Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

Ambele părți revizuirea anterioară Versiuni anterioare
moara_de_apa_warthiadi [2021/10/07 19:04]
cristian
moara_de_apa_warthiadi [2021/10/07 19:48] (curent)
cristian
Linia 68: Linia 68:
 </WRAP> </WRAP>
  
-**Moara de apă Warthiadi** sau **moara Domnească**, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul stâng.+**Moara de apă Warthiadi** sau **Moara Domnească**, cum era cunoscută în trecut, este prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna care atrage atenția călătorului, fiind amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, pe malul stâng.
  
 ===== Arhitectura casei morii de apă ===== ===== Arhitectura casei morii de apă =====
Linia 74: Linia 74:
 [{{:moara_inainte_de_restaurare_1939.jpg?400 | Moara de apă Warthiadi înainte de restaurare - 1939}}] [{{:moara_inainte_de_restaurare_1939.jpg?400 | Moara de apă Warthiadi înainte de restaurare - 1939}}]
  
-Amplasarea morii de la Drajna de Jos a ținut seama pe de o parte de configurația terenului (diferența de nivel), iar pe de altă parte de apropierea de drumul care ducea la domeniul Filipescu și de drumurile care duceau în satele [[drajna_de_sus|Drajna de Sus]] și [[ogretin|Ogretin]].+Amplasarea morii de la Drajna de Jos a ținut seamape de o partede configurația terenului (diferența de nivel), iar pe de altă partede apropierea de drumul care ducea la domeniul Filipescu și de drumurile care duceau în satele [[drajna_de_sus|Drajna de Sus]] și [[ogretin|Ogretin]].
  
 __Volumetrie__ - Denivelarea terenului a fost preluată cu abilitate în configurația volumetrică, accentuându-se dinamismul imaginii și impresia de monumentalitate. Acoperișul de formă piramidală, cu patru pante, accentuează fluiditatea formei arhitecturale la care contribuie atât învelitoarea din șindrilă, cât și prispa de pe latura sudică. __Volumetrie__ - Denivelarea terenului a fost preluată cu abilitate în configurația volumetrică, accentuându-se dinamismul imaginii și impresia de monumentalitate. Acoperișul de formă piramidală, cu patru pante, accentuează fluiditatea formei arhitecturale la care contribuie atât învelitoarea din șindrilă, cât și prispa de pe latura sudică.
Linia 86: Linia 86:
 __Sistemul de construcție__ - Din punct de vedere al tehnicii constructive, clădirea aparține modelului tradițional, caracteristic Văii Teleajenului din sec. XVIII-XIX.((Călin Hoinărescu, Locul arhitecturii sătești de pe Valea Teleajenului în orizontul arhitecturii tradiționale prahovene (III), în „Revista muzeelor și monumentelor”, nr. 2, 1987, p.45)) Structura este compusâ din ziduri de piatră, cu mortar de var cu nisip, caracteristic acestui interval de timp. __Sistemul de construcție__ - Din punct de vedere al tehnicii constructive, clădirea aparține modelului tradițional, caracteristic Văii Teleajenului din sec. XVIII-XIX.((Călin Hoinărescu, Locul arhitecturii sătești de pe Valea Teleajenului în orizontul arhitecturii tradiționale prahovene (III), în „Revista muzeelor și monumentelor”, nr. 2, 1987, p.45)) Structura este compusâ din ziduri de piatră, cu mortar de var cu nisip, caracteristic acestui interval de timp.
  
-Planșeul peste nivelul inferior are grinzi și podină din dulapi de lemn. Grinzile sprijină pe o grindă principală care are puncte de sprijin intermediare din stâlpi de lemn. Stâlpii au capiteluri, pentru mărirea suprafetei de rezemare și baze din blocuri de piatră.+Planșeul peste nivelul inferior are grinzi și podină din dulapi de lemn. Grinzile se sprijină pe o grindă principală care are puncte de sprijin intermediare din stâlpi de lemn. Stâlpii au capiteluri, pentru mărirea suprafeței de rezemare și baze din blocuri de piatră.
  
 Șarpanta este realizatâ în sistem tradițional, tip cupolă piramidală fără scaune, care asigură spațiul necesar desfășurării fluxului tehnologic, rezistența ei fiind asigurată și de lații învelitorii din șindriIă. Șarpanta este realizatâ în sistem tradițional, tip cupolă piramidală fără scaune, care asigură spațiul necesar desfășurării fluxului tehnologic, rezistența ei fiind asigurată și de lații învelitorii din șindriIă.
  
-Actuala clădire, casa morii, este rezultatul unei refaceri parțiale din anul 1939. Cercetarea atentă a clădirii actuale, coroborată cu fotografiile din vremea lucrărilor de refacere, au condus la câteva concluzii. Imaginile fotografice ilustrează o clădire veche de 75-100 de ani, astfel încâteste posibil ca data construcției să se plaseze în jurul anului 1850.+Actuala clădire, casa morii, este rezultatul unei refaceri parțiale din anul 1939. Cercetarea atentă a clădirii actuale, coroborată cu fotografiile din vremea lucrărilor de refacere, au condus la câteva concluzii. Imaginile fotografice ilustrează o clădire veche de 75-100 de ani, astfel încât este posibil ca data construcției să se plaseze în jurul anului 1850.
  
-Din punct de vedere arhitectural, clădirea pare să fie foarte veche, modelul aparținând primei serii tipologice a repertoriului de modele de pe Valea Teleajenului. Din acest punct de vedere, supraviețuirea acestui edificiu aparținând celei mai vechi serii de modele din zonă constituie o șansă importantă pentru noi.+Din punct de vedere arhitectural, clădirea pare să fie foarte veche, modelul aparținând primei serii tipologice a repertoriului de modele de pe Valea Teleajenului. Din acest punct de vedere, supraviețuirea acestui edificiu aparținând celei mai vechi serii de modele din zonă.
  
-Este posibil ca foișoruI de acces la nivelul superior, cu fronton triunghiular, să fie rezultatul unei prime etape de extindere, din perioada 1875-1900. Lucrările din anul 1939 au inclus refacerea șarpantei clădirii (au fost folosite cuie produse industrial) și în parte, refacerea planșeului peste parter, unde se pot observa, păstrate pe poziția inițială, grinda principală și cei doi stâlpi interiori pe care reazimă.+Este posibil ca foișoruI de acces la nivelul superior, cu fronton triunghiular, să fie rezultatul unei prime etape de extindere, din perioada 1875-1900. Lucrările din anul 1939 au inclus refacerea șarpantei clădirii (au fost folosite cuie produse industrial) șiîn parte, refacerea planșeului peste parter, unde se pot observa, păstrate pe poziția inițială, grinda principală și cei doi stâlpi interiori pe care se sprijină.
  
 Se pare că atunci grinzile au fost reamplasate, un indiciu în acest sens furnizându-l existența pe grinda principală a lăcașelor pe care au sprijinit grinzile secundare, ulterior reamplasate. Multe dintre aceste grinzi sunt foarte vechi, dar atât cele vechi, cât și cele noi au fost prelucrate prin cioplire manuală și nu se deosebesc între ele decât prin aspectul și textura materialului lemnos. Se pare că atunci grinzile au fost reamplasate, un indiciu în acest sens furnizându-l existența pe grinda principală a lăcașelor pe care au sprijinit grinzile secundare, ulterior reamplasate. Multe dintre aceste grinzi sunt foarte vechi, dar atât cele vechi, cât și cele noi au fost prelucrate prin cioplire manuală și nu se deosebesc între ele decât prin aspectul și textura materialului lemnos.
Linia 103: Linia 103:
  
 Din punct de vedere plastic, extinderea se încadrează perfect în volumetria originară, subliniindu-i dinamismul și fluiditatea. Din punct de vedere plastic, extinderea se încadrează perfect în volumetria originară, subliniindu-i dinamismul și fluiditatea.
-Stâlpii polatei sunt rudimentar realizați contrastând cu rafinamentul celor originari, dar, în ansamblu, extinderea este o reușită atât din punct de vedere funcțional, cât și sub aspectul plasticii arhitecturale.+Stâlpii polatei sunt rudimentar realizațicontrastând cu rafinamentul celor originari, dar, în ansamblu, extinderea este o reușită atât din punct de vedere funcțional, cât și sub aspectul plasticii arhitecturale.
  
 Reparațiile din 1939 au perpetuat calitățile monumentului, chiar dacă, mai ales în zona de evacuare, au fost realizate subzidiri și consolidări cu beton. Reparațiile din 1939 au perpetuat calitățile monumentului, chiar dacă, mai ales în zona de evacuare, au fost realizate subzidiri și consolidări cu beton.
Linia 139: Linia 139:
 ”//Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu//” - inscripție portic piatră ((Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga)) ”//Drumu (la proprietate) 1851. Alexandru N. Filippescu//” - inscripție portic piatră ((Cronicele muntene vol. I, de N. Iorga))
  
-Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vis-a-vis de moara Warthiadi, exista un Han, [[hanul_ionica_cojocaru|“Hanul lui Ionică - Cojocaru”]], unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele.((Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”))+Deoarece morile de măcinat, în acele perioade, erau puține, oamenii așteptau uneori mai multe zile pentru a putea măcina. În partea dreaptă, pe drumul județean, vizavi de moara Warthiadi, exista un Han, [[hanul_ionica_cojocaru|“Hanul lui Ionică - Cojocaru”]], unde locuitorii puteau înnopta, mânca și adăpa animalele.((Doamna M. Voiculescu (Ionescu) a povestit că Hanul era numit la “Încurcă lume”, ulterior, prin anii 1940, fiind doar cârciumă, administrată de tatăl dânsei Ion Ionescu - Cojocaru, zis ”Ionică”))
  
-Acest monument din comuna Drajnaeste unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.+Acest monument din comuna Drajna este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină al familiei Filipescu, fiind construită tot de ei.
  
 ===== Amenajări realizate până în anul 1942 ===== ===== Amenajări realizate până în anul 1942 =====
  
-Moara de apă presupunea existența unor amenajări complexe cum ar fi iazul morii, stăvilarele, canalul de evacuare etc. Râul Teleajen avea un curs variabil, abia suficient pe timp de secetă, cu un debit foarte mare în perioada ploioasă și la topirea zăpezilor. Din Teleajen, pe malul stâng, apa se despărțea, spre un canal de alimentare (zona de acumulare, iazul morii), pe o distanță de 1200 m, până la scocul morii.+Moara de apă presupunea existența unor amenajări complexecum ar fi iazul morii, stăvilarele, canalul de evacuare etc. Râul Teleajen avea un curs variabil, abia suficient pe timp de secetă, cu un debit foarte mare în perioada ploioasă și la topirea zăpezilor. Din Teleajen, pe malul stâng, apa se despărțea, spre un canal de alimentare (zona de acumulare, iazul morii), pe o distanță de 1200 m, până la scocul morii.
  
-Acest iaz era în unele părți înalt de 1,5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canalera construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivațiesau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului.+Acest iaz era în unele părți înalt de 1.5 m, cu taluzurile vechi de 100 de ani, înierbate și plantate cu diferiți pomi. Adâncimea iazului era de cca. 50 cm și lățimea de 3 m, lungimea canalului fiind de cca. 1000 m; zăgazul (leasa) principal care abătea apa pe acest canal era construit rudimentar din crăci, pământ și pietre, fără să aibă la intrare în canal vreun stăvilar de derivație sau de descărcare. Surplusul de apă se revărsa peste el în diferite puncte, trecând în albia Teleajenului și constituind astfel un regulator natural al debitului de apă (ajutat și de dese desfaceri și refaceri ale acestor baraje de crăci). În 1942, proprietarii intenționau să înlocuiască aceste lucrări rudimentare și provizorii prin altele moderne și definitive, făcute în baza unui studiu tehnic serios și cu concursul Serviciului Apelor Ministerului.
  
-La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1,20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3,5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))+La 10 m de moară, iazul poseda un stăvilar de descărcare, din lemn, de 3 m deschidere, abătând apa spre dreapta pe un mic canal ce se vărsa în canalul de evacuare din josul morii, iar la moară, canalul se temina printr-un scoc de scânduri cu lungimea de 8 m și lățimea de 3 m, apa având aici o adâncime de 30 cm și o viteză de 30 cm/s. Scocul se termina cu două stăvilare de lemn de câte 1.20 m deschidere pentru fiecare dintre cele 2 roți ale morii și cu un al treilea de același gen, însă lateral, care conducea apa la scocul fierăstrăului cu lungimea de 20 m. ÎnâItimea de cădere a apei a fost păstrată la roata veche de 3 m și a fost mărită la roata nouă la 4 m prin adâncirea iazului de evacuare. Acest canal inferior (canal de evacuare) avea o lungime de 500 m până la vărsarea sa în Teleajen, o lățime de 3.5 m și o adâncime variabilă după configurația terenului, apa având o adâncime medie de 50 cm. El trecea pe la fierăstrăul de curând construit (1939), peste șoseaua Văleni-Drajna-Ogretin, pe ruinele morii a doua, pe care proprietarii n-au mai reconstruit-o, și se vărsa înapoi în Teleajen.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))
  
 ===== Instalația morii de apă ===== ===== Instalația morii de apă =====
Linia 157: Linia 157:
 Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. [[dumitru_kretzulescu-warthiadi|Dumitru Warthiadi]] și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară.  Din punct de vedere tehnic, moara de apă de la Drajna de Jos se înscrie, după descrierea din memoriul întocmit de ing. [[dumitru_kretzulescu-warthiadi|Dumitru Warthiadi]] și după fotografiile din timpul refacerii din 1939, în categoria morilor hidraulice cu două roți verticale și admisie superioară. 
  
-Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, din care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1,80 m și una nouă, din lemn și fier montată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91,44 cm) și respectiv 42 țoli (106,68 cm). Pietrele ferecate ale morii fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele.+Moara își procura forța motrice prin două roți hidraulice, dintre care una mai veche, în întregime din lemn, cu diametrul de 1.80 m și una nouă, din lemn și fiermontată pe ax de fier și rulmenți cu bile, având diametrul de 3 m. Apa lovea aceste roți deasupra. La moară acționau două perechi de pietre de 36 țoli (91.44 cm) și respectiv42 țoli (106,68 cm). Pietrele ferecate ale morii au fost aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele.
  
 Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci era acționată de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului.   Tot la moară fusese montat, după 1939, un dinam pentru curent alternativ, trifazic de 380/220v și de 10Kw care deservea moara, fierăstrăul și gospodăriile moșiei și, în același timp, acționa pompa de apă, care până atunci era acționată de un motor cu benzină, precum și un număr de cca. 100 lămpi de 25v pentru trebuințele satului.  
  
-Din mecanismul propriu zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una din roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una din pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu zisă.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))+Din mecanismul propriu-zis al morii s-au mai păstrat câteva componente, una dintre roțile hidraulice (roata cu cupe) cu axul și roata interioarâ, una dintre pietrele de moară, probabil piatra zăcătoare și câteva elemente din eșafodajul interior pe care se monta instalația propriu-zisă.((Irina Aurora Paveleț - Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, an XVII, nr. 1-2, București 2006))
  
 ===== Administrare ===== ===== Administrare =====
  
-După restaurarea din anul 1939, moara a fost administrată de [[Dumitru Kretzulescu-Warthiadi]], fiul [[elena_kretzulescu|Elenei Kretzulescu]] și al generalului [[Panait Warthiadi]]. La început moara era folosită doar pentru [[proprietarii_domeniulul_de_la_drajna_de_jos_si_ai_castelului|familia Filipescu]], dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, dintre care cei mai cunoscuți fiind [[Cristodor Stravidi]], [[Chirănoiu]] din Văleni și [[Butu Ardeleanu]].+După restaurarea din anul 1939, moara a fost administrată de [[Dumitru Kretzulescu-Warthiadi]], fiul [[elena_kretzulescu|Elenei Kretzulescu]] și al generalului [[Panait Warthiadi]]. La începutmoara era folosită doar pentru [[proprietarii_domeniulul_de_la_drajna_de_jos_si_ai_castelului|familia Filipescu]], dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfeladministrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, cei mai cunoscuți fiind [[Cristodor Stravidi]], [[Chirănoiu]] din Văleni și [[Butu Ardeleanu]].
  
-Acest monument este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, acesta fiind locul de baștină familiei Filipescu, fiind construită tot de ei. +Acest monument este unic în județul Prahova, ruinele unei mori asemănătoare aflându-se la Filipeștii de Târg, locul de baștină al familiei Filipescu, moara fiind construită tot de ei. 
  
 La jumătatea anului 2020 au început lucrările de restaurare ale acestui monument pentru a fi readus la stadiul original. La jumătatea anului 2020 au început lucrările de restaurare ale acestui monument pentru a fi readus la stadiul original.
  • moara_de_apa_warthiadi
  • Ultima modificare: 2021/10/07 19:48
  • de către cristian