Factor de mediu - flora și fauna - comuna Drajna

Din punct de vedere fitogeografic, localitatea aparține regiunii macaroneze– mediteraneene, provincia dacică, subprovincia banato-getică, districtul Subcarpaților Orientali ai Munteniei. Aici se remarcă prezența elementelor sudice, Quergus pubescens, Syringa vulgaris, Chrysopogon grylus și a pâlcurilor de pajiști stepice.

Pădurile ocupă perimetrele mai mari în nordul-estul localității și vestul ei și predomina fagul (Fagus Silvatica), stejarul (Quergus Robur) în proporție de 80 %, gorunetele (Quergus dalechampii, Quergus petraea, Quergus policarpo). În perimetrele împădurite mai pot apărea: carpenul (Carpenus betulus), ulmul (Ulmus foliaceea), frasinul (Fraxinus excelsior), iar dintre arbuști, alunul (Corilus sanguinea), lemnul câinesc (Lingustrum vulgare) și porumbarul (Prunus spinosa). Flora este reprezentată prin mierea ursului (Pulmonaria mollissima), laptele câinelui (Euforbia amigdaloides), vinarita (Asperula ordonata), iar stratul ierbos de pe parterul acestor păduri este construit din diverse specii de graminee: Molinia coerula, Carex Brizoides, Juncus effuse etc. Poienile sunt invadate de paiusuri (Festuca sulcata, Festucs pseudovina), firuta de livadă (Poa pratenzis, var, angustifolia), golomatul (Dactylis polygma), fraga de câmp (Fragaria viridis), iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum).

În lunca văilor se întâlnește plopul (Plopulus alba) și salcia (Salix alba). De-alungul văilor cu exces de umiditate, se întâlnește stuful (Phragmites dommunis) și papura (Typha latifolia). Izlazurile sunt dominate de o vegetație ruderală, constituită din troscot, obsiga, cununita, coada șoricelului (Achillea setacea), stir, peliniță, traista ciobanului (Capsella bursa pastoris) etc.

Vegetația spontană din culturile agricole mai puțin îngrijite și întreținute, cunoscută și sub numele de vegetație segetală, are o componență ce diferă de la o cultură la alta. Aceste plante aduc decât prejudicii culturilor agricole.

În culturile de păioase o mai mare frecvență o au: sulfina (Melilotus officinalis), ruscuta (Adonis flammea), laptele câinelui (Euphorbia virgata), limba boului (Anchusa procera). Acestea întrec prin talia lor plantele cultivate.

Culturile de cartof sunt invadate de mohor, stir, troscot, iar în culturile de lucernî, în mod frecvent, apare spanacul sîlbatic, rostogul și pălămida.

Teritoriul, cu un climat temperat continental, are o faună diversificată reprezentată prin:

  • rozătoarele, cel mai reprezentativ fiind popândăul, apoi șoarecii de câmp, hârciogul, iepurele de câmp și cățeii pământului;
  • animale de pradă ca vulpea, pisica sălbatică, dihorul și viezurele;
  • căprioara, veverița și mai recent mistrețul datorită expansiunii acestuia din cadrul rezervației cinegetice de mistreți și cerbi lopătari, de pe teritoriul;
  • dintre păsările ce constituie un vânat prețios se regăsesc prepelita și potârnichea, fazanul, iar dintre cele răpitoare uliul de diverse mărimi, în funcție de rasă din cadrul speciei.

Lumea animală a acestui biotip se completează pe timpul călduros odată cu venirea primăverii cu păsările migratoare, venite din țările calde, cu specii de reptile și batracieni, insecte și viermi, formând un ecosistem cu un echilibru perfect.

Asociate cu ecosistemul dominant, apar și ecosistemele amenajate. Cerințele umanității nu au putut fi limitate la ce oferă natura. De pe o anumită treaptă a dezvoltării sale istorice, de altfel foarte veche, omul a încercat noi soluții din punct de vedere ecologic. Astfel, în zona de amplasament a obiectivului, se pot evidenția:

  • ecosistemul agrotehnic;
  • ecosistemul legat de așezările umane.

Ecosistemul agrotehnic este reprezentat de culturile agricole și de livezile de pomi fructiferi; reprezintă ecosistemul amenajat în scopul exploatării producătorilor primari.

Producătorii primari mentionați sunt supusi concurenței din partea unor plante spontane, de tipul buruienilor. Mediul de cultură îmbogățit în azotați și fosfați este astfel disputat între cele două categorii de plante, la care se mai adaugă și o altă categorie de factori ecologici dezavantajoși pentru producătorii primari cultivati, și anume cea datorată consumatorilor de ordinul unu, desemnați cu numele de dăunatori (insecte, ciuperci).

Ecosistemul legat de așezările umane a apărut odată cu formarea unor aglomerări a populației în spații mici. O așezare umană, redusă numeric în privința locuitorilor, cu inerente influențe asupra mediului nu se individualizează ca sistem ecologic. Numai o grupare umană de tip urban, implicând preluarea unui spațiu destul de mare din natură, modificând specificul mediului prin construcții, conduce la individualizarea unui sistem ecologic specific. Locuințele constituie locuri predilecte pentru existența și proliferarea unui număr de specii, mai ales microbiologice – bacterii, drojdii și fungi -, caracterizate prin specificități geografice.

Depozitele sedimentare, de la silozuri până la magazine alimentare, existente în localitate sau în afara sa, au atras o serie de organisme care alcătuiesc comunități specifice.

Raport de mediu privind Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Drajna, județul Prahova

Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
Poți scrie un comentariu dacă ești logat pe Enciclopedia Drajna.
  • factor_de_mediu_-_flora_si_fauna
  • Ultima modificare: 2020/08/18 19:44
  • de către cristian