Proverbe, zicători și ghicitori culese în comuna Drajna în anii 50.

Prin muncă și vrednicie - Poți scăpa de sărăcie.

Nimeni nu întreabă de casa frumușelului, - Ci de casa vrednicului.

Leagă sacul până e rotund - Nu când ajunge la fund.

Când vrei să vorbești, la gură, - Să ai lacăt și măsură.

Legenda Ariciului

Când a făcut Dumnezeu pămîntul, nu se pricepea cum să'l așede ca să'i facă loc, căci pămîntul era mult grozav. Așa i-a dis albinei să se ducă la ariciu ca să-l întrebe pe el: ce este de făcut?

Cand a sosit albina la ariciu i-a dis: Bună ziua, cumetre?

Ariclul a răspuns: Mulțumim d-tale, cumètra! Da ce vint a batut?

Am venit să-ți ceiu un lueru.

Ce?

M'a trimis Dumnezeu să-mi spui, cum să așede pămîntul, că e mult grozav si nu se pricepe cum sa'l pue.

Da bine, cumetru, eu un biet ghem ce si sciu?

Albina ș'a luat ziua (orig. DIUA) bună ș'a plecat.

Rămas singur ariclul dice: Vezi, Par'că el nu scie să facă văi adinci și munți înalți!…

Când a isprăvit ariciul vorba, albina sbirr! dup'o flore de lubene unde se pitise ca s'audă ce va dice, și s'a dus drept la Dumnezeu să'i spue. ¹⁾

Școala face omul om - Și altoiul pomul pom.

Pomul se cunoaște după roade, - Iar omul după fapte.

Curățenia este mama sănătății.

Nuculița Goga - Spânzură Moldova.

Fără mâini, fără picioare - Și fără scară - Se suie în pod.

Dacă iei din ea se mărește - Dacă pui se micșorează. - Cuigurele, mugurele, - Merg pe drum înșirățele - Cuigur, mugur cel bătrân - Șade-n drum și bea tutun.

Am o găină pestriță - Duce veste lui Gheorghiță.

Din cele patru proverbe se poate ușor constata că poporul , din experiența lui de zi cu zi, a transmis învățăminte ori de câte ori i s-a ivit ocazia. Aceste învățăminte i-au fost de folos în viața lui de toate zilele, putând lupta cu mai multă ușurință și cu mai multe forțe de izbândă împotriva sărăciei și a nedreptăților sociale din vremurile în care a trăit.

Zicătorile, fiind simple observațții dobândite din viața de toate zilele, sunt creații ale poporului. Atât proverbele, cât și zicătorile au un sentiment moralizator și se caracterizează printr-o mare înțelepciune omenească.

Ghicitorile, creații ale poporului, au avut scopul de a pune la încercare istețimea minții, de a descreți fruntea și de a înveseli pe ascultători, printr-o descriere a obiectului care trebuia să fie ghicit. Ele erau spuse la manifestările în comun ale oamenilor: șezători, clăci, zile de sărbătoare și în nopțile de iarnă. ²⁾