Atelierul de țesătorie casnică Drajna

Atelierul a fost înființat de Dumitru Bazilescu și Theodor Popescu, cu ajutorul Societății Cooperative de Credit Drajna la data de 1 aprilie 1909.

Inițial atelierul a funcționat în vechiul local de școală din gospodăria lui Gheorghe Călărie, după care a fost mutat în localul situat lângă fosta Cooperativă de Consum și localul Căminului Cultural „Viitorul Drajnei”.

A fost finanțat de Societatea Cooperativă de Credit Drajna printr-un fond extraordinar. Din profitul obținut prin vânzarea pânzeturilor se plătea personalul și materialele, iar un procent se păstra pentru returnarea împrumutului către Banca Populară Drajna.

Atelierul a fost condus de Steliana T. Popescu, fiica învățătorului Theodor Popescu, devenită Vlad prin căsătorie, care a fost școlită la „Casa Școalelor” și secondată de Zoe Georgescu.

Sub conducerea directoarei Steliana, evoluția atelierului de țesătorie se prezintă astfel:

• 1909-1924 - Atelier de țesătorie și cusături naționale;
• 1924-1934 - Școala inferioară de meserii - fete;
• 1934-1938 - Gimnaziu industrial de fete.

În cartea de aur a atelierului, expusă la Muzeul de Istorie din Ploiești, își aduc elogiile mari personalități ale vremii. Nicolae Iorga scria: „Sunt bucuros să aduc cel mai meritat omagiu acestei opere de muncă pentru binele țării”. Aprecieri elogioase muncii din acest atelier unic în jud. Prahova la aceea vreme, aduc nu numai oameni de vază din țară (miniștrii, generali, profesori, oameni de cultură și artă) ci și din afara țării. Își semnează elogiile regina Elisabeta, regina Maria, prințul Carol¹⁾.

La început au fost obținute un război sistematic și materialul necesar. Ulterior, sătenii meșteșugari au construit încă 5 războaie dintre care 3 sistematice și 2 țărănești.

În anul 1911, atelierul avea în dotare 6 războaie și zilnic lucrau între 6 și 8 fete și femei din sat. De asemenea, asistau la mici lucrări și eleve de la școală.

Steluța Popescu

Lucrătoarele erau plătite pe metru de pânză care varia între 0,30 și 0,50 lei. Câștigul lor zilnic era de aproximativ, 1,50-2,50 lei.

Atelierul de țesătorie Drajna a participat la expoziția de la Casa Școalelor, care s-a desfășurat între 4 și 22 mai 1911.

Au fost expuse următoarele materiale:

• 17 m. de pânză pepit ațică în 2 ițe - 2 lei/mp
• 5 m. de pânză pentru mobilă în 5 ițe - 7 lei/mp
• 10 m. de pânză pentru rochii în 2 ițe cu borangic - 3,80 lei/mp
• 26 m. pânza pentru cămași în 2 ițe cu borangic - 3,20 lei/mp
• 16 m. pânză din inișor pentru camăși în 2 ite - 2 lei/mp
• 19 m. pânză din inișor și borangic pentru camăși în 2 ițe - 6 lei/mp
• 11 costume naționale mici - 8 lei/bucata
• 5 costume naționale mari - 18 lei/bucata
• 9 cordoane pentru costume - 2 lei/bucata
• 3 rochițe pentru copii din inișor cu cusături - 6 lei/bucata
• 2 șorțulețe pentru copii - 7 lei/bucata
• 4 pernițe țesute în 5 ițe - 6 lei/bucata

Valoarea obiectelor expuse au fost în suma de 580,20 lei, s-au vândut obiecte în suma de 278,20 lei.

Aceste obiecte nu au fost expuse până la finele expozitiei, deoarece au fost trimise la Drajna, unde se organiza o altă expoziție la atelierul local.

În ziarul Tribuna poporului din 1911 se consemnează o vizită la Drajna ale unor personalități ale vremii, fiind vizitate biserica Filipeștilor scoala Drajna de Jos dar și atelierul de țesătorie:

”Şcoala satului e poate una dintre cele mai frumoase aşezăminte ale comunei. Edificată în 1904 cu ajutorul ministerului şi dania dnei proprietare Elena Kretzulescu, în 1909 la stăruinţele dlor Stelian Popescu, dirigentul şcoalei şi d. Bazileescu, directorul băncii săteşti din Drajna de sus, în luna Mai a deschis şi un atelier de ţesătorie care de atunci şi până azi funcţionează fără întrerupere, făcând însemnate servicii cauzei româneşti spre lauda dşoarei Popescu, actuala conducătoare a atelierului. După ce vizităm şcoala şi şalele de cursuri, intrăm în atelier conduşi de d. Popescu, Ionescu şi dş. A. Calvocorcscu, cari ne iau toate desluşirile asupra mersului atelerului. În permanenţă se lucrează cu vr’o 10 femei şi fete cari toate în port naţional, lucrează unele la răsboi, altele învârtesc grăbite rîşchitoarea adunând firele aurite ale borangicului în sculuri ca să-l treacă apoi ţesătoarelor. Atelierul are patru răs-boaie dintre cari doua ţărăneşti iar alte două sunt răsboaie perfecţionate, la cari chiar acum se lucrau nişte fote în cinci iţe, din aţă de Aisaeia. La un colţişor, într’un răsboi mititel, o eopiliţă ţese bete în cari potriveşte* frumuşel la capete urzeala aurului”²⁾.

Atelierul a funcționat până la data de 1 noiembrie 1938 când a fost mutat în comuna Izvoarele din cauza unor neînțelegeri în consiliul de administrație³⁾.

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 07, 17 noiembrie 1913

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 15, nr. 01, 2 octombrie 1911

”Revista generală a învăţământului”, 08, nr. 03, octombrie 1912