Aceasta este o versiune anterioară a paginii.


Moara de apă Warthiadi

Moara Warthiadi

Localitate: Drajna de Jos

Imagini: Galerie foto

Tur virtual:

Tip construcție: zid de piatră

Date arheologice

Cod RAN: 132930.01

Cod LMI: PH-II-m-A-16459

Punct: Strada Moara de apă 1

Suprafața: 102 mp/plantă

Perioadă de activitate: 1700-1995

Moara de apă Warthiadi sau moara Domnească, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul drept.

Moara de apă Warthiadi înainte de restaurare - 1939

Forma actuală a morii datează de pe la mijlocul secolului trecut, când a fost reparată și mărită. Construcția constituie o instalație tărănească monumentală prin proporții, soliditate, organizare, materiale folosite și arhitectură în general.

Moara are o lungime de 12m și lățimea de 8,5m, iar roata de lemn are diametrul de 2m. Structura morii este compusă din fundații și zidărie din piatra nefinisată, cu stâlpi și grinzi din lemn, la nivelul planșeului care desparte cele două niveluri.

Șarpanta a fost refacută complet în anul 1939, are structura din lemn și învelitoarea din astereală. Tot în anul 1939, în urma consolidării, a fost realizat și un perete din beton, pe fațada de vest, în dreptul iazului, cât si o a doua roată, la nord de cea veche (în prezent, aceasta nu mai există).

Constructia a suferit interventii ulterioare anului 1939, pe fatada de sud, prin realizarea unei încăperi (pereți paiantă) și modificarea șarpantei pentru a prelua noul spațiu. În anexă a fost construită și o sobă, al cărei coș este realizat din zidărie de cărămidă.

A fost realizată pe două niveluri: cel inferior, realizat din piatră, adăpostea echipamentele și întreg procesul tehnologic de măcinat, specific morilor de apă, iar cel superior, podul, avea probabil o funcțiune anexă, de găzduire și eventual depozitare. Partea superioară este realizată din lemn.

Moara are două intrări la nivelul solului: unul la nivelul superior și altul la nivelul inferior, spre sud, pe unde era introdusă materia primă.

Pietrele ferecate ale morii a fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele. Mecanismul de măcinat era format din 2 pietre de moară (36 țoli și respectiv 42 de țoli): una fixă și una mobilă, (cea mobilă se învârte și zdrobește grăunțele). Acesta a fost distrus de-a lungul anilor de diferiți exploatatori, iar pietrele există dar sunt printre dărâmături. Reparatia lor se făcea cu ciocane speciale care întrețin rizurile, cele ce zdrobesc boabele.

Cu aceeași moară, cu ajutorul separatorului, măcina și grâu și făină. Cu ajutorul unui șurub se ridica piatra mobilă de pe piatra fixă iar în funcție de înalțime se obținea granulația dorită. Curelele erau de dimensiuni mari și realizate din textură de cauciuc.

A fost administrată de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi - proprietarul Castelului Filipescu fiul Elenei Kretzulescu și al generalului Panait Warthiadi. La început moara era folosită doar pentru familia Filipescu, dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, dintre care cei mai cunoscuți fiind : Cristodor Stravidi, Chirănoiu din Văleni și Butu Ardeleanu.

Prima mențiune documentară despre existența unei mori de apă pe moșia boierească Drajna de Jos o constituie diata căpitanului Constantin Filipescu de la 16961). Moara continuă să fie prezentă în toate diatele boierilor Filipești până la Alexandru Filipescu.

Alexandru Filipescu a cumpărat la 1828, plătind 300 taleri „un vad de moară cu casa ei de la Cetățea” de la Ioniță Dascălul2) apoi, cam în aceeași perioadă, cumpără din nou, de la preoteasa Casandra, fiica isprăvnicelului boierilor Filipești, un alt vad de moară în apa Teleajenului în hotarul Stăneștilor, cu „totă împrejmuirea lui pe uscat pentru pășunea boilor care vin la moară” și se pare, cu loc de cârciumă3).

Statistica morilor de pe apa Teleajenului, la 1833, pe cursul Teleajenului, în plaiul cu același nume, indică 18 mori de 4 pive, dintre acestea făcând parte și instalațiile aflate pe moșia Drajna de Jos a boierului Alecu Filipescu, anume o moară cu două roți și o pivă4).

Nelămurirea legată de datarea morii de la Drajna de Jos, pare să o clarifice informațiile cuprinse în memoriul întocmit în anul 1942 de ing. agr. Dumitru Warthiadi, în care se arată că, Alexandru Filipescu a cumpărat, înainte de 1841, un vad de moară pentru a construi, pe lângă moara veche, o moară mai mică, la vale și un fierăstru5).

În anul 1923, morile au fost cumpărate de Constantin Constantinescu6). Deși nerecunoscut de Elena Kretzulescu, actul este important pentru informațiile referitoare la moară și la zona imediat înconjurătoare. Astfel, Constantinescu a cumpărat de la moștenitoarea Filipeștilor, două mori pe râul Teleajen (moara veche, situată la nord de șoseaua județeană și moara mică, situată la sud de șoseaua județeană, în stare de funcțiune), o piuă părăsită și un fierăstrău, hanul din fața morii vechi și o altă clădire, casa morarului (la nord de moara veche, o clădire cu ziduri din piatră, învelită cu șindrilă).

Cinci ani mai târziu, toate acestea au revenit în proprietatea Elenei Kretzulescu Warthiadi, cu deosebirea că, dintre toate instalațiile hidraulice, numai moara mare, deși ruinată, a rămas în funcțiune, celelalte fiind complet distruse7).

În 1939, familia Warthiadi a reconstruit parțial moara veche și a reconstruit și amenajat fierăstrăul aflat în partea din aval a morii, care funcționa tot pe baza apei8). Era folosit pentru producere de scânduri sau ”tinichle” cum se numeau în acele vremuri. 9). Ulterior, la moară a fost instalat un alternator de 10 Kw/h, în funcțiune până în anul 1948, care asigura atât iluminatul clădirilor ansamblului boieresc, cât și iluminatul uliței principale a satului, având 100 becuri. Deservea și o pompă electrică ce asigura apa potabilă din incinta castelului10).

În amonte erau amenajate iazuri pentru dospit snopi de in și cânepă, cunoscute ca ”topitorii”, moara de apă având în timpurile acelea și o piuă.

Imediat după moară, în acea vreme, se ridica un vechi portic de piatră, ce indica drumul spre castel și care avea gravate în chirilică numele lui Alexandru N. Filipescu și anul 1851, data la care el a început reconstrucția conacului. De la portic, o alee traversa satul, conducând până la dealul pe care se înalță zidurile groase ale curții de la Drajna.

Portic acces proprietatea Filipescu

Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu” - inscripție portic piatră 11)

Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vis-a-vis de moara Warthiadi, exista un Han, “Hanul lui Ionică - Cojocaru”, unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele. 12)

Acest monument din comuna Drajna, este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină a familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.

Moara de apă presupunea existența unor amenajări complexe cum ar fi iazul morii, stăvilarele, canalul de evacuare etc. Râul Teleajen avea un curs variabil, abia suficient pe timp de secetă, cu un debit foarte mare în perioada ploioasă și la topirea zăpezilor. Din Teleajen, pe malul stâng, apa se despărțea, spre un canal de alimentare (zona de acumulare, iazul morii), pe o distanță de 1200 m, până la scocul morii.

Acest iaz era în unele părți înalt de 1,5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canal, era construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivație, sau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului.

La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1,20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3,5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen.

Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. Dumitru Warthiadi și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară.

Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, din care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1,80 m și una nouă, din lemn și fier montată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91,44 cm) și respectiv 42 țoli (106,68 cm). Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci erau acționate de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului.

Din mecanismul propriu zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una din roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una din pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu zisă

La aproximativ 770 de metri de Moara Warthiadi se află Izvorul Sărat.

Vezi morile de apă care au existat în comuna Drajna.

Moara de apă Warthiadi a fost surprinsă și în istoria cinematografică românească în filmul Întoarcerea Vlașinilor (minutul 50).

Galerie Remember Drajna


1)
N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Buc., 1902, p. 161 și urm.
2)
Soc. „Drajna”, act nr. 15, p. 41
3)
Soc. „Drajna”, act nr. 15A, p. 43 și act nr. 15 bis, p. 39
4)
DJAN Prahova, fond Ocârmiurea județului Saac, plasa Podgoria 1833
5) , 6) , 7)
Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi
8)
Irina Aurora Paveleț - istoric
9) , 10)
Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen
11)
Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga
12)
Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”
Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
  • moara_de_apa_warthiadi.1616437759
  • Ultima modificare: 2021/03/22 20:29
  • de către cristian