Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

Ambele părți revizuirea anterioară Versiuni anterioare
batalia_de_la_ogretin_si_stanesti [2021/04/18 20:21]
cristian
batalia_de_la_ogretin_si_stanesti [2021/06/05 18:02] (curent)
cristian
Linia 21: Linia 21:
 ===== Lupta ===== ===== Lupta =====
  
-În acest timp, principele valah a pregătit locul bătăliei decisive într-o zonă greu accesibilă, care nu permitea manevre cu mase mari de cavalerie aşa cum aveau tătarii. Zona era cuprinsă între râul Teleajen şi Valea Drajna, la [[ogretin|Ogretin]], pe [[:dealul_domnului|dealul Domnului]] ((Nicolae Iorga „România Munteană” din anul 1918))Domnul profesor Ioan Rizea indică locul luptei ca fiind la confluența pârâului Râncezeanca cu [[raul_ogretin|pârâul Ogretin]].+În acest timp, principele valah a pregătit locul bătăliei decisive într-o zonă greu accesibilă, care nu permitea manevre cu mase mari de cavalerie aşa cum aveau tătarii. Zona era cuprinsă între râul Teleajen şi Valea Drajna, la [[ogretin|Ogretin]], pe [[:dealul_domnului|dealul Domnului]].((Nicolae Iorga „România Munteană” din anul 1918)) Domnul profesor Ioan Rizea indică locul luptei ca fiind la confluența pârâului Râncezeanca cu [[raul_ogretin|pârâul Ogretin]].
  
 Domnitorul Radu a adoptat dispozitivul de luptă cu pedestrimea şi cavaleria descălecată în prima linie, înapoia unui şanţ de apărare, în faţa căruia s-a dispus un detaşament de siguranţă. Numărul copleşitor al tătarilor, de patru ori mai mulţi, ca şi vestea că secuii fuseseră înfrânţi de o avangardă a armatelor hanului i-au determinat pe aliaţi să-şi asigure rezistenţa prin ridicarea unor fortificaţii, de forma unei tabere militare înconjurate de şanţuri. Domnitorul Radu a adoptat dispozitivul de luptă cu pedestrimea şi cavaleria descălecată în prima linie, înapoia unui şanţ de apărare, în faţa căruia s-a dispus un detaşament de siguranţă. Numărul copleşitor al tătarilor, de patru ori mai mulţi, ca şi vestea că secuii fuseseră înfrânţi de o avangardă a armatelor hanului i-au determinat pe aliaţi să-şi asigure rezistenţa prin ridicarea unor fortificaţii, de forma unei tabere militare înconjurate de şanţuri.
Linia 39: Linia 39:
 Se spune că în această bătălie, de la Ogretin, s-a dat o confruntare personală între doi căpitani ai celor două tabere, confruntare care ar fi urmat să decidă câştigătorul bătăliei. [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Stroe_Buzescu|Stroe Buzescu]], fratele lui Preda şi al lui Radu, l-ar fi provocat pe han să trimită un căpitan de-al lui să se înfrunte, iar acesta l-a trimis pe cumnatul său Mârza. în această luptă, Mârza a fost ucis, dar şi Stroe Buzescu va muri de la o rană infectată sau otrăvită de la iataganul tătarului. Se spune că în această bătălie, de la Ogretin, s-a dat o confruntare personală între doi căpitani ai celor două tabere, confruntare care ar fi urmat să decidă câştigătorul bătăliei. [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Stroe_Buzescu|Stroe Buzescu]], fratele lui Preda şi al lui Radu, l-ar fi provocat pe han să trimită un căpitan de-al lui să se înfrunte, iar acesta l-a trimis pe cumnatul său Mârza. în această luptă, Mârza a fost ucis, dar şi Stroe Buzescu va muri de la o rană infectată sau otrăvită de la iataganul tătarului.
  
-”//Apoi, într-o zi de Septembrie - era în anul 1602 - treisprezece luni după moartea lui Vodă Mihai, află țara înfrigurată că Radu Șerban, cu Buzeștii lui, se întorsese din Ardeal cu oaste numeroasă, și că-n munții Bratocii se-ncăerau acum armatele sale cu ale lui Movilă. La 13 Septembrie, dimineața, după o lungă a avangardelor la Ogretin, se întâlniră oștile în gura Teleajenului, lângă Teișani și se făcu năvală mare, care ținu ziua întreagă și toată noaptea și încă în dimineața d-apoi, până birui Radu Șerban, alungând de pe câmpul de luptă și din țara lui pe nepoftiții musafiri ai lui Simion Vodă. Ca în vremea cavalerismului medieval, viteazul Stroe Buzescu provocase pe cumnatul hanului tătăresc la o luptă voinicească, în doi, corp la corp, și străpungându-l cu sabia, îl lăsă mort pe câmpul de luptă. Dar, lovit el însuși la obraz, fu dus în brațe până într-un sat vecin. Un călăreț fu expediat în grabă la Brașov după doctor, și un altul în zbor până la Stănești, să înștiințeze pe stolniceasa Sima că s-au întors oștile cu izbândă în țară, dar că-i zace soțul bolnav într-un sat din munții Buzăului. Câteva zile mai târziu jupâneasa Sima era la căpătâiul soțului ei. De aproape doi ani îl vedea acum pentru întâia dată… și pentru cea din urmă. La 20 Octombrie următor stolnicul Stroe Buzescu își dădu ultima suflare, murind, ostaș viteaz, de-o moarte vitejească. S-a întors Sima stolniceasa cu trupul bărbatului ei la Stănești și-l îngropă acolo în strămoșească bisericuță dela curte//”((„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Vol. I, C. Gane)).+”//Apoi, într-o zi de Septembrie - era în anul 1602 - treisprezece luni după moartea lui Vodă Mihai, află țara înfrigurată că Radu Șerban, cu Buzeștii lui, se întorsese din Ardeal cu oaste numeroasă, și că-n munții Bratocii se-ncăerau acum armatele sale cu ale lui Movilă. La 13 Septembrie, dimineața, după o lungă a avangardelor la Ogretin, se întâlniră oștile în gura Teleajenului, lângă Teișani și se făcu năvală mare, care ținu ziua întreagă și toată noaptea și încă în dimineața d-apoi, până birui Radu Șerban, alungând de pe câmpul de luptă și din țara lui pe nepoftiții musafiri ai lui Simion Vodă. Ca în vremea cavalerismului medieval, viteazul Stroe Buzescu provocase pe cumnatul hanului tătăresc la o luptă voinicească, în doi, corp la corp, și străpungându-l cu sabia, îl lăsă mort pe câmpul de luptă. Dar, lovit el însuși la obraz, fu dus în brațe până într-un sat vecin. Un călăreț fu expediat în grabă la Brașov după doctor, și un altul în zbor până la Stănești, să înștiințeze pe stolniceasa Sima că s-au întors oștile cu izbândă în țară, dar că-i zace soțul bolnav într-un sat din munții Buzăului. Câteva zile mai târziu jupâneasa Sima era la căpătâiul soțului ei. De aproape doi ani îl vedea acum pentru întâia dată… și pentru cea din urmă. La 20 Octombrie următor stolnicul Stroe Buzescu își dădu ultima suflare, murind, ostaș viteaz, de-o moarte vitejească. S-a întors Sima stolniceasa cu trupul bărbatului ei la Stănești și-l îngropă acolo în strămoșească bisericuță dela curte//..((„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Vol. I, C. Gane))
  
 Radu Şerban relatează importanţa bătăliei, în urma căreia a pierit Stroe Buzescu, într-un hrisov emis în [[:hrisovul_bataliei_de_la_ogretin_din_29_ianuarie_1604|29 ianuarie 1604]]: Radu Şerban relatează importanţa bătăliei, în urma căreia a pierit Stroe Buzescu, într-un hrisov emis în [[:hrisovul_bataliei_de_la_ogretin_din_29_ianuarie_1604|29 ianuarie 1604]]:
Linia 47: Linia 47:
 Victoria lui Radu Şerban a fost posibilă în urma unei bune acţiuni diplomatice şi iscusinţe militare, coroborată cu factorii politici influenţi în zonă. Victoria lui Radu Şerban a fost posibilă în urma unei bune acţiuni diplomatice şi iscusinţe militare, coroborată cu factorii politici influenţi în zonă.
  
-”//Lupta s'a dat pe plaiurile Teleajenului între Teisani și Ogretin, peste dealuri. Romînii, ajutați de oști împărătești venite din Ardeal cu generalul italian Toma Cavriolo, s-au inchis in santuri, și toata furia sălbatecă a Tătărimii, toată furtuna de nisip a Nogailor, nu i-a putut clinti. Iar, ca să arate că de voie, nu de frică, nu iese la harță ai noștri, unul din Buzești, Stroe, s'a împotrivit poruncii domnești și, încleștîndu-se cu un ginere al Hanului, l-a doborît, căpătînd însuși o rană de care nu 1-au mai putut lecui nici vracii (medicil) săsești ai Brașovulu//”((Un biruitor Radu-Vodă Șerban - N. Iorga 1911))+”//Lupta s'a dat pe plaiurile Teleajenului între Teisani și Ogretin, peste dealuri. Romînii, ajutați de oști împărătești venite din Ardeal cu generalul italian Toma Cavriolo, s-au inchis in santuri, și toata furia sălbatecă a Tătărimii, toată furtuna de nisip a Nogailor, nu i-a putut clinti. Iar, ca să arate că de voie, nu de frică, nu iese la harță ai noștri, unul din Buzești, Stroe, s'a împotrivit poruncii domnești și, încleștîndu-se cu un ginere al Hanului, l-a doborît, căpătînd însuși o rană de care nu 1-au mai putut lecui nici vracii (medicil) săsești ai Brașovulu//..((Un biruitor Radu-Vodă Șerban - N. Iorga 1911))
  
 //”Iată anume cum s'a desfășurat lupta:// //”Iată anume cum s'a desfășurat lupta://
Linia 63: Linia 63:
 //A doua zi după aceste lupte de glorie și de mare primejdie, oastea lul Radu învățînd din ce văzuse și suferise, se purtă mai cuminte. Șantul, pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-l treacă, nu lăsa pe nimeni din lagăr.// //A doua zi după aceste lupte de glorie și de mare primejdie, oastea lul Radu învățînd din ce văzuse și suferise, se purtă mai cuminte. Șantul, pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-l treacă, nu lăsa pe nimeni din lagăr.//
  
-//Tatarii se perîndarî în zădar, scoțînd chiote și împroșcînd cu ocări pe ”fricoșii”, ce se ascundeau. Nu li răspunse nimeni decît gloanțele, care loviau drept pe cine dintre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunțînd la biruință, acolo unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc și apucă drumul către Dunăre, în spre Silistra”//((Un biruitor Radu Voda Serban - N. Iorga 1911 publicație)).+//Tatarii se perîndarî în zădar, scoțînd chiote și împroșcînd cu ocări pe ”fricoșii”, ce se ascundeau. Nu li răspunse nimeni decît gloanțele, care loviau drept pe cine dintre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunțînd la biruință, acolo unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc și apucă drumul către Dunăre, în spre Silistra.”//.((Un biruitor Radu Voda Serban - N. Iorga 1911 publicație))
  
 Peste numai un an, Radu Şerban se implică în luptele interne din Transilvania, alături de trupele imperiale ale lui George Basta împotriva unui nou pretendent cu susţinere otomană, la tronul Transilvaniei, Moise Szekely, pe care îl va învinge şi îl va alunga. Peste numai un an, Radu Şerban se implică în luptele interne din Transilvania, alături de trupele imperiale ale lui George Basta împotriva unui nou pretendent cu susţinere otomană, la tronul Transilvaniei, Moise Szekely, pe care îl va învinge şi îl va alunga.
Linia 145: Linia 145:
 Iar după aceasta, oastea românească Iar după aceasta, oastea românească
  
-Pleacă și învinge horda tătărască.((Preda Buzescu – Dimitrie Bolintineanu)) </WRAP>+Pleacă și învinge horda tătărască((Preda Buzescu – Dimitrie Bolintineanu))</WRAP>
  
 Lupta mai este menționată de Aricescu Andrei, în anul 1913: Lupta mai este menționată de Aricescu Andrei, în anul 1913:
Linia 155: Linia 155:
 Căci pentru sclavia Hanul se luptă Căci pentru sclavia Hanul se luptă
  
-Iar Stroe Buzescul pentru Țara sa! ((Aricescu - Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul 14, 1913)) </WRAP>+Iar Stroe Buzescul pentru Țara sa!.((Aricescu - Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul 14, 1913))  </WRAP>
  
 ===== Istoric ===== ===== Istoric =====
Linia 167: Linia 167:
 //În ziua d'intăiu, la 23, cei din lagăr nu se putură răbda cu totul să nu iasă la harţă. Un deal ce stătea la mijloc fu rînd pe rînd cucerit de unii şi de alţii, ce-şi încurau caii pe coastele lui uşoare de suit. Tatari căzură destui, de fierul haiducilor, ca şi de gloanţele Valonilor. într'o frumoasă luptă dreaptă, voinicul Stroe Buzescu, boierul mai mare decît Domnul, răteză capul unui cumnat de harem al Hanului, care crezuse să-1 poată el răpune pe dînsul. Dar, cînd, adunîndu-şi toate puterile, Tatariî fără de număr se năpustiră asupra Muntenilor şi haiducilor, nimic nu li putu sta în po­trivă şi, măturînd arena de încercare, ei veniră să bată cu piepturile cailor de zidul suliţelor nemţeşti. De trei ori, ei por­niră în acest îndărătnic asalt, dar fură răspinşi pană la sfîrşit. A doua zi după aceste lupte de glorie şi de mare primejdie, oastea luì Radu, învăţînd din ce văzuse şi suferise, se purtă maicu minte. Şanţul pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-1 treacă, nu lăsă pe nimeni din lagăr. Tătarii se perindară în zădar, scoţînd chiote şi împroşcînd cu ocări pe ”fricoşi” ce se ascundeau. Nu li răs­punse nimeni decît gloanţele, care loviau drept pe cine din­ tre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunţînd la biruinţă, unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc şi apuca drumul către Dunăre, în spre Silistra.// //În ziua d'intăiu, la 23, cei din lagăr nu se putură răbda cu totul să nu iasă la harţă. Un deal ce stătea la mijloc fu rînd pe rînd cucerit de unii şi de alţii, ce-şi încurau caii pe coastele lui uşoare de suit. Tatari căzură destui, de fierul haiducilor, ca şi de gloanţele Valonilor. într'o frumoasă luptă dreaptă, voinicul Stroe Buzescu, boierul mai mare decît Domnul, răteză capul unui cumnat de harem al Hanului, care crezuse să-1 poată el răpune pe dînsul. Dar, cînd, adunîndu-şi toate puterile, Tatariî fără de număr se năpustiră asupra Muntenilor şi haiducilor, nimic nu li putu sta în po­trivă şi, măturînd arena de încercare, ei veniră să bată cu piepturile cailor de zidul suliţelor nemţeşti. De trei ori, ei por­niră în acest îndărătnic asalt, dar fură răspinşi pană la sfîrşit. A doua zi după aceste lupte de glorie şi de mare primejdie, oastea luì Radu, învăţînd din ce văzuse şi suferise, se purtă maicu minte. Şanţul pe care-l împodobiau acuma furci pentru cine ar cuteza să-1 treacă, nu lăsă pe nimeni din lagăr. Tătarii se perindară în zădar, scoţînd chiote şi împroşcînd cu ocări pe ”fricoşi” ce se ascundeau. Nu li răs­punse nimeni decît gloanţele, care loviau drept pe cine din­ tre ei se apropia. La două după amiazi, această primblare zadarnică plictisi în fine pe aceia cari o făceau. Imensa călărime, renunţînd la biruinţă, unde nu putea să fie luptă, se întoarse pe loc şi apuca drumul către Dunăre, în spre Silistra.//
  
-//Pe acolo trebuiau să meargă - de cîtă vreme! - pentru a găsi pe Serascher. În Octombre, Tătărimea, care nu putuse curaţi de duşmani Muntenia şi străbate prin pasurile arde­lene, se ducea astfel se întîlnească pe Vizirul Serascher, care, din partea lui, nu-şi putu îndeplini gîndul de a aduce pe Moise Székely în scaunul lui Sigismund Bathory. Din încer­carea ce făcuse, se alesese Hanul cu cîteva mii de oameni morţi în văile Carpaţilor şi cu pierderea cumnatului, pe care-l ducea cu sine, învălit în scumpe covoare. Iar Simion, asupra căruia cădea vinovăţia întreagă, fu insultat de straş­nicii săi aliaţi, ”pus în fiară pe supt pîntecele calului”, şi apoi aruncat în Moldova, cu o strajă de Tatari, de la care de sigur că fratele său trebui să-l răscumpere, blăstămînd înrudirea costisitoare şi visurile zadarnice//((Studii și documente cu privire la Istoria Romînilor IV. Legăturile Principatelor Romîne cu Ardealul de la 1601 la 1699. N. Iorga pg. 19)).+//Pe acolo trebuiau să meargă - de cîtă vreme! - pentru a găsi pe Serascher. În Octombre, Tătărimea, care nu putuse curaţi de duşmani Muntenia şi străbate prin pasurile arde­lene, se ducea astfel se întîlnească pe Vizirul Serascher, care, din partea lui, nu-şi putu îndeplini gîndul de a aduce pe Moise Székely în scaunul lui Sigismund Bathory. Din încer­carea ce făcuse, se alesese Hanul cu cîteva mii de oameni morţi în văile Carpaţilor şi cu pierderea cumnatului, pe care-l ducea cu sine, învălit în scumpe covoare. Iar Simion, asupra căruia cădea vinovăţia întreagă, fu insultat de straş­nicii săi aliaţi, ”pus în fiară pe supt pîntecele calului”, şi apoi aruncat în Moldova, cu o strajă de Tatari, de la care de sigur că fratele său trebui să-l răscumpere, blăstămînd înrudirea costisitoare şi visurile zadarnice//.((Studii și documente cu privire la Istoria Romînilor IV. Legăturile Principatelor Romîne cu Ardealul de la 1601 la 1699. N. Iorgapg. 19))
  
-”Această luptă a fost zugrăvită de pictorul național [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Oscar_Obedeanu|Oscar V. Obedeanu]] într-un tablou (100x0,80) care azi e în posesiunea D-lui Alex. Darvari, a cărei bunică erea Elenca Buzeasca, proprietară a moșiei Strejești-Romanați, ce fusese odată chiar a lui Stroe”((Arhivele Olteniei, 07, nr. 35, ianuarie-februarie 1928 Buzescu, pg.26)).+”Această luptă a fost zugrăvită de pictorul național [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Oscar_Obedeanu|Oscar V. Obedeanu]] într-un tablou (100x0,80) care azi e în posesiunea D-lui Alex. Darvari, a cărei bunică erea Elenca Buzeasca, proprietară a moșiei Strejești-Romanați, ce fusese odată chiar a lui Stroe..((Arhivele Olteniei, 07, nr. 35, ianuarie-februarie 1928 Buzescu, pg.26))
  
 ===== Legături ===== ===== Legături =====
  • batalia_de_la_ogretin_si_stanesti
  • Ultima modificare: 2021/06/05 18:02
  • de către cristian