Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

Ambele părți revizuirea anterioară Versiuni anterioare
Urmatoarea versiune
Versiuni anterioare
Ultima versiune Ambele părți următoarea reviziune
moara_de_apa_warthiadi [2021/03/22 22:09]
cristian
moara_de_apa_warthiadi [2021/06/05 17:46]
cristian
Linia 68: Linia 68:
 </WRAP> </WRAP>
  
-**Moara de apă Warthiadi** sau **moara Domnească**, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul drept.+**Moara de apă Warthiadi** sau **moara Domnească**, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul stâng.
  
 ===== Arhitectura casei morii de apă ===== ===== Arhitectura casei morii de apă =====
Linia 84: Linia 84:
 Nivelul superior este înglobat în volumul șarpantei. La acest nivel, accesul se realizează printr-un foișor de formă triunghiulară și era locul prin care se introduceau sacii cu cereale. Se remarcă eficacitatea funcțională a soluției tehnologice care a fructificat din plin declivitatea terenului. Nivelul superior este înglobat în volumul șarpantei. La acest nivel, accesul se realizează printr-un foișor de formă triunghiulară și era locul prin care se introduceau sacii cu cereale. Se remarcă eficacitatea funcțională a soluției tehnologice care a fructificat din plin declivitatea terenului.
  
-__Sistemul de construcție__ - Din punct de vedere al tehnicii constructive, clădirea aparține modelului tradițional, caracteristic Văii Teleajenului din sec. XVIII-XIX((Călin Hoinărescu, Locul arhitecturii sătești de pe Valea Teleajenului în orizontul arhitecturii tradiționale prahovene (III), în „Revista muzeelor și monumentelor”, nr. 2, 1987, p.45))Structura este compusâ din ziduri de piatră cu mortar de var cu nisip caracteristic acestui interval de timp.+__Sistemul de construcție__ - Din punct de vedere al tehnicii constructive, clădirea aparține modelului tradițional, caracteristic Văii Teleajenului din sec. XVIII-XIX.((Călin Hoinărescu, Locul arhitecturii sătești de pe Valea Teleajenului în orizontul arhitecturii tradiționale prahovene (III), în „Revista muzeelor și monumentelor”, nr. 2, 1987, p.45)) Structura este compusâ din ziduri de piatrăcu mortar de var cu nisipcaracteristic acestui interval de timp.
  
-Planșeul peste nivelul inferior are grinzi și podină din dulapi de lemn. Grinzile sprijină pe o grindă principală care are puncte de sprijin intermediare din stâlpi de lemn. Stâlpii au capiteluri, pentru mărirea suprafetei de rezemareși baze din blocuri de piatră.+Planșeul peste nivelul inferior are grinzi și podină din dulapi de lemn. Grinzile sprijină pe o grindă principală care are puncte de sprijin intermediare din stâlpi de lemn. Stâlpii au capiteluri, pentru mărirea suprafetei de rezemare și baze din blocuri de piatră.
  
 Șarpanta este realizatâ în sistem tradițional, tip cupolă piramidală fără scaune, care asigură spațiul necesar desfășurării fluxului tehnologic, rezistența ei fiind asigurată și de lații învelitorii din șindriIă. Șarpanta este realizatâ în sistem tradițional, tip cupolă piramidală fără scaune, care asigură spațiul necesar desfășurării fluxului tehnologic, rezistența ei fiind asigurată și de lații învelitorii din șindriIă.
Linia 105: Linia 105:
 Stâlpii polatei sunt rudimentar realizați contrastând cu rafinamentul celor originari, dar în ansamblu, extinderea este o reușită atât din punct de vedere funcțional, cât și al plasticii arhitecturale. Stâlpii polatei sunt rudimentar realizați contrastând cu rafinamentul celor originari, dar în ansamblu, extinderea este o reușită atât din punct de vedere funcțional, cât și al plasticii arhitecturale.
  
-Reparațiile din 1939au perpetuat calitățile monumentului chiar dacă, mai ales în zona de evacuare au fost realizate subzidiri și consolidări cu beton.+Reparațiile din 1939 au perpetuat calitățile monumentului chiar dacă, mai ales în zona de evacuareau fost realizate subzidiri și consolidări cu beton.
  
 Extinderea, realizată prin polată într-o etapă ulterioară anului 1939, n-a afectat calitatea formei arhitecturale. Valoarea patrimonială a clădirii rezultă atât din vechimea și autenticitatea celei mai importante părți a edificiului (zona parterului) cât și din calitatea intervenției ulterioară anului 1939, când acoperișul a fost refăcut păstrându-se forma și dimensiunile originare.  Extinderea, realizată prin polată într-o etapă ulterioară anului 1939, n-a afectat calitatea formei arhitecturale. Valoarea patrimonială a clădirii rezultă atât din vechimea și autenticitatea celei mai importante părți a edificiului (zona parterului) cât și din calitatea intervenției ulterioară anului 1939, când acoperișul a fost refăcut păstrându-se forma și dimensiunile originare. 
  
-Materialele și tehnologia folosite la refacerea din 1939, se încadrează, cu excepția lucrărilor din beton, în repertoriul tehnologic tradițional((Irina Aurora Paveleț - istoric)).+Materialele și tehnologia folosite la refacerea din 1939, se încadrează, cu excepția lucrărilor din beton, în repertoriul tehnologic tradițional.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))
  
 [{{ :fatada_de_sud_prispa_1939.jpg?400| Fațada de sud, prispa morii de apă, înainte de restaurare - 1939}}] [{{ :fatada_de_sud_prispa_1939.jpg?400| Fațada de sud, prispa morii de apă, înainte de restaurare - 1939}}]
Linia 115: Linia 115:
 ===== Istoric ===== ===== Istoric =====
  
-Prima mențiune documentară despre existența unei mori de apă pe moșia boierească Drajna de Jos o constituie diata căpitanului [[constantin_filipescu_margineanu|Constantin Filipescu]] de la 1696((N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Buc., 1902, p. 161 și urm.)). Moara continuă să fie prezentă în toate diatele boierilor Filipești până la [[alexandru_filipescu|Alexandru Filipescu]].+Prima mențiune documentară despre existența unei mori de apă pe moșia boierească Drajna de Jos o constituie diata căpitanului [[constantin_filipescu_margineanu|Constantin Filipescu]] de la 1696.((N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Buc., 1902, p. 161 și urm.)) 
  
-[[alexandru_filipescu|Alexandru Filipescu]] a cumpărat la 1828plătind 300 taleri „un vad de moară cu casa ei de la Cetățea” de la Ioniță Dascălul((Soc. „Drajna”, act nr. 15, p. 41)) apoi, cam în aceeași perioadă, cumpără din nou, de la preoteasa Casandra, fiica isprăvnicelului boierilor Filipești, un alt vad de moară în apa Teleajenului în hotarul Stăneștilorcu „totă împrejmuirea lui pe uscat pentru pășunea boilor care vin la moară” și se parecu loc de cârciumă((Soc. „Drajnaact nr15Ap43 și act nr. 15 bis, p. 39)).+În anul 1677Ion Abagiu din Ploiești (în afară de alte proprietățdeținute în Drajna), cumpără șun vad de moară pe râul Teleajenadeverit prin [[scrisoare_anul_1677|scrisoarea din același an a șase megieși]]. După 7 aniConstantin Filipescu a cumpărat toate drepturile de proprietate din Drajna ale lui Ion Abagiuinformație confirmată în hrizovul de la [[21_iunie_1684|21 iunie 1684]]Nu se poate confirma dacă moara a fost construită de Ion Abagiu sau de Constantin Filipescucert este că în anul 1696 moara era menționată în diatăMoara continuă să fie prezentă în toate diatele boierilor Filipești până la [[alexandru_filipescu|Alexandru Filipescu]].
  
-Statistica morilor de pe apa Teleajenului, la 1833, pe cursul Teleajenului, în plaiul cu același nume, indică 18 mori de 4 pive, dintre acestea făcând parte și instalațiile aflate pe moșia Drajna de Jos a boierului Alecu Filipescu, anume o moară cu două roți și o pivă((DJAN Prahova, fond Ocârmiurea județului Saac, plasa Podgoria 1833)).+[[alexandru_filipescu|Alexandru Filipescu]] a cumpărat la [[25_aprilie_1827|25 aprilie 1827]], plătind 300 taleri „//un vad de moară cu casa ei de la Cetățea//” de la Ioniță Dascălul((Soc. „Drajna” Acte, doc nr. 15bis)) apoi, după câțiva ani, la data de [[16_iulie_1841|16 iulie 1841]], cumpără din nou, de la preoteasa Casandra, fiica isprăvnicelului boierilor Filipești, un alt vad de moară în apa Teleajenului în hotarul Stăneștilor, cu „//totă împrejmuirea lui pe uscat pentru pășunea boilor care vin la moară//” și se pare, cu loc de cârciumă.((Soc. „Drajna” Acte, doc nr. 15A)) 
 +[{{ :plan_de_situatie_moara_si_fierastraul_1942.jpg?200| Plan de situație Moara Warthiadi și fierăstrăul - 1942}}] 
 +Statistica morilor de pe apa Teleajenului, la 1833, pe cursul Teleajenului, în plaiul cu același nume, indică 18 mori de 4 pive, dintre acestea făcând parte și instalațiile aflate pe moșia Drajna de Jos a boierului [[alexandru_filipescu|Alecu Filipescu]], anume o moară cu două roți și o pivă.((DJAN Prahova, fond Ocârmiurea județului Saac, plasa Podgoria 1833))
  
-Nelămurirea legată de datarea morii de la Drajna de Jos, pare să o clarifice informațiile cuprinse în memoriul întocmit în anul 1942 de ing. agr. Dumitru Warthiadi, în care se arată că, Alexandru Filipescu a cumpărat, înainte de 1841, un vad de moară pentru a construi, pe lângă moara veche, o moară mai mică, la vale și un fierăstru((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi)).+Nelămurirea legată de datarea morii Warthiadi de la Drajna de Jos, pare să o clarifice informațiile cuprinse în memoriul întocmit în anul 1942 de ing. agr. [[dumitru_kretzulescu-warthiadi|Dumitru Warthiadi]], în care se arată că, [[alexandru_filipescu|Alexandru Filipescu]] a cumpărat, înainte de 1841, un vad de moară pentru a construi, pe lângă moara veche, o moară mai mică, la vale și un fierăstru.((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi))
  
-În anul 1923, morile au fost cumpărate de Constantin Constantinescu((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi))Deși nerecunoscut de [[elena_kretzulescu|Elena Kretzulescu]], actul este important pentru informațiile referitoare la moară și la zona imediat înconjurătoare. Astfel, Constantinescu a cumpărat de la moștenitoarea Filipeștilor, două mori pe râul Teleajen (moara veche, situată la nord de șoseaua județeană și moara mică, situată la sud de șoseaua județeană, în stare de funcțiune), o piuă părăsită și un fierăstrău, hanul din fața morii vechi și o altă clădire, casa morarului (la nord de moara veche, o clădire cu ziduri din piatră, învelită cu șindrilă).+În anul 1923, morile au fost cumpărate de Constantin Constantinescu.((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi)) Deși nerecunoscut de [[elena_kretzulescu|Elena Kretzulescu]], actul este important pentru informațiile referitoare la moară și la zona imediat înconjurătoare. Astfel, Constantinescu a cumpărat de la moștenitoarea Filipeștilor, //două mori pe râul Teleajen// (moara veche, situată la nord de șoseaua județeană și moara mică, situată la sud de șoseaua județeană, în stare de funcțiune), //o piuă părăsită și un fierăstrău, hanul din fața morii vechi și o altă clădire, casa morarului// (la nord de moara veche, o clădire cu ziduri din piatră, învelită cu șindrilă).
  
-Cinci  ani mai târziu, toate acestea au revenit în proprietatea Elenei Kretzulescu Warthiadi, cu deosebirea că, dintre toate instalațiile hidraulice, numai moara mare, deși ruinată, a rămas în funcțiune, celelalte fiind complet distruse((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi)).+Cinci  ani mai târziu, toate acestea au revenit în proprietatea [[elena_kretzulescu|Elenei Kretzulescu Warthiadi]], cu deosebirea că, dintre toate instalațiile hidraulice, numai moara mare, deși ruinată, a rămas în funcțiune, celelalte fiind complet distruse.((Document aflat în arhiva familiei Kretzulescu Warthiadi))
  
-În 1939, familia Warthiadi a reconstruit parțial moara veche și a reconstruit și amenajat fierăstrăul aflat în partea din aval a morii, care funcționa tot pe baza apei((Irina Aurora Paveleț - istoric))Era folosit pentru producere de scânduri sau ”tinichle” cum se numeau în acele vremuri. ((Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen)).+În 1939, familia Warthiadi a reconstruit parțial moara veche și a reconstruit și amenajat fierăstrăul aflat în partea din aval a morii, care funcționa tot pe baza apei.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006)) Era folosit pentru producere de scânduri sau ”tinichle” cum se numeau în acele vremuri.((Drajna și Ogretin sate de moșneni - Nicolae Costea Teleajen))
  
 În amonte erau amenajate iazuri pentru dospit snopi de in și cânepă, cunoscute ca ”[[topitorii]]”, moara de apă având în timpurile acelea și o [[piuă]]. În amonte erau amenajate iazuri pentru dospit snopi de in și cânepă, cunoscute ca ”[[topitorii]]”, moara de apă având în timpurile acelea și o [[piuă]].
Linia 137: Linia 139:
 ”//Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu//” - inscripție portic piatră ((Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga)) ”//Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu//” - inscripție portic piatră ((Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga))
  
-Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vis-a-vis de moara Warthiadi, exista un Han, [[hanul_ionica_cojocaru|“Hanul lui Ionică - Cojocaru”]], unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele. ((Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”))+Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vis-a-vis de moara Warthiadi, exista un Han, [[hanul_ionica_cojocaru|“Hanul lui Ionică - Cojocaru”]], unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele.((Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”))
  
 Acest monument din comuna Drajna, este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină a familiei Filipescu, fiind construită tot de ei. Acest monument din comuna Drajna, este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină a familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.
Linia 147: Linia 149:
 Acest iaz era în unele părți înalt de 1,5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canal, era construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivație, sau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului. Acest iaz era în unele părți înalt de 1,5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canal, era construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivație, sau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului.
  
-La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1,20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3,5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen((Irina Aurora Paveleț - istoric)).+La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1,20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3,5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))
  
 ===== Instalația morii de apă ===== ===== Instalația morii de apă =====
 +
 +[{{:fatada_de_est_rotile_hidraulice_1939.jpg?200 | Fațada de est, roțile hidraulice 1939}}]
  
 Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. [[dumitru_kretzulescu-warthiadi|Dumitru Warthiadi]] și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară.  Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. [[dumitru_kretzulescu-warthiadi|Dumitru Warthiadi]] și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară. 
Linia 155: Linia 159:
 Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, din care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1,80 m și una nouă, din lemn și fier montată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91,44 cm) și respectiv 42 țoli (106,68 cm). Pietrele ferecate ale morii a fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele. Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, din care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1,80 m și una nouă, din lemn și fier montată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91,44 cm) și respectiv 42 țoli (106,68 cm). Pietrele ferecate ale morii a fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele.
  
-Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci erau acționate de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului. +Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci era acționată de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului. 
  
-Din mecanismul propriu zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una din roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una din pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu zisă((Irina Aurora Paveleț - istoric)).+Din mecanismul propriu zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una din roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una din pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu zisă.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))
  
 ===== Administrare ===== ===== Administrare =====
  
-fost administrată de [[Dumitru Kretzulescu-Warthiadi]] - proprietarul [[castelul_filipescu_kretzulescu_conacul_filipescu|Castelului Filipescu]] fiul [[elena_kretzulescu|Elenei Kretzulescu]] și al generalului [[Panait Warthiadi]]. La început moara era folosită doar pentru [[proprietarii_domeniulul_de_la_drajna_de_jos_si_ai_castelului|familia Filipescu]], dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, dintre care cei mai cunoscuți fiind : [[Cristodor Stravidi]], [[Chirănoiu]] din Văleni și [[Butu Ardeleanu]].+După restaurarea din anul 1939, moara a fost administrată de [[Dumitru Kretzulescu-Warthiadi]]fiul [[elena_kretzulescu|Elenei Kretzulescu]] și al generalului [[Panait Warthiadi]]. La început moara era folosită doar pentru [[proprietarii_domeniulul_de_la_drajna_de_jos_si_ai_castelului|familia Filipescu]], dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, dintre care cei mai cunoscuți fiind : [[Cristodor Stravidi]], [[Chirănoiu]] din Văleni și [[Butu Ardeleanu]]
 + 
 +Acest monument este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, acesta fiind locul de baștină a familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.  
 + 
 +La jumătatea anului 2020 au început lucrările de restaurare ale acestui monument pentru a fi readus la stadiul original.
  
 ===== Tur virtual ===== ===== Tur virtual =====
Linia 175: Linia 183:
 ===== Cinematografie ===== ===== Cinematografie =====
  
-Moara de apă Warthiadi a fost surprinsă și în istoria cinematografică românească în filmul [[https://www.imdb.com/title/tt0123914/|Întoarcerea Vlașinilor]] (minutul 50).+Moara de apă Warthiadi a fost surprinsă și în istoria cinematografică românească în filmul [[https://youtu.be/YPCL2Riq61o|Întoarcerea Vlașinilor]] din anul 1983 regizat de Mircea Drăgan; (minutul 2:31:31).
  
 ===== Galerie foto ===== ===== Galerie foto =====
  • moara_de_apa_warthiadi
  • Ultima modificare: 2021/07/07 18:12
  • de către cristian