Constantin Filipescu Mărgineanu

 ((pictură din biserica ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” - Mătești, Buzău, ctitorită de Constantin și Rada Filipescu))

Constantin Filipescu Mărgineanu (d. octombrie 1696) a fost căpitan și cronicar (a scris „Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688).

Printre familiile aristocraţiei româneşti care aveau să dea ţării numeroşi reprezentanţi ai elitei s-au numărat şi Filipeştii. Avându-şi originile în familia boierilor de Bucov, al cărei leagăn a fost judeţul Prahova, Filipeştii, ca şi Cocorăştii, Kreţuleştii şi Rudenii, erau descendenţi ai marelui-logofăt Staico de Bucov şi ai soţiei sale Caplea, prin fiica lor Caplea a II-a 1).

O rădăcină a familiei Filipeştilor ar fi, conform vechii istoriografii2), „bătrânul Drăghici” ot Mărgineni3), mare-vornic sub Neagoe Basarab4). El moştenea moşiile Filipeşti şi Mărgineni de la tatăl său, Neagoe, fiul lui jupan Drăghici, amintit pe la 14905).

Familia Filipeştilor îşi are însă originea în Dumitru, dregător de seamă al lui Mihai Viteazul, mare-vistiernic (1571), mare dregător al Ţării Româneşti – ajuns rând pe rând şi mare-clucer (1579), mare-spătar (1582-1584), mare-ban, mare-logofăt (1587-1589) şi mare-vornic (1601-1604) – şi cunoscut în documente ca Dumitru „din Cepturi”, dar şi „din Dădeşti”, „Epoteşti” sau cel Bătrân 6). A deținut demnități timp de 34 de ani. Soţie i-a fost Calea din Cepturi7) 8).

Constantin Filipescu Mărgineanu, fiul lui Pană Filipescu și al Mariei Cantacuzino, nepotul lui Dumitrașcu Filipescu, vel stolnic, a mai avut un frate mai mare, Matei Stolnicul.

Constantin și fratele lui Matei, apar numiți în documentele vremii, lângă mama lor, Maria, în anul 1666, când fac cumpărături la Păpeni, în Ialomița:

  • 10 Maiu 7174. ”Nepoti Papei din Păpeni, împreună, anume Colțea i Papa i Simon, vând jupănesii Maricicăi biv Spătărea și coconilor, anume Mateiu Spătar și lui Costandin, 100 de stânjeni la Păpeni, cu 15 ughi. Scrie dasc. Oancea9).

Cariera boierească a lui Constantin începe încă de pe timpul lui Șerban Cantacuzino, la 13 ianuarie 1680 era numit postelnic și iscălea ca martor într-un document10).

Lăcașul de rugăciune din prezent, biserica Sf. Alexandru, se află pe locul unde în anul 1680 (help - data este inainte de căsătorie) boierul Constantin Filipescu a ridicat biserica ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.

În anul 1684, înainte de căsătorie, boierul Constantin Filipescu Mărgineanu cumpărâ de la Ion Abagiu moșie la Stănești, adeverită prin hrisovul de hotărnicie a 12 boieri din 21 iunie 168411).

La 15 mai 1687 Constantin era căpitan, folosind iscălitura în documente 12). În același an se căsătorește cu Rada Mihalcea Cândescu iar la data de 15 mai, din același an, își hotărăște moșia de zestre printr-un hrizov semnat de Șerban Voievod13).

Semnătura lui Constantin Filipescu 1683

În anul 1691, el și sotia sa Rada, înalță o biserică în satul Mătești din Buzău, împodobită cu stema familiei: vulturul și doi lei, având deasupra coroana cu crucea și pe laturi inițialele lui Constantin în scriere chirilică 14).

Ctitorul este zugrăvit în picturile biserii lângă Rada și fiul cel mare, Șerban.

În octombrie 1696 Constantin Filipescu moare. Cu puțin timp înainte, la data de 7 august 1696, el scrie testamentul unde iși împarte moșiile din Săcăria, Măgureni, Brebu și restul domeniilor, între cei trei fii ai săi: Șerban (primul născut), Grigore și Radu.

Domeniul de la Drajna a rămas moștenire lui Grigore Filipescu.

Al doilea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

  1. Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea

1)
Dan Pleşea, Quelques grandes familles valaques des XIV-XVe siècles în 12 Internationaler Kongres für genealogische und heraldische Wiessenschaften, München, 1974, p. 216-217
2)
Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române, ediţie Alexandru Condeescu, Editura Libra, Bucureşti, f.a., p. 278
3)
BAR, Msse, Fond Ştefan D. Greceanu, mapa 61, f. 1. Ideea emisă de acest genealogist, că Filipeştii ar putea fi amintiţi din timpul lui Basarab I, nu este bazată pe documente. De altfel, genealogistul mai arată în însemnările sale că Filipeştii ar fi neamuri cu Basarabii (mai precis, că ar descinde din fratele acestuia, Bugă), cu Năstureii, cu Bălenii, cu Dudeştii etc. (ibidem). Pentru stabilirea relaţiilor de rudenie dintre familiile Manu, Filipescu, Slătineanu, Cîmpineanu, vezi BAR, Msse, II acte 180, Genealogia familiei Manu. Informaţii asemănătoare privind strămoşii Filipeştilor se regăsesc şi la Nicolae Iorga, în Istoriile domnilor Ţării Româneşti, compilate şi alcătuite de Constantin Căpitanul Filipescu, Editura I. V. Socecu, Bucureşti, 1902, p. IV, precum şi la Octav G. Lecca, Familiile boiereşti române, seria I, Genealogia a 100 de case din Ţeara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1911, p. 34
4) , 5)
Constantin Sărăţeanu, Cronica familiilor vechi româneşti, în „Ilustraţiunea”, anul I (nr. 3, 4) din 15 februarie 1909
6)
Vezi acest punct exprimat şi bine argumentat în Irina Hoinărescu, Contribuţii la istoria familiei Filipescu, în veacurile XVI-XVIII (I), în ArhGen V (X), 1998, nr. 1-2, p. 277. Inclusiv arborele genealogic al familiei Filipescu, pus la dispoziţie de domnul Nicolae Stolojan-Filipescu din Arhiva personală, pentru utilizarea căruia îi mulţumim pe această cale, pune la baza familiei pe Dumitru din Epoteşti. O altă versiune a genealogiei Filipeştilor, relativ corectă, numită şi Genealogia Lövendal, se poate consulta la adresa www.genealogie.lovendal.ro. Diferite sunt numai datele în care a deţinut dregătoriile (Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, secolele XIV-XVII, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 57 şi 58
7)
Nicolae Stoicescu, op. cit. p. 57-58
8)
Nicolae Filipescu – Un aristocrat al politicii - Doru Dumitrescu
9)
Condica mănăstirii Slobozia lul Ienachi, la Arch. Statului, fol. 245-5 V°
10)
Studii și doc. V, p.188, Cf. Cronicile muntene, p.40
11)
Societatea Drajna - Acte, doc. nr. 96
12)
cf. Cronicilor muntene p.41
13)
„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902 pg.23-25
14)
„Istoriile domnilor Țării Românești - Istoria munteană de la început până la 1688” de Constantin Filipescu”, volum editat Nicolae Iorga în 1902 pg.28
Site-ul nostru utilizează module cookie proprii pentru a-ți îmbunătăți experiența. Continuă să navighezi pe site sau alege să accepți dacă ești de acord cu utilizarea acestora. Alternativ, poți alege tipul de cookie-uri pe care ești de acord să le folosim.Mai multe informații despre cookies
Poți scrie un comentariu dacă ești logat pe Enciclopedia Drajna.
  • constantin_filipescu_margineanu
  • Ultima modificare: 2020/08/18 19:52
  • de către cristian