Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

Ambele părți revizuirea anterioară Versiuni anterioare
Urmatoarea versiune		 Versiuni anterioare
serbi [2026/02/01 20:42] – [Șerb sau ”rumîn”] cristianserbi [2026/02/01 20:59] (curent) – cristian
Linia 1: Linia 1:
-===== Șerb sau ”rumîn” =====+===== Rumân =====
  
-**Șerb** sau **rumîn** este numele sub care era cunoscut țăranul dependent cu persoana și/sau cu bunurile sale. Șerbii își schimbau stăpânii doar când pământul pe care îl lucrau intra în stăpânirea altcuiva. Șerbii nu puteau fi cumpărați sau vânduți.+**Rumân** este numele sub care era cunoscut țăranul dependent cu persoana și/sau cu bunurile sale. Șerbii își schimbau stăpânii doar când pământul pe care îl lucrau intra în stăpânirea altcuiva. Șerbii nu puteau fi cumpărați sau vânduți.
  
 {{ :sclavi_tiganesti.jpg?250|}} {{ :sclavi_tiganesti.jpg?250|}}
  
-Reforma socială în Muntenia+==== Reforma socială în Muntenia ====
  
 În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, situația țăranilor dependenți din Muntenia era extrem de dificilă, ca urmare a interzicerii strămutării de pe moșii și a obligației acestora de a presta muncă în folosul boierilor și al mănăstirilor, în executarea rentei în muncă, fără a fi precizat numărul zilelor datorate. Această lipsă de reglementare a permis numeroase abuzuri din partea stăpânilor de moșii și a avut consecințe grave, declanșând un amplu fenomen de bejenie, în cadrul căruia țăranii dependenți au fugit de pe moșii, mulți dintre ei refugiindu-se la sud de Dunăre, în Imperiul Otoman, unde regimul fiscal era mai blând. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, situația țăranilor dependenți din Muntenia era extrem de dificilă, ca urmare a interzicerii strămutării de pe moșii și a obligației acestora de a presta muncă în folosul boierilor și al mănăstirilor, în executarea rentei în muncă, fără a fi precizat numărul zilelor datorate. Această lipsă de reglementare a permis numeroase abuzuri din partea stăpânilor de moșii și a avut consecințe grave, declanșând un amplu fenomen de bejenie, în cadrul căruia țăranii dependenți au fugit de pe moșii, mulți dintre ei refugiindu-se la sud de Dunăre, în Imperiul Otoman, unde regimul fiscal era mai blând.
Linia 13: Linia 13:
 Așezământul din 1 martie 1746 prezenta însă un viciu juridic, constând în lipsa precizării termenului până la care țăranii fugiți trebuiau să se întoarcă pentru a beneficia de aceste prevederi. Această omisiune a accentuat fenomenul bejeniei, întrucât țăranii fugeau de pe moșii pentru a reveni ulterior și a beneficia de facilitățile acordate. Așezământul din 1 martie 1746 prezenta însă un viciu juridic, constând în lipsa precizării termenului până la care țăranii fugiți trebuiau să se întoarcă pentru a beneficia de aceste prevederi. Această omisiune a accentuat fenomenul bejeniei, întrucât țăranii fugeau de pe moșii pentru a reveni ulterior și a beneficia de facilitățile acordate.
  
-Ca urmare, la 5 august 1746, Mavrocordat a emis un nou așezământ prin care a dispus desființarea rumâniei în Muntenia, stăpânii fiind invitați să-i elibereze pe țăranii dependenți fără plată. În caz contrar, aceștia aveau posibilitatea de a-și răscumpăra libertatea prin plata unei sume fixe de 10 taleri.+Ca urmare, la **5 august 1746**, Mavrocordat a emis un nou așezământ prin care a dispus **desființarea rumâniei în Muntenia**, stăpânii fiind invitați să-i elibereze pe țăranii dependenți fără plată. În caz contrar, aceștia aveau posibilitatea de a-și răscumpăra libertatea prin plata unei sume fixe de 10 taleri.
  
-Prin aceste așezăminte, starea de dependență feudală a rumânilor din Țara Românească a fost desființată din punct de vedere juridic, foștii țărani dependenți devenind țărani clăcași. Raporturile dintre clăcași și stăpânii de moșii nu mai aveau ca temei exclusiv Legea Țării și pravilele, ci se întemeiau și pe contracte, izvorul obligațiilor devenind astfel și contractual. Prin urbariile ulterioare, s-a prevăzut că numărul zilelor de clacă urma să fie stabilit prin învoiala părților.+Prin aceste așezăminte, starea de dependență feudală a rumânilor din Țara Românească a fost desființată din punct de vedere juridic, foștii țărani dependenți devenind țărani [[clacas|clăcași]]. Raporturile dintre [[clacas|clăcași]] și stăpânii de moșii nu mai aveau ca temei exclusiv Legea Țării și pravilele, ci se întemeiau și pe contracte, izvorul obligațiilor devenind astfel și contractual. Prin urbariile ulterioare, s-a prevăzut că numărul zilelor de clacă urma să fie stabilit prin învoiala părților.
  
-Deși clăcașii nu mai erau legați de glie, ei rămâneau legați de sat, pe care nu îl puteau părăsi fără îndeplinirea obligațiilor contractuale sau fără încuviințarea stăpânului moșiei, acesta având dreptul de a-i readuce manu militari. Unele urbarii au stabilit un număr minim și maxim de zile de clacă, precum și nartul, respectiv cantitatea de muncă prestată într-o zi de clacă.+Deși [[clacas|clăcașii]] nu mai erau legați de glie, ei rămâneau legați de sat, pe care nu îl puteau părăsi fără îndeplinirea obligațiilor contractuale sau fără încuviințarea stăpânului moșiei, acesta având dreptul de a-i readuce manu militari. Unele urbarii au stabilit un număr minim și maxim de zile de clacă, precum și nartul, respectiv cantitatea de muncă prestată într-o zi de clacă.
  
 În pofida reformei, situația țăranilor s-a îmbunătățit în principal de iure, întrucât nu mai erau formal dependenți, însă de facto s-a înrăutățit. Contractele de învoială, având caracter de contracte de adeziune, permiteau boierilor și mănăstirilor să impună un număr excesiv de zile de clacă, în scopul creșterii producției agricole pe căi extensive. Mai mult, în Muntenia au continuat să existe categorii aflate în dependență personală, respectiv scutelnicii și poslușnicii, supuși boierilor și mănăstirilor și având obligații fiscale exclusiv față de aceștia. În pofida reformei, situația țăranilor s-a îmbunătățit în principal de iure, întrucât nu mai erau formal dependenți, însă de facto s-a înrăutățit. Contractele de învoială, având caracter de contracte de adeziune, permiteau boierilor și mănăstirilor să impună un număr excesiv de zile de clacă, în scopul creșterii producției agricole pe căi extensive. Mai mult, în Muntenia au continuat să existe categorii aflate în dependență personală, respectiv scutelnicii și poslușnicii, supuși boierilor și mănăstirilor și având obligații fiscale exclusiv față de aceștia.
Linia 26: Linia 26:
  
  
-{{tag>clacas serb}}+{{tag>clacas serb}}{{tag>rumân}}
  • serbi.1769971367
  • Ultima modificare: 2026/02/01 20:42
  • de către cristian