Alexandru Filipescu

Alexandru Filipescu ”Drăjneanu” a fost căsătorit cu Profira Cuzin (1790-1888).

„Om politic născut în Bucuresci la 1775, încetat din viață la 1856. A primit o educațiune foarte îngrijită în streinătate și în țară și era versat în cunoștința limbelor latine, elene vechie și modernă franceză italiană. Delegatul boerilor pe lângă Tudor Vladimirescu la 1821, și'a îndeplinit misiunea atât de îndemânatic, în cât a fost supranumit Vulpe. Logofét al Dreptăței când se afla în țară generalul Kisselef, trecu apoi la Ministerul de externe. A luat parte la redactarea regulamentului organic. La 1842 a contribuit mult dinpreună cu Filip Lenș la alegerea Domnitorulul George Bibescu care'i conferi mai térziù rangul de Mare Ban”¹⁾.

Moștenitor al Castelului Filipescu-Kretzulescu, și fiu al lui Nicolae Filipescu, mare vornic și logofăt al Țării Românești, nepot al lui Pană II Filipescu (m. 1792), ban al Craiovei și membru al Divanului Domnesc.

Revenit în țară în 1810, Alexandru Filipescu va reconstrui întreg domeniul din Drajna, refăcând la început zidurile ce înconjurau curtea și turnând șase tunuri din bronz, ornate cu monograma sa, tunuri ce au dăinuit până în 1916, când armatele germane le-au luat țevile. În aceeași perioadă, Alexandru Filipescu reface și conacul mare din Drajna, clădire impozantă cu trei nivele, decorată în interior după stilul occidental. Acest stil a fost impus de prietenul lui Filipescu, francezul Charles Colson, artist și literat ce va sta până la moarte la Drajna și care este probabil și proiectantul castelului.

În anul 1833, Alexandru Filipescu făcea parte și din „Comitetul local de inspecție al școalei publice”. Era prieten bun cu directorul școlii din acea vreme, de la Vălenii de Munte, David Almășanu, care era des invitat la Castelul boierului.

Alexandru Filipescu s-a întors de la Paris nu numai cu o vastă cultură, pe care o dovedește și biblioteca ce a format-o la Drajna, dar și cu un pronunțat gust artistic, el fiind și un remarcabil sculptor în lemn. Comandându-și la Manchester un strung, el a realizat diferite obiecte de artă, dintre care s-au mai păstrat în salonul castelului, până în 1949, câteva candelabre de abanos și marmură. A fost și un pasionat astronom, aducându-și tot din Anglia un mare glob ceresc, pe care l-a instalat în bibliotecă. În plus, în fața castelului, în parc, pe un bloc cilindric de calcar, Alexandru Filipescu montase un ceas solar de pe care un tun miniatural aprindea un exploziv ce anunța în toată valea ora 12. Învățatul boier își procurase chiar și o mașină electrostatică marca „Holtz”.

Călătorul francez Jean Vaillant îî face un interesant portret lui Alexandru Filipescu în cartea sa, „La Roumanie” (Paris, A. Bertrand editeur, 1844), scrisă în urma unor lungi peregrinări prin țara noastră.

Alexandru Filipescu a construit Biserica familiei Filipescu în anul 1844 iar Catapeteasma este sculptată în lemn de cireș chiar de boier. Lăcașul se află pe locul unde boierul Constantin Filipescu a ridicat biserica ”Sf. Împărați Constantin și Elena”.

”mîndrul Alexandru Nicolae, așezat, mărunțel, cu toupet cochet (moț sau smoc de păr) și lungi mustăți drepte, între măreția islicelor, giubelelor, bărbilor de protipendadă”²⁾.

Biserica Sf. Alexandru, adăpostește cavoul familiei Filipescu, acoperit cu un bloc de marmură pe care se află săpate numele lui Alexandru Filipescu (1787-1856), al soției sale Profira (născută Cuzin: 1790-1888), al fiicei lor, Maria Filipescu Kretzulescu (1835-1878) și al nepoatei lor, Elena Filipescu Kretzulescu (1857-1930).

Marele logofăt Alexandru Filipescu s-a bucurat de confortul reședinței sale și de liniștea căminului de la Drajna până în decembrie 1856 când în vârstă de aproapte șaptezeci de ani, va părăsi această lume.

Adresa prin care Alexandru Filipescu vel vistier, îl laudă pe slugerul Nicolae Grecianu, pentru îndeplinirea obligaţiilor - 1821 martie 16³⁾

Din căsătoria sa cu Profira Cuzin (1790-1888), a avut o fiică, Maria (1835-1878) care se va căsători în 1854 cu marele Aga Constantin Kretzulescu (1798-1863), castelul trecând astfel în posesia familiei Kretzulescu. De fapt, întreg domeniul a fost lăsat moștenire de către Alexandru Filipescu nu fiicei sale Maria și soțului ei, cum ar fi fost normal, ci „copilului care se va naște din a lor căsătorie”.

Copilul care va deveni stăpânul moșier Drajna nu va fi un băiat, ci o fată: Elena Kretzulescu, născută la Paris, în 1857.

După moartea lui Alexandru Filipescu a fost inființat un consiliu de tutelă, format printre alţii din dr. Nicolae Kretzulescu şi Nicolae Racoviţă, pentru administrarea domeniului de la Drajna de Jos, până la majoratul Elenei.

Sigiliu în ceară roşie al lui Alexandru Filipescu - 16 martie 1821⁴⁾

Al șaselea pe linia de succesiune al domeniului de la Drajna.

1. Radu Mihalcea Cândescu = Arghira Mihalcea
2. Rada Mihalcea Cândescu = Constantin Filipescu Mărgineanu
3. Grigore Filipescu = Ilinca
4. Pană II Filipescu = Ana Câmpineanu
5. Nicolae Filipescu = Smaranda Sturdza
6. Alexandru Filipescu - Drăjneanul

Bilete boierești către vechili la pădure (La Slon (Prahova) am găsit aceste hîrtiuțe relative la raporturile, cu totul necunoscute, între boieri și vechili pe la jumătatea veacului trecut - Nicolae Iorga)

1. „Logofăt Andrei să dai obezi de căte doo roate celor mai jos însemnați, dar cu băgare de seamă. Matei Cerchez, Vasile Cursar, Dincă Lăcătușu, Radu Popa, Bucur Blendea, Gheorghe Oprea, Gheorghe zet Toma Lăcătușu, Teodor Iocumencu (sic), Einachi Buzea, Ioniță Cușoi.

A. N. Filipescu”

• „Logofăt Andrei. Să dai Licusandrului Bratu lemne de cară și obezi de patru roate pentru a sa trebuință.

1848, Iunii 24, A. N. Filipescu”

• „Andrei. Să dai cincizeci corlăți Stancului sin Ionu Obru ce le are făcute de an.

1848, Dechemvr. 5, A. N. Filipescu”

• „Andreiu. Să dai lui Manole Lupea obezi pentru caru lui;

849, Martii 20, A. N. Filipescu”

• „Andreiu. Să dai lui Ionu Văcărelu o sută pari și o sută cincizeci corlăți, obezi de un cal.

849, Mai în 23. A. N. Filipescu”

• „Andrei, să dai lui State Păișu a-și ardica doo corlățo ce le are făcute pe sania lui, dooă sute pari obezi de căruța lui

849, Mai 26, A. N. Filipescu, Vo. 200 corlăți au trecut, 100 pari au trecut.”

• „Andreiu. Să dai lemne lui Ene Rogozea pentru unu coșar, însă din plopu sau aninu.

1849, Ocutomvre 18, A. N. Filipescu”

• „Andreiu. Să dai lui Nae sași (sic) obezi de patru roate, doo osii.

849, Dechemvrii 14, A. N. Filipescu” ⁵⁾

C.R.