Școala Generală I-VIII Drajna de Sus

Se consemnează de DGJPH, că școala din Drajna de Sus a fost înființată în anul 1881.

În anul 1901 Dumitru Bazilescu a donat terenul și prin mijloace proprii a ridicat clădirea localului de școală¹⁾.

”a luat inițiativa clădirei localului de școală - pe locul donat de el și cu mijloace adunate de el”, spunea Emil Botea, Directorul Prefecturei de Prahova, la inaugurarea noului local de școală din Drajna de Jos în anul 1904.

Școala, clădirea veche

”Serbarea sfârșitului de an scolar a avut loc în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel, dupä cum, «s'a pomenit» de toți locuitorii satului, cari odinioarä priviau cu multă mulțumire coroanele de flori puse pe capul premianților și obiectele, școlărești ce se împărțeau flecärui elev.

Disdedimineață, în sat domnește un sgomot ușor produs de glasurile școlarilor, cari deșteptându-se odată cu revărsatul zorilor. se îndeamnä prin strigăte ascuțite către locașul de școală din mijlocul satului. Din loc în loc, pe șoseaua ce se pierde în zările depărtării și pe la încrucișările ulițelor se zăresc cete de băeți și fete îmbrăcați cu îngrijire și înaintând repede prin praf cu buchetele de flori in manä.

În curte, mulțimea de elevi adunați formează un frumos tablou colorat de minunate și plăcute porturi naționale. Colo mai multe fetițe cu părul bălaiu și atârnat peste umeri sunt îmbrăcate așa după cum le-a spus d-șoara învățătoare, cu cămăși cusute cu «roșu» și cu fote negre țesute în răsboiul mamei lor; dincolo un grup numeros de elevi poartă pălării de paie, cămăși albe ca zăpada, ițari, opinci; pe pajiștea de lângä uluci sunt adunați băeții. Pe fețele acestor copii nevinovați plini de voiciune se poate citi bucuria și mulțumirea sufletească zărită numai la sfârșitul unui an de școală.

Ușile școalei sunt deschise de oparte și de alta, iar la porți se află drapelele tricolore simboluri ce sunt menite a redeștepta în sufletele oricărui român sentimente vrednice de poporul ce alcătuim.

La ora 12 p.m. tinerii, bătrânii satului, adunați în cete, pornesc pe urma copiilor și se strâng la școală. Unii mai de vreme, alții mai târziu, s'au strâns, și cu toții se arată foarte mulțumiți că pot sărbători, așa, cum se cuvine, ziua eșirii la pensie a vrednicului apostol, care timp de treizeci de ani s'a ilustrat printr'o muncă rodnică și desinteresată.

Sala școalei e populată de atâta lume că abia poți să te strecori printre rânduri; pereții sunt împodobiți cu tablouri înconjurate de ghirlandele florilor de câmp și grădină, iar locul din fața băncilor e ocupat de scena reprezentațiilor, ce pare măreață prin frumoasele covoare și scoarțe, cari o decorează în mod artistic.

Serbarea se deschide cu «Imnul Regal» cor pe trei voci, cântat de elevii școalei cu o exactitate surprinzatoare.

Câteva clipe de tăcere, un sgomot ușor de agezare pe bănci, apoi, privirile se îndreptară înainte către locul ocupat de tânărul învățător, de unde pornesc cuvintele răspicate pline de vieață, cari caracterizează activitatea eminentului dascăl pensionar.

Momente înălțătoare și vrednice de o amintire scumpă li se prezintă sătenilor adunați, prin desfășurarea luminată a cuvântării. Toți urmăresc cu multă atențiune graiul care le povestește faptele d-lui Bazilescu, din zilele celor treizeci de ani, și, cei mai bătrâni, adânciți cu gândul în negura timpurilor, par'că văd trecându-le pe sub ochi: ”vechile locașuri de școli cu geamuri de hârtie, numărul de douăzeci al sătenilor cunoscatori de litere cirilice”, ziua când învățătorul pensionar ”vine în mijlocul sătenilor cu multe cunoștințe, cu multă pricepere și dragoste de-a răspândi la toți lumină”, și băieții din satele vecine, cari urmau cursurile școalei din com. Drajna de Sus, ”atrași de vestea unei bune instrucțiuni, ce se revarsă asupra lor ca o binefacere cerească”.

Școala înainte de restaurare

Absolvenții acestei școli se simt mult înduioșați, când li se reamintesc zilele petrecute odinioară în acest local, unde d. Bazilescu, stând în mijlocul lor și explicându-le în toatä limpeziciunea graiului frumoasele lecțiuni din carte, ”simția că li se cobora în suflet acele cuvinte duioase și pătrunzătoare, cu cari d-sa presăra șirul povestirilor, și de multe ori robiți de farmecul acestei dulce reverii, ar fi vrut să nu se mai termine zilele de clasă”.

Sătenii reamintesc cu multă mulțumire de faptul că în anul 1901 d. Bazilescu, ”fiind adânc îndurerat de soarta micilor lipsiți de un local propriu de școalä, se aruncă într'o luptă uriașă; îndemnând cu glasul tunător al sfatului și cu mari sacrificii materiale, ca să se clădească, ceeace nu se văzuse în aceste părți, chiar pe locul dăruit de d-sa”.

Fapta menită a încorona întinsa-i activitate și în care se poate vedea manifestarea dorinței ce a avut-o, de a înlesni greutățile traiului sătesc, este înființarea băncei populare, despre care s'a spus că, ”prin înteleapta conducere marele progres ce l-a fäcut, i s'a întins renumele până în cele mai depărtate colțuri ale țării”.

Terminarea cuvântării fu acoperitä cu zeci de strigăte, «să trăească» pornite din piepturile acelei mulțimi, ca o izbucnire puternică a sentimentelor ce predomină sufletele celor ce se găsesc în locașul de lumină.

Pe catedră se ridică acum d. Bazilesc

D-sa cu cuvinte rari și pătrunzătoare, care te mișcä până la lacrămi, aduce vii multumiri d-lor învățători, sătenilor tinerimii școlare; apoi, afirmându-și, cu un ton plin de convingere și demn de un adevărat părinte al școalei, mulțumirea sufletească, ne spune, că:

”se simte fericit în aceste momente, când vede câlcând pe unde a muncit timp de treizeci de ani, fără întrerupere, pentru luminarea fiilor acestui sat, unde a veghiat ca o sentinelă neadormită și conștientă de misiunea sa, asupra sentimentelor, virtuților și caracterului moral, ce trebue să predomine sufletele vlăstarelor tinere, unde a lucrat până la sacrificii pentru binele locuitorilor din comună, - un coleg, un elev al d-sale care, posedând vocațiune pentru lucrarea eduçativă, e hotărât a duce departe tot ce s'a început…”.

Sfârșind răspunsul, rândurile mulțimei ridică aceleași manifestațiuni pline de o adevarată iubire.

Elevii școalei, reprezentați printr'unul din gloata lor, își mărturisesc recunoștința și nețărmuritul devotament ce vor păstra iubitului părinte, care i-a luminat, i-a însuflețit și i-a înzestrat cu cele mai prețioase calități.

Înălțându-și inimile mai presus de orice așteptare, prin oferirea unui frumos coșuleț cu flori, suvenirul scump al sentimentelor, chipurile lor voioase și strălucitoare de fericire își revarsă bucuria în entuziasmul cu care începe continuarea programei, plină de tot felul de producțiuni bine alese și bine executate.

Piesa de teatru ”Aparența înșală” reprezentată de elevele clasei a V-a, precum corurile pe două voci: „Vântuleț de primăvară”, „Rodica”, „La fântână”, „Dor de sat”, „Cântă cucu”, „Marș de primăvară” și „Ucenicul”, au arătat îndestul pregătirile micilor școlari.

La ora 6 p.m., sfârșindu-se serbarea, m'am despărțit cu impresia că mi s'a înfățișat un colț de lume binecuvântat de munca unui apostol, vrednic de a se impune ca model.”²⁾.

Localizare GPS: 45.2565531,26.0727692

Hartă

Fotografie: Facebook

”Albina” - Revistă enciclopedică populară, 17, nr. 35, 25 mai 1914 - ”Serbarea zilei de 10 Maiu 1914 in comuna Drajna de sus”