55,968 kg (cântarul turcesc, valabil pentru Ţările Române);
Ocaua pentru lichide = 1,698 litri;
Submultiplii ocalei = litra (1/4 oca), cinzeaca 1/8 oca), ciocanul (1/16 oca), dramul (1/400 oca);
Multiplii = vadra (pentru lichide, 20 ocale), butea (83 vedre), găleata (pentru solide, 880 ocale).

Notă

”Revista istorică a arhivelor României - Condica de venituri și cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212 (1694-1704) - Bucuresci Imprimeria Statului 1878”

”Monedele aflate în circulație în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVIII-lea - Putere de achiziție și cursuri de schimb” - Dragoş Ungureanu

Monument funerar Alexandru Popescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:27:40 +0000

Monument funerar Alexandru Popescu

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Monument funerar

Imagini

Localizare

Drajna de Sus

Coordonate GPS

45°15'33.3"N 26°04'03.1"E

Descriere

Monumentul are soclul de plan pătrat, surmontat de o placă comemorativă de marmură albă cu inscripție care are în terminație bustul defunctului.

A fost realizat în anul 1919 de renumitul artist sculptor Themistocle Vidali (1873-1940).

Inscripții

”Lui Alexandru Popescu

(Drajna)

Licențiat în Teologie și Drept

Advocat

născut în 1877, mort în 1917 Nbr. 11

Rugați-vă pentru el”

Peisaj natural

Situat în cimitirul din biserica Bolâneștilor, la intrare în partea dreaptă.

Notă

monumente funerare drajna, drajna de sus, biserici, biserica bolanestilor

Monument funerar Dumitru Bazilescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:29:58 +0000

Monument funerar Dumitru Bazilescu

Categorie

Monumente memoriale și funerare

Denumire

Monument funerar

Imagini

Localizare

Drajna de Sus help

Descriere

help

Inscripții

help

Peisaj natural

Era situat în cimitirul din biserica Bolâneștilor

Notă

important Mormântul nu a putut fi localizat, piatra funerară de marmură neagră, a fost realizată de celebra familie de artiști Vidali (cei care au realizat bustul lui Alexandru Ioan Cuza din sat Răcăciuni, comuna Răcăciuni).

monumente funerare drajna, drajna de sus, biserici, biserica bolanestilor, dumitru bazilescu

Monumentul Comemorativ al Eroilor din Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 19 Aug 2020 20:48:33 +0000

Monumentul Comemorativ al Eroilor din Ogretin

Categorie

Monumente memoriale

Denumire

Monument comemorativ al eroilor

Imagini

Localizare

Sat Ogretin, Drajna

GPS: 45.261979, 26.085961

Descriere

Este realizat dintr-un singur bloc de piatră, crucea fiind atașată.

Inscripții

Caractere latine.

Text:

help

Peisaj natural

Monumentul este amplasat lângă biserica din Ogretin.

Notă

monumente memoriale drajna, ogretin

Monumentul Comemorativ al Eroilor din Drajna de Jos

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Fri, 26 Mar 2021 17:21:13 +0000

Monumentul Comemorativ al Eroilor din Drajna de Jos

Monumentul comemorativ al eroilor din Drajna de Jos este înălțat în memoria celor căzuți în războiul din 1916-1919, reprezentat de o cruce și busturile a 2 ostași, crucea este așezată pe un soclu de beton și ornată în partea de sus cu plăci de marmură albă.

Istoric

În anul 1919, Theodor Popescu împreună cu primarul din acea vreme, Sterie Păiș, a înființat un ”Comitet de inițiativă” și a început strangerea de fonduri pentru construirea unui monument al Eroilor din Primul Război Mondial. Donațiile pentru construcție au venit de la Elena Kretzulescu și de la sătenii comunei.

Monumentul a fost început la data de 26 octombrie 1919 și inaugurat la 5 iunie 1922, așezat în partea de est a bisericii Filipescu, face parte din primele monumente de pe Valea Teleajenului, fiind ctitorit de Elena Kretzulescu.

Pe toate laturile monumentului sunt gravate numele celor care și-au vărsat sângele pentru țară în primul război mondial.

În anul 1991 a fost înființată, în comuna Drajna, Asociația Veteranilor de Război și a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, care, în 1992, condusă de primul său președinte, Cpt. (rtr) Dumitru CURSARU (decedat în 2004) și susținută de primarul Dumitru Popa, reușea să ridice un monument în Drajna de Sus. În anul 2009 a fost constituit Cercul „Cultul Eroilor” la Școala „Platon Mocanu” și au fost executate lucrări de refacere și ambientare la toate monumentele comunei.

Prin eforturile deosebite ale membrilor acestei organizații, au fost culese informații despre toți eroii și veteranii de război ai comunei. Acești oameni deosebiți se mândresc nu doar cu trecutul comunei (urmele castrului roman, spre exemplu) sau cu prezentul (modul exemplar în care oamenii țin pasul cu dezvoltarea), ci și cu grija deosebită cu care sunt păstrate bogățiile culturale si spirituale ale comunității.

Legături

Semnul cel mai vechi de recunoştinţă pentru memoria eroilor din Drajna de Sus este o placă expusă la Biserica Pâneşti, pe care scrie:

Textul este înconjurat de lauri, iar sus este un vultur cu aripile desfăcute care ţine în gheare Stindardul Ţării. ⁶⁾

Eroi

Prezentăm, în continuare, articolul primit de la inimoșii membri ai Asociației „Cultul Eroilor” din această frumoasă comună prahoveană, pe meleagurile căreia au poposit cândva Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, stolnicul Stroe Buzescu, principele Gheorghe Racozi I, Constantin Brâncoveanu, logofătul Alexandru Filipescu – zis Drăjneanu – stăpân al moșiei și al Castelului de la Drajna, dar și istoricul Nicolae Iorga, scriitorul și omul politic A.I. Bassarabescu sau poetul Nichita Stanescu.

În prima conflagraţie mondială (1914-1919), la care România a participat din 1916, comuna Drajna a trimis în război 1600 de bărbaţi: 750 din Drajna de Jos, 370 din Drajna de Sus, 450 din Ogretin, Cătun şi Mierla. Din aceştia, au murit pe câmpul de luptă 360 de bărbaţi: 160 din Drajna de Jos, 91 din Drajna de Sus, şi 119 din Ogretin, Cătun şi Mierla.

Cea de a doua conflagraţie mondială (1939-1945), la care România a participat din 1941 până în 1945, a fost şi mai pustiitoare, din punct de vedere uman şi material. Din comuna Drajna au fost mobilizaţi 600 de bărbaţi: 270 din Drajna de Jos, 175 din Drajna de Sus şi 160 din Ogretin, Cătun şi Poiana Mierlei. Au murit în campaniile militare din Est şi din Vest 155 de bărbaţi: 63 din Drajna de Jos, 27 din Drajna de Sus şi 65 din Ogretin, Cătun şi Poiana Mierlei.

În monografia comunei Drajna au fost nominalizat toţi ostaşii căzuţi în aceste războaie nimicitoare. Pentru numărul 3 al revistei „Prahova eroică” au fost propuși următorii eroi:

1. Locotenent Pompiliu MĂNDIŢĂ născut la data de 18 ianuarie 1895, fiul lui Costache Iamandescu (fost primar 15 ani în Drajna de Sus) şi al Stanei Iamandescu, a absolvit cinci clase primare la şcoala din localitatea natală şi cursurile Şcolii Normale din Ploieşti în anul 1912. După absolvire, a fost numit învăţător la Şcoala Primară din localitatea Podurile. După trei ani de dăscălie, a fost încorporat la Şcoala Militară de Ofiţeri Infanterie Rezervă, de pe lângă Regimentul 32 Infanterie „Mircea” din Ploieşti, care era dislocat în zona Măneciu Ungureni-Cheia pentru instruire în vederea participării la războiul pentru întregire statală şi naţională (1916-1919). Absolvind şcoala militară cu gradul de sublocotenent, a fost numit comandant de pluton în Regimentul 32 Infanterie. A participat cu ostaşii acestui eroic regiment la acţiunile de luptă din zona Braşovului, Bran, Dragoslavele, Câmpulung Muscel, Târgovişte, Ploieşti, Mizil, Buzău, Focşani, retrăgându-se în decembrie 1916 la Dorneşti, judeţul Botoşani. În iarna anului 1916-1917, asemenea celorlalte unităţi militare din armata română, regimentul a fost reorganizat, completându-i-se efectivele de luptători, dotarea cu mijloace de luptă şi instruirea cu ajutorul misiunii militare franceze, conduse de generalul Berthelot. Regimentul 32 Infanterie „Mircea”, împreună cu celelalte unităţi militare prahovene, a participat la marea bătălie de la Mărăşeşti. Unităţile militare prahovene s-au remarcat în atacul desfăşurat în cămăşi în zilele de 25, 27, 29, 31 iulie 1917 (a fost foarte cald şi ostaşii, îmbăindu-se în râul Siret, au pornit la luptă în cămăşi). Pompiliu Măndiţă, avansat locotenent şi numit comandant al Companiei a 6-a din Regimentul 32 Infanterie, a căzut în luptele la baionetă, în ziua de 25 iulie 1917 la Doaga-Mărăşeşti. Înaltul spirit de sacrificiu i-a îmbărbătat şi îndârjit în luptă pe foştii subordonaţi.

2.Locotenent aviator Petre NICULESCU s-a născut la 5 februarie 1914 în Drajna de Jos. A absolvit 5 clase primare în localitatea natală. Întrucât părinţii s-au mutat la Bucureşti l-au înscris pe fiul lor la Liceul Militar din Cernăuţi. Absolvind liceul în anul 1930, în calitate de şef de promoţie, Petre Niculescu a frecventat timp de patru ani cursurile Academiei de Marină, Secţia hidroaviaţie. În anul 1935 a fost numit în funcţia de pilot de aviaţie şi observator la Flotila de Hidroaviaţie Palazu Mare-Constanţa. Probând înclinaţii şi măiestrie în conducerea avionului, a fost încadrat pilot de încercare a avioanelor. A fost primul aviator român care, în prezenţa regelui Carol al II-lea, a zburat în timpul unei aplicaţii pe sub podul Anghel Saligny de la Cernavodă. A fost decorat de către rege cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”. În anul 1940, în timp ce făcea probele de încercare la un nou tip de avion, prevăzut cu dispozitive de aterizare şi decolare de pe apă, a căzut în Lacul Razelm. A fost înmormântat cu onoruri militare la care au participat cadre superioare din Ministerul de Război şi de la Guvernul României. A fost declarat erou de război. Conducerea Primăriei Drajna i-a ridicat o troiţă lângă Monumentul Eroilor din Drajna de Jos.

3. Sublocotenent Dumitru Gh. COTUNĂ s-a născut la data de 14 aprilie 1919 în Drajna de Jos, în familia lui Gheorghe şi Voica Cotună, fiind al doilea între cei cinci copii (Alexandru, Dumitru, Ilie, Silvestru şi Xenia-Virginia). A fost cunoscut de către cadrele didactice şi cei apropiaţi ca un copil vioi, vesel, plin de viaţă, inteligent şi talentat. A urmat Şcoala Primară la Drajna de Jos, Şcoala de Arte şi Meserii la Vălenii de Munte şi Liceul Industrial din Ploieşti. După absolvirea liceului a frecventat cursurile Facultăţii de Drumuri şi Poduri din Bucureşti. Fiind recrutat la Şcoala de Ofiţeri Rezervă Infanterie din Ploieşti, după absolvire a fost încadrat la Regimentul 11 Infanterie “Siret” din Galaţi. În această unitate, a fost numit comandant de pluton, participând la luptele de eliberare a Transilvaniei de Nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei. A murit în luptele din Munţii Tatra, fiind imortalizat de scriitorul Aurel Mihale, în lucrarea „Moartea unui sublocotenent”. A fost înmormântat în Cimitirul Militar de Onoare de la Zvolen-Slatina, Sectorul K, locul 8748. Consătenii i-au ridicat lângă Monumentul Eroilor din localitate un modest monument funerar.

Al doilea război mondial

Situaţia participării comunei Drajna, în cel de Al Doilea Război Mondial:

Participanţi(combatanţi) la război au fost în total 216 militari combatanţi, din care:

căzuţi pe câmpul de luptă, pe Frontul de Est - 47 militari;
căzuţi pe câmpul de luptă, pe Frontul de Vest - 6 militari;
prizonieri de război în lagărele ruseşti - 40 militari, din care: 21 de morţi şi 7 militari invalizi de război⁷⁾;

Notă

Maria A. Țaporea, Dumitru Popa şi Alexandru Pătrulescu

C.R.

monumente memoriale drajna, theodor popescu, elena kretzulescu, biserica filipescu, drajna de jos

⁶⁾

Drajna. Cartea de aur, Dumitru Popa, pg.37

⁷⁾

Drajna Nouă - Muntenii din Bărăgan, Dumitru Popa, Alexandru Pătrulescu, Marin Văcărelu

Monumentul Piscul Domnului - CRUCEA

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 05 Jun 2021 15:03:51 +0000

Monumentul Piscul Domnului - CRUCEA

Monumentul actual de pe ”Piscul Domnului” - Crucea este un obiectiv ridicat și iluminat în ziua de 28 mai 2000, în preajma sărbătorilor de Paște, pentru a marca trecerea în noul mileniu și în memoria eroilor care s-au jertfit pentru țară, începând cu daco-romanii, bătăliile împotriva năvălitorilor tătari din 1602, cele din timpul lui Radu Șerban de pe câmpul Stăneștilor.

Istoric

În anul 1930, Școala de ofițeri de rezervă din Ploiești a ridicat crucea din lemn de 3,40 m care a rezistat până în anul 2000. Într-o însemnare a vremii se spune că pe acel loc a existat anterior o altă cruce de lemn. Deci, din generație în generație, Piscul Domnului a fost respectat ca un loc sacru al comunității noastre.

Între anii 1602-1611 domnește în Muntenia Radu Șerban. În anul 1602 are lupte cu tătarii la Ogretin (bătălia de la Ogretin) și Teișani. Scurgerea trupelor tătărăști se face pe drumul ce leagă Ogretinul cu Drajna de Sus - Făget - Rovină - Teișani. În pregătirea și angajarea luptei decisive ce are loc pe malul drept al râului Teleajen, la Teișani, la punctul numit azi Hanul Madamei, este ocupată și prădată și comuna Drajna de Jos. Vatra satului în acea vreme era pe cîmpul Stăneștilor, azi câmp întins de culturi agricole. Dealul Piscul Domnului, care predomină câmpul Stăneștilor dinspre nord-est și care azi este destinat izlazului comunal, pe acele timpuri era complet împădurit cu mesteceni și fagi.

Crucea de lemn de la Piscul Domnului ridicată în anul 1930 - momentul sfințirii

Probabil că luptele din 1602 au distrus vatra satului aflată pe Stănești, iar locuitorii din spirit de prevedere și-au refăcut casele pe locurile mai ferite de pe malul drept al pârâului Drajna și malul stâng al râului Teleajen, adică în acele puncte pe unde azi casele au cea mai mare densitate.

Crucea impozantă, supraveghează împrejurimile. Noaptea oferă un spectacol deosebit, fiind vizibilă din toate direcțiile datorită plasării pe înălțime. Aici se desfășoară în fiecare an, în ultimul week-end din luna mai, manifestarea complexă cu slujbă de pomenire la Crucea de pe Piscul Domnului, cântece și petrecere.

Monumentul este ridicat pe izlazul comunal din Drajna de Jos. Între anii 1921-1922 locuitorii din Drajna de Jos au fost împroprietăriți cu 96.5 ha de izlaz comunal, la punctul zis Piscul Domnului, din moșia Elenei Kretzulescu. Locuitorii comunei au despăgubit atunci boierul cu suma de 36.187,50 lei. Vezi ASPECTE DE EXPLOATARE A ȚĂRĂNIMII COMUNEI DRAJNA.

”Monumentul marchează, după tradiție, locul de unde Radu Șerban ar fi condus luptele împotriva lui Simion Movilă și a tătarilor. Crucea ridicată în 1930 a fost adusă de elevii școlii de ofițeri cu spatele și cu rucsacurile și ridicată în locul celei vechi. Crucea actuală a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în anul 2000. În fiecare vară, noi, preoții satului, ținem la cruce o slujbă de pomenire a eroilor, pe Altarul de lemn ridicat acolo. În dreptul Piscului Domnului, dar mai jos, a mai existat o troiță veche, care apare într-o fotografie de prin 1930. După imaginea respectivă, eu am ridicat o altă troiță, pe care am așezat-o aproape de șosea. După părerea mea, pe pisc nu este exclus să existe un cimitir vechi” - spune Părintele pensionar Vasile Ilie lui Dumitru Manolache.¹⁷⁷⁾

Notă

Prof. Ioan Rizea, Codruța-Mihaela Lupea

piscul domnului, monumente memoriale drajna, cruce, batalia de la ogretin si stanesti, elena kretzulescu, faget

¹⁷⁷⁾

articol din Ziarul Lumina

Mori de apă în comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 18:48:19 +0000

Mori de apă în comuna Drajna

Amenajări de mori de apă, pive, ferăstraie și topitorii din zona Podurile în aval spre firul de vărsare a râului Drajna în Teleajen:

moara Ioniță Pântea și piuă din 1850 și, respectiv, 1881 și ferăstrău pe malul drept
moara Ioan D. Lupea din 1851, pe malul drept
moara Ștefan Brezeanu, cu topitorii, pe malul drept
moara Cârstea St. Bratu, din 1883, pe malul drept
moara Neculai Ionescu, din 1830, pe malul drept help
moara GH. I. Cojocaru din 1888, cu o roată pe malul drept devenită mai târziu moara lui Alexandru Cojocaru
moara Vasile Cojocaru, pe malul stâng, fiul lui Gh I. Cojocaru help
moara Bolâneștilor, pe malul drept al pârâului Ogretin, unde se revarsă în râul Drajna help
moara Ion Cojocaru, pe malul stâng, imediat după unirea râului Drajna cu pârâul Ogretin
moara Dumitru Burdușel din 1870
moara Filcea Călăvie din 1870
moara Grecilor denumită și Crighină, amplasată pe malul drept al Teleajenului, se venea pe drumul de la Făget spre Teișani
moara preotesei Dobra, amplasată pe malul drept al Teleajenului, nu se cunosc mai multe date
moara Arnăutu din Teișani, pe malul drept al Teleajenului
moara Tudor, pe malul drept al Teleajenului
moara Domnească, a Filipeștilor
moara Gheorghe Butoi din Drajna de Jos, pe malul drept al Teleajenului, mai jos de botul din Drajna de Jos, avea și cazan de țuică, datând din anul 1890, se mai numea și ”LA BUTOAICA”
vizavi, pe malul stâng două mori care nu au mai fost refăcute
familia filipescu mai deținea două mori în ruină în această zona dar nu au mai fost refăcute

Notă

important: numele real al familiei Cojocaru este Ionescu

Nicolae Costea Teleajen - Drajna și Ogretin Sate de moșneni Monografie

mori de apa drajna, piva, ferastrau, topitorie

Movila de la biserică

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:37:58 +0000

Movila de la biserică

Localizare

Movila se află la 120 m Nord de biserica neoprotestantă, pe strada Sfântul Andrei, la 130 m est de DJ, în grădini particulare.

Descriere

Are circa 5,5 m înălțime și 25 m diametrul.

Stare

Partea de la nord-vest este distrusă de excavări manuale pentru pământ, neautorizate.

Datare

Epoca bronzului.

Cod RAN

132930.02.

Localizare GPS

Nr. punct

Coordonate Google Earth

45.22036°N 26.05437°E

45.22032°N 26.05462°E

45.22013°N 26.05466°E

45.22022°N 26.05417°E

Coordonate GPS

45°13'13.30"N 26° 3'15.73"E

45°13'13.15"N 26° 3'16.63"E

45°13'12.47"N 26° 3'16.78"E

45°13'12.79"N 26° 3'15.01"E

Coordonate STEREO 70

X: 413944.161 Y: 582916.385

X: 413939.789 Y: 582936.077

X: 413918.845 Y: 582939.625

X: 413928.214 Y: 582900.887

Notă

Localizare

582916.385,413944.161;582936.077,413939.789;582939.625,413918.845;582900.887,413928.214

monumente funerare drajna, drajna de jos, movile de pamant funerare

Movila de la cimitir

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:39:31 +0000

Movila de la cimitir

Localizare

Movila se află în satul Drajna de Jos, la 25 m vest de poarta cimitirului ortodox, în apropierea drumului ce trece pe la vest de cimitir și școală, în tarlaua 52.

Descriere

Este o movilă aproape insesizabilă.

Stare

Este puternic apalatizată de arături și posibile nivelări.

Datare

Epoca bronzului.

Cod RAN

help

Localizare GPS

help

Nr. punct

Coordonate Google Earth

Coordonate GPS

Coordonate STEREO 70

Notă

monumente funerare drajna, drajna de jos, movile de pamant funerare

Movila de la sanatoriu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:39:03 +0000

Movila de la sanatoriu

Localizare

Movila se află la 110 m nord-vest de terenul de sport și la circa 170 m de sanatoriul din satul Drajna de Jos, la est de halele industriale, în tarlaua 52.

Descriere

Are circa 0,5 m înălțime și 35 m diametru.

Stare

Este puternic apalatizată de lucrările agricole.

Datare

Epoca bronzului.

Cod RAN

help

Localizare GPS

Nr. punct

Coordonate Google Earth

45.22393°N 26.05183°E

45.22396°N 26.05218°E

45.22373°N 26.05223°E

45.22368°N 26.05187°E

Coordonate GPS

45°13'26.15"N 26° 3'6.59"E

45°13'26.26"N 26° 3'7.85"E

45°13'25.43"N 26° 3'8.03"E

45°13'25.25"N 26° 3'6.73"E

Coordonate STEREO 70

X: 414338.141 Y: 582711.813

X: 414341.896 Y: 582739.251

X: 414316.330 Y: 582743.513

X: 414310.403 Y: 582715.232

Notă

Localizare

582711.813,414338.141;582739.251,414341.896;582743.513,414316.330;582715.232,414310.403

monumente funerare drajna, drajna de jos, movile de pamant funerare

Movila de la școală

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:38:27 +0000

Movila de la școală

Localizare

Movila se află în curtea școlii generale din satul Drajna de Jos, în apropierea terenului de sport, dar și în curtea cimitirului.

Descriere

Avea circa 3,5 m înălțime și 25 m diametrul.

Stare

Este puternic afectată de amenajarea gardului cimitirului, de construcția punctului veterinar, dar și de excavări în zona centrală.

Datare

Epoca bronzului.

Cod RAN

132930.03

Localizare GPS

Nr. punct

Coordonate Google Earth

45.22521°N 26.05482°E

45.22523°N 26.05505°E

45.22504°N 26.05528°E

45.22490°N 26.05490°E

Coordonate GPS

45°13'30.76"N 26° 3'17.35"E

45°13'30.83"N 26° 3'18.18"E

45°13'30.14"N 26° 3'19.01"E

45°13'29.64"N 26° 3'17.64"E

Coordonate STEREO 70

X: 414483.503 Y: 582944.626

X: 414485.902 Y: 582962.700

X: 414464.844 Y: 582981.083

X: 414449.019 Y: 582951.406

Notă

Localizare

582944.626,414483.503;582962.700,414485.902;582981.083,414464.844;582951.406,414449.019

Nicolae Filipescu a fost fiul lui Pană II Filipescu și al Anei Câmpineanu.

Origini și familie

Căsătorit cu Smaranda Sturdza a avut ca fiu pe Alexandru Filipescu (zis Drălneanu).

A fost Mare-Logofăt în anul 1786, apoi Mare-Vistier înainte de 1793, și Vornic în acest an.¹⁷⁸⁾

În anul 1792, la partajul averii, moșia Drajna va cădea în lotul lui Nicolae Filipescu, ai cărui urmași o vor stăpânii până în secolul al XIX-lea. Nicolae Filipescu nu va stăpâni decât șase ani domeniul de la Drajna, el murind tânăr.

Domeniul de la Drajna va fi moștenit de Alexandru Filipescu.

Linia de succesiune moșia Drajna

Al cincilea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
Nicolae Filipescu

Note

Nicolae Filipescu este în partea dreaptă a imaginii alături de Pană II Filipescu și Alexandru (de la stânga spre dreapta); imagine Ioana Ionescu din lucrarea „Pentru o microistorie: Boierii Filipescu din Drajna, județul Prahova”.

filipescu, nicolae filipescu, pana 2 filipescu, castelul filipescu

¹⁷⁸⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902, pg.40

Nicolae Iorga

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:41:47 +0000

Nicolae Iorga

Născut la 5 iunie 1871, Botoșani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova. Cel ce a fost supranumit un patriarh al culturii române a avut 11 copii, din două căsătorii.

Multă lume ştie că genialul botoşănean a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român, după cum îl prezintă şi wikipendia.org. Mai puţine informaţii au străbătut timpul, din păcate, despre „omul Nicolae Iorga” şi despre viaţa sa de familie.

Prima căsnicie

Extrem de tânăr - pe 25 mai 1890 - Nicolae Iorga s-a căsătorit cu Maria Tasu (1871-1954), fiica magistratului Vasile Tasu. Căsătoria lor a durat aproape un deceniu, răstimp în care Maria i-a dăruit 4 copii, două fetiţe murind la vârsta de doi ani.

«Este greu să descifrăm cauzele desfacerii căsătoriei; în orice caz lungile deplasări ale lui Iorga peste hotare au contat foarte mult. La 17 iunie 1900, el depune cerere de divorţ, şi după ce acesta se pronunţă, întreprinde călătorii de studii, cercetând în arhivele poloneze sau în cele din ţară. Desigur, Iorga s-a îngrijit şi se va îngriji în continuare, de prima lui familie, dar aceasta nu va mai ocupa un loc important în viaţa lui. De altfel, doi dintre copiii săi, Elena şi Maria, muriseră înainte de divorţ, iar Maria Tasu a trăit ca modestă funcţionară în Ministerul Sănătăţii. Singurii copii care îl vizitau la Văleni, din când în când, erau Petru şi Florica». ¹⁷⁹⁾

Vorbind despre Maria Tasu, istoricul botoşănean Gheorghe Median crede că între ea şi Nicolae Iorga au fost «diferenţe de caracter şi educaţie. Ea era fiica preşedintelui Curţii de Apel din Iaşi şi venea dintr-un mediu în care confortul şi bunăstarea erau la locul lor, în timp ce Iorga dintr-unul în care modestia era un cuvânt mult prea acoperitor. Nu a putut să armonizeze interesul lui teribil pentru cercetare cu lumea mondenă”.

Căsătorie „pe viaţă”

După divorţ, Iorga cunoaşte la Braşov familia colegului şi prietenului său Ioan Bogdan şi se îndrăgosteşte de sora mai mică a acestuia, Ecaterina (Catinca). Îi face o curte romantică şi, pe 22 ianuarie 1901, se logodesc. Câteva zile mai târziu, avea loc cununia lor, la 4 februarie, la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Voiajul de nuntă a fost la Veneţia, când au vizitat mai multe muzee.

«A fost, desigur, o căsătorie din dragoste – scrie Paul D. Popescu în ziarul prahovean. Oricât ar părea de ciudat, Iorga rămânea un sentimental şi dispunea de mari rezerve de tandreţe, lucru care transpare din întreaga şi bogata corespondenţă cu "Catinca". Ea era frumoasa, o frumuseţe frustă, robustă, neostentativă, deloc artificială, durabilă. Dragostea era pe deplin împărtăşită, chiar dacă la ea era mai discretă, mai reţinută, mai puţin declarativă, ceea ce uneori chiar îl contraria pe Iorga. Avea însă această dragoste şi câteva componente pe care profesorul greu le-ar fi găsit la o altă femeie. O admiraţie fără margini pentru omul iubit şi pentru ceea ce făcea el, o încredere desăvârşită în el, o capacitate de a i se devota complet, ce nu excludeau luciditatea, logica şi bunul simţ».

După un intermezzo de câţiva ani la Bucureşti, Iorga şi noua sa familie se mută la Vălenii de Munte, în iulie 1907. «Căsuţa era mică şi lipsită de confort, dar Catincăi îi plăcea şi se bucura pentru că aveau şi ei ceva al lor. În ianuarie 1908, Iorga cumpără un alt imobil la Văleni, vechea proprietate destinând-o înfiinţării unei tipografii ».¹⁸⁰⁾

O mamă excepţională şi un tată iubitor

Pentru articolul «Femeile prahovene de azi, de ieri şi mai de demult», Paul D. Popescu a studiat materiale consacrate lui Iorga scrise de Barbu Theodorescu, arborele genealogic întocmit de «prietenul său de la Văleni, Ion Bocioacă», volumul “Scrisori către Catinca", amintirile lui Vintilă Rusu-Sirianu şi un articol al profesorului C.R.Vasilescu. Din toate a aflat că Ecaterina i-a oferit lui Nicolae Iorga, înainte de toate, o familie: «Oricât ar părea de ciudat pentru un om cu o existenţă atât de “publică", Iorga avea o imperioasă nevoie de a aparţine unei familii. Prima lui familie, cea paternă, se risipise, îi rămăsese aproape doar mama. Cea de-a doua familie se sfărâmase prin divorţul lui de Maria Tasu.

Noua familie s-a dovedit numeroasă şi trainică, datorită soţiei sale. Ea i-a îngăduit să păstreze legături cu ceea ce-i mai rămăsese din primele două familii. La nunta ei, atât de modestă, nu participase nimeni din familia soţului. De-abia după o lună şi jumătate, întorcându-se la Bucureşti din “luna de miere", a cunoscut-o pe soacra sa şi pe copiii din prima căsătorie a soţului. Cu copiii a fost mai uşor, iar cu soacra ei a reuşit, printr-o imperturbabilă docilitate, să menţină relaţii totdeauna amiabile…

Ecaterina i-a oferit soţului ei şapte copii, trei băieţi şi patru fete şi a fost o mamă excepţională. Ca toţi copiii, şi ai lor au fost zburdalnici, jucăuşi, imprudenţi. A căutat să-i tempereze, să-i sfătuiască, să-i ferească de răniri şi de îmbolnăviri, fără să-i facă să renunţe la bucuriile vârstei lor. Când totuşi unul se îmbolnăvea, lăsa de o parte orice. Se transforma în infirmieră şi-l veghea, fără somn şi fără mâncare, până când îl întrema». În lumea celor fascinaţi de Iorga, cea de-a doua soţie are o imagine foarte bună: «Catinca era tipul de femeie educată pentru a nu năzui mai mult decât să fie o bună soţie şi o bună mamă. Asta şi a fost. Nu a fost uşor să crească atâţia copii, dar a înţeles că stă lângă un om exemplar. Iorga nu era un fitecine», punctează Gheorghe Median.

Iorga, la rândul său, îşi iubea copiii şi, «permanent, le ducea grija, lucru care transpare în multe din scrisorile lui către Catinca, în care o întreabă ce fac, cere veşti despre cutare sau cutare lucru, îşi manifestă temerea pentru cutare şi cutare lipsuri ce i-ar putea încerca.

Cariere de mare diversitate

Realmente interesantă este evoluţia profesională a copiilor savantului, evidenţiată de muzeograful Violeta Budăi-Damaschin – custodele Casei memoriale «Nicolae Iorga» din Botoşani - în arborele genealogic al familiei Iorga. Din cei patru copii născuţi în prima căsătorie a lui Nicolae Iorga, Petru (1894 – 1965) a devenit ofiţer, două fetiţe – Elena şi Maria – au murit până în vârsta de doi ani, iar Florica (Kiki, 1898 – 1954), a ales să fie soţia ofiţerului Dumitru Chirescu. Primul născut în cea de-a doua căsnicie, Mircea, a trăit între anii 1902 – 1966, a studiat la Torino, a fost inginer, profesor universitar la Politehnica Bucureşti şi subsecretar de stat în Ministerul Industriilor. Adriana, născută în 1904, a murit opt ani mai târziu, răpusă de o boală grea. Magdalena – născută în 1905 – a fost pictoriţă, cu studii la Paris. Ştefan (1906 – 1975) a fost medic, iar Liliana (1910 – 1985) a studiat «Literele» şi s-a căsătorit cu istoricul Dionisie M. Pippidi. Valentin – Nicolae (1912 – 1977) a fost arhitect şi conferenţiar universitar, în timp ce sora sa Alina (1916 – 1979), a studiat la Academia «Julian» Paris şi a făcut un mariaj cu Francisco La Plaza – consul al Argentinei la Bucureşti şi profesor la Buenos Aires. În opinia muzeografului Gheorghe Median - şeful Secţiei Istorie - Arheologie din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani - «niciunul dintre copiii lui Nicolae Iorga nu a făcut performanţă în vreun domeniu», explicabil, din moment ce «e realmente dificil să fii copilul unei personalităţi, pentru că toată lumea aşteaptă să fii la acelaşi nivel. Şi e cu atât mai greu când e vorba de un geniu». Tot Gheorghe Median susţine că Iorga «n-a intervenit pentru copiii lui. A ţinut ca, atât cât au putut să facă, să fie pe puterile lor şi nu pe renumele lui. Nici lui nu i-a deschis nimeni nicio uşă» încheie istoricul botoşănean.

Notă

Carmen Moraru - http://rememberbotosani.blogspot.com/2011/06/nicolae-iorga-si-bogatia-vietii-sale-de.html

nicolae iorga

¹⁷⁹⁾

Paul D. Popescu, www.ziarulprahova

¹⁸⁰⁾

www.ziarulprahova

Nicolae Kretzulescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 22 Oct 2019 17:48:52 +0000

Nicolae Kretzulescu

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Origini și familie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Biografie

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Epilog

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Note

Numismatica Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 26 Mar 2019 20:03:26 +0000

Numismatica Drajna

Numismatica în zona Valea Teleajenului este prezentată prin:

groși de argint emiși în anii 1604 și 1607 de Sigismund al III-lea, regele Poloniei;
creițari de argint din perioada lui Leopold I (1680), Maria Theresia (1767, 1772) și Franciscus I (1835, 1839);
creițari din vremea lui Iosif al II-lea (1790, 1800);
coroane din vremea lui Francisc Iosif (1849, 1868);
lire și piaștrii turcești din secolul al XVIII-lea;
taler de argint republica Raguza (1770);
monede Sadagura (1779, 1772);
monede românești de 1,2,5 și 10 bani din 1867;
monede românești de 5 lei din 1880

Notă

”Drajna și Ogretin sate de moșneni” - Nicolae Costea Teleajen

Obavnic

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 01 Apr 2019 20:20:50 +0000

Obavnic

Cuvântul ”Obavnic” se folosea în vechime în Zapise de vânzare și însemna ”definitiv”, ”pe veci”.

Obștea moșnenilor Pântești - Stănești - Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:14:42 +0000

Obștea moșnenilor Pântești - Stănești - Drajna

Neagoe Basarab Voevod, prin hrisovul de hotãrnicie emis la 10 iulie 1517, certifică moșnenilor (termen folosit pentru prima oară) din Stănești și Drajna hotarele moșiei lor „din jos, din piatra Berevoieștilor, drept în sus la curmătură, la piatra Șăbianului, la Piscul Găteștilor, la Vârtej, Piscul Globului, la gura Ogritinului, Drajna de Sus, Fântâna Teiului, drept în apa Teleajenului și Teleajenul în jos, iarăși în piatra Berevoieștilor”

Acești munți, în jur de 40 000 Ha, au fost exploatați de Societatea Forestieră Drajna, fără acordul proprietarilor de drept, după spusele lui Victor Eftimiu, domeniile fiind trecute în proprietatea boierilor Filipescu, prin falsificarea documentelor de proprietate, de nepotul lui Alexandru Filipescu.

Istoric

Obștea moșnenilor era compusă din cetele moșnenești: Drăjneni, Ogretineni, Comișei, Izvoranni, Cereșeani, Măneceni, Homorîceni, Teișeneni, Pântești, Gârbești, Bolânești, Dorobanți, etc. cu sediul principal în Drajna de Sus.

Moșnenii, în jur de 5000 de familii, s-au judecat din anul 1920 până în anul 1944 cu Societatea Forestieră Drajna, dar nu au reușit să treacă de prima instanță. Și moșnenii din Chiojd s-au judecat cu această societate pentru 5 000 Ha pădure, tot fără un rezultat satisfăcător pentru ei.

”Parte dintre ele (procese începute in anii 20) s-au încheiat însă cu pierderea pământului de către țărani, pentru care se luptaseră ani de zile. Astfel, în 1940, obștile moșnenilor din Pîntești și Stănești și din comuna Chiojd, judetul Prahova, pierzînd procesul cu societatea forestieră ”Drajna", sînt excluși de pe pășune, societății rămînîndu-i circa 10 000 ha de păduri și goluri de munți.” - Arh. Ist. Centr., fond. Reforma agrară din 1921, dos. 94/1930-1937,f. 86 -89.

Prin președintele obștei, N.I. Popescu a fost prezentată plângere adresată prefecturei Prahova.

Moșnenii Drăjneni au adresat o scrisoare și regelui Carol II pentru a face dreptate dar nu au avut nici un răspuns.

Fotografia de mai sus este realizată în fața ”Palatului ziarelor” la data de 17 iunie 1936, cand moșnenii au venit la București la proces, dar ca întotdeauna, a suferit amânare. Avocatul moșnenilor la acea vreme era Nicolae I. Pppescu.

Ziarul ”Adevărul”din anul 1936 a dedicat mai multe articole acestei nedreptăți a moșnenilor Drăjneni, suferite de pe urma lui Stelian Popescu.

Notă

Fotografie - ”Adevărul”, 50, nr. 16072, 18 iunie 1936

”Studii” , 17, nr. 6, 1964

Studii , 25, nr. 2, 1972

”Unirea Naţională, ideea forţă a României moderne, în perspectiva istorică şi în complexul politic european” - Pamfil Seicaru

”Gazeta Municipală” - Organ săptămânal de informaţie şi critică edilitară, 11, nr. 527, 28 iunie 1942

drajna de jos, drajna, mosneni drajneni, hrisov, stanesti, societatea forestiera drajna, stelian popescu, arenda

Obștea sătească Alexandru Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 15:57:42 +0000

Obștea sătească Alexandru Filipescu

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Istoric

În anul 1914, obștea avea 1000 de obșteni.

Date

Poziție geografică:

Notă

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 15-16, 5 ianuarie 1914

drajna de jos, obstea sateasca alexandru filipescu, alexandru filipescu

Ocină

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 15 May 2019 20:06:08 +0000

Ocină

ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud.

Sursa

Scriban (1939)

Ogretin

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sat, 30 Apr 2022 15:15:04 +0000

Ogretin

Ogretin este un sat în comuna Drajna, județul Prahova.

Localizare

Satul este așezat în nord-estul comunei Drajna, pe șoseaua Vălenii de Munte - Calvini - Buzău DJ 102B. Se învecinează cu Drajna de Sus, Cerașu și Râncezi, fiind brăzdat de piscuri: Piscul Mircea, Piscul Leurdeanu, Piscul Cornului și Piscul Roșu, care sunt acoperite cu pășune sau pădure.

Ca zone de deal: Bușa, Podu lui Vlad, Podul lui Șerban, Poiana Părului, Pleșei, Călinei, Seciului, Cășăriei, Călăghiei, Secăturei, Șireda, Pârloagele, toate situate în partea de vest satului.

Vâlcele: Vâlceaua Purcărețu, Vâlceaua Ogretineanca, Vâlceaua Trestia, Vâlceaua Dragomirei, Vâlceaua Podului, Vâlceaua Călugăreasca, Vâlceaua Rece, Vâlceaua Mare și Vâlceaua Cheabali.

Râul Ogretin izvorăște din piscul Leurdeanul și se varsă în râul Drajna la Moara Bolâneștilor, face în cursul său zigzaguri la Reveicu și Stan Cioc.

Etimologie

Denumirea localității ar proveni din vechiul slav „ograda” cu sens de îngrăditură. Numele ar deriva de la „o grădină” (grădina castrului de pe Grădiște, devenită apoi proprietatea moșnenilor drăjneni). În hrisoave din anul 1743.¹⁾ numele satului Ogretin era scris „Ogradini”

O altă variantă a provenienței numelui ar veni din partea lui Augustin Bunea, care afirmă existența unei familii de români, Ugrinus, din „Țara Românilor” de lângă Olt, care a intrat în grația regească în lupta de la Morava, primind pâmânturi. Această familie sau descendenții lor, probabil, au deținut moșii în comună în jurul anilor 1200.help

„În lupta de la Morava sau în alte răsboaie de mai înainte se vor fi distins - ca de obiceiu - mulți Români din Țara Oltului și se vor fi făcut prin acestea vrednici de grația regească. Un astfel de Român viteaz va fi fost și acela care a căpătat în ”Țara Românilor” de lângă Olt, cu drept de nobilitate ungară, satele Făgăraș și Sâmbăta, pe cari apoi un coborâtor al dânsului, numit magistrul Ugrinus și le reclamă dela niște uzurpatori în adunarea generală ținută la Alba-Iulia la anul 1291 de către regele ungar Andreiu III și de toți nobilii, Sașii, Săcuii și Românii. Împrejurarea că chiar și Românii recunoscură în fața regelui dreptul lui Ugrinus, ne arată că și acesta era Român.

Numele Ogrea, Ugrina și Lugrina îl găsim și în cetățile Dalmației în evul mediu. În Ardeal avem satele Ogra pe Murăș și Ugra lângă Olt, în județul Prahova din România avem comuna Ogretin, iar spre apus de muntele Paring pe malul Jiului hartele militare înseamnă numele dealului Ogrina. Toate acestea dovedesc că magistrul Ugrinus, ai cărui înaintași încă trăise în ”Țara Românilor”, era Român, cu atât mai vârtos ca familia boierească Hârsan (Herszeni) se ține coborâtoare din familia lui Ugrinus.”.²⁾

Istoric

La început așezarea satului Ogretin se afla la poalele unor codrii, pe o vale al cărei nume a fost pomenit până astăzi ca ”Valea Ogretinului”. Mica așezare de moșneni stăteau ascunși de năvălitorii barbari și erau așezați în zona ”Siliștea”.

Se spune că locuitorii se trag din Dragomir Comișel, fratele lui Stan Comișel - Sutașul, ambii din familia Pânteștilor.

În ceea ce privește delimitarea moșiei moșnenilor Ogretineni, fostul primar al comunei, Ilie Chivulescu, precizează că: ”pe la 1800, moșia satului Ogretin a fost hotărnicită și împărțită tuturor neamurilor care se trăgeau din Sutașu (Pânteștii), recunoscându-le drepturile de proprietari moșneni cu hotare limitate de către vecini”.

”Peste un ceas de drum sîntem în Ogretin. La drum ies obișnuitele cîrciume cu umbrare; case foarte bune, cu pridvorul pe stîlpi frumos lucrați. Mulți dintre săteni sînt desăvîrșiți meșteri în săparea lemnului și din neam în neam trece știința meșteșugului de a înfrumuseța locuințele. Un vechiu sälaș de moșneni. bine încunjurat cu zid, închide vederea; la poartă se înseamnă data clădirii. În mijlocul curții largi, casa înnaltă, urnbroasă, are înfățișarea unui castel de apărare.”.³⁾

Așezarea este foarte veche, primul hrisov care atestă așezarea datează din 1 septembrie 1486 - 31 august 1487, când printr-o carte domnească, Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul, iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicu, cealaltă jumătate dei Ogretin și o stână la Clăbucet, cealaltă jumătate din Ogretin ei au cumpărat-o de la un anume Baico din Blejoi.⁴⁾

Din secolul al XVI-lea nu mai sunt documente despre Ogretin, doar în registrele Brașovului, Ogretinul figura cu negustori și cărăuși participanți la comerțul cu Transilvania.

În schimb veacul al XVII-lea este mult mai darnic. După lupta de la Năeni, oastea voevodului Radu Șerban are o a doua ciocnire cu Simion Movilă, ajutat de poloni și tătari, la Ogretin pe 13 septembrie 1602.

Despre aceeași confruntare vorbește și hrisovul lui Radu Șerban, din 29 ianuarie 1604, prin care cinsfințea stăpânirea lui Radu și Preda Buzescu asupra Târgu Jiului pentru credincioasa slujbă ce au adus-o în lupta de la Ogretin, când:

„Simion Voevod a ridicat pe hanul și a adunat atâta mulțime de oaste de turci și de tătari și leși și moldoveni și cazaci, încât nimeni nu putea vedea capătul oștilor și lungimea lor și au venit asupra domniei mele. Și întru acestea, dacă am văzut așa domnia mea, atâta mulțime de oști ale lor, ne-am așezat cu toate oștile noastre la un loc numit Ogretin… într-o zi de luni 13 zile ale lunii septembri. Astfel au venit multă mulțime de oști de-ale lor asupra noastră a tuturora și au năvălit peste noi și au aruncat ei atât de multe din săgețile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea fața soarelui de săgețile lor și de atâta bătălie răsunau codrii și munții de bătălia lor și nu se puteau înțelege unul cu altul. Iar întru acestea, cinstiți dregători ai domniei mele mai sus numiți, ei s-au străduit cu slujbă dreaptă și credincioasă și cu vărsare de sânge dinaintea feții domniei mele și a tuturor dregătorilor și boierilor domniei mele și întru nimic nu și-au pierdut credința, nici dușmanilor noștri n-au întors spatele, fără încetare și-au vărsat șângele lor pentru domnia mea și pentru creștinii țării domniei mele, încât putem spune cu adevăr pentru dregătorul domniei mele, răposatul jupân Stroe fost mare stolnic, dacă a văzut el această greutate și nevoie asupra capului domniei mele, el s-a luptat cu atât mai mult cu dușmanii domniei mele pentru domnia mea și pentru legea creștinească și pentru patria noastră, ca să ne coată din mâna dușmanilor noștri. Și a fostmare jupân Stroe, fost mare stolnic, în război și apoi a murit în 2 zile ale lunii octombrie….”.⁵⁾

Vezi Bătălia de la Ogretin și Stănești sau Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septemvrie 1602 (7111).⁶⁾)

Alte hrisoave care sunt legate de satul Ogretin:

la 6 aprilie 1626, Alexandru Coconul întărea slugerului Iordachi mai multe sate printre care și o parte din Ogretin;
la 28 aprilie 1631, este un zapis de vânzare a unui anume Dumitru din Drajna, către marele vornic Hrizea a bisericii din Drajna, durată pe locul vornicului. La această vânzare-cumpărare stranie asistă în calitate de martor Vlaicu din Ogretin;
la 1 iulie 1631 un alt înscris certifică vânzarea către același mare vornic Hrizea de către sătenii din Drajna și Ogretin, iar unii i se vindeau ca „rumâni”;
la 30 iunie 1676, un act de vânzare ai locuitorilor ai Teișanilor era scris de un anume Stanciu Dăscăloiu ot Ogritin;
la 13 noiembrie 1712, Constantin Brâncoveanu emite un răvaș adresat boierilor "adeveritori şi hotarnici" orânduiţi să aleagă şi să hotărască toată partea de moşie a lui Mihai Cantacuzino, fost mare spătar, hotarele moşiilor Cătuneni şi Ogretineni, cumpărate de la megiaşii din Drajna, situate în hotarul Caraşului, jud. Saac; 1712 (7221);
la 9 februarie 1770, moșnenii ogretinesti încuviințează unchiașului Dumitru Ungureanu să facă o curătură în pădurea Ursoaia, plătind dijmă bisericii opt taleri anual;
din secolul al XVIII-lea o pricină pentru hotărnicia moșiei „Bătrânilor i a Zeletinului”, din 25 iunie 1743, este contrasemnată pe lângă boierii trimiși în acest sens de Mihai Racoviță și de mai mulți locuitori din împrejurimi, precum: „Petru Comșii ot Ogradini, Dumitrașcu ot tam, Radu ot tam, Neagoi ot tam, Stanciu ot tam, Stan ot tam” ș.a.;
8 mai 1810, preoteasa Dobra, soția popii Cernat din Drajna de Sus își orânduia succesiunea; era și „popa Mihai, preotul ot Ogretin”;
în 1817, Radu negustorul, îmreoună cu soția sa Stana, cu cumnata sa Maria, cu preotul Mihai și alți ogretineni, ctitoreau biserica „Sf. Paraschiva” din localitate;
un ultim document este din 12 iunie 1854, o dovadă prin care moșnenii din Drajna de Sus deveresc împărțeala rămasurilor preotesei Dobra Cernătoaia între moștenitorii ei, unul dintre semnatari fiind preotul Istratie din Ogretin.

Arhivele parlamentare din 1831 menționau satul Ogretin din plaiul Teleajen al fostului județ Săcuieni, ca având, la acea dată, 58 de familii. În anul 1872 așezarea era o localitate subordonată comunei Râncezi și avea 565 locuitori. Această subordonare a durat până în anul 1877, când Ogretinul a devenit o comună independentă cu 720 locuitori și 190 de case. La împroprietărirea din anul 1864 doar 56 locuitori au beneficiat de pământ deoarece ei fiind în mare majoritate moșneni. În anul 1838 funcționa ca învățător la Ogretin Gheorghe Georgescu (care în 1843 mai era în funcție), iar în 1861 era învățător Ștefan Ogrătineanu.

În perioada interbelică, Ogretinul era comună și avea în componență două sate: Cătunu și Poiana Mierlei. În acea perioadă a fost ridicat monumentul eroilor din primul război mondial, care se află în incinta cimitirului, având ca simbol o cruce și patru liste cu eroii locali.

Originari din această localitate sunt expertul contabil Toma Voiculescu (1880-?) cu mai multe lucrări de specialitate publicate, scriitorul Mihai Nicolae (1932-2001) membru al Uniunii Scriitorilor și etnograful și folcloristul Costel Manolache (n.1938), autorul unor apreciate culegeri folclorice.

Iată ce spunea G.M. Murgoci, în 1906, despre transport și cazare în satul Ogretin:

”Ogretinul este satul cel mai măricel din această vale. Han: Ioan Anastasescu, în mijlocul satului, în șosea; băutură, mîncare și loc de dormit (50 de bani patul). Tot el este și proprietar de trăsuri care fac cursele la Valeni și Ploiești; M. Pănculescu, numai vara. Trăsurile pleacă vara la oarele 5, iarna la 7 oare dimineața (afară de Crăciun, Paște, Anul Nou și Bobotează). La Ploiești ajung la 9 oare vara și la 10 jumătate iarna, cu popas la Valeni o oară: la Poiana 2 oare. Plata, după învoiala. Cursa Ogretin-Ploiești 6-8 lei. Trăsura cu ziua, 8-10 lei pe zi.”.⁷⁾

Valea Ogretinului - vedere Leurdeanu

De prin ziare

Articol din ziarul Adevărul, 17, nr. 5322, 29 mai 1904 pg. 3: Crima din Ogretin

„Acum cîte-va zile preotul Dumitrache Ionescu din comuna Ogretin, plaiul Teleajenu, județul Prahova, a fost împușcat în pădure de locuitorul Ghiță D. Comișel iar fratele criminalului, N. Duță Comișel, grav rănit.

Crima s-a petrecut în următoarele împrejurări: În ziua de 20 Maiu, Nicolae Duță Comișel, dimpreună cu preotul satului Dumitrache Ionescu, și cu mai mulți oameni înarmați cu topoarele s-au dus la pădure proprietatea lui Ghiță D. Comișel și a fratelui său N. D. Comișel, pentru a tăia niște tufani dăruiți de N. D. Comișel preotului Ionescu pentru restaurarea bisericei din acea comună. Ghiță D. Comișel n-a vrut să ție seamă de amenințările fratelui său, și dimpreună cu preotul Ionescu și cu mai mulți oameni au plecat la pădure. Pe când se începea tăerea copacilor, sosește și Ghiță D. Comișel, înarmat cu pușcă cu două țevi și imediat somează pe fratele său să părăsească pădurea, căci alt-fel îl va împușca. La auzul acestor cuvinte, preotul D-trache Ionescu iese înaintea lui Ghiță Comișel, și îi spune că de cît să împuște pe fratele său, mai bine să tragă în el. Fără vr-un alt răspuns, Ghiță D. Comișel, care avea pușca încărcată, a și tras două focuri, din care unul a lovit pe preot în inimă. Preotul a căzut mort pe loc. Al doilea foc a rănit grav pe fratele său N. D. Comișel la braț și abdomen. Oamenii cei-l alți văzînd săvîrșirea acestei înfiorătoare crime, au luat-o la fugă prin pădure. Criminalul s-a dus acasă, unde a luat pușca, apoi a dispărut. Dîndu-se de veste autorităților, primarul cu mai mulți vătășei au alergat la locul crimei, unde imediat au ridicat pe cel rănit și l-au trasnportat la spitalul județean din Văleni de munte, iar preotul mort a fost pus sub pază. După aceea cazul a fost comunicat parchetului de Prahova. Au și sosit la fața locului d. procuror Radu D. Rosetti dimpreună cu medicul județului, care după ce a precedat la autopsia cadavrului, a autorizat inmormîntarea lui. Criminalul a fost pus în urmărire, dar pînă acum nu s-a putut da de urma lui.”

Articol din ziarul ”Adevărul”, 35, nr. 11775, 16 august 1922:

„Fata Tudora Niculiță din comuna Ogretin pe când culegea buruieni de pe câmp a fost grav rănită cu alice dela o pușcă de către baiatul Aurică Manolache”.

Fragment din cartea ”Ua preamblare pe munţĭ saǔ Lumea reală şi lumea ideală” - 1872, de C.D. Aricescu:

„Maimulte drumuri ducu, frate, la muntele Penteleu; Pentru a ta înlesnire îți însemnu câteva eu. Dela Vălenii de munte, drumulu prin Drajna de josu, Prin Ogritini și Nucșora, pîn-la Chiojdeni, e frumosu. Pînă aci cu trăsura, fie cu cai sau cu boi; Apoi cu callulu prin Poena prin Prihodisti la Nehoi”.

Socoteală de familie din 1847, de interes pentru prețuri

Știință pentru căte parale am dat maichi din lei 70, care i-au avut la mine. 1847, Maiu 12

2 lei și 12 parale I-am dat din mănă 1 leu și 14 parale i-am luoat ulcele și păine de la Ispas 3 lei și 24 parale am plătit niște rachiu lu Niță 11 lei și 10 parale i-am dat din mănă. I-am dat căndu s-au dus cumnatu Radu să tărguiască pentru pomană de jumătate de an. 10 lei și 30 parale i-am luoat cisme 14 parale potcovitul cismelor. I-am dat cumnatului Radu, căndu s-au dus să tărguiască pentru pomană de an 20 parale i-am dat din mănă 36 parale am lucrat nește carne la pomană 1 leu i-am dat căndu s-au dus la masă la finu-său Mirică 8 parole i-am dat căndu au plătit parastasu popi la Joi Mari 2 lei și 12 parale i-am dat de ș-au luoat rachiu cănd au fost bolnavă 4 lei i-am dat de ș-au luoat căte ceva de Moși 1 leu și 20 parale i-am dat la Sămpetru 3 lei i-am dat maichi de ș-au luoat un androc de la tărgu.”.⁸⁾

Socoteală de familie din 1849, de interes pentru prețuri

Știință pentru căte parale am dat, 1849, Martie 29

24 parale i-am mai dat la păini, să împartă la Joi Mari 4 parale i-am dat la parastas 20 parale i-am dat la parastas 14 parale i-am dat la Moși, să ia vin și să plătească parastasu 1 leu și 30 parale i-am luoat o oca de lănă neagră să-și facă o fotă 2 lei i-am mai dat iar pă o ocă de lănă, iar pentru o fotă 6 lei și 34 parale ăn 3 sfanți i-am dat maichi 12 lei și 6 parale de au împrumutt pă cumnatu Neculai de ș-au luoat mălăiu 1 leu și 32 parale i-am dat de ș-au luat colăcei li oale de Moși.”.⁹⁾

Școala

Școala Ogretin
Grădinița Ogretin

Monumente

Biserica veche
Monumentul eroilor Ogretin;
Crucea de lemn de la fântână (monument pierdut);
Cruce de piatra I Ogretin;
Cruce de piatra II Ogretin;
Cruce de piatra III Ogretin;
Cruce de piatră IV Ogretin;
Cruce de piatră V Ogretin;

Lăcașuri de cult

Biserica Sfântul Dumitru

Locuri de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Administrație

1891, februarie 28, M. Bădulescu - notar
1891, februarie 28 primar provizoriu help
1934, mai 22, M. Rădulescu - primar
help Ilie Chivulescu

Date

Drum comunal: DC 31 – DJ 102B (Ogretin) – Drajna de Sus (DJ 230) (km 0+000 – km 1+300);

Poziție geografică: 45.2649475,26.0703635

Discuții

Notă

Țara Românilor, jud. Prahova - N. Iorga;

„Luptele de la Ogretin și Teișani din zilele de 13 și 14 septemvrie 1602 (7111)” de General P.V. Năsturel;

G.M. Murgoci - Valea Teleajenului în vederea excursiunilor;

România cum era până la 1918;

ogretin, monumente de pomenire drajna, monumente istorice drajna, monumente funerare drajna, mori de apa drajna, cruci de piatra, impletitul

¹⁾

RI IX 44

²⁾

Stăpânii Ţării Oltului-Discurs de intrare în Academia Română - Augustin Bunea 1910, pg. 9-10

³⁾

Țara Românilor, jud. Prahova - N. Iorga

⁴⁾

Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen

⁵⁾

Fragment din hrisovul lui Radu Șerban

⁶⁾

General P.V. Năsturel (pagina 840

⁷⁾

G.M. Murgoci - Valea Teleajenului în vederea excursiunilor

⁸⁾ , ⁹⁾

Revista Istorică anul XVIII, N-Ie 1-3 Ianuar-Mart 1932 - Dări de seamă documente și notițe publicate de N. Iorga

Ohabă

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Wed, 15 May 2019 20:02:50 +0000

Ohabă

Cuvântul ”Ohabă” sau ”Ohabnică” se folosea în vechime în zapise de vânzare și însemna ”definitiv”, ”pe veci”.

ohábă f., pl. e (vsl. ohaba, proprietate deplină, d. ohabitĭ, a opri, adică „moșie oprită de a fi înstrăinată”. [Bern. 1, 381]. Cp. cu braniște). Vechĭ. Ocină, moșie ohabnică.

Sursa

Scriban (1939)

Pană Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Mon, 03 Aug 2020 17:23:55 +0000

Pană Filipescu

Pană Filipescu, †1665/1666, mare spătar al Ţării Româneşti, ”fiul prea-cinstitului boier Dumitrașcu Filipescu, Mare-Stolnic, nepot al jupănesii Ilinca, fiica dumneaei Maria, care au fost nepoată Staicului Mare-Postelnic din Bucov (căruia Mihnea-Vodă îi dă, la 4 iunie 7089, ca și lui Udriște Banul, Comarnicul)”¹⁸¹⁾.

Origini și familie

A fost căsătorit cu Maria Cantacuzino (fiica jupânesei Anca din Văleni și a postelnicului C. Cantacuzino) ¹⁸²⁾¹⁸³⁾ și împreună au avut doi fii Constantin Filipescu Mărginean, Matei Filipescu - Stolnic, fost mare Agă și o fiică Maria Filipescu, soția Banului Barbu Milescu.

Deținea Conacului Filipescu de la Filipeștii de Târg și a fost ctitorul Mănăstirei Verbica iar in anul 1646 restaurează Mănăstirea Mărgineni.¹⁸⁴⁾

Se consemnează că în anul 1654 era mare stolnic și a fost la Țarigrad pentru domnia lui Constantin Vodă, apoi mare paharnic iar în 1655 a fost în fruntea oștilor domnești care au învins la Șoplea. ¹⁸⁵⁾

Tot în acest an 1655, Pană cumpără de la un Căpitan din Gherghița muntele Floreiul, care a rămas mult timp în stăpânirea urmașilor lui.¹⁸⁶⁾

iscălitura lui Pană Filipescu 1654¹⁸⁷⁾

Notă

castelul filipescu, moara de apa warthiadi, pana filipescu, filipescu

¹⁸¹⁾

fragment din hrizov de întărire al lui Pană Filipescu - „Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902, pg.13

¹⁸²⁾

Cartonul I al Doc. episcopulul Ghenadie din Rimnic, la Academia Romînă

¹⁸³⁾ , ¹⁸⁴⁾

Familiile boereşti române - istoric şi genealogie - dupe isvoare autentice - Octav-George Lecca pg.220

¹⁸⁵⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902, pg.18

¹⁸⁶⁾

zapis archiva G. Gr. Cantacuzino

¹⁸⁷⁾

iscălitura Pană Filipescu pe un document din 17 decembrie 1654 „Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902

Pană II Filipescu

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:59:28 +0000

Pană II Filipescu

Pană II Filipescu (d. 1792), a fost fiul lui Grigore Filipescu și al Ilincăi.

Origini și familie

A fost mare ban al Craiovei și membru al Divanului Domnesc. Din căsătoria sa cu Ana Câmpineanu au rezultat doi băieți Constantin Filipescu, mare ban, și Nicolae Filipescu, mare vornic; ginerele lui Constantin Cantacuzino Postelnicul.

În notele genealogice ale lui Tuducescu, se arată un al treilea fiu, pe nume Radu Filipescu (mare medelnicer), ca menționat în 1790, mort în 1799, fusese căsătorit cu Maria, fiica lui Radu Văcărescu. La moartea lui era biv Vel Stolnic¹⁸⁸⁾.

Boierul Pană a mai apărut în izvoarele timpului clădind o biserică în Poiana help, verificând socotelile vistierului lui Brâncoveanu sau ”dând lovituri în loc de bani unui meșter neamț, care cerea cu prea multă îndrăzneală plata unei canapele de modă”¹⁸⁹⁾.

Se pare că nu prea era iubit de domnitorul Vodă Mavrogheni, ceea ce a făcut ca în timpul războiului cu turcii din anul 1788, el, fii lui¹⁹⁰⁾ și boierii bănuiți de rea credință față de turci, să fie exilați în mănăstirile tesaliote Meteora¹⁹¹⁾. Întors în țară după război, moare în jurul anului 1792.

Zapis prin care Andrei, negăţutător din Văleni, vinde lui Pană II Filipescu, ban, un vad de moară din Teişani, jud. Saac - 1792 aprilie 16¹⁹²⁾

Domeniul de la Drajna a rămas moștenire fiului său Nicolae Filipescu.

Ana Câmpineanu a fost inmormântată la biserica Radu-Vodă iar piatra de mormânt, aflată în rândul din partea dreaptă, are inscripția:

Inscripție pe piatra de mormânt a Anei Câmpineanu

Traducere inscripție: „Oasele roabei lui Dumnezeu Anei Cîmpineanca, soția preanobilului boier Marelui-Ban Pană Filipescu, sînt astrucate supt această piatră; iar sufletul este în țara fericiților”.¹⁹³⁾

Sigiliu inelar al lui Pană II Filipescu aplicat în tuş negru - 16 aprilie 1792 ¹⁹⁴⁾

Linia de succesiune moșia Drajna

Al patrulea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
Grigore Filipescu = Ilinca
Pană II Filipescu

Note

Pană II Filipescu este în partea stângă a imaginii alături de Alexandru și Nicolae Filipescu (de la stânga spre dreapta); imagine Ioana Ionescu din lucrarea „Pentru o microistorie: Boierii Filipescu din Drajna, județul Prahova”.

filipescu, pana 2 filipescu, grigore filipescu, nicolae filipescu, castelul filipescu

¹⁸⁸⁾

„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu, volum editat Nicolae Iorga în 1902, pg.37

¹⁸⁹⁾

Cf. Ist. Lit. Rom.,II, p. 29 N 10 ; Studii și doe.III, p. 79 n. 2, pp 82-3, n°XV

¹⁹⁰⁾

Familiile boereşti române - istoric şi genealogie dupe isvoare autentice - Octav George Lecca, pg.220

¹⁹¹⁾

Cf. Naum Rîmnceanu, în Erbiceanu, Cron. greci p. 260 ; Fotino la Domnia lui Mavrogheni și Sulzer, în Ist. lit. rom., II, p. 116

¹⁹²⁾ , ¹⁹⁴⁾

Biblioteca Academiei Romane - Doc. Ist.DCXLV/46

¹⁹³⁾

”Inscripții din bisericile României”, 1905, Iorga, pg. 249

Panait Warthiadi

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 17:06:52 +0000

Panait Warthiadi

Panait Warthiadi (n. 16 martie 1846, București - d. 7 februarie 1911, București) a fost un general de divizie român, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, al Corpurilor nr. 3 Armată la Galați, apoi și nr. 2 Armată la București precum diplomat militar.

Origini și familie

Familia generalului a fost de origine română din Macedonia. Tatăl său Dimitrie (n. 11 iulie 1807, Macedonia – d. 30 august 1862, București) a făcut studiile la Pesta, unde a dobândit diploma de doctor în filosofie la 1828. Apoi a trecut la Viena, unde a obținut la 1831 diploma de doctor în medicină. De la 1834 până la 1847 a fost medic al Spitalului Colțea. În anul 1849 a fost numit medic șef al armatei și al spitalului ostășesc, iar doi ani mai târziu i s-a adăogat și însărcinarea de medic al școlii militare. La 1853 a trecut inspector al spitalelor județene. A publicat: Mica chirurgie (1850).

Fiul lui Dimitrie, Panait, s-a cäsätorit cu Elena Filipescu-Kretzulescu (n. 11 iunie 1857 – d. 24 ianuarie 1930) - după divorțul ei de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom.

A locuit în București pe strada Mendeleev nr. 26 într-o casă construită înainte de 1872, în stil Second Empire predominant neoclasic.

Casa lui Panait Warthiadi, Mendeleev 26, București

Biografie

Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871).¹⁹⁵⁾

În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan.¹⁹⁶⁾ La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu.

În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885).¹⁹⁷⁾ Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”.¹⁹⁸⁾ În ziua de 11 septembrie 1884, a fost invitat la marele dineu al țarului Alexandru al III-lea cu prilejul zilei sale de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena.¹⁹⁹⁾ La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României.²⁰⁰⁾ După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie.²⁰¹⁾

La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în sfârșit comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu din capitală (1896-1897). Numit general la 8 aprilie 1897, ofițerul a preluat comandatura Regiunii Întărite Focșani-Nămoloasa-Galați (1897-1900), apoi, din 1900-1906, a fost făcut șef al Statului Major Regal. După acea, trecut la rangul de general de divizie, a servit ca comandant al Corpului 3 Armată Galați (1906-1910), și 2 Armată București (1910-1911).²⁰²⁾

Epilog

Încă în luna noiembrie 1909, cu un an înaintea morții sale la vârsta de abia 64 de ani, generalul Warthiadi a fost sărbătorit de camarazii din Corpul 3 Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capșa, a avut loc întâlnirea promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu și generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika.²⁰³⁾

La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali și ofițeri superiori, rude și prieteni, trăsura Regelui Carol I (ca o distincție acordată generalului - doar consilierii familiei regale și generalii Alexandru Cernat și Eracle Arion mai beneficiaseră de această distincție), trăsurile rudelor, toate trupele garnizoanei București.²⁰⁴⁾

În discursul de omagiere, generalul Leon Mavrocordat (pe atunci șeful Statului Major Regal) a spus: ,,Generalul Warthiadi a consacrat întreaga sa activitate carierei militare, a servit țara cu credință și a apărat-o cu vitejie, a iubit armata cu pasiune, a câștigat dragostea și stima tuturor acelora care l-au cunoscut și au putut aprecia acest caracter leal și neșovăitor”.²⁰⁵⁾

Decorații

Panait Warthiadi a fost onorat între altele cu:²⁰⁶⁾

Mare Ofițer al Ordinului național „Steaua României”
Comandor al Ordinului Coroana României
Comandor al Ordinului Regal Carol I
Ordinul „Steaua României” de război
Ordinul regal român „Virtutea Militară”
Crucea regală română „Trecerea Dunării”
Medalia regală română a „Apărătorilor Independenței”
Comandor al Ordinului Împărătesc Leopold, 1909²⁰⁷⁾)
Ordinul imperial rus „Sfânta Ana” de clasa I cu brilianți
Ordinul imperial rus „Sfântul Stanislas” de clasa a 2-a
Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 a împăratului Alexandru al II-lea
Ordinul al casei ducale saxone „Ernst von Sachsen” de clasa I ²⁰⁸⁾

Note

imagine: Revista Armatei, februarie 1911, p. 75 pp. (Ausschnitt)

Wikipedia

filipescu, castelul filipescu, panait warthiadi

¹⁹⁵⁾ , ²⁰³⁾ , ²⁰⁶⁾

Enciclopedia RO

¹⁹⁶⁾

Sabina Cantacuzino: „Din viața familiei Ion C. Brătianu 1821–1891”, Editura Humanitas, București 2013, nr. 184

¹⁹⁷⁾

Ziarul austriac „Neue Freie Presse” nr.7066, de marți, 29 aprilie 1884, p. 4

¹⁹⁸⁾

Ziarul austriac „Wiener Zeitung nr. 78, de duminică, 5 aprilie 1885, p. 10

¹⁹⁹⁾

Ziarul austriac „Das Vaterland” nr. 252, de vineri, 12 septembrie 1884, p. 5

²⁰⁰⁾

Ziarul austriac „(Linzer) Tagespost nr.44, de marți, 22 februarie 1885, p. 2

²⁰¹⁾ , ²⁰²⁾ , ²⁰⁵⁾

Col. prof. univ. dr. Adrian Stroea: „Din elita artileriei”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București 2012, p. 346-347

²⁰⁴⁾

Revista Armatei, februarie 1911, p. 75 pp.

²⁰⁷⁾

Handbuch des allerhöchsten Hofes und des Hofstaates seiner K. und K. Apostolischen Majestät, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1913, p. 238

²⁰⁸⁾

Ordin saxon

Familia Pânteștilor

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 22 Dec 2020 19:53:13 +0000

Familia Pânteștilor

Familia Pânteștilor (Pântescu) este una dintre cele două familii pribegite care au revenit în comuna Drajna după ”ostoirea vîrtejului păgân”, iar stră-stră-nepoții lor populează astăzi satul Drajna de Sus, zona Pântești și Ogretinul.

Se consemnează că biserica Pântești a fost construită de Negoiță Pântea în anul 1852 dar există inscripții încă din anul 1800.

Se spune că locuitorii Ogretinului se trag din Dragomir Comișel, fratele lui Stan Comișel sutașul, ambii din această familie.

Istoric

”În vremea de demult, pe când nici nu erau Românii p'aici, atunci în această vale strimtă, dar pusă bine, a fost un sat Dacic, mare frumos.

Când a venit Traian împăratul cu soldații sei și a bătut pe Daci până i-a stins, și le-a luat țara, atunci satul Dacilor din acest loc a atras mult băgarea de semă a generalilor Împărătești, cari au găsit cu cale și au și făcut în acest loc, pe dealul ”Grădiștea” un lagăr mare și statornic, cu cazarme și întărituri numai de zid de cărămidă'. Împrejurul lagărului s'a format un orășel bogat. Aici mai târdiu au venit limbi pâgâne despre Sore-răsare și au dărîmat cetatea până în rasul pamântului, iar lumea s'a pribegit de frica robiciunilor. După ostoirea vîrtejului păgân s'au retras aici numai două din familiile pribegite : Pânteșcii și Bolineșcii, ai căror strănepoți populeză astă-di, comunele Drajna-de-sus și Ogretinu.” ²⁰⁹⁾

În satul Cernești, pe dealul Cetățeaua, deasupra locuinței familiei Bobea la locul numit ”La puțul poienii”, se află o cruce de piatră numită ”Crucea lui Tudorea”. Această cruce a fost pusă de străbunii Pânteștilor pentru a delimita moșia lor de cea a Homorâciului.

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Notă

drajna de sus, ogretin, pantescii, biserica sf ioan botezatorul pantesti, comisel, mosneni pantesti

²⁰⁹⁾

Dicţionar geografic al judeţului Prahova

Pârâul Ogretineanca

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 18:51:18 +0000

Pârâul Ogretineanca

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

ogretineanca, ogretin

Partidul Naționalist-Democrat

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Sun, 19 Jan 2020 20:09:55 +0000

Partidul Naționalist-Democrat

Legături externe

Partidul Naționalist-Democrat la foaienationala.ro

[nicolae iorga]

Peisajul - comuna Drajna

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 16:45:12 +0000

Peisajul - comuna Drajna

Teritoriul administrativ al comunei aparține zonei Subcarpaților Prahovei, respectiv Subunității acestora, Subcarpații Teleajenului.

Relieful reprezintă o îmbinare complexă de forme variate ca geneza și vârsta. Interfluviile, includ nivele de eroziune, terase, și lunci, pe care se dezvoltă o gamă largă de procese de modelare.

Modelarea fluvială, stimulată atât de nivelul de bază mai coborât, pe care îl reprezintă râul Teleajen, cât și de subsidențele locale, combinată cu procesele de pe versanții despăduriți a generat un relief extrem de complex, fragmentat “în culise”, cu acumulări bogate, forme de eroziune selectivă.

Notă

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

factor de mediu drajna

Piscul Piatra Lungă

anonymous@undisclosed.example.com (Anonymous) — Tue, 18 Aug 2020 18:53:08 +0000

Piscul Piatra Lungă

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Zone de interes

Acest articol este un ciot. Puteți ajuta Enciclopedia Drajna prin completarea lui, dacă doriți.

Date

Poziție geografică:

Notă

piatra lunga

Enciclopedia

Dan al II-lea Voievod întărește unos boieri ai săi satele Maniaciul și Poienile ...

Dan al II-lea Voievod întărește unos boieri ai săi satele Maniaciul și Poienile Vărbilău, precum și a treia parte din Stănești

Datare

Text

Notă

Zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus

Zapis dare în arendă o livadă din Drajna de Sus

Datare

Text

Notă

Sătenii din Drajna vând ocini, iar unii se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Sătenii din Drajna vând ocini, iar unii se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

Text

Notă

Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în ...

Vlad Călugărul consfințea unui anume Stângaciu jumătate din Ogretin și o stână în Tătarul iar lui Stan Costișatul și fratelui său Vlaicu, cealaltă jumătate din Ogretin și o stână la Clăbucet

Datare

Text

Notă

Jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova

Jalbă a lui Moise Pănculescu către judecătoria județului Prahova

Datare

Rezumat

Text

Notă

Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa ...

Tudorică din Drajna de Sus vinde lui jupân Pancu ot Văleni un iaz de fân din hotarul Groapa Părului

Datare

Rezumat

Text

Notă

Zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia ...

Zapisul de vânzare a părții lor de moșie din Drajna a lui Constandin sin Oanii şi femeia lui Voica şi fiiilor către Albul pe 25 1/2 taleri

Datare

Text

Notă

Foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl pentru un ...

Foaie de învoială între Popa Ene și Ene sin Pană Comişăl cu Niculai Comișăl pentru un loc de moșie în Ogretin

Datare

Rezumat

Text

Notă

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. ...

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia ”unui clăcaş din Tabaci”

Datare

Rezumat

Text

Notă

Mai mulți megieși din Chiojd, Drajna, Stănești și Nucet se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Mai mulți megieși din Chiojd, Drajna, Stănești și Nucet se vând rumâni lui Hrizea Mare Vornic

Datare

Text

Notă

Zapis prin care Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe ...

Zapis prin care Mihăilă feciorul Aldei din Drajna se vinde rumân lui Radul vel Comis pe preț de 50 ughi

Datare

Text

Notă

Alexandru Coconul Voievod întărește lui Iordachi sluger, satul Glăvănești, părți din ...

Alexandru Coconul Voievod întărește lui Iordachi sluger, satul Glăvănești, părți din satele Cozleci, Bărcănești și Ogretin, precum și doi țigani

Datare

Text

Notă

Zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni

Zapis de împrumut între Radu sin Stati Gurău ot Ogretin și Panca ot Văleni

Datare

Rezumat

Text

Notă

Împărțirea moșiei Bolâneștilor din Drajna de Sus urmașilor celor șapte moși: Coman, ...

Împărțirea moșiei Bolâneștilor din Drajna de Sus urmașilor celor șapte moși: Coman, Radu, Coman Bătrânul, Radu Gârbea, Tudor, Radu Boleanu și Ion

Datare

Text

Notă

Jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl ...

Jalba lui Panca neguțătorul, de la Divanul Domnesc, prin care feciorii lui Voicul Comișăl sunt chemați la judecată pentru moșia Ogretin

Datare

Rezumat

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. ...

Creare de „emanet" pentru ”dum nealui logft. Moise Pănculescul”, cu mărturia ”unui  clăcaş din Tabaci”